Acţiunea civilă în procesul penal. Tranzacţie încheiată cu asigurătorul. Pretenţii ce nu rezultă din fapta dedusă judecăţii
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 876 din data de 09.11.2015
Prin Decizia 876/9.11.2015, pronunțată în dosarul nr. 2014/297/2012, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală s-au admis apelurile formulate de inculpata RA, partea civilă CN și partea civilă MCA împotriva sent. pen. nr. 109 din 29.05.2015 a Judecătoriei Săveni.
A fost desființată în parte sentința apelată și în rejudecare a fost obligată partea responsabilă civilmente, asiguratorul O..., la plata sumei de 5.787,04 lei către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Mavromati"; Botoșani, reprezentând cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate MC.
A fost înlăturată dispoziția de obligare a inculpatei la plata sumei de 889,77 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale apelantului CN, precum și la plata dobânzii legale aferente și s-a dispus respingerea acțiunilor civile formulate de CN, MCA și partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Mavromati"; Botoșani (reprezentând cheltuielile de spitalizare ale numitului CN) ca inadmisibile.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală au fost respinse ca nefondat apelul formulat de părțile civile HM, HG și HE, împotriva S.p.109 din 29.05.2015 a Judecătoriei Săveni și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu erau în contradicție cu decizia.
Pentru a decide astfel, instanța de apel, a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 109 din data de 29 mai 2015 Judecătoria Săveni a condamnat-o pe inculpata RA pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1, 2 C.pen./1968, cu aplic. art. 5 C.pen., art. 74 alin. 1 lit. a, c, art. 76 alin. 1 lit. d C.pen./1968 la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2, 4 C.pen./1968 cu aplic. art. 5 C.pen., art. 74 alin. 1 lit. a, c, art. 76 alin. 1 lit. e C.pen./1968 la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. b și art. 34 lit. b C.pen./1969 și art. 5 C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei aceasta urmând să execute pedeapsa cea mai grea și anume de 1 (unu) an închisoare.
În baza art. 81 C.pen./1969 și art. 5 C.pen., art. 15 din Legea nr. 187/2012, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen./1969.
În baza dispozițiilor art. 71 alin. 1, 2 C.pen./1969 cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. (a) teza a II-a și lit. (b) C.pen./1969, iar în temeiul art. 71 alin. (5) C.pen./1969 s-a suspendat executarea acesteia pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83, 84 C.pen./1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni sau neexecutării obligațiilor civile în termenul de încercare.
S-a luat act de contractul de tranzacție încheiat la data de 14.02.2014 între asiguratorul de răspundere civilă și părțile civile HG, HM și HE cu privire la latura civilă.
S-a luat act de contractului de tranzacție încheiat la data de 28.02.2014 între asiguratorul de răspundere civilă și partea civilă MC cu privire la latura civilă.
S-a admis acțiunea formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Mavromati"; Botoșani și inculpata a fost obligată la plata sumei de 889,77 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare a persoanei vătămate CN, la care s-a adăugat dobânda legală începând cu data de 22.04.2011 până la data efectuării efective a plății.
S-a admis acțiunea formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Mavromati"; Botoșani și inculpata a fost obligată la plata sumei de 5.787,04 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate MC, la care s-a adăugat dobânda legală începând cu data de 01.05.2011 până la data efectuării efective a plății.
S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de partea civilă CN.
S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de partea civilă MCA.
În temeiul art. 276 alin. 2 C.proc.pen. s-a respins cererea părții civile MCA privind obligarea inculpatei la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat conform chitanței seria __ nr. __ din 30.03.2015.
În temeiul art. 276 alin. 2 C.proc.pen. s-a admis cererea privind obligarea inculpatei la plata către partea civilă HM a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat conform chitanței seria __ nr. __ din 25.05.2015.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Săveni a reținut că inculpata RA a fost trimisă în judecată, prin Rechizitoriul nr. 465/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni din data de 18 octombrie 2012, pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1, 2 Cod penal/1968 și vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2, 4 Cod penal/1968 cu aplic. art. 33 lit. b Cod penal/1968.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Săveni la data de 19.10.2012 sub numărul 2014/297/2012.
În fapt, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în seara de 18.04.2011, în jurul orei 2004, inculpata RA a condus autoturismul marca P…, cu numărul de înmatriculare ___, pe DN 29, pe relația Botoșani - Săveni, pe un sector de drum cu denivelări semnalizat corespunzător prin indicatoare rutiere, circulând pe sensul opus de mers din cauza gropilor din carosabil, cu viteza de 112 km/h (conform expertizei criminalistice), iar în momentul în care a ajuns la km 69+920, a intrat în coliziune frontală cu autoturismul marca VW, cu numărul de înmatriculare ___, condus din sens opus, pe banda sa de circulație, cu viteza de 75 km/h (conform expertizei criminalistice) de partea civilă CN.
În urma impactului, autoturismul condus de partea civilă CN s-a oprit pe carosabil, iar autoturismul condus de inculpata RA a fost proiectat în afara părții carosabile, deplasându-se prin rulare-derapare în partea stângă a direcției de mers a acestuia și s-a oprit pe un teren agricol. Din accident a rezultat decesul numitului HPD, în etate de 41 de ani, și vătămarea corporală a numitului MC, în vârstă de 25 ani, ambii aflându-se în autoturismul condus de CN. Vehiculele implicate în accident au fost verificate din punct de vedere al stării tehnice, însă nu s-au putut constata deficiențe tehnice din cauza avariilor majore suferite.
În urma incidentului descris mai sus, partea vătămata MC a suferit mai multe leziuni, fiind diagnosticat cu politraumatism și traumatism abdominal închis cu ruptură de ficat și hemoperitoneu consecutiv, ce au putut fi produse prin lovire de corpuri dure, în condițiile unui accident rutier, au necesitat pentru vindecare un număr de 38 - 40 zile îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața.
De asemenea, accidentul descris mai sus, a condus și la decesul numitului HPD, raportul de necropsie concluzionând, că moartea acestuia a fost violentă, s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral acut deschis, cu fractură cominutivă de boltă și bază craniană, dilacerare de lob frontal drept și contuzie cerebrală difuză, leziuni ce s-au putut produce prin lovire de un corp dur în condițiile unui accident rutier. Partea civilă HM (soția defunctului HPD), s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 80.000 lei, 400 lei /lună pensie de întreținere pentru fiul său minor și 300 lei/lună pensie de întreținere pentru ea.
