Admiterea contestaţiei şi constatarea nulităţii absolute a hotărârii pentru motivul de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. l lit. d c.pr.pen., în sensul că judecata a avut loc fără participarea procurorului competent potrivit legii
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Sentinţă penală nr. 351/2016 din data de 30.08.2016
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ
NR. 351/2016
30.08.2016
Domeniu asociat: Liberare condiționată.
Titlu: Admiterea contestației și constatarea nulității absolute a hotărârii pentru motivul de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. l lit. d C.pr.pen., în sensul că judecata a avut loc fără participarea procurorului competent potrivit legii.
Pe rol fiind soluționarea cererilor de contestație formulate de către D.N.A. Serviciul Teritorial C. și Parchetul de pe lângă Judecătoria T., împotriva sentinței penale nr. 1617 din data de 05.07.2016 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr. 10411/318/2016, având ca obiect propunerea de liberare condiționată privind condamnatul L.J.
La apelul nominal, făcut în ședință publică a răspuns intimatul condamnat L.J., asistat de apărător din oficiu avocat C.D., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie aflată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, tribunalul a pus în discuția părților, cu caracter prejudicial, dacă în prezenta cauză se poate considera că sunt două contestații formulate atât de către D.N.A. Serviciul Teritorial C., cât și de către Parchetul de pe lângă Judecătoria T., împotriva aceeași sentințe penale sau o singură contestație.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este vorba de o singură contestație.
Avocat din oficiu C.D. pentru intimatul condamnat L.J., a învederat că este de acord cu reprezentantul parchetului.
Tribunalul apreciază că în cauza de față există declarată o singură cale de atac, raportat la caracterul unitar al Ministerului Public.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, tribunalul a acordat cuvântul asupra contestației.
Reprezentantul Ministerului Public arată că potrivit art. 5 alin. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, la judecarea cauzelor și la soluționarea propunerilor, contestațiilor, plângerilor sau a oricăror alte cereri în care cercetarea penală a fost efectuată de Direcția Națională Anticorupție potrivit legii vechi, precum și a celor care au rămas în competența acesteia în condițiile alin. l, participă procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
În continuare, reprezentantul parchetului a expus pe larg motivele de contestație formulate în scris.
Concluzionând solicită admiterea contesației, desființarea sentinței atacate și trimiterea spre rejudecarea a cauzei la Judecătoria T..
Apărător din oficiu avocat C.D., pentru intimatul condamnat L.J., solicită respingerea contestației ca nefondată, menținerea soluției pronunțate de către instanța de fond și punerea în libertate a condamnatului.
Condamnatul L.J., solicită respingerea contestației și punerea sa în libertate, raportat și la situația familială având trei copii minori în întreținere, precizând că pe durata executării pedepsei a avut un comportament exemplar, regretând săvârșirea faptei, iar pe viitor nu va mai intra în conflict cu legea penală. Totodată, a arătat că pe toată durata procedurilor a avut un comportament sincer, colaborând cu organele de urmărire penală, sentința fiind pronunțată ca urmare a intervenirii a unui acord de recunoaștere a vinovăției.
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr. 1617 din data de 05.07.2016 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr.10411/318/2016, a fost admisă propunerea formulată de Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului T., privind condamnatul L.J., --- deținut în Penitenciarul T. și s-a dispus liberarea condiționată a condamnatului aflat în executarea mandatului nr. 5239/2016 emis de Tribunalul București Secția I Penală, în baza sentinței penale nr. 1637/2015.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut faptul că la data de 23.06.2016 a fost înregistrată pe rolul acesteia la nr. 10411/318/2016 propunerea formulată de către Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului T., privind liberarea condamnatului L.J., aflat în executarea mandatului nr.5239/2016 emis de Tribunalul București Secția I Penală, pentru pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1637/2015.
Conform procesului verbal nr. H2/31570/22.06.2016 întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor private de libertate din totalul de 731 zile, condamnatul avea de executat pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate fracția minimă de 2/3 respectiv 487 zile, iar până la data de 22.06.2016 a executat 161 zile, la care se adaugă 331 arest preventiv, total 492 zile.
