Admisibilitatea sesizării formulate de judecătorul delegat cu executare pentru a se dispune contopirea unor pedepse a căror executare a fost suspendată sub supraveghere

Tribunalul GORJ Sentinţă penală nr. 288/2016 din data de 16.06.2016

SECȚIA PENALĂ

DECIZIE PENALĂ

NR. 288/2016

16.06.2016

Domeniu asociat: Alte modificări ale pedepsei.

Titlu: Admisibilitatea sesizării formulate de judecătorul delegat cu executare pentru a se dispune contopirea unor pedepse a căror executare a fost suspendată sub supraveghere

Pe rol fiind pronunțarea asupra contestațiilor formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria T. și condamnatul T.K. împotriva sentinței penale nr. 1221 din 17.05.2016 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr. x.

Procedura completă din ziua dezbaterilor.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.06.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când tribunalul, având în vedere dispozițiile art. 391 alin. 1 C.pr.pen., a stabilit termen pentru pronunțare la data de 16.06.2016.

TRIBUNALUL

Asupra contestațiilor de față:

Prin sentința penală nr. 1221 din 17.05.2016 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr. x, în baza art. 585 C.pr.pen., a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de Biroului Executări penale din cadrul Judecătoriei T., privind pe condamnatul T.K., .....

S-a dispus contopirea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 2152/15.09.2015 de Judecătoria T., pronunțată în soluționarea dosarului nr. -, definitivă pe latură penală prin neapelare cu privire la condamnatul T.K., pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 91 C.pen., 92 C.pen. și a art. 93 alin. 1 C.pen., cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1776/2015 de Judecătoria T., pronunțată în soluționarea dosarului nr. -, astfel cu a fost modificată prin decizia nr. 401/14.03.2016 a Curții de Apel Craiova, respectiv pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 91 C.pen., raportat la art. 97 alin. 2 C.pen. și art. 93 alin. 1 C.pen.

În temeiul art. 38, 39 alin. 1 lit. b C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii cea mai grea de 3 ani, stabilită prin sentința penală nr. 2152/15.09.2015 de Judecătoria T., pronunțată în soluționarea dosarului nr. 6503/318/2015, pe care a sporit-o cu 4 luni, reprezentând 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1776/2015 de Judecătoria T., pronunțată în soluționarea dosarului nr. 5955/318/2015, astfel cu a fost modificată prin decizia nr. 401/14.03.2016 a Curții de Apel Craiova.

În temeiul art. 45 alin. 5 C.pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa accesorie prevăzută art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1, lit. a și b C.pen., interzicând inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, aceasta urmând să fie executată dacă pedeapsa închisorii va deveni executabilă.

Au fost anulate dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a pedepselor, dispoziții dispuse prin hotărârile anterior menționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare în stare de detenție.

Au fost menținute dispozițiile privitoare la latura civilă, dispuse prin sentința penală nr. 2152/15.09.2015 de Judecătoria T., pronunțată în soluționarea dosarului nr. 6503/318/2015, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 692/03.05.2016 a Curții de Apel Craiova și prin sentința penală nr. 1776/2015 de Judecătoria T., pronunțată în soluționarea dosarului nr. 5955/318/2015, astfel cu a fost modificată prin decizia nr. 401/14.03.2016 a Curții de Apel Craiova.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar în baza art. 272 C.pr.pen. s-a dispus virarea sumei de 130 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Gorj, reprezentând plata onorariului avocațial din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată la data de 18.03.2016, înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr. x, Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei T., la sesizarea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul G. a solicitat contopirea pedepselor aplicate intimatului T.K., respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1776/10.07.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr. 5955/318/2015 și pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 2151/15.09.2015 a Judecătoriei T. în dosarul nr. 6503/318/2015.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 1776/10.07.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr. 5955/318/2015 a fost condamnat inculpatul T.K., la pedeapsa de 1 an închisoare în baza art. 48 alin. 1 raportat la art. 228 alin1- art. 229 alin. 1 lit. b, d, alin. 2 lit. b C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. a, d C.pen. și art. 396 alin. 10 C.pr.pen.

În baza art. 91 C.pen. raportat la art. 97 alin. 2 C.pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C.pen.

În baza art. 93 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul G., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 3 C.pen. cu referire la art. 404 alin. 2 C.pr.pen., s-a dispus că pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, obligație ce se va executa în cadrul Primăriei R., urmând a fi individualizată în concret de către consilierul de probațiune.