S-a reținut de către parchet, în ceea ce-l privește pe CN, faptul că aceasta în momentul producerii accidentului a încălcat o singură dispoziție legală cu privire la circulația pe drumurile publice, cea prevăzută de art. 123 al. 1 lit. g din HG 391/2006, în sensul că a depășit viteza legală de 50 km/h pe un sector de drum semnalizat cu indicatorul "Drum cu denivelări";, prin expertiza criminalistică, acest lucru nu a avut legătură de cauzalitate cu producerea accidentului; mai mult CN a avut o depășire cu plus 25 km/h peste limita impusă de lege, pe când inculpata RA a depășit această restricție cu 62 km/h, motive pentru care față de CN s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală întrucât, fapta, sub aspect obiectiv și subiectiv, nu a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii.
De asemenea, în actul de sesizare s-a arătat că în cauză s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor "ucidere din culpă"; și "vătămare corporală din culpă";, prev. și ped. de art. 178 al. 1, 2 și 184 al. 2, 4 Cod penal/1968 de către CNADNR -DRDP Iași, și infracțiunii de "neglijență în serviciu";, prev. și ped. de art. 249 Cod penal/1968 de către numiții TG - șef district M__ și SV - director al DRDP Iași; datorită faptului că reprezentanții societății în cauză au semnalizat corect porțiunea de drum cu denivelări, prin amplasarea de indicatoare rutiere de avertizare, precum și faptul că, inculpata a pătruns pe contrasens voluntar și nu fortuit datorită ricoșării dintr-o groapă, s-a apreciat că faptele săvârșite de către CNADNR -DRDP Iași, sub aspect subiectiv și obiectiv, nu au întrunit elementele constitutive ale infracțiunii, iar fapta numiților TG și SV, nu există.
S-a menționat că accidentul rutier ce face obiectul rechizitoriului, a condus și la vătămarea corporală a numitului MCA, care însă a nu a dorit să fie examinat medico-legal și nu a formulat plângere prealabilă pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 1, 3 Cod penal/1968, motiv pentru care față de numita RA s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la acesta.
În cauză, au formulat cereri de constituire de părți civile:
Spitalul Județean de Urgență "Mavromati"; Botoșani, cu adresa nr. 30075/07.11.2012 și nr. 15876/08.04.2015 s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 5.787,04 lei reprezentând cheltuielile făcute cu tratamentul părții vătămate MC pe perioada internării (FO 13331/2011) cu dobânda legală aferentă de la data debitului, respectiv 01.05.2011 și cu suma de 889,775 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu tratamentul părții vătămate CN (FO 13339/2011), cu dobânda legală de la data debitului.
Partea civilă HM cu suma de 30.000 lei daune materiale și suma de 100.000 lei daune morale, solicitând și introducerea în cauză în calitate de părți civile a fiului minor al victimei - HG și a numitei HE - mama victimei; partea vătămată MC cu suma totală de 40.000 lei, din care 35.000 lei daune morale și suma de 5.000 lei daune materiale (f. 215 ds.); HE - mama victimei, cu suma totală de 80.000 lei daune morale (f. 215 ds.).
Partea civilă CN cu suma de 3.000 euro reprezentând contravaloarea autoturismului său care a fost avariat în accidentul rutier, suma de 700 lei reprezintă contravaloarea tractării și garării autoturismului ulterior producerii accidentului și suma de 1.000 lei daune morale (f. 220 ds.).
Partea civilă MC, cu suma de 40.000 lei, din care 35.000 lei reprezentând daune morale și suma de 5.000 lei reprezentând daune materiale (f. 219 ds.).
Partea civilă MCA, la data de 09.09.2013, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50.000 euro reprezentând daune materiale și morale suferite în urma accidentului rutier în care a fost implicat autoturismul marca P… ___ în care se afla (f. 260 ds.), cerere care a fost detaliată ulterior, solicitând suma de 225.000 lei, din care 25.000 lei daune materiale și 200.000 lei daune morale (f. 660 ds.).
Inculpata nu a dorit să dea declarație în cauză, a fost reprezentată la proces de avocat ales SI. Ulterior, spre sfârșitul cercetării judecătorești, a revenit asupra poziției procesuale și a dat declarație (fila 645) prin care a recunoscut și regretat fapta, cu mențiunea că "(…) îmi asum responsabilitatea pentru partea mea de vină, respectiv faptul că am tras de volan stânga în momentul în care am constatat că celălalt șofer nu revine pe sensul său de mers";.
Cu adresa nr. ___ din 27.02.2013 CSA România care a comunicat că inculpata avea încheiată polița de asigurare RCA cu S.C. O…. SA, modificată în S.C. O…. S.A. București astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările s-a dispus citarea în cauză în calitatea de asigurator de răspundere civilă a S.C. O… S.A. București.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În seara de 18.04.2011, în jurul orei 2004, inculpata RA a condus autoturismul marca P…, cu numărul de înmatriculare ____, pe DN 29, pe relația Botoșani - Săveni, un sector de drum cu denivelări semnalizat corespunzător prin indicatoare rutiere, circulând pe sensul opus de mers din cauza gropilor din carosabil, cu viteza de 112 km/h (conform expertizei criminalistice), iar în momentul în care a ajuns la km 69+920, a intrat în coliziune frontală cu autoturismul marca VW, cu numărul de înmatriculare ____, condus din sens opus, pe banda sa de circulație, cu viteza de 75 km/h (conform expertizei criminalistice) de partea civilă CN.
În urma impactului, autoturismul condus de CN s-a oprit pe carosabil, iar autoturismul condus de inculpata RA a fost proiectat în afara părții carosabile, deplasându-se prin rulare-derapare în partea stângă a direcției de mers a acestuia și s-a oprit pe un teren agricol.
În urma accidentului rutier descris mai sus a rezultat decesul numitului HPD, în vârstă de 41 de ani și vătămarea corporală a numitului MC, în vârstă de 25 ani, ambii aflându-se în autoturismul condus de CN.
Vehiculele implicate în accident au fost verificate din punct de vedere al stării tehnice, însă nu s-au putut constata deficiențe din cauza avariilor majore suferite.
În cauză, în cursul urmăririi penale a fost efectuată o expertiză tehnică de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași, ce a concluzionat că, inculpata RA nu a respectat regulile de circulație cu privire la sensul pe care trebuie conduse autovehiculele pe drumurile publice (partea dreaptă), mai exact prev. art. 41 al. 1 și 101 al. 3 lit. d din O.U.G. 195/2002, fiind astfel culpabilă de producerea accidentului descris mai sus.