Potrivit art. 59 C.pen. anterior, după ce a executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin ¾ în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Analizând propunerea de liberare prin prisma textului legal menționat, instanța a apreciat-o întemeiată pentru considerentele următoare:
Din cuprinsul procesului - verbal întocmit de comisie rezultă că până la data examinării situației condamnatul a executat mai mult de 2/3 din pedeapsă, iar totodată că a conștientizat scopul acesteia, participând la activități menite să conducă la reintegrarea socială, nu a comis abateri disciplinare, dând dovezi temeinice de îndreptare, nu are antecedente penale și beneficiază de mediul de suport necesar reinserției sociale, (așa cum reiese din caracterizarea aflată la dosar), apreciindu-se de aceea că scopul preventiv, educativ al pedepsei a fost atins până în prezent, fiind îndeplinite cerințele legale.
Împotriva acestei soluții s-a formulat contestație atât de către D.N.A. Serviciul Teritorial C., cât și de către Parchetul de pe lângă Judecătoria T..
În motivarea contestației formulate de către DNA Serviciul Teritorial C., s-a arătat faptul că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică deoarece completul de judecată a fost constituit nelegal, iar instanța a admis propunerea comisiei pentru liberare condiționată deși în cauză nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 5 alin. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, la judecarea cauzelor și la soluționarea propunerilor, contestațiilor, plângerilor sau a oricăror alte cereri în care cercetarea penală a fost efectuată de Direcția Națională Anticorupție potrivit legii vechi, precum și a celor care au rămas în competența acesteia în condițiile alin. l, participă procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Astfel cum rezultă din cuprinsul sentinței penale nr. 1637/06.10.2015 a Tribunalului București-Secția I Penală, numitul L.J. a fost cercetat penal de către Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență în formă continuată, prev. de art. 292 alin. l C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. l și art. 5 C.pen., reținându-se că în intervalul ianuarie 2012 - ianuarie 2015 L.J. a promis, a oferit și a dat suma totală de 22.400 de euro (23 de acte materiale) inculpatului P.C. (angajat al Inspectoratului General pentru Imigrări - Direcția pentru Imigrări București) în schimbul promisiunii acestuia că va interveni asupra funcționarilor publici competenți din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări pentru a-i determina pe aceștia să îndeplinească potrivit competențelor legale procedura de obținere a vizelor de lungă ședere în scop de muncă (prin emiterea avizelor favorabile necesare conform dispozițiilor legale în materie) și a permiselor corespunzătoare de ședere temporară și/sau de lungă durată pentru o serie de persoane de naționalitate chineză care în acest mod au obținut dreptul legal de muncă în cadrul unor societăți comerciale, drept pe care uneori l-au exercitat în mod fictiv și pe baza unor documente justificative nereale.
Din actele și dosarului nr. l0411/318/2016 al Judecătoriei T., inclusiv din observarea sentinței penale nr. 1617/05.07.2016 pronunțată în acest dosar, rezultă că la judecarea cauzei având ca obiect propunerea Comisiei de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului T. a participat un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria T. și nu un procuror din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, iar conform Legii nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală, participarea procurorului specializat la ședințele de judecată nu interesează doar fondul dosarelor în care urmărirea penala a fost efectuată de D.N.A. ci și restul cererilor cu care este investită instanța de judecată inclusiv în faza de executare a hotărârilor penale, cum este și cererea sau propunerea privind liberarea condiționată.
Potrivit dispozițiilor art. 281 alin. l lit. a C.pr.pen., dispozițiile referitoare la compunerea completului de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, iar în cauza de față, deși judecarea în primă instanță s-a făcut în complet legal compus, format dintr-un judecător din cadrul instanței legal învestite, totuși acest complet nu a fost legal constituit, prin participarea obligatorie a unui procuror specializat din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, în condițiile în care "constituirea instanței"; desemnează alcătuirea completului de judecată cu toate persoanele și organele prevăzute de lege, adică, pe lângă judecători, cu grefier, magistrat-asistent, procuror, asistenți judiciari (în conflictele de muncă și asigurări sociale) etc., iar normele care reglementează compunerea sau constituirea instanței sunt norme de organizare judiciară, imperative.
S-a mai susținut că la analizarea propunerii formulate de către Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului T. instanța a avut în vedere prevederile art. 59 C.pen. din Codul Penal vechi - dispoziții mai favorabile față de cele de la art. 100 și următoarele din noul Cod penal - însă și-a întemeiat hotărârea exclusiv pe analiza realizată de către membrii comisiei pentru liberare condiționată, însușindu-și propunerea acestei comisii fără o motivație proprie, care să aibă la baza toate împrejurările relevante în cauză. Deși în cadrul individualizării administrative a executării pedepsei condamnatul poate beneficia de liberare condiționată, nu trebuie omis faptul că, atât potrivit legii vechi cât și celei noi, pentru a i se acorda acest beneficiu unui condamnat, trebuie îndeplinite cumulativ toate condițiile prevăzute de lege în această situație.