În baza art. 96 C.pen. cu referire la art. 404 alin. 2 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor legale ce prevăd revocarea suspendării executării sub supraveghere.

S-a dedus din durata pedepsei reținerea de 24 h de la 02.04.2015 până la 03.04.2015.

S-a încetat măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul T.K., măsură dispusă prin încheierea nr. 26/03.04.2015, pronunțată în dosarul nr. 4492/318/2015 al Judecătoriei Tg- Jiu, menținută ulterior prin încheierile nr. 31/01.05.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr. 5955/318/2015 și nr. 37/27.05.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr. 5955/318/2015.

Sentința penală nr. 1776/10.07.2015 a Judecătoriei T. a rămas definitivă prin decizia penală nr. 401/14.03.2016 a Curții de Apel Craiova.

Prin sentința penală nr. 2152/15.09.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr. 6503/318/2015 a fost condamnat intimatul T.K. la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare pentru fapta din 20.04.2015.

În temeiul art. 45 alin. 1 C.pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1, lit. a și b C.pen., interzicând inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani și 4 luni.

În temeiul art. 45 alin. 5 C.pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa accesorie prev. art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., interzicând inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În conformitate cu prevederile art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 4 luni închisoare pentru fapta din 20.04.2015, la care se adaugă o treime din pedeapsa de 2 ani închisoare pentru fapta din 16.04.2015, urmând ca inculpatului T.K. să i se aplice pedeapsa închisorii în durată de 3 ani.

În temeiul art. 45 alin. 3 C.pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară prevăzută de art. 66, alin. 1 lit. a și b C.pen., interzicând inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani, ce se va executa conform art. 68 alin. 1 lit. b C.pen.

În temeiul art. 45 alin. 5 C.pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa accesorie prev. art. 65, alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1, lit. a și b C.pen. interzicând inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, aceasta urmând să fie executată dacă pedeapsa închisorii va deveni executabilă.

În temeiul art. 91 C.pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului T.K., iar în temeiul art. 92 C.pen. s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani.

În temeiul art. 93 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere de 4 ani, s-a stabilit că inculpatul T.K. trebuie să respecte următoare măsuri de supraveghere: a) Să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul G. la datele fixate de acesta; b) Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) Să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) Să comunice schimbarea locului de muncă; e) Să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor lui de existență.

În temeiul art. 93 alin. 3 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul T.K. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 zile la Administrația Domeniului Public din cadrul Primăriei R.

În baza art. 91 alin. 4 C.pr.pen. raportat la dispozițiile art. 96 C.pen., s-a atras atenția inculpatului T.K. că în situația nerespectării măsurilor de supraveghere impuse sau a săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, se va revoca suspendarea și se va dispune executarea pedepsei.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b C. pen. s-a impus condamnatului T.K. să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul T.K. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei R. pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. 4 C.pen. s-a atras atenția inculpatului T.K. asupra dispozițiilor art. 96 C.pen.

A mai reținut judecătorul de la prima instanță că sentința penală nr. 2152/15.09.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr. 6503/318/2015 a rămas definitivă prin decizia penală nr. 692/03.04.2016 a Curții de Apel Craiova, fără a modifica situația condamnatului T.K.

În aceste condiții, a considerat instanța de fond că se impune contopirea acestora, astfel că în baza art. 585 C.pr.pen. a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de Biroului Executări penale din cadrul Judecătoriei T., privind pe condamnatul T.K. și a dispus contopirea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 2152/15.09.2015 de Judecătoria T., pronunțată în soluționarea dosarului nr. 6503/318/2015, definitivă pe latură penală prin neapelare cu privire la condamnatul T.K., pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 91, 92 și a art. 93 alin. 1 C.pen., cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1776/2015 de Judecătoria T., pronunțată în soluționarea dosarului nr. 5955/318/2015, astfel cu a fost modificată prin decizia nr. 401/14.03.2016 a Curții de Apel Craiova, respectiv pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 91, raportat la art. 97 alin. 2 și art. 93 alin. 1 C.pen.