Prin obiectivele expertizei criminalistice s-a stabilit și viteza de deplasare a celor două autoturisme, respectiv 112 km/h cel condus de inculpata RA și 75 km/h cel condus de CN, însă prin aceeași expertiză s-a concluzionat că, inculpata, conducătoare a autoturismului marca P…, nu a frânat înainte de producerea impactului, ci a rulat pe contrasens până la impact, situație în care CN nu putea evita accidentul nici dacă viteza de deplasare a autoturismului condus de el ar fi fost 0 km/h în momentul impactului, respectiv "cauza producerii accidentului a constituit-o rularea pe contrasens a autoturismului marca P…, iar vitezele de deplasare ale celor două autovehicule nu au legătură de cauzalitate cu producerea accidentului. Dacă autoturismul marca P… ar fi circulat pe banda corespunzătoare sensului de deplasare, accidentul nu ar fi avut loc"; (f .87).
S-a concluzionat că porțiunea de drum pe care circulau cele două autoturisme prezenta denivelări pronunțate, care erau însă semnalizate corespunzător prin indicatoare de circulație, și mai mult acestea nu au influențat producerea accidentului, întrucât pătrunderea pe contrasens a autoturismului P… a fost una voluntară și nu fortuită datorată ricoșării dintr-o groapă.
A doua expertiză a fost solicitată de persoana vătămată CN și a fost efectuată de către expert tehnic ing. DC având ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a autoturismului aparținând părții civile CN implicat în evenimentul rutier din 18.04.2011 și prin care s-a stabilit că valoarea autoturismului V… ___ la data producerii evenimentului rutier era de 8.691 lei.
La solicitarea apărătorului persoanei vătămate MCA s-a încuviințat proba cu expertiză medico-legală având ca obiective: stabilirea naturii vătămărilor corporale suferite de MCA; care au fost afecțiunile suferite și care este perioada lor de vindecare; dacă i-a fost afectată capacitatea de muncă și pentru ce perioadă; stabilirea oricăror altor aspecte de natură medicală rezultate din accidentul de circulație a cărei victimă a fost MCA.
Prin Raportul de expertiză medico-legală nr. ___ din 17.03.2014 întocmit de Serviciul Județean de Expertiză Medico-Legală Botoșani (f. 408-410) s-a concluzionat că:
(1) la examinarea medico-legală a părții vătămate MCA s-au constatat cicatrice chirurgicale;
(2) din documentația medicală rezultă că la data de 19.04.2011 s-a stabilit diagnosticul "Traumatism cranian minor (Accident rutier). Entorsă ușoară a coloanei vertebrale cervicale. Fractură etajată femur drept cu deplasare. Fractură incompletă bază metacarpian III drept";;
3) Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire de corp/plan dur (posibil în condițiile unui accident rutier); pot data din 19.04.2011;
(4) A necesitat 110-120 de zile îngrijiri medicale;
(5) Susnumitul a prezentat incapacitate totală temporară de muncă pe perioada de 6 luni de la producerea accidentului rutier;
(6) în prezent susnumitul are capacitate de muncă păstrată.
În cursul cercetării judecătorești, la solicitarea inculpatei RA, a fost administrată proba cu expertiză tehnică de către I.N.E.C. București, având ca obiective: (1) dinamica producerii accidentului, (2) vitezele de deplasare ale celor două autoturisme, (3) locul impactului, (4) pozițiile autoturismelor în momentul impactului),(5) posibilitatea de evitare a producerii evenimentului rutier .
Prin Raportul de expertiză Criminalistică nr. ___din 18 februarie 2015 (fila 605) s-a concluzionat la pct. 5 că "evenimentul rutier putea fi prevenit de ambii conducători auto dacă ar fi menținut autovehiculele pe care le conduceau pe partea dreaptă a drumului în direcția de deplasare, fără a pătrunde pe contrasens la apropierea unui vehicul ce rula pe sens opus";. De asemenea, a rezultat, cu certitudine, că la momentul impactului viteza autoturismului condus de inculpată era de 99 km/h, iar viteza celuilalt autoturism era de 61 km/h (fila 611).
Instanța de fond a reținut că la momentul impactului autoturismul V… avea colțul stânga pe contrasens cu o depășire de 70 cm a axului drumului, iar autoturismul P… avea colțul stânga pe contrasens cu o depășire de 140 cm a axului drumului, însă expertul nu a precizat modul de deplasare al autoturismelor pe ultima secundă înainte de impact (fila 611). Instanța de fond a respins singura obiecție formulată de inculpat CN, aceea ca expertul să precizeze care ar fi fost dinamica accidentului dacă șoferul V… ar fi păstrat sensul de mers, motivat de faptul că nici nu putea fi considerată o obiecție, dinamica accidentului fiind clar precizată.
Pe fond, se va menține raportul expertului (fila 612) însă, în raport de faptul că ultimele milisecunde nu au fost analizate pentru a se determina comportamentul șoferului autoturismului V… s-au reținut concluziile Raportului de expertiză tehnico științifică întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași - fila 480, respectiv "(…) numitul CN(…) și-a păstrat direcția de deplasare(…) a încercat să evite prin ocolire autoturismul Peugeot dar nu a reușit";, reținând că întreaga culpă aparține inculpatei RA. S-a respins solicitarea inculpatei de reținere a unei culpe comune a celor doi șoferi, în proporție de 50%, ca nefondată, motivat de cele menționate anterior.
La ultimul termen de judecată inculpata a solicitat să se rețină ca lege mai favorabilă dispozițiile noului C. pen., în sensul că pentru infracțiunea de ucidere din culpă să fie încadrată în disp. art. 192 alin. 2 C.pen.; pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă dedusă judecății, respectiv art. 184 alin. 2, 4 C.pen. /1968 (parte vătămată MC - au necesitat pentru vindecare un număr de 38 - 40 zile îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața) s-a solicitat încadrarea în dispozițiile art. 194 alin. 1 lit. b C.pen. și să se constate că fapta nu întrunește elementele constitutive prevăzute de norma juridică, respectiv sunt sub 90 zile de îngrijiri medicale. Or, instanța de fond a considerat că fapta de vătămare corporală dedusă judecății ar avea încadrarea de art. 196 alin. 2 raportat la art. 194 alin. 1 lit. e C.pen., caz în care, aplicarea concursului de infracțiuni, prevăzut de art. 39 C.pen., ar duce la o pedeapsă sporită, raportat de aplicarea obligatorie a sporului de 1/3 din pedeapsa mai mică; în fapt, legea mai favorabilă a fost considerată legea veche, drept pentru care s-a respins schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății.
La ultimul termen de judecată a fost admisă schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii dispozițiilor art. 5 alin. 1 C.pen., față de încadrarea prevăzută în rechizitoriu.
