Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 12/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 10-01-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 12/R/2014
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător E. S.
Judecător R.-N. O.
Grefier M.-L. M. F.
Ministerul Public reprezentat de procuror R. G., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol judecarea recursului penal formulat de inculpatul recurent S. S., fiul lui A. și A., născut la data de 01.02.1975, în prezent aflat în Penitenciarul V., împotriva Încheierii din 07.01.2014 a Judecătoriei Bârlad, având ca obiect - menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent S. S., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat M. R. - cu delegație de asistență judiciară obligatorie aflată la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că recursul a fost declarat în termenul legal; nu a fost motivat în scris, cauza se află la primul termen de judecată.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care:
S-a procedat la identificarea inculpatului cu datele de stare civilă aflate la dosarul cauzei, după care, interpelat fiind, acesta arată că insistă în judecarea recursului.
De asemenea, interpelat fiind inculpatul precizează că nu dorește să facă declarații suplimentare.
Apărătorul inculpatului și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri prealabile dezbaterilor, instanța constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul în susținerea recursului.
Av. M., având cuvântul pentru inculpatul S. S., solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii arestări preventive, considerând că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv cele prev. de disp.art.148 lit. f Cod pr. penală.
Consideră că recursul inculpatului este fondat. Condițiile prev. de disp.art.148 lit. f Cod pr. penală nu sunt întrunite cumulativ pentru a se lua o astfel de măsură. Totodată, consideră că nu sunt indicii din care să rezulte faptul că acest inculpat, pus în libertate, s-ar sustrage urmăririi penale. Apreciază că inculpatul nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Solicită de asemenea, să se aibă în vedere faptul că deși este o infracțiune de furt calificat, prejudiciul a fost recuperat.
De asemenea, faptul că inculpatul are antecedente penale nu constituie un real temei pentru ca acesta să fie arestat preventiv, întrucât beneficiază de prezumția de nevinovăție până la sfârșitul cercetării judecătorești. Consideră că impunerea unei măsuri mai puțin restrictive de libertate și anume obligarea de a nu părăsi localitatea, este suficientă pentru ca scopul unei astfel de măsuri să fie atins.
Solicită, în concluzie, admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând să se dispună judecarea inculpatului în stare de libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu astfel se poate asigura buna desfășurare a procesului penal conform disp. art. 136 alin. 1 lit. b Cod pr. penală. Oficiu neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul S. S., ca nefondat. Inculpatul a fost reținut și arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, infracțiune cu rezonanță socială la nivelul comunității. Antecedența penală și persistența infracțională de care a dat dovadă inculpatul a determinat instanța de fond să ia față de acesta, măsura arestării preventive.
Apreciază că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive prev. de art. 143 și art. 148 lit. d și f Cod procedură penală, respectiv, inculpatul a săvârșit cu intenție noi infracțiuni, pedeapsa este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dacă se are în vedere natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului precum și modalitatea de săvârșire a faptei. S-a avut în vedere și starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului. Solicită respingerea cererii formulate de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea ca fiind nefondată.
Încheierea recurată este legală și temeinică și apreciază că nu sunt motive de reformare a acesteia.
Inculpatul S. S., având personal ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Instanța declară dezbaterile închise, lasă cauza în pronunțare, după care:
Deliberând,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin Încheierea din 07.01.2014 a Judecătoriei Bârlad, în baza art. 300 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpatul S. S. arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 84 din 13.12.2013, emis de Judecătoria Bârlad .
În baza art. 3001 alin. 3 C.p.p. rap. la art. 160 C.pr.pen, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S. S. până la următoarea verificare.
Măsura dispusă s-a comunicat administrației locului de deținere.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Sub nr._ 14 din 06.01.2014 a fost înregistrată la instanță dosarul nr. 5536/P/2013 împreună cu Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad din 06.01.2014 prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. S., fiul lui A. și A., născut la data de 02.02.1975 în mun. B., județul B., cu domiciliul în satul Fichitești, . Bacău, fără forme legale în Bârlad, ..10, județul V., CNP:_, de cetățenie română, fără ocupație, studii gimnaziale, recidivist, cercetat pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g și i Cod penal, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g și i Cod penal, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, cu prim termen de judecată la data de 04.03.2014 inculpatul fiind în stare de arest.