Mai mult, chiar dacă sunt îndeplinite toate aceste condiții, legiuitorul nu a instituit o obligație a instanței de a acorda acest beneficiu și chiar instanța de fond a reținut că textul de lege - art. 59 C.pen. de la 1969 - cuprinde condițiile în care poate fi acordată liberarea condiționată.
Chiar dacă în faza de executare a pedepsei natura și modalitatea săvârșirii infracțiunii nu mai pot fi avute în vedere in concrete la acordarea liberării condiționate, totuși nu se poate face abstracție de motivul principal al derulării procedurii executării împotriva sa - respectiv hotărârea de condamnare pentru o anumită faptă de o anumită gravitate - motiv care nu poate fi exclus din analiza instanței de executare atunci când verifică criteriile prevăzute de legea veche pentru acordarea liberării - în special cel privind dovezile temeinice de îndreptare - criteriu care este o variațiune a condiției prevăzute de legea nouă, respectiv: instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Esențial pentru acordarea beneficiului liberării condiționate, în afară de executarea fracțiunii legale de pedeapsă și buna comportare la locul de detenție, este constatarea instanței că timpul executat din durata pedepsei este suficient pentru a nu exista temerea ca cel condamnat va comite o nouă infracțiune și că, deci, scopul pedepsei a fost atins ori, situația de fapt din cauză nu evidențiază că perioada executată a fost suficientă având în vedere că un comportament consecvent corespunzător cerințelor de integrare în societate nu poate fi limitat la timpul strict aferent fracției reper prevăzute de lege iar lipsa unei sancțiuni disciplinare nu confirmă prin ea însăși aptitudinea condamnatului de a respecta ordinea de drept și normele de conviețuire sociala urmare a conștientizării faptelor sale.
Practic acest condamnat se afla la prima analiză în cadrul Comisiei pentru liberare condiționată care a apreciat că acesta a conștientizat scopul pedepsei după ce executase efectiv numai 5 luni de zile (161 zile) din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1637/06,10.2015 a Tribunalului București - Secția I Penală, perioadă insuficientă pentru a se analiza comportamentul unui condamnat și a se concluziona asupra aptitudinii acestuia de a se reintegra în societatea civilă.
De asemenea, s-a arătat că opinia comisiei de liberări condiționate nu are efect obligatoriu pentru instanță, care trebuie să analizeze toate aspectele relevante cu privire la situația condamnatului și să-și creeze convingerea că este oportună, la un anumit moment, liberarea acestuia.
S-a considerat astfel că aprecierea situației de fapt de către instanță, în sensul că petentul condamnat îndeplinește condițiile legale pentru a fi liberat condiționat, se bazează pe o analiză incompletă a criteriilor de acordare a acestui beneficiu condamnatului, astfel încât soluția de admitere a cererii este netemeinică.
Față de aceste motive, s-a solicitat, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. b C.p.p., admiterea contestației formulate și, desființând în totalitate hotărârea pronunțată în cauză de Judecătoria T., să se dispună rejudecarea de către Judecătoria T., în complet alcătuit potrivit dispozițiilor legale, a propunerii de liberare condiționată privind pe condamnatul L.J..
În motivarea contestației formulate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria T., s-a arătat că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, fiind incident cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. 1 lit. d C.pr.pen. privind participarea procurorului, atunci când participarea acestuia este obligatorie potrivit legii.
Astfel, s-a arătat prin sentința penală nr. 3637/2015 a înaltei Curți de Casație și Justiție -dosar nr. 30724/3/2015 - inculpatul L.J. a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea, în calitate de autor a infracțiunii de cumpărare de influență în formă continuată, prev. de art. 292 alin. 1 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen., ca urmare a admiterii acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat între inculpat și Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție. Observând sentința menționată, rezultă faptul că, în calitate de procuror de ședință, a participat un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, urmărirea penală fiind efectuată, de asemenea, de către Parchetul de pe lângă înalta Curți de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție.
Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, printre atribuțiile Direcției Naționale Anticorupție se numără și acelea de a participa, în condițiile legii, la ședințele de judecată - lit. c - și de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în condițiile prevăzute de lege-lit. c, iar în cauza de față, fiind vorba despre o propunere de liberare condiționată a unui condamnat pentru fapte de corupție, era obligatoriu ca judecata să aibă loc în prezența unui procuror din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Astfel, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, fiind incident cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. 1 lit. d C.pr.pen. privind participarea procurorului, atunci când participarea acestuia este obligatorie potrivit legii.