Având în vedere situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat, în drept, instanța de fond a reținut că, faptele inculpatei RA, care la data de 18.04.2011, în jurul orei 2004, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare ___ pe DN 29, la km 69 + 920, pe raza com. U… jud. Botoșani, în afara localității, întrucât nu a respectat viteza legală de deplasare pentru acel sector de drum și a pătruns pe contrasens, a intrat în coliziune frontală cu autoturismul ____, condus din sens opus, de către partea civilă CN, în urma accidentului rezultând decesul numitului HPD și vătămarea corporală a părții vătămate MC, cauzându-i astfel leziuni vindecabile într-un număr de 38-40 zile îngrijiri medicale, și care i-au pus viața în pericol, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, prev. de art. 178 al. 1, 2 Cod penal și art. 184 al. 2, 4 Cod penal/1968 cu aplic. art. 33 lit. b Cod penal/1968 și art. 5 alin. 1 Cod penal.
Având în vedere considerentele prezentate mai sus, instanța de fond a aplicat inculpatei o pedeapsă, la individualizarea acesteia fiind avute în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, precum și criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.
S-a luat în considerare la aplicarea pedepsei, condițiile în care s-a efectuat deplasarea cu autovehiculul, împrejurările în care s-a produs accidentul, gravitatea leziunilor suferite de victime comportamentul acesteia și nu în ultimul rând circumstanțele personale ale inculpatei.
S-a mai reținut și faptul că inculpata RA, are 20 ani, este studentă la Universitatea de Medicină și farmacie Iași, necăsătorită, fără antecedente penale.
În timpul urmăririi penale inculpata a recunoscut parțial faptele reținute în sarcina sa, în sensul în care a declarat că nu este singura vinovată de producerea accidentului descris mai sus.
Din caracterizarea colegilor de la facultatea de Medicină și Farmacie Iași depusă la dosar a rezultat că inculpata este o persoană conștiincioasă care manifestă interes și solicitudine la toate activitățile, este o persoană responsabilă, meticuloasă, perseverentă și ambițioasă. S-au reținut circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. 1 lit. a, c C.pen./1969, respectiv conduita bună a inculpatei înainte de săvârșirea infracțiunii și comportarea sinceră pe timpul procesului penal.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei instanța de fond a constatat că nu se impune stabilirea unei pedepse privative de libertate și că inculpata își poate revizui atitudinea și fără a fi supusă unui regim de detenție.
Acesta este studentă în anul IV la Facultatea de Medicină și Farmacie, iar modul său de viață denotă că nu este o persoană periculoasă și că nu este necesar a fi izolată de societate pentru a se realiza funcțiile pedepsei de constrângere și prevenire a comiterii de alte fapte penale. Raportat la elementele ce țin de personalitatea și conduita inculpatei, elemente ce îi sunt favorabile, instanța de fond are convingerea că inculpata se poate reeduca și în condițiile în care se dispune în temeiul art. 81 C.pen./1969 suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen./1969.
Pe latură civilă, întrucât cu adresa nr. 839 din 15.04.2015 S.C. O…. SA București în calitate de parte responsabilă civilmente a depus la dosar contractele de tranzacție încheiate cu părțile civile HG, HM, HE (contract nr. din 14.02.2014) și cu partea civilă MC (contract încheiat la data de 28.02.2014), instanța de fond a luat act de încheierea contractului de tranzacție, din 14.02.2014, între asiguratorul de răspundere civilă și părțile civile HG, HM și HE cu privire la latura civilă și de încheierea contractului de tranzacție din 28.02.2014, între asiguratorul de răspundere civilă și partea civilă MC cu privire la latura civilă.
Spitalul Județean de Urgență "Mavromati"; Botoșani, cu adresa nr. 30075/07.11.2012 și nr. 15876/08.04.2015 s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 5.787,04 lei reprezentând cheltuielile făcute cu tratamentul părții vătămate MC pe perioada internării (FO ___/2011) cu dobânda legală aferentă de la data debitului, respectiv 01.05.2011 și cu suma de 889,775 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu tratamentul părții vătămate CN (FO ___/2011), cu dobânda legală de la data debitului, respectiv din 24.04.2011);
Potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95 din 2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Așadar, unitatea medicală este îndreptățită să recupereze sumele de bani cheltuite pentru asistența medicală acordată părților vătămate cu privire la vătămările cauzate prin accidentul de circulație provocat de către inculpată, cheltuieli care au fost în valoare de 5.787,04 lei , respectiv suma de 889,775 lei.
Constatând că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale prev. de art. 1381 și următoarele cod civil și art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 14 și 346 Cod procedură penală instanța de fond a admis acțiunea formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Mavromati"; Botoșani și a obligat inculpata la plata sumei de 889,77 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate CN, la care se adăugă dobânda legală începând cu data de 22.04.2011 până la data efectuării efective a plății.
S-a respins, ca nefondată, solicitarea inculpatei de obligare a asiguratorului de răspundere civilă la plata sumelor reprezentând cheltuieli de spitalizare formulată de Spitalul Județean de Urgență "Mavromati"; Botoșani, motivat de dispozițiile Ordinului nr. 5/2010 emis de CSA. În fapt, acest ordin a fost abrogat de Ordin nr. 14/2011 al CSA, care a fost abrogat de Norma nr. 23/2014 al Autorității de supraveghere financiară (M. Of. nr. 826/12.11.2014).
Astfel, asiguratorul nu poate fi obligat, conform art. 50 din Norma menționată, la plata cheltuielilor de spitalizare ci doar la plata unor despăgubiri care să țină cont de cheltuielile prilejuite de accident, indiferent dacă este vorba de "vătămare corporală"; sau "deces"; al victimelor.
Cu privire la pretențiile civile solicitate de partea civilă CN, în temeiul art. 14 rap. la art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, a respins acțiunea civilă a acestuia ca neîntemeiată, cu privire la suma de 8.691 lei reprezentând contravaloarea autoturismului său, rezultând din expertiză, care a fost avariat în accidentul rutier, suma de 700 lei reprezintă contravaloarea tractării și garării autoturismului ulterior producerii accidentului, care nu a fost dovedită, și suma de 1.000 lei daune morale, care, de asemenea, nu a fost dovedită (f. 220 ds.). Cu privire la contravaloarea autoturismului s-a avut în vedere atitudinea părții civile care, înainte și la momentul producerii accidentului, avea o viteză de 61 km/h (fila 611) într-o zonă cu limitare de viteză de 50 km/h, semnalizată corespunzător.