În temeiul art. 38, 39 alin. 1 lit. b C.pen., a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii cea mai grea de 3 ani, stabilită prin sentința penală nr. 2152/15.09.2015 de Judecătoria T., pronunțată în soluționarea dosarului nr. 6503/318/2015, pe care a sporit-o cu 4 luni, reprezentând 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1776/2015 de Judecătoria T., pronunțată în soluționarea dosarului nr. 5955/318/2015, astfel cu a fost modificată prin decizia nr. 401/14.03.2016 a Curții de Apel Craiova.

În temeiul art. 45 alin. 5 C.pen. a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1, lit. a și b C.pen., interzicând inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, aceasta urmând să fie executată dacă pedeapsa închisorii va deveni executabilă și a anulat dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a pedepselor, dispoziții dispuse prin hotărârile anterior menționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare în stare de detenție.

S-a dedus din durata pedepsei rezultante aplicate reținerea de 24 h de la 02.04.2015 până la 03.04.2015 și s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei în conformitate cu dispozițiile acestei sentințe, fiind menținute dispozițiile privitoare la latura civilă dispuse prin cele două sentințe antemenționate.

Împotriva acestei sentințe au formulat contestație Parchetul de pe lângă Judecătoria T. și condamnatul T.K., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de contestație dezvoltate în scris la dosar Parchetul de pe lângă Judecătoria T. a criticat sentința sub trei aspecte, în plus procurorul de ședință completând cu un alt motiv de nelegalitate, respectiv că în mod nelegal instanța de fond nu a procedat la anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepselor stabilite prin cele două sentințe contopite, potrivit art. 97 C.pen.

Astfel, un prim motiv de nelegalitate invocat este reprezentat de faptul că instanța de fond în mod nelegal nu a procedat la repunerea în individualitatea lor a pedepselor componente, pentru ca ulterior să stabilească pedeapsa cea mai grea la care să aplice sporul obligatoriu, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b C.pen.

Un alt motiv de nelegalitate invocat este reprezentat de faptul că în mod nelegal instanța nu a dedus din pedeapsa principală toate perioadele executate anterior de condamnatul T.K. - inculpat în acele cauze -, respectiv perioadele în care s-a aflat în stare de reținere, arest preventiv și arest la domiciliu.

De asemenea, s-a arătat că un alt motiv de nelegalitate se referă la pedeapsa complementară, respectiv că instanța de fond nu a aplicat condamnatului și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., pedeapsă stabilită prin sentința penală nr. 2152/2015 a Judecătoriei T., din care trebuia scăzută perioada executată de la data rămânerii definitive a sentinței, 06.10.2015, până la momentul rămânerii definitive a hotărârii de contopire, când condamnatul va fi încarcerat, restul de pedeapsă complementară urmând să se execute potrivit art. 68 C.pen.

Față de aceste motive, s-a solicitat admiterea contestației parchetului, desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei soluții legale și temeinice.

În motivele de contestație invocate în scris la dosar contestatorul intimat a solicitat ca pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 1221/2016, de 3 ani și 4 luni închisoare, să fie modificată, în sensul de a se dispune suspendarea acesteia, motivând că infracțiunile pentru care a fost condamnat nu au fost săvârșite cu violență, că a recunoscut și regretă faptele săvârșite și că are familie și un minor în întreținere.

Examinând contestațiile promovate în raport de motivele invocate, precum și sub toate aspectele, din prisma dispozițiilor art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C.pr.pen., tribunalul constată că sunt fondate, din considerentele ce succed:

Astfel, instanța de control judiciar reține că prin sentința penală nr. 2152/15.09.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr. 6503/318/2015, rămasă definitivă prin neapelare pe latură penală în ceea ce-l privește pe contestatorul intimat, în temeiul art. 396 alin. 1, 2 și 10 C.pr.pen., raportat la art. 228 alin. l C.pen., art. 229 alin. 1 lit. b C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen., a fost condamnat inculpatul T.K. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru fapta din 16.04.2015.

În temeiul art. 45 alin. 1 C.pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., interzicând inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 45 alin. 5 C.pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa accesorie prevăzută art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1, lit. a și b C.pen. interzicând inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul 396 alin. 1, 2 și 10 C.pr.pen., raportat la art. 228 alin. l C.pen., art. 229 alin. 1 lit. b C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen., a fost condamnat inculpatul T.K. la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare pentru fapta din 20.04.2015.

În temeiul art. 45 alin. 5 C.pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa accesorie prevăzută art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. interzicând inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, aceasta urmând să fie executată dacă pedeapsa închisorii va deveni executabilă.