Față de motivele invocate, s-a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei soluții legale și temeinice.
Tribunalul, analizând contestația în raport cu motivele invocate și din oficiu, în baza dispozițiilor legale incidente, constată că aceasta este fondată pentru considerentele ce succed:
Pentru început, instanța de control judiciar se va referi la faptul dacă în cauză există două contestații, una a Parchetului de pe lângă Judecătoria T. și una a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial C.
Potrivit art. 131 alin. 2 din Constituție, Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, iar conform art. 63 alin. 1 lit. c din Legea 304/2004 modificată și completată una dintre atribuțiile Ministerului Public pe care o exercită prin procurori este aceea de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești în condițiile legii.
Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale rezultă că parchetele constituie un sistem unitar în cadrul Ministerului Public, dispuse piramidal, astfel încât ori de câte ori prevederile procesual penale utilizează noțiunea de parchet, trebuie avut în vedere organul judiciar concret, constituit intr-o compunere strict determinată, dar variabilă după diverse ipoteze precis delimitate și care este îndreptățit să exercite prin procurorii care îl compun atribuțiile prevăzute de art. 63 din Legea nr. 304/2004.
În considerarea celor de mai sus, nu poate fi acceptată ipoteza existenței concomitente în aceeași cauză a două căi de atac din partea a două unități de parchet sau din partea a doi procurori, ci o singură cale de atac exercitată în reprezentarea Ministerului Public.
Este adevărat că în prezenta cauză, au fost depuse atât o cerere de contestație din partea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.-Jiu cât și una din partea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial C., însă indiferent de numărul acestora, pentru considerentele mai sus arătate, tribunalul nu poate reține decât existența uneia singure. De altfel, în jurisprudență, a fost adoptată aceeași soluție ori de câte ori, aceeași parte formula mai multe cereri de contestație în aceeași cauză mai înainte ca instanța să pronunțe asupra vreuneia dintre ele.
În aceeași ordine de idei, tribunalul reamintește că cererea de contestație reprezintă un act procedural prin intermediul căruia părțile sau procurorul sesizează instanța competentă pentru a cenzura în cazurile prevăzute de lege o hotărâre penală nedefinitivă.
Revenind la motivele de contestație invocate de către Ministerul Public, instanța reține următoarele:
Sentința primei instanțe este nelegală întrucât la judecarea cauzei a participat un procuror necompetent, respectiv procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria T., în cauză trebuind să participe un procuror din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
De altfel, la judecarea cauzei în care L.J. a fost condamnat de instanța de fond prin sentința penală nr. 3637/2015 a înaltei Curți de Casație și Justiție - dosar nr. 30724/3/2015 - la 2 ani închisoare pentru săvârșirea, în calitate de autor a infracțiunii de cumpărare de influență în formă continuată, prev. de art. 292 alin. 1 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen., ca urmare a admiterii acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat între inculpat și Parchetul de pe lângă înalta Curți de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, a participat un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, urmărirea penală fiind efectuată, de asemenea, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție.
Sub aspectul participării reprezentantului/reprezentanților Ministerului Public la susținerea contestației avem în vedere și considerentele deciziei nr. 21/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul unui recurs în interesul legii (care își păstrează în continuare valabilitatea), prin care se arată că într-o cauză penală în care se pune problema participării atât a unui procuror de drept comun cât și a unuia provenind dintr-o structură specializată, prezența acestuia din urmă are ca efect restrângerea atribuțiilor procurorului de drept comun în sensul că acesta din urmă nu mai poate intra în cauză. Este evident, că potrivit interpretării date de către instanța supremă, la ședința de judecata a cauzelor penale, în raport și cu principiul unității arătat mai sus, nu pot participa concomitent doi procurori din două structuri diferite, chiar și în situația în care atât procurorul de drept comun cât și procurorul din cadrul structurii specializate ar fi formulat declarații de apel sau recurs. Mai mult, în caz contrar, s-ar putea ajunge la situația că în aceeași cauză, reprezentanții Ministerului Public să adopte poziții contrare asupra acelorași aspecte.