Cu privire la pretențiile civile solicitate de partea civilă MCA, care se afla în autoturismul P… condus de inculpată, în temeiul art. 14 rap. la art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, a respins acțiunea civilă a acestuia ca neîntemeiată, cu privire la suma de 225.000 lei, din care 25.000 lei daune materiale și 200.000 lei daune morale (f. 660 ds.), motivat de faptul că nu a formulat plângere prealabilă pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. 1, 3 C.pen./1968, acesta fiind cadrul procesual în care își putea exercita acțiunea civilă. Conform art. 131 alin. 1 C.pen./1968 lipsa plângerii prealabile înlătură răspunderea penală. Conform art. 14 alin. 1, 2 C.proc.pen./1968 acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatei, cu condiția constituirii persoanei vătămate ca parte civilă; pe fond, partea civilă MCA nu are calitatea de persoană vătămată motivat de nedepunerea plângerii prealabile.
Instanța de fond a respins cererea părții civile MCA privind obligarea inculpatei la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat conform chitanței seria __ nr. __ din 30.03.2015, motivat de faptul respingerii acțiunii civile formulate de parte.
În temeiul art. 276 alin. 2 C.proc.pen. a admis cererea privind obligarea inculpatei la plata către partea civilă HM a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat conform chitanței seria __ nr. __ din 25.05.2015.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat apel inculpata RA și părțile civile CN, HM, HG, HE și MCA.
Inculpata RA a criticat soluția primei instanțe doar în ce privește latura civilă a cauzei, solicitând obligarea asigurătorului O… la plata cheltuielilor de spitalizare a părților civile. În susținerea acestei cereri, inculpata a arătat că la dosar este depusă polița de asigurare RCA care acoperă întreg prejudiciul solicitat de părțile civile. În plus, este studentă, nu are venituri și nici posibilități financiare pentru a achita obligațiile civile.
A arătat că potrivit art.49 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule.
Art.50 din aceeași lege prevede că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, adică situația din speța de față.
Este adevărat faptul că, potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, însă aceste dispoziții legale trebuie raportate și la prevederile Legii nr. 136/1995, legiuitorul nefăcând nicio derogare în acest sens.
În consecință, se poate observa faptul că legiuitorul nu a făcut nicio distincție după cum persoana păgubită printr-un accident de circulație este o persoană fizică sau juridică, incluzând aici și unitățile sanitare, despăgubirile nefiind condiționate sub acest aspect, astfel că nimic nu împiedică obligarea asigurătorului și la plata cheltuielilor de spitalizare, în situația în care polița de asigurare este valabil încheiată.
Deși instanța face referire la Norma nr.23/2014 a autorității de supraveghere financiară, normă ce reglementează printre altele modul în care se stabilește întinderea despăgubirilor produse prin accidente de vehicule în baza poliței RCA, recurge la o interpretare restrictivă, aproape de neînțeles a dispozițiilor art. 50.
Potrivit art.50 alin. 1 lit. d) din Norma nr. 23/2014 societatea de asigurări în situația despăgubirilor prilejuite de vătămare corporală sau deces, răspunde pentru "cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea"; etc. Se observă că actul normativ este foarte clar referindu-se la cheltuieli prilejuite de accident, spitalizarea fiind expres prevăzută. Cheltuielile de spitalizare în caz de accident de circulație rutieră, constituie un prejudiciu direct cauzat victimei și un prejudiciu indirect al prestatorului de servicii medicale. Or, câtă vreme aceste cheltuieli alături de celelalte se încadrează în plafonul înscris pe poliță, nu există nici un temei pentru a-l înlătura pe asigurător de la plata spitalizării.
Părțile civile apelante HM, HG și HE au criticat sentința atât în ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatei, cât în privința cheltuielilor de judecată.
Referitor la latura penală a cauzei au apreciat că pedeapsa aplicată inculpatei RA este mult prea blândă în raport de gravitatea faptelor, urmările acestora cât și față de conduita procesuală a inculpatei. Ca modalitate de executare a pedepsei rezultante, au solicitat ca inculpata să execute pedeapsa în regim de penitenciar.
Cât privește latura civilă a cauzei, părțile civile apelante HM, HG și HE au solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 5000 lei reprezentând cheltuieli judiciare, respectiv asistența juridică acordată atât la urmărirea penală cât și pe parcursul derulării procesului în instanță potrivit chitanțelor aflate la dosar.
Partea civilă MCA a criticat soluția Judecătoriei Săveni pentru netemeinicie și nelegalitate doar cu privire la modul de soluționare a acțiunii civile. În motivare, a arătat că la dosar există probatorii din care rezultă temeinicia acțiunii civile pe care a înțeles să o formuleze însă, prima instanță a respins-o ca neîntemeiată.
Astfel, apelul vizează corecta încadrare juridică ce trebuia dată faptei comisă de către inculpată raportat la partea vătămată MCA. În opinia sa, față de numărul de zile de îngrijiri medicale stabilite prin expertiză, respectiv 110-120 și pierderea temporară a capacității de muncă, încadrarea juridică corectă era cea de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de disp. art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal vechi.
Conform dispozițiilor art. 184 alin. 5 Cod penal anterior, doar pentru faptele prevăzute la alin. 1 și 3 ale art. 184 Cod penal, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate. Pentru faptele prevăzute la alin. 2 și 4 acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, doar împăcarea părților înlăturând răspunderea penală.
Sesizând această situație de fapt și de drept în cursul judecății, procurorul de caz sau chiar instanța de judecată ar fi trebuit să pună în discuție necesitatea sau oportunitatea retrimiterii cauzei la Parchet pentru refacerea cercetărilor și cu privire la săvârșirea de către inculpată a infracțiunii de vătămarea corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal anterior motivat de numărul de zile de îngrijiri medicale foarte mare, respectiv 110-120 zile de care a avut nevoie partea vătămată MCA pentru recuperare.
Art. 182 alin. 1 Cod penal, la care face trimitere art. 184 alin. 2 Cod penal anterior prevede îngrijiri medicale de mai mult de 60 de zile, în vreme ce partea vătămată a necesitat 110-120 zile îngrijiri medicale.
Pentru acuratețe juridică, dacă se va aprecia că nu se impune trimiterea întregii cauze la Parchet pentru efectuarea de cercetări în sensul indicat mai sus, procurorul de caz sau chiar instanța de judecată, în virtutea rolului activ și al principiului aflării adevărului, ar fi trebuit, în temeiul disp. art. 38 Cod penal anterior, să pună în discuția părților necesitatea disjungerii cauzei cu privire la partea vătămată MCA și trimiterea la Parchet pentru efectuarea de cercetări. Procurorul ar fi avut la dispoziție și posibilitatea extinderii procesului penal pentru alte fapte, conf. disp. art. 336 Cod pr. pen. anterior, dar nu a solicitat nici acest lucru, în ciuda evidenței existenței infracțiunii.
Consideră că nu este legal, temeinic, just, corect sau moral ca o parte vătămată, care aflată sub trauma puternică suferită ca urmare a accidentului în care a fost implicat fără nici o culpă, a declarat că nu dorește să formuleze plângere, dar care a avut nevoie de 110-120 zile de îngrijiri medicale și care și-a pierdut timp de 6 luni capacitatea de muncă, să fie exclusă pur și simplu din procesul penal.