În temeiul art. 91 C.pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului T.K., iar în temeiul art. 92 C.pen. s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art. 93 alin. 3 C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul T.K. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei R. pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. 4 C.pen. s-a atras atenția inculpatului T.K. asupra dispozițiilor art. 96 C.pen.

A fost menținută măsura controlului judiciar față de inculpatul T.K..

Observând această sentință penală, instanța de control judiciar constată, în primul rând, în ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a și b C.pen., aplicată pe lângă cele două pedepse principale stabilite (respectiv 2 ani și 2 ani și 4 luni), că în mod greșit s-a efectuat "contopirea"; acestora, fiind de neînțeles modalitatea în care s-a ajuns la o pedeapsă complementară finală de 3 ani închisoare aplicată pe lângă pedeapsa principală, în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 45 alin. 3 lit. a C.pen., dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură și cu același conținut, în caz de concurs de infracțiuni, cum este cazul în prezenta speță, se aplică cea mai grea dintre acestea.

Pe de altă parte, referitor la obligația prestării unei munci neremunerate în folosul comunității, prevăzută de art. 93 alin. 3 C.pen., se constată că instanța de fond, eronat, a procedat la impunerea acestei obligații de două ori, la două entități din comunitate, diferite, respectiv pe o perioadă de 60 zile la Administrația Domeniului Public din cadrul Primăriei R. și în cadrul Primăriei R. pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În al treilea rând, se constată că, deși în considerentele acestei hotărâri se menționează perioada în care inculpatul T.K. a fost reținut, arestat preventiv și în arest la domiciliu (respectiv reținerea de la 21.04.2015 la 22.04.201; arestul preventiv de la 22.04.2015 până la 13.06.2015 și arestul la domiciliu de la 14.06.2015 până la 23.06.2015 - pag. 11), în contradicție cu dispozițiile art. 72 C.pen. și art. 404 C.pr.pen., instanța de fond a omis să constate că inculpatul s-a aflat sub puterea măsurilor preventive în aceste perioade.

Nu în ultimul rând, se constată că prin aceeași sentință a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul T.K., deși instanța a pronunțat o condamnare cu suspendarea executării sub supraveghere, în contradicție flagrantă cu dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. b C.pr.pen., în vigoare la data pronunțării hotărârii.

Însă, cum această sentință este rămasă definitivă prin neapelare cu privire la intimat, instanța investită cu soluționarea prezentei contestații nu are dreptul să modifice hotărârea definitivă anterioară, chiar dacă aceasta conține erori de judecată sau dispoziții legale greșit aplicate, întrucât aceasta nu putea fi schimbată decât prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege, în caz contrar încălcându-se autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive.

În continuare, reține tribunalul că prin sentința penală nr. 1776/10.07.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr. 5955/318/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 401/14.03.2016 a Curții de Apel Craiova, a fost condamnat inculpatul T.K., la pedeapsa de 1 an închisoare în baza art. 48 alin. 1 raportat la art. 228 alin1- art. 229 alin. 1 lit. b, d, alin. 2 lit. b C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. a, d C.pen. și art. 396 alin. 10 C.pr.pen.

În baza art. 96 C.pen. cu referire la art. 404 alin. 2 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor legale ce prevăd revocarea suspendării executării sub supraveghere.

S-a dedus din durata pedepsei reținerea de 24 h de la 02.04.2015 până la 03.04.2015.

S-a constatat încetată măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul T.K., măsură dispusă prin încheierea nr. 26/03.04.2015, pronunțată în dosarul nr. 4492/318/2015 al Judecătoriei Tg- Jiu, menținută ulterior prin încheierile nr. 31/01.05.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr. 5955/318/2015 și nr. 37/27.05.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr. 5955/318/2015.

Revenind la contestațiile deduse spre analiza tribunalului, cu caracter prejudicial, instanța de control judiciar reține că, atât în jurisprudență, cât și în doctrină, există două opinii, una potrivit căreia în cadrul dispozițiilor art. 583-585 C.pr.pen., în situația sesizării separate cu privire la anularea suspendării executării sub supraveghere, se poate dispune contopirea pedepselor a căror executare a fost suspendată sub supraveghere, și cea de-a doua, potrivit căreia în situația în care sunt supuse contopirii pedepse a căror executare a fost suspendată sub supraveghere, nu se poate realiza contopirea acestora, întrucât nu sunt executabile în regim de detenție, fiind astfel excluse de la posibilitatea contopirii pedepsele în privința cărora operează o cauză legală de neexecutare, cum este și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În sprijinul acestei ultime opinii s-a invocat și faptul că anularea suspendării se discută doar pe cale incidentală în cauza care privește infracțiunea descoperită sau săvârșită ulterior, ci nu pe cale separată.