Din oficiu, în baza art.300 ind.1 al.1 și 3 Cod procedură penală cu referire la art.160 ind.b alin.3 Cod procedură penală, la primirea dosarului, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a constatat următoarele:
Prin Ordonanța nr. 5536/P/2013 din data de 13.12.2013, ora 14.00, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a fost pusă pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul S. S. pentru săvârșirea a „două infracțiuni de furt calificat” prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g și i C.pen., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. și art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g și i C.pen., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
În fapt, s-a arătat că, la data de 13.12.2013, în jurul orei 00.30, în timp ce efectuau serviciul de patrulare auto în zona centrală a mun. Bârlad unde este amenajat Târgul Anual de C., lucrătorii din cadrul Poliției mun. Bârlad, l-au depistat pe inculpatul S. S. care avea un comportament agitat.
Din aceste motive, organele de poliție au procedat la legitimarea acestuia și la efectuarea unui control asupra bagajelor pe care le avea asupra sa.
Astfel, aceștia au găsit în geanta pe care inculpatul o avea asupra sa un cablu de alimentare electrică ce avea la un capăt o doză cu cinci prize.
De asemenea, cu ocazia controlului corporal, asupra lui S. S. au fost găsite două becuri cu o capacitate de 40W.
Realizând faptul că aceste bunuri provin din comiterea unor infracțiuni, polițiștii au procedat la verificarea zonei, ocazie cu care au constatat ca lângă un carusel pentru copii se află un cablu electric tăiat.
În aceste împrejurări, S. S. a recunoscut faptul că, pe fondul consumului de alcool, folosindu-se de un patent, a tăiat și sustras cablul de alimentare de la instalațiile unui carusel, cu privire la care s-a stabilit ulterior că aparține I.I. J. M. I..
Cu ocazia cercetărilor la fața locului, a fost identificat locul unde a fost abandonat patentul care a fost astfel recuperat.
Cablul a fost transportat de către inculpat cu o geantă la bicicleta pe care o lăsase în apropiere, moment în care a fost depistat de către organele de poliție.
De altfel, S. S. a recunoscut că în aceleași condiții a sustras mai multe cabluri electrice pe care le-a transportat într-o geanta care se afla pe bicicleta sa ascunsă în apropiere.
Fiind conduși în locul indicat de către autor, polițiștii au constatat existența mai multor cabluri electrice in lungime de 37 m asupra inculpatului, parte din acestea fiind ascunse . se afla pe bicicleta acestuia .
De asemenea, cu ocazia cercetării la fata locului s-a descoperit că cele două becuri găsite cu ocazia controlului corporal, au fost sustrase din două căsuțe pentru comerț stradal, amplasate tot în acea zonă de către Primăria mun.Bârlad, iar ulterior s-a stabilit că un cablu cu ștecăr găsit asupra inculpatului a fost sustras din una din cele două căsuțe pentru comerț stradal de unde fusese sustrase și cele două becuri, inculpatul declarând că a pătruns în acel loc pe ușa care nu era asigurată .
Astfel bunurile în valoare de 200 lei au fost recuperate și restituite părților vătămate .
De asemenea, inculpatul avea asupra sa și o rangă, iar la momentul comiterii faptelor acesta era îmbrăcat cu o vesta aparținând S.C. CUP S.A. Bârlad pentru a induce în eroare agenții de pază aflați în perimetrul unde se desfășoară Târgul Anul de C..
De asemenea, S. S. a folosit mănuși la comiterea faptelor.
Prin încheierea din nr. 75 din 13 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosar nr._ în baza art. art.136 al.1 lit.d Cod procedură penală, art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, art.1491 Cod procedură penală, instanța a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad, si a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. S. pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 13 decembrie 2013 până la data de 10 ianuarie 2014, inclusiv.
Instanța a reținut că față de situația de fapt prezentată, rezultă că în cauză sunt aplicabile prev. art. 148 alin.1 f C.pr.pen, deoarece inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, astfel că în cauză există posibilitatea ca acesta să comită și alte fapte prevăzute de legea penală, care demonstrează periculozitatea inculpatului și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În cauză s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie, prev de art.37 alin.1 lit.a Cod penal. Prin sentința penală nr. 69/05.09.2013 a Judecătoriei Bârlad, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și violare de domiciliu . A fost arestat la data de 21.09.2011 și a fost liberat condiționat la data de 26.08.2013 cu un rest rămas neexecutat de 206 zile .