Pentru aceste motive, partea civilă apelantă MCA solicită admiterea apelului declarat, desființarea în tot a sentinței penale nr. 109/29.05.2015 sau cel puțin în parte în ceea ce-l privește și restituirea cauzei la Parchet pentru efectuarea de cercetări cu privire la vătămarea corporală din culpă prev. de disp. art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal anterior.
Partea civilă CN nu a motivat în scris apelul formulat în cauză, însă, cu ocazia dezbaterilor, prin apărător ales, acesta a solicitat acordarea despăgubirilor civile, respectiv suma de 8691 de lei reprezentând valoarea de circulație a autoturismului ce a fost stabilită prin expertiză, suma de 700 lei reprezentând tractarea și gararea autoturismului dovedită prin chitanță emisă de societatea transportatoare aflată la dosarul cauzei și 1000 lei cu titlu de daune morale, având în vedere faptul că prima instanță a reținut că singura vinovată de producerea accidentului se face inculpata.
Analizând apelurile declarate în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 417 și art. 420 Cod procedură penală, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește apelurile declarate de părțile civile HM, HG și HE cu privire la individualizarea greșită a pedepsei aplicate inculpatei, Curtea constată că prin rechizitoriu s-a reținut în sarcina inculpatei că în seara de 18.04.2011, ora 20:04 conducea autoturismul marca P…, cu numărul de înmatriculare ___, pe DN 29, pe relația Botoșani - Săveni, pe un sector de drum cu denivelări semnalizat corespunzător prin indicatoare rutiere, circulând pe sensul opus de mers din cauza gropilor din carosabil, cu viteza de 112 km/h (conform expertizei criminalistice), iar în momentul în care a ajuns la km 69+920, a intrat în coliziune frontală cu autoturismul marca V…, cu numărul de înmatriculare ___, condus din sens opus, pe banda sa de circulație, cu viteza de 75 km/h (conform expertizei criminalistice) de partea civilă CN.
La fila 253 ds. instanță există procesul verbal de îndreptare eroare materială din data de 24 mai 2013 prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni în temeiul art. 195 Cod procedură penală îndreaptă eroarea materială din expozitivul rechizitoriului în sensul că viteza de deplasare a autoturismului cu nr. de înmatriculare ___ condus de inculpata RA era de 75km/h, iar cea a autoturismului cu nr. ___, condus de inculpatul CN era de 112 km/h.
Verificând raportul de expertiză efectuat în cauză de expert PGD (fila 478) în faza de urmărire penală se constată că acesta concluzionează că vitezele autovehiculelor din momentul premergător accidentului au fost egale cu vitezele lor din momentul impactului deoarece în momentele premergătoare coliziunii niciunul din cei doi conducători auto nu a frânat. Viteza autoturismului marca P… (condus de inculpată) era de cca. 75 km/h, iar a autoturismului marca V… (condus de CN) era de 112 km/h.
În urma impactului, autoturismul condus de partea civilă CN s-a oprit pe carosabil, iar autoturismul condus de inculpata RA a fost proiectat în afara părții carosabile, deplasându-se prin rulare-derapare în partea stângă a direcției de mers a acestuia și s-a oprit pe un teren agricol. Din accident a rezultat decesul numitului HPD, în etate de 41 de ani, și vătămarea corporală a numitului MC, în vârstă de 25 ani, ambii aflându-se în autoturismul condus de CN.
Având în vedere împrejurările în care s-a săvârșit fapta, așa cum a fost descrisă mai sus, precum și viteza reală pe care o aveau cele două părți implicate în accident, Curtea constată că în apelul părților civile nu poate fi reevaluată culpa inculpatei (în sensul reducerii acesteia) întrucât s-ar încălca principiul neagravării situației în propria cale de atac prev. de art. 418 Cod procedură penală, iar inculpata nu a formulat apel decât în latura civilă, apelul neputând devolua în aceste condiții și în latura penală.
Curtea, în baza propriului examen, apreciază că pedeapsa aplicată este legală și temeinică atât sub aspectul cuantumului stabilit, de 1 an închisoare, cât și ca modalitate de individualizare a executării, care este proporțională cu gravitatea rezultatului produs, dar și cu persoana inculpatei și posibilitățile sale de a conștientiza faptele săvârșite și de a nu repeta un astfel de comportament, cu situația că nu are antecedente penale, a avut o atitudine procesuală corespunzătoare, este tânără, bine integrată social și profesional. Curtea consideră că suspendarea condiționată, fără impunerea unor obligații pentru perioada termenului de încercare, așa cum ar impune suspendarea sub supraveghere, este o măsură eficientă, de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatei în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni și oferă posibilitatea unei reintegrări sociale pozitive.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia au fost individualizate în așa fel încât inculpata să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte cu caracter penal. Totodată, Curtea reține că aplicarea unei pedepse cu executare, așa cum au solicitat părțile civile, este mult prea severă și s-ar obține un efect contrar reeducării și formării convingerii că normele penale trebuie respectate în orice împrejurare.
De asemenea, se constată că în mod corect au fost reținute în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin 1 lit. a și c Cod penal din 1968, inculpata fiind apreciată atât în comunitate, cât și în mediul unde își desfășura pregătirea profesională, iar după declanșarea procesului penal a avut o conduită corespunzătoare de recunoaștere și regret, neîngrădind în nici un fel aflarea adevărului.
Un alt motiv de apel formulat de părțile civile vizează obligarea inculpatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, însă Curtea constată că acesta este nefondat din următoarele considerente:
Potrivit art. 50 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Tranzacția încheiată între asigurător și părțile civile au fost depuse în fața primei instanțe aflându-se la filele 629 și următoarele din dosarul Judecătoriei Săveni.
Contractul de tranzacție din data de ___ a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie fără ca părțile civile să invoce vreo cauză de anulare a acestor tranzacții.
În cuprinsul acestuia se face mențiunea că obiectul tranzacției (art. 1) îl reprezintă stingerea totală, definitivă și irevocabilă a oricărei pretenții prezente și viitoare, ce decurge din respectivul accident rutier pentru părțile civile. Părțile civile și-au asumat, la momentul încheierii respectivelor tranzacții, obligația de a nu mai solicita alte sume de bani în prezentul proces penal, precum și faptul că au fost despăgubite în totalitate.