Instanța, împărtășind prima opinie, apreciază că în cadrul dispozițiilor art. 583-585 C.pr.pen., în situația sesizării separate cu privire la anularea suspendării executării sub supraveghere se poate dispune contopirea pedepselor a căror executare a fost suspendată.

Instanța de control judiciar reamintește că în jurisprudența anterioară o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 449 C.pen. anterior era denumită "cerere de contopire"; a pedepselor, însă în noile dispoziții din Codul penal în vigoare, denumirea marginală este corespunzătoare tuturor situațiilor ce pot apărea, iar pedeapsa închisorii poate fi modificată la momentul punerii în executare sau în cursul executării numai urmând procedura și numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 585 C.pr.pen.

Potrivit dispozițiilor art. 583 C.pr.pen., asupra anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute la art. 97 din Codul penal se pronunță, din oficiu, la sesizarea procurorului sau a consilierului de probațiune, instanța care judecă ori a judecat în primă instanță infracțiunea ce ar putea atrage anularea.

Totodată, potrivit textului anterior citat, dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, suspendarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

În conformitate cu dispozițiilor art. 585 C.pr.pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații: a) concursul de infracțiuni; b) recidiva; c) pluralitatea intermediară; d) acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.

Astfel, se constată că articolul 585 alin. 1 lit. a rezolvă situațiile în care, după condamnarea definitivă pentru mai multe fapte, prin sentințe diferite - cum este cazul în prezenta speță -, se constată că acestea au fost săvârșite în concurs, iar, în această situație, instanța, constatând în momentul punerii în executare a pedepsei pentru una dintre aceste hotărâri sau în cursul executării pedepsei situația de mai sus, modifică numai pedeapsa pe care condamnatul urmează să o execute în raport de toate aceste sentințe, pronunțând o nouă hotărâre, celelalte dispoziții ale hotărârilor anterioare rămânând nemodificate, operând autoritatea de lucru judecat.

Cum în cuprinsul articolului menționat nu se face vreo deosebire, înseamnă că el este aplicabil nu numai atunci când două dintre pedepsele stabilite pentru infracțiuni ce se execută în regim de detenție, ci și atunci când în privința acestora s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, iar în această din urmă ipoteză, art. 585 C.pr.pen. se va completa cu art. 583 C.pr.pen., instanța de judecată, în aplicarea celor două dispoziții procesuale va soluționa, anterior soluționării cererii de contopire, cu titlu de chestiune prealabilă, problema anulării executării sub supraveghere a executării celor două pedepse.

Un argument în sensul admisibilității unor astfel de cereri pe cale separată îl constituie situația zilelor de muncă neremunerată în folosul comunității la care a fost obligat contestatorul intimat prin hotărârile de condamnare. În prezenta speță contestatorul intimat avea de executat 180 zile de muncă, ca urmare a 3 perioade diferite a câte 60 de zile muncă fiecare, la unități diferite, aspect inadmisibil, întrucât s-ar depăși durata maximă prevăzută de art. 93 alin. 3 C.pen., respectiv 120 de zile.

În contextul lipsei de acuratețe juridică ce caracterizează întocmirea minutei de către judecătorul fondului, instanța de control judiciar constată că în mod greșit prima instanță a calificat sesizarea judecătorului delegat cu executarea ca fiind una de "contopire pedepse";, în condițiile în care în cauză sunt incidente dispozițiile art. 583 și 585 C.pr.pen.

Sesizarea primei instanțe de judecată s-a făcut cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 585 C.pr.pen., de contopire a două pedepse, ambele având executarea suspendată supravegheat, nefăcându-se de altminteri în această cerere nici o referire cu privire la temeiul de drept aplicabil în cauză.

