Abandon de familie. Jurisprudență Abandon de familie
| Comentarii |
|
Judecătoria CARACAL Sentinţă penală nr. 109 din data de 04.04.2013
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal din data de 19.12.2012 înregistrat pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr…./207/2012 a fost trimisă în judecată în stare de libertate inc. D.B.M, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abandon de familie, prev. și ped. de art.305 alin.1 lit.c C. penal.
S-a reținut în actul de sesizare al instanței de judecată, că inculpata a fost obligată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă la plata pensiei de întreținere în cuantum de 300 lei lunar (câte 100 lei lunar pentru fiecare) în favoarea minorilor B.M.F., născut în data de ….1995, B.I.M. născut în data de ….1999 și B.N.V. născut în data de ….2004, însă pe perioada februarie 2011 - decembrie 2012 nu a înțeles să-și îndeplinească această obligație legală, fiind de rea credință.
Audiată în instanță, partea vătămată înțelege să-și mențină plângerea formulată împotriva inculpatei, precizând că, suma restantă datorată de inculpată cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorilor, calculată din luna februarie 2011 până în luna decembrie 2012 este de 6350 lei. Recunoaște că inculpata a achitat suma de 250 lei reprezentând contribuție la întreținerea minorilor, iar în situația în care își va îndeplini obligația asumată de plată a sumei restante, înțelege să-și retragă plângerea penală formulată împotriva acesteia.
Interogată în cursul cercetării judecătorești, inculpata recunoaște neplata pensiei de întreținere la care a fost obligată prin hotărâre judecătorească pe perioada mai sus indicată, motivând că nu are posibilități financiare, nefiind angajată în muncă.
Totodată, inculpata susține că, din actuala căsătorie au rezultat doi copii minori, unul în vârstă de 1 an și 3 luni, iar celălalt este nou născut de o lună, aflându-se în imposibilitatea desfășurării unor activități producătoare de venituri.
În schimb, inculpata se obligă să achite suma restantă în scurt timp din veniturile pe care soțul său urmează să le câștige, acordându-se în acest sens mai multe termene de judecată la cererea acesteia, încercând să facă demersuri în scopul procurării unor sume de bani, pentru a se elibera de obligația stabilită prin hotărârea judecătorească .
Inculpata își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, solicitând ca judecarea ei să se facă în baza materialului probator existent la dosar pentru a uza de dispoz. art.320/1 alin.7 C.p.p., respectiv reducerea cu 1/3 a limitei de pedeapsă la care urmează a fi condamnată.
Situația de fapt reținută în faza de urmărire penală rezultă din următoarele probe: declarația părții vătămate B.M., adresa nr.1054/17.09.2012 emisă de primăria orașului Drăgănești Olt, sentința civilă nr.958 din 14.03.2011 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr…./207/2010, adresa emisă de Finanțele Publice Caracal (fila 17 dosar), adresa nr.232 emisă în data de 25.09.2012 de AJOFM Olt, declarațiile martorilor D.I., B.V., C.D.și P.N., copiile certificatelor de naștere ale minorilor, care se coroborează cu recunoașterea săvârșirii faptei penale de către inculpată.
Examinând întregul material probator, instanța a reținut următoarele:
Partea vătămată B.M. a fost căsătorit cu inculpata B.M.din data de 25.02.1999 până în data de 14.03.2011, când s-a pronunțat sentința civilă nr.958/2011 de Judecătoria Caracal, prin care s-a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părți, prin acordul ambilor soți.
Din relațiile de căsătorie au rezultat minorii B.M.F., născut în data de ...1995, B.I.M. născut în data de ...1999 și B.N.V. născut în data de ...2004, care au fost încredințați spre creștere și educare tatălui potrivit învoielii părinților, cu obligarea mamei la plata sumei de 300 lei lunar (câte 100 lei lunar pentru fiecare), în favoarea minorilor, cu titlu de pensie de întreținere începând cu data de 28.12.2010 până la împlinirea vârstei majore.