În art. 3.2 se menționează că părțile civile declară și recunosc faptul că indemnizația acoperă toate costurile/cheltuielile care s-au născut sau se vor naște în temeiul sau în legătură cu accidentul, cu dosarul penal, sau contractul de asigurare, incluzând, dar fără a se limita, la cheltuielile de judecată sau despăgubiri datorate în temeiul legii, iar prin primirea indemnizației se stinge orice drept al său de a solicita orice sumă de bani cu orice titlu de la O… și/sau față de RA.
Așa cum se poate observa, părțile civile, reprezentate și prin avocat, persoane cu deplină capacitate de exercițiu la momentul încheierii tranzacției și-au asumat toate consecințele care decurg din încheierea unei astfel de tranzacții.
De altfel, părțile civile nu au invocat în fața instanței de judecată aspecte de nevalabilitate ale respectivei tranzacții, ci au solicitat cheltuieli de judecată de la inculpată pe lângă cele care au fost acordate prin contractul de tranzacție.
Ne aflăm, în speță, în prezența unor sume de bani acordate de către asigurător, în cadrul unei tranzacții, cu toate consecințele ce decurg din punct de vedere civil, din încheierea unor astfel de acte juridice pentru părțile civile, respectiv acelea de a nu mai putea solicita alte sume de bani cu titlul de despăgubiri sau cheltuieli de judecată care să decurgă din respectivul eveniment rutier. Tranzacțiile sunt supuse condițiilor prev. de art. 2267 și urm. din Codul civil, în vigoare la momentul tranzacționării. Potrivit art. 2268 Cod se poate tranzacționa asupra unei acțiuni civile ce derivă dintr-o infracțiune, așa cum este cazul în speță.
Curtea reține astfel că în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 1357 Noul Cod civil, a persoanei responsabile de producerea accidentului care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995 și a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, astfel că în condițiile încheierii unei tranzacții, părțile civile nu mai pot solicita separat de la inculpată cheltuieli de judecată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de părțile civile HM, HG și HE, împotriva sentinței penale nr. 109 din 29.05.2015 a Judecătoriei Săveni.
În cauză, inculpata RA a declarat apel cu privire la soluționarea greșită a acțiunii civile promovate de către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Mavromati"; Botoșani, în sensul că trebuia obligată societatea de asigurare la plata despăgubirilor reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții civile MC și ale părții vătămate CN, în temeiul contractului de asigurare.
Curtea constată că apelul este întemeiat.
Victima accidentului de circulație din speța de față, MC, a fost internat în perioada ___ la Spitalul Județean Mavromati Botoșani, astfel încât această instituție s-a constituit parte civilă cu contravaloarea cheltuielilor aferente spitalizării în cuantum de 5787,040 lei.
Deși partea civilă MC a încheiat un contract de tranzacție cu societatea de asigurare O… la data de 28.02.2014 (fila 633) acesta nu poate fi opus însă părții civile Spitalul Județean Mavromati Botoșani care nu a fost parte în respectivul contract.
De asemenea, nici inculpata nu poate fi obligată în nume propriu la contravaloarea acestor cheltuieli de spitalizare întrucât în cauză sunt aplicabile disp. art. 313 alin. 1 din Legea 95/2006, în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, care prevăd că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
De asemenea, au relevanță juridică disp. art. 50 alin. 1, 2 din Legea 136/1995 conform cărora despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv.
Curtea reține astfel că răspunderea asigurătorului RCA este o obligație izvorâtă din contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de vehicule.
În cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 1357 Noul Cod civil, a persoanei responsabile de producerea accidentului care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995 și a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Este adevărat că Spitalului i se decontează de către Casa de Asigurări de Sănătate cheltuielile efectuate, însă la rândul său, prestatoarea serviciilor medicale, este obligată să recupereze banii ce reprezintă costurile spitalizării persoanei vătămate de la autorul producerii accidentului, respectiv de la inculpata RA, urmând să vireze banii în contul Casei județene de Asigurări de Sănătate. Cum inculpata are încheiat un contract de asigurare cu SC O…, în mod corect, în temeiul art. 50 din Legea 136/1995 va fi obligat asigurătorul să plătească în locul ei și contravaloarea serviciilor medicale prestate persoanei vătămate MC în cuantum de 5.787,04 lei.
În ceea ce-l privește pe CN, se va înlătură dispoziția de obligare a inculpatei la plata sumei de 889,77 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale apelantului CN, precum și la plata dobânzii legale aferente din următoarele considerente:
Inculpata RA a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 465/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni din data de 18 octombrie 2012, pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1, 2 Cod penal/1968, victimă fiind HPD și vătămarea corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2, 4 Cod penal/1968 a persoanei vătămate MC.
În cauză nu s-au făcut cercetări pentru vătămarea corporală a numitului CN și prin urmare în sarcina inculpatei nu s-a reținut vătămarea acestuia.
Acțiunea civilă în procesul penal are un caracter accesoriu acțiunii penale, putând fi exercitată numai în măsura in care acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și numai împotriva inculpatului sau părții responsabile civilmente.
Cum în cauză împotriva inculpatei nu a fost exercitată acțiunea penală în raport cu CN, nici acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Județean Mavromati Botoșani nu poate fi soluționată în acest cadru procesual, nefiind accesorie acțiunii penale. Din aceleași considerente, nici asigurătorul nu poate fi obligat la plata acestor cheltuieli.
Pentru aceste motive Curtea, în apelul exercitat de inculpată cu privire la cheltuielile de spitalizare, va respinge ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Mavromati"; Botoșani având ca obiect obligarea inculpatei la plata cheltuielilor de spitalizare ale numitului CN.
Relativ la apelul declarat de numitul CN prin care solicită obligarea inculpatei la contravaloarea autoturismului distrus în accident în sumă de 8691 lei, precum și a contravalorii cheltuielilor ocazionate de tractarea și gararea autoturismului în cuantum de 700 lei Curtea constată că acesta este întemeiat însă pentru alte considerente decât cele invocate de către apelant.
Prin decizia nr. 1 din 23.02.2004 a ÎCCJ pronunțată în recurs în interesul legii a cărei dezlegare de drept își păstrează valabilitatea și după intrarea în vigoare a noului Cod procedură penală s-a stabilit că instanța penală învestită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă săvârșite de un conducător auto, este învestită să judece acțiunea civilă, alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretențiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât și cu privire la pretențiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiași fapte.
În motivarea deciziei se arată că nu se poate considera că ar exista rațiuni ca prejudiciul unic suferit de victimă prin săvârșirea unei fapte penale, de asemenea, unică, să fie fragmentat, iar competența de soluționare a acțiunii civile să fie împărțită între două instanțe - penală și civilă - cu toate inconvenientele ce decurg din aceasta.