Însă, împrejurarea că judecătorul delegat cu executarea pedepselor din cadrul Judecătoriei T. nu a invocat ca temei juridic al cererii sale art. 583 C.pr.pen., nu influențează sub nici o formă soluția de drept procesual preconizată și nu înlătură obligația instanței de judecată de a privi cererea ce i-a fost adresată prin prisma ambelor norme la care s-a făcut referire.

Revenind la speța dedusă judecății, se constată că faptele pentru care intimatul contestator a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 91 C.pen. și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., stabilită prin sentința penală nr. 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin neapelare, sunt concurente cu fapta pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea art. 91 C.pen. prin sentința penală nr. 1776/10.07.2015 a Judecătoriei T., definitivă prin decizia penală 401/14.03.2016 a Curții de Apel Craiova, fiind săvârșite înainte ca inculpatul să fi fost condamnat pentru vreuna dintre ele, astfel încât, în raport de dispozițiile legale antemenționate, sesizarea judecătorului delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei T. este admisibilă.

Analizând punctual motivele de constestație, instanța de control judiciar constată că, în ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat oral de procurorul de ședință, acesta este neîntemeiat, întrucât dispozitivul sentinței contestate conține mențiunile referitoare la anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepselor stabilite prin cele două sentințe, potrivit art. 97 C.pen.

Însă, celelalte motive invocate în contestație de parchet sunt fondate.

Din oficiu, instanța de control judiciar reține că, înainte de a dispune contopirea pedepselor, prima instanță trebuia să constate că toate celelalte fapte sunt concurente, după care, în mod obligatoriu, înainte de a proceda la descontopirea pedepsei rezultante, se impunea, cu caracter prejudicial, să se dispună anularea suspendării executării pedepselor sub supraveghere, operațiune pe care judecătorul fondului a făcut-o la sfârșitul minutei, putându-se deduce că au fost contopite pedepse a căror anulare nu a fost suspendată, astfel pedepsele nefiind repuse în individualitatea lor.

Astfel, se constată că în mod greșit prima instanță a dispus "contopirea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 2152/15.09.2015 a Judecătoriei Târgu-Jiu, de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 91 C.pen., 92 C.pen. și a art. 93 alin. 1 C.pen., cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1776/2015 a Judecătoriei T., cu aplicarea art. 91 C.pen., raportat la art. 97 alin. 2 C.pen. și art. 93 alin. 1 C.pen.";

Analizând sentința criticată, instanța de control judiciar reține că judecătorul fondului a omis să constate că pedeapsa de 3 ani închisoare este una rezultantă, compusă din două pedepse, de 2 ani și 4 luni închisoare, doi ani închisoare și un spor de 8 luni închisoare.

În mod logic, trebuia să se dispună descontopirea pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T. în pedepsele componente și sporul de 8 luni închisoare, să fie repuse în individualitatea lor cele trei pedepse stabilite prin sentința penală nr. 1776/10.07.2015 a Judecătoriei T. și prin sentința penală 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T., după care, potrivit dispozițiilor art. 38 - 39 alin. 1 lit. b C.pen. să fie contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, la care să se adauge sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Sub acest aspect, se constată că este întemeiat motivul de nelegalitate invocat de parchet în motivarea constestației, în sensul că instanța de fond nu a procedat la repunerea în individualitatea lor a pedepselor componente, pentru ca ulterior să stabilească pedeapsa cea mai grea la care să aplice sporul obligatoriu, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b C.pen.

Referitor la pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. aplicată pe lângă cele două pedepse principale stabilite prin sentința penală nr. 2152/2015 (respectiv 2 ani și 2 ani și 4 luni), așa cum s-a arătat mai sus, este greu de înțeles modalitatea în care s-a ajuns la o pedeapsă complementară finală de 3 ani închisoare aplicată pe lângă pedeapsa principală, însă în procedura prevăzută de art. 585 C.pr.pen. nu pot fi modificate dispoziții din hotărârile penale definitive, deoarece se încalcă autoritatea de lucru judecat.

Așa fiind, instanța de control judiciar va menține această pedeapsă, așa cum a fost stabilită, din care, potrivit dispozițiilor art. 45 alin. 4 C.pen., va scădea partea executată de la 06.10.2015, data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, până la data rămânerii definitive a hotărârii de contopire a pedepselor principale, respectiv 16.06.2016.