Prin Încheierea nr. 90/R/16.12.2013 a Tribunalului V. a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva încheierii de arestare preventivă nr. 75/2013 a Judecătoriei Bârlad, pe care a menținut-o.
În prezenta cauză, instanța, verificând din oficiu temeinicia și legalitatea măsura arestării preventive a inculpatului S. S. la primirea dosarului, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, constată că subzistă, la momentul prezentei analize, temeiurile prevăzute de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, măsura privativă de libertate luată în mod preventiv fiind legală și temeinică.
Toate acestea reprezintă elemente suficiente pentru conturarea pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului și conturează și mai mult starea de pericol concretă, fiind benefică securității sociale, izolarea acestuia de mediul normal social.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor și de natura lor.
Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al faptei comisă de inculpat.
În practică, se consideră că există pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a normelor de conviețuire socială, ocrotite prin art. 1 din Codul de procedură penală: persoana, drepturile și libertățile ei, ca urmare a activității inculpatului sau a reacției declanșate de fapta comisă de aceștia.
În raport de aceste considerente, ingerința statului, manifestată prin luarea măsurii privative de libertate, nu reprezintă disproporționalitate față de afectarea libertății inculpatului, cât timp aceasta constituie o măsură legală previzibilă și necesară fiind și utilă desfășurării normale a procesului penal corespunzând scopului măsurii preventive așa cum este înserat în art.136 alin.1 teza 1 Cod procedură penală.
Protejarea interesului comunității și a drepturilor tuturor membrilor ei reprezintă o prioritate în raport de restrângerea libertății inculpatului ca urmare a luării măsurii arestării preventive.
Reținerea acestui aspect nu echivalează cu o răsturnare a prezumției de nevinovăție, de care inculpatul beneficiază în continuare, până la dovada contrarie, în cazul în care se va face această dovadă.
Având în vedere art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Pericolul social potențial, din prezenta cauză, se apreciază în raport cu comportamentul inculpatului și se concretizează prin starea de neliniște și de insecuritate în rândul societății, generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Atitudinea inculpatului de a recunoaște și de a regreta fapta, constituie aspecte care se vor reține în favoarea inculpatului la individualizarea pedepsei, în cazul în care instanța va fi sesizată cu judecarea pe fond a cauzei, în situația în care se va pronunța o hotărâre de condamnare.
De asemenea, pericolul social pe care îl reprezintă inculpatul constă și în aceea că, acesta nu are nici o ocupație, neavând deci mijloace de existență, situație care creează tentația de a procura bunuri prin mijloace nelegale.
Instanța a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii de arest preventiv față de inculpat se mențin, având în vedere pericolul social ridicat al faptelor comise de inculpat, modul de operare al acestuia, mijloacele și împrejurările concrete în care s-au săvârșit faptele, se apreciază că temeiurile avute în vedere în momentul arestării subzistă și în prezent privind incidența dispozițiilor prev. de art. 148 alin.1 lit. f C.proc.pen., deoarece inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție, iar pentru infracțiunea săvârșită de inculpat legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru aceste motive, în baza art 300 al.1 Cod procedură penală, instanța a constatat că măsura arestării inculpatului este legală și temeinică.
În consecință, în baza art.300 ind.1 al.3 Cod proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S. S., urmând a fi verificată în termenul prevăzut de art.160 ind.b Cod proc. penal.
Având în vedere că inculpatul a beneficiat de asistență juridică din oficiu, acesta a fost obligat la plata onorariului avocatului din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, fără a arăta motivele, a declarat recurs inculpatul S. S..
În motivarea orală a recursului, prin apărător, inculpatul solicită judecarea lui în stare de libertate considerând că faptele sale nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nefiind atât de periculos pentru societate.
Examinând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3856 din Codul procedură penală, Tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Tribunalul arată că, din probatoriul administrat până în prezent, nu reiese o diminuare a indiciilor temeinice existente la momentul luării măsurii arestării preventive a inculpatului S. S..
Legiuitorul nu a condiționat luarea și menținerea măsurii arestării preventive de administrarea unui anumit probatoriu, dând posibilitatea privării de libertate a unui inculpat și în ipoteza în care există doar indicii temeinice că ar fi săvârșit o infracțiune (definite în art. 68 indice 1 Cod de procedură penală, respectiv presupunerea rezonabilă de săvârșire a faptei).