O atare concluzie se impune a fi acceptată nu numai în cazul faptelor de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă, săvârșite de conducători auto cu ocazia circulației pe drumurile publice, ci și în orice alte situații de comitere a unei fapte complexe, cu mai multe consecințe păgubitoare pentru aceeași victimă, cum ar fi în cazul infracțiunilor de omor intenționat și de vătămare corporală intenționată, care au avut ca urmare și degradarea îmbrăcămintei victimei, sau în cazul unei tâlhării prin săvârșirea căreia au fost degradate și unele bunuri ale persoanei vătămate, ce nu au fost sustrase.
Prin urmare, pentru ca o persoană, care a suferit prejudicii materiale de pe urma unei infracțiuni, să poată exercita acțiunea civilă în cadrul procesului penal este necesar ca acțiunea păgubitoare să fie rezultatul unei fapte penale îndreptate împotriva sa, ceea ce nu este cazul în speță. Totodată, Curtea reține că cererea de despăgubiri nu poate fi admisă de instanța penală dacă fapta prin care au fost produse pagubele nu este incriminată de legea penală. Așa cum s-a menționat mai sus, inculpata RA nu a fost trimisă în judecată pentru infracțiuni comise în dauna numitului CN, iar distrugerea din culpă a autoturismului, în condițiile date, nu este incriminată de legea penală.
Potrivit art. 19 alin.1, 2 Cod procedură penală acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.
Prin urmare, așa cum s-a menționat mai sus acțiunea civilă este accesorie acțiunii penale, ori împotriva inculpatei RA nu a fost pusă în mișcare și nici nu a fost trimisă în judecată pentru vreo infracțiune în dauna numitului CN, iar acțiunea civilă exercitată de acesta din urmă nu poate fi alăturată acțiunii penale care are ca titulari alte persoane.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în mod greșit a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de numitul CN ca neîntemeiată, întrucât ea nu poate fi alăturată acțiunii penale, iar soluția legală este aceea de a respinge acțiunea ca inadmisibilă în cadrul procesului penal, situație care creează posibilitatea acestei părți de a se adresa unei instanțe civile, astfel încât în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite calea de atac exercitată de aceasta, situația juridică fiindu-i favorabilă.
În cauză a formulat apel și MCA, criticând soluția instanței de fond sub aspectul soluționării greșite a acțiunii civile în condițiile în care, urmare expertizei dispusă de instanță, s-a concluzionat că numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare este de 110-120. Pornind de la numărul de îngrijiri medicale și de la faptul că acesta și-a pierdut temporar capacitatea de muncă, încadrarea juridică corectă ar fi cea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal anterior, iar potrivit alin. 5 nu este necesară formularea unei plângeri prealabile. În aceste condiții, acțiunea penală trebuie pusă în mișcare din oficiu. Procurorul de caz sau instanța de judecată în virtutea rolului activ ar fi trebuit ca în momentul în care a constatat că există o parte vătămată care a suferit 110-120 de zile de îngrijiri medicale să pună în discuția părților necesitatea trimiterii dosarului la parchet sau cel puțin disjungerea în ceea ce-l privește pe MCA, în temeiul art. 336 Cod procedură penală anterior și art.38 Cod penal anterior.
Curtea constată că motivele de apel invocate de către MCA sunt neîntemeiate. În primul rând, codul de procedură penală este de imediată aplicare astfel că în cauză nu pot fi invocate dispozițiile vechiului Cod procedură penală pentru a solicita restituirea cauzei la parchet.
Relativ la exercitarea din oficiu a acțiunii penale, Curtea reține că atât vechiul Cod de procedură penală (în art. 317) cât și noul Cod de procedură penală prin art. 371 stabilește că "judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței";.
Prin rechizitoriul nr. 465/P/2011 din data de 18.10.2012 s-a reținut că incidentul ce face obiectul dosarului a condus și la vătămarea corporală a numitului MCA însă acesta a declarat că nu dorește să fie examinat medico-legal și nu formulează plângere prealabilă pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal motiv pentru care, în raport de această persoană vătămată s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
De asemenea, Curtea constată că prin cererea de constituire ca parte civilă aflată la fila 260 dosar, numitul MCA a solicitat obligarea asiguratorului SC O… SA la plata despăgubirilor civile, reprezentând daune materiale și morale, reprezentând contravaloarea traumelor suferite în accidentul rutier provocat de inculpata RA. Cererea nu a fost însoțită de un certificat medico-legal care să ateste numărul de zile de îngrijiri medicale, iar ulterior, în dovedirea acțiunii civile a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale.
Instanța de fond a dispus efectuarea acestei expertize, iar prin raportul nr. __ din data de 17.03.2014, depus la fila 408 dosar, s-a stabilit că leziunile traumatice pot data din data de 19.04.2011 și au necesitat 110-120 de zile de îngrijiri medicale.
Se constată astfel că abia la data de 17.03.2014, după intrarea în vigoare a noului Cod penal și a noului Cod de procedură penală, există o constatare medico-legală cu privire la traumele suferite de către persoana vătămată MCA.
Disp. art. 311 Cod procedură penală prevăd posibilitatea extinderii urmăririi penale cu privire la fapte noi, însă, așa cum arată denumirea marginală, extinderea se poate realiza numai în faza urmăririi penale, procedura penală neavând nicio dispoziție referitoare la extinderea judecății cu privire la fapte noi.
În concluzie, Curtea reține că în acest stadiu procesual nu poate fi extinsă acțiunea penală față de inculpată cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă față de persoana vătămată MCA, nefiind întrunite condițiile prev. de lege.
Totodată, în cauză nu sunt întrunite disp. art. 46 Cod procedură penală privind disjungerea cauzei, nefiind declanșată o acțiune penală față de inculpată în raport cu persoana vătămată MCA.
Curtea constată însă că apelul este întemeiat pentru alte motive decât cele invocate de către apelantul MCA și care conduc la creare unei situații favorabile din punct de vedere juridic. Astfel, ca și în cazul apelantului CN, instanța de fond a respins în mod greșit acțiunea civilă exercitată de MCA ca neîntemeiată întrucât ea nu poate fi alăturată acțiunii penale exercitate în raport cu alte persoane vătămate, soluția legală fiind aceea de a respinge acțiunea ca inadmisibilă în cadrul acestui procesul penal, situație care creează posibilitatea părții de a se adresa unei instanțe civile.
Motivele care au determinat instanța de control judiciar să considere acțiunea civilă ca inadmisibilă în acest cadru procesual sunt similare cu cele reținute în motivarea apelului declarat de către CN, relativ la caracterul accesoriu al acțiunii civile față de acțiunea penală, astfel încât nu vor fi reluate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite calea de atac exercitată de MCA și pe fondul cauzei va respinge acțiunea civilă ca inadmisibilă.