Astfel, se constată că este întemeiat și acest motiv de contestație formulat de parchet în scris, respectiv că instanța de fond nu a aplicat condamnatului și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., pedeapsă stabilită prin sentința penală nr. 2152/2015 a Judecătoriei T., din care trebuia scăzută perioada executată de la data rămânerii definitive a sentinței, prima instanță omițând să aplice pedeapsa complementară anterior stabilită cu caracter definitiv.

Referitor la motivul de contestație invocat de parchet în scris, în sensul că instanța de fond nu a dedus din pedeapsa principală toate perioadele executate anterior de condamnatul T.K., respectiv perioadele în care s-a aflat în stare de reținere, arest preventiv și arest la domiciliu, se constată că și acesta este întemeiat.

Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, în considerentele sentinței penale nr. 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T. se menționează perioada în care inculpatul T.K. a fost reținut, arestat preventiv și în arest la domiciliu - respectiv reținerea de la 21.04.2015 la 22.04.201; arestul preventiv de la 22.04.2015 până la 13.06.2015 și arestul la domiciliu de la 14.06.2015 până la 23.06.2015-, însă instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la scăderea perioadelor în care inculpatul s-a aflat sub puterea măsurilor preventive.

În ceea ce privește motivele de contestație ale inculpatului-intimat, prin care a solicitat ca pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 1221/2016, de 3 ani și 4 luni închisoare, să fie modificată, în sensul de a se dispune suspendarea acesteia, se constată că acest lucru nu este posibil, din următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 97 alin. 2 C.pen., în caz de concurs de infracțiuni sau pluralitate intermediară, instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei rezultante, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 91, iar potrivit dispozițiilor art. 91 alin. 1 lit. a C.pen., instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, ceea ce nu este cazul în prezenta speță.

Pentru justa soluționare a cauzei, instanța consideră necesar a se stabili în ce măsură calea de atac declarată de către procuror, respectiv contestația, este în favoarea intimatului condamnat T.K., sau în defavoarea acestuia. De principiu, contestația (apelul) procurorului se consideră în favoarea părții atunci când în declarația de contestație sau într-un memoriu depus în termenul căii de atac (ceea ce nu este cazul în prezenta speță), se arată, în mod expres, că contestația este în favoarea părții respective, ori aceasta rezultă din critica adusă hotărârii atacate, ca prejudiciind interesele legitime ale părții.

În prezenta speță, procurorul de ședință a indicat expres că motivul de contestație referitor la omisiunea deducerii tuturor perioadelor în care inculpatul s-a aflat sub puterea unor măsuri preventive este în favoarea intimatului condamnat, astfel încât contestația intimatului va fi admisă sub acest aspect.

Față de cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria T. și condamnatul T.K. împotriva sentinței penale nr. 1221 din 17.05.2016 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr. x, va desființa sentința penală nr. 1221 din 17.05.2016 a Judecătoriei T. și procedând la judecarea cauzei în fond, va admite sesizarea judecătorului delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei T., privind pe condamnatul T.K..

Întrucât faptele pentru care a fost condamnat intimatul au fost săvârșite înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța va constata că faptele pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 91 C.pen. și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., stabilită prin sentința penală nr. 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin neapelare, sunt concurente cu fapta pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea art. 91 C.pen. prin sentința penală nr. 1776/10.07.2015 a Judecătoriei T., definitivă prin decizia penală nr. 401/14.03.2016 a Curții de Apel Craiova.

Ținând cont de faptul că pentru fiecare dintre cele două pedepse rezultante s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, pentru a repune în individualitatea lor pedepsele componente este necesară, mai întâi, potrivit dispozițiilor art. 97 C.pen., anularea suspendării executării sub supraveghere privind pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 91 C.pen., stabilită prin sentința penală nr. 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin neapelare și pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea art. 91 C.pen., stabilită prin sentința penală nr. 1776/10.07.2015 a Judecătoriei T., definitivă prin decizia penală 401/14.03.2016 a Curții de Apel Craiova.

În continuare, va descontopi pedeapsa principală de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin neapelare, în pedepsele componente de 2 ani închisoare, aplicată în baza art. 228 alin. -229 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen. și art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (faptă din 16.04.2015); 2 ani și 4 luni închisoare, aplicată în baza art. 228 alin. -229 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen. și art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (faptă din 20.04.2015) și sporul de 8 luni închisoare.