S-a demonstrat că până în luna februarie 2011, inculpata și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, prin hotărârea judecătorească mai sus menționată, însă din acel moment până în prezent s-a aflat în imposibilitatea continuării efectuării plății pensiei de întreținere , deoarece a lucrat sporadic, realizând venituri insuficiente pentru a-și aduce contribuția la întreținerea celor trei copii rezultați din căsătoria anterioară.
În plus, inculpata a dovedit cu înscrisurile existente la dosar că din actuala căsătorie au rezultat încă doi copii minori în vârstă de 1 an și 3 luni și respectiv o lună, aflați în întreținerea sa și a soțului său care nu are un loc de muncă pentru acoperirea tuturor nevoilor zilnice.
Având în vedere faptul că pensia de întreținere aparține minorilor și nu persoanei căreia au fost încredințați spre creștere și educare și că obligația de întreținere incumbă ambilor părinți independent de situația materială a acestora dar și de relațiile existente între părinți, ei sunt obligați să acorde întreținere copiilor pe toată perioada minorității dar și după
împlinirea vârstei majore dacă se află în continuarea studiilor până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani, potrivit dispoz. art.529 din N.C: Civil.
În drept, fapta săvârșită de inculpată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie incriminată de art.305 alin.1 lit.c C. penal, constând în neplata cu rea credință timp de 2 luni a pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească.
Existând temeiul răspunderii penale a inculpatei, instanța urmează ca la stabilirea și aplicarea pedepsei să se aibă în vedere dispozițiile părții generale din Codul Penal, limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a aceluiași cod, circumstanțele personale ale inculpatei care pe tot parcursul cercetării penale a manifestat sinceritate, recunoscând și regretând fapta comisă, ținând seama totodată și de lipsa antecedentelor penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, este o persoană tânără, în vârstă de 35 de ani.
În raport de aceste criterii, ținând seama și de scopul pedepsei penale, instanța urmează să dispună condamnarea inculpatei la o pedeapsă de 8 luni închisoare , fiind incidente în cauză dispoz. art.320/1 alin.1 și 7 C.p.p. conform cărora inculpata urmează să beneficieze de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prev. de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
Ca modalitate de executare, instanța apreciază că, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, se poate atinge scopul preventiv educativ prev. de art.52 C. penal, astfel că, se poate realiza reeducarea și reintegrarea inculpatei fără executarea efectivă a pedepsei.
Făcând aplicarea dispoz. art.81-82 C. penal, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 8 luni ce constituie termen de încercare, urmând ca în temeiul art.359 alin.1 C. penal să pună în vedere inculpatei dispoz. art.83 C. penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În toată perioada termenului de încercare inculpata trebuie să aibă o bună purtare , altfel, dacă va săvârși o altă infracțiune de abandon de familie aceasta va executa atât pedeapsa a cărei executare a fost suspendată cât și pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În baza dispoz. art.71 alin.1 C.p. se va dispune aplicarea pedepsei accesorii prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.P: pe durata executării pedepsei.
Pentru a dispune aplicare interzicerii drepturilor mai sus menționate instanța a avut în vedere hotărârea Hirst contra Marii Britanii și Irlandei de Nord din 30.03.2004 prin care CEDO a statuat că o interdicție absolută de a vota impusă tuturor deținuților nu intră în marja de apreciere a statului, fiind violat art. nr. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției, deoarece nu există o legătură între interdicția votului și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorilor. Pentru acest fapt, se impune înlăturarea din conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului interzicerea dreptului de a vota prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a C.p., având în vedere că acesta a săvârșit o infracțiune al cărei pericol social nu l-a urmărit. Interdicția drepturilor electorale trebuie să fie aplicată cu respectarea principiului proporționalității în fiecare caz în parte. Ori, în raport cu fapta săvârșită de inculpat, instanța consideră că nu se impune aplicarea interdicției dreptului electoral de a alege.
Totodată, având în vedere că s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art. 71 al. 5 C.p., se va dispune și suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza dispoz. art.189 alin.1 C.p.p. și art.191 alin.1 C.p.p. inculpata va fi obligată la cheltuieli judiciare în favoarea statului în sumă de 300 lei.
Postat 30.04.2013