Luarea măsurii arestării preventive și menținerea acesteia în cursul judecății nu implică pronunțarea asupra fondului procesului, adică și asupra vinovăției sau nevinovăției inculpaților, ci doar asupra legalității și temeiniciei măsurii privative de libertate, aspecte care nu înfrâng prezumția de nevinovăție de care inculpații se bucură (fapt consacrat atât în practica și literatura de specialitate, cât și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului – a se vedea în acest sens și decizia Curții Constituționale nr. 38/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 88/05.02.2007).
Cu privire la aplicabilitatea în cauză a art. 148 lit. f) Cod de procedură penală, Tribunalul reține următoarele:
Referitor la pericolul social, ca trăsătură esențială a infracțiunii (art. 17 Cod penal), acesta nu trebuie confundat cu pericolul pentru ordinea publică, care trebuie apreciat în concret la luarea și menținerea arestării preventive.
Este adevărat însă că, în lipsa unei definiții a pericolului concret pentru ordinea publică, instanța are în vedere rezonanța negativă pe care ar produce-o asupra societății civile judecarea în stare de libertate a inculpatului, dedusă din analiza tuturor circumstanțelor reale și personale, cum ar fi împrejurările în care au fost comise faptele, precum și persoana și conduita făptuitorului.
În demersul său, instanța trebuie să se țină seama și de circumstanțele personale ale inculpaților, precum caracterul, moralitatea, domiciliul, profesia, resursele materiale, legătura cu familia etc.
Curtea Europeană a admis că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp.
În cauză, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, pericolul concret pentru ordinea publică al inculpatului S. S. subzistă și rezultă și din: modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, astfel cum sunt reținute în actul de sesizare a instanței (sustragerea a două becuri incandescente și 2 metri de cablu metalic); rezonanța socială a faptelor; sentimentul de insecuritate în rândul societății, temerea că justiția nu acționează suficient de ferm și poate astfel încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare; din antecedența penală a inculpatului (astfel cum este reflectată în fișa de cazier judiciar a acestuia).
Inculpatul recurent S. S. este multirecidivist (din fișa de cazier judiciar a acestuia reieșind că a fost condamnat în multiple rânduri, încă din timpul minorității, pentru săvârșirea unor infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului persoanelor), fiind liberat condiționat la data de 26.08.2013, cu un rest neexecutat de 206 zile de închisoare din executarea unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu, beneficiind în total în cinci rânduri de clemența instanțelor de judecată prin acordarea liberării condiționate.
Tribunalul arată și că inculpatul nu are loc de muncă, existând și din acest punct de vedere riscul ca acesta, aflat în libertate, în lipsa unor mijloace de trai asigurate în mod legal, să săvârșească fapte prevăzute de legea penală.
De asemenea, Tribunalul apreciază că măsura arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, răspunzând astfel exigențelor art. 136 Cod de procedură penală, până la acest moment nefiind administrată nicio probă în fața instanței de judecată.
Totodată, gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, decurgând din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, este generatoare și a unui pericol de sustragere a acestuia de la judecată.
Tribunalul consideră că, în prezenta cauză, nu se poate reține depășirea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive raportat la complexitatea cauzei, necesitatea lămuririi tuturor aspectelor de fapt și de drept, în sensul furnizării atât apărării, cât și acuzării a ocaziei de a prezenta mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare, după ce au reflectat asupra existenței sau inexistenței infracțiunii.
Raportat tuturor considerentelor expuse, Tribunalul, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. S. împotriva încheierii din 07.01.2014 a Judecătoriei Bârlad, pe care o va menține.
Totodată, Tribunalul, în lumina acelorași argumente, apreciază că, la acest moment, nu este suficientă luarea față de inculpat a unei măsuri preventive neprivative de libertate.
Constatând culpa procesuală a inculpatului recurent, va obliga inculpatul să achite statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul judiciar din oficiu în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art.385 ind.15 al.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S. S., fiul lui A. și A., născut la data de 02.02.1975, în prezent aflat în Penitenciarul V., împotriva Încheierii din 07.01.2014 a Judecătoriei Bârlad, pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul să achite statului suma de 200 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei, constând în onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în recurs se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. E. S. R. N. O.
Grefier,
M.-L. M. F.
Red.A.C.
Tehnored.M.M:F.
2 ex./13.01.2014
Judec.fond,Judecătoria Bîrlad:R. M.-G.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 49/2015.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