Ca urmare a operațiunii de descontopire, în mod logic vor fi repuse în individualitatea lor pedepsele de:

- 1 an închisoare, aplicată în baza art. 48 alin. 1 C.pen. raportat la art. 228 alin. 1 -229 alin. 1 lit. b și d, alin. 2 lit. b C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. a și d C.pen. și art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (fapte din 13-19.03.2015), stabilită prin sentința penală nr. 1776/10.07.2015 a Judecătoriei T., definitivă prin decizia penală 401/14.03.2016 a Curții de Apel Craiova;

- 2 ani închisoare, aplicată în baza art. 228 alin. - 229 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen. și art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (faptă din 16.04.2015), aplicată prin sentința penală 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin neapelare;

- 2 ani și 4 luni închisoare, aplicată în baza art. 228 alin. - 229 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen. și art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (faptă din 20.04.2015), aplicată prin sentința penală 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin neapelare.

Potrivit dispozițiilor art. 38 - 39 alin. 1 lit. b C.pen., urmează să fie contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 4 luni închisoare, la care va adăuga un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare, 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen.

Întrucât, așa cum s-a mai arătat, intimatul contestator a fost sub puterea unor măsuri preventive în cele două cauze, în baza art. 72 C.pen. va scade din pedeapsa principală privativă de libertate aplicată perioada reținerii de la 02.04.2015 la 03.04.2015 și de la 21.04.2015 la 22.04.2015; arestul preventiv de la 22.04.2015 până la 13.06.2015 și arestul la domiciliu de la 14.06.2015 până la 23.06.2015.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 45 alin. 4 C.pen., va scade din durata pedepsei complementare partea executată de la 06.10.2015, data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, până la data rămânerii definitive a hotărârii de contopire a pedepselor principale, respectiv 16.06.2016.

În considerarea celor de mai sus, va dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei cu închisoarea în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii și vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale contestate care nu contravin prezentei.

Văzând și dispozițiile art. 275 C.pr.pen., privind cheltuielile judiciare statului,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria T. și condamnatul T.K. împotriva sentinței penale nr. 1221 din 17.05.2016 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr. x.

În baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C.pr.pen., desființează sentința penală nr. 1221 din 17.05.2016 a Judecătoriei T. și judecând;

Admite sesizarea judecătorului delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei T., privind pe condamnatul T.K., ......

Constată că faptele pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 91 C.pen. și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., stabilită prin sentința penală nr. 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin neapelare, sunt concurente cu fapta pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea art. 91 C.pen. prin sentința penală nr. 1776/10.07.2015 a Judecătoriei T., definitivă prin decizia penală 401/14.03.2016 a Curții de Apel Craiova.

În baza art. 97 C.pen. anulează suspendarea executării pedepsei sub supraveghere privind pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 91 C.pen., stabilită prin sentința penală nr. 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin neapelare și pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea art. 91 C.pen., stabilită prin sentința penală nr. 1776/10.07.2015 a Judecătoriei T., definitivă prin decizia penală 401/14.03.2016 a Curții de Apel Craiova.

Descontopește pedeapsa principală de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2152/15.09.2015 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin neapelare, în pedepsele componente de:

- 2 ani închisoare, aplicată în baza art. 228 alin. -229 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen. și art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (faptă din 16.04.2015);

- 2 ani și 4 luni închisoare, aplicată în baza art. 228 alin. -229 alin. 1 lit. b cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen. și art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (faptă din 20.04.2015) și sporul de 8 luni închisoare.

Repune în individualitatea lor pedepsele de:

În baza art. 38 - 39 alin. 1 lit. b C.pen. contopește pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 4 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare, 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen.

În baza art. 72 C.pen. scade din pedeapsa principală aplicată perioada reținerii de la 02.04.2015 la 03.04.2015 și de la 21.04.2015 la 22.04.2015; arestul preventiv de la 22.04.2015 până la 13.06.2015 și arestul la domiciliu de la 14.06.2015 până la 23.06.2015.

În baza art. 45 alin. 4 C.pen. scade din durata pedepsei complementare partea executată de la 06.10.2015, data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, până la data rămânerii definitive a hotărârii de contopire a pedepselor principale, respectiv 16.06.2016.

Dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei cu închisoarea în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale contestate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 16.06.2016.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Admisibilitatea sesizării formulate de judecătorul delegat cu executare pentru a se dispune contopirea unor pedepse a căror executare a fost suspendată sub supraveghere