Potrivit art. 5 alin. 3 din Legea nr. 255/2013, la judecarea cauzelor și la soluționarea propunerilor, contestațiilor, plângerilor sau a oricăror alte cereri în care cercetarea penală a fost efectuată de Direcția Națională Anticorupție potrivit legii vechi, precum și a celor care au rămas în competența acesteia în condițiile alin. 1, participă procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Ca atare, apreciind că procurorul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial C. ar fi avut competența exclusivă de a participa la judecarea în fond a propunerii de liberare condiționată privind persoana condamnată L.J., tribunalul reține că pronunțarea hotărârii instanței de fond cu participarea unui procuror de drept comun este lovită de nulitate absolută potrivit art. 281 alin. 1 lit. d C.pr.pen. privind participarea procurorului, atunci când participarea acestuia este obligatorie potrivit legii, întrucât participarea unui procuror cu încălcarea dispozițiilor legale privind competența echivalează cu lipsa de participare.
Participarea procurorului la ședința de judecată nu se limitează evident la o prezență fizică, ci are ca și conținut, potrivit art. 363 C.pr.pen., obligația exercitării rolului său activ în vederea aflării adevărului și a respectării dispozițiilor legale. Or, nici într-un caz nu ar putea să își exercite acest din urmă rol însuși procurorul a cărui prezență în ședința de judecată este contrară legii.
În consecință, sentința pronunțată de prima instanță este afectată de motivul de nulitate absolută, prevăzut de art. 281 alin. l lit. d C.pr.pen. în sensul că judecata a avut loc fără participarea procurorului competent potrivit legii.
Instanța de control judiciar reține că, în cauză critica formulată, potrivit căreia completul nu a fost legal constituit prin participarea altui procuror la judecarea cauzei, nu poate fi primită.
Se observă că instanța care a pronunțat sentința de fond a fost compusă potrivit legii, neîncălcându-se dispozițiile art. 354 C.pr.pen. Modul de compunere al instanței de judecată își are baza legală în dispozițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată. Prin compunerea instanței de judecată se înțelege alcătuirea completului de judecată dintr-un număr determinat de persoane care au, potrivit legii, capacitatea funcțională de a judeca o cauză penală.
Potrivit dispozițiilor art. 54 alin. 1 din legea sus citată, cauzele date, potrivit legii în competența de primă instanță a judecătoriei, se judecă în complet format dintr-un singur judecător, așa cum este cazul în prezenta speță.
În consecință, în cauză nu este incident motivul de nulitate absolută prevăzut de dispozițiile art. 281 alin. l lit. a C.pr.pen.
În cererea de contestație formulată de către D.N.A. s-au invocat și motive de netemeinicie ale hotărârii instanței de fond, raportată la dispozițiile legii mai favorabile cu privire la instituția liberării condiționate, respectiv art. 59 din vechiul Cod penal sau art. 100 din actualul Cod penal.
Instanța de control judiciar constată și reține că și acest motiv este întemeiat, chiar dacă nu este dezvoltat suficient. Astfel, din hotărârea de condamnare depusă la dosar - este adevărat, în calea de atac - filele 20-26 - rezultă indubitabil că instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare a avut în vedere și a reținut ca lege mai favorabilă legea nouă, având în vedere cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat. Chiar și dacă nu s-ar fi reținut acest aspect în cuprinsul hotărârii, se observă că activitatea infracțională a intimatului condamnat a debutat în ianuarie 2012 și s-a epuizat în ianuarie 2015, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni este dat de legea nouă, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012.
În acest context, instanța de fond trebuia să analizeze propunerea de liberare condiționată formulată de Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului T., cu raportare la dispozițiile art. 100 din actualul Cod penal. Or, se observă că nici în faza administrativ jurisdicțională a comisiei, nici în faza de primă judecată a instanței nu s-a avut în vedere și nu s-a verificat situația despăgubirilor civile, cât și a cheltuielilor judiciare către stat.
Erorile ce au stat la baza hotărârii primei instanțe se datorează faptului că aceasta nu a atașat dosarul de fond și nici măcar hotărârea de condamnare, acest fapt nefiind observat și solicitat nici de către procurorul de ședință.
Față de cele ce preced instanța de control judiciar, potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. b din C.pr.pen., va admite contestația declarată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C. împotriva sentinței penale nr. 1617/05.07.2016 a Judecătoriei T. și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Văzând și dispozițiile art. 275 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația, desființează sentința penală nr. 1617/05.07.2016 a Judecătoriei T. și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care suma de 130 lei onorariu avocat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul G.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30.08.2016.
