Amânare aplicării pedepsei. Art. 83 din noul Cod penal. Comparaţie cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Art. 81 din vechiul Cod penal.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 65/A din data de 27.01.2015
Amânare aplicării pedepsei. Art. 83 din noul Cod penal. Comparație cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Art. 81 din vechiul Cod penal.
Este adevărat că ambele instituții, atât cea a suspendării condiționate a executării pedepsei, reglementată de vechiul Cod penal, cât și cea a amânării aplicării pedepsei, reglementată de noul Cod penal, au ca efect imediat neexecutarea efectivă a pedepsei de către inculpat, dar nu se poate spune că noua instituție este o preluare a celei vechi, deoarece între acestea există o deosebire de esență și anume: pe când suspendarea condiționată a executării pedepsei, reglementată de art. 81 din Codul penal, reprezintă o modalitate alternativă la executarea unei pedepsei, subsecventă unei soluții de condamnare, amânarea aplicării pedepsei, reglementată de art. 83 din noul Cod penal, este o alternativă la condamnare, astfel cum se desprinde din dispozițiile art. 396 alin. 1 și 4 din Codul de procedură penală, care tratează soluția de amânare a aplicării pedepsei distinct de soluția de condamnare.
Secția penală și pentru cauze cu minori - Decizia penală nr.65/A/ 27 ianuarie 2015
Prin sentința penală nr. 154/15.10.2014, pronunțată în dosarul nr.2207/85/2014 al Tribunalului Sibiu, s-au hotărât următoarele:
A fost respinsă cererea pentru schimbarea încadrării juridice.
În baza art.254 alin.2 Cod penal 1969 raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.5 Cod penal și art.375 Cod procedură penală și art.396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul J.S. la 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, c Cod penal 1969 pentru infracțiunea de luare a mită.
În baza art. 85 Cod penal 1969 a fost anulată suspendarea condiționată pentru pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr.103 din 21.05.2014 a Tribunalului Sibiu și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de: 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr.78/2000 raportat la art. 248 Cod penal 1969 cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal 1969; 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 52 alin. 3 Cod penal raportat la art. 321 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 325 Cod penal.
În baza art. 34 lit. b Cod penal 1969 și art. 35 alin. 1 Cod penal 1969, au fost contopite cele trei pedepse de câte 2 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b, c Cod penal 1969 și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, c Cod penal 1969.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal 1969 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, c Cod penal 1969.
În baza art.861 Cod penal 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare pe o durată de 5 ani ce constituie termen de încercare.
Pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere :
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune S.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.
I s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere prevăzute de art.864 Cod penal 1969
În baza art. 257 alin.1 Cod penal 1969 raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 375 Cod procedură penală și art. 396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul G.V. la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență.
În baza art. 255 alin. 1 Cod penal 1969 raportat la art.6 din Legea nr.678/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art.375 Cod procedură penală și art. 396 alin.10 Cod procedură penală a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare pentru infracțiunea de dare de mită.
În baza art.34 lit.b Cod penal 1969 au fost contopite pedepsele de 2 ani închisoare și 1 an închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal 1969 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal 1969
În baza art. 81 Cod penal 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare.
În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
I s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere prevăzute de art. 83 Cod penal 1969.
În baza art. 257 alin.2 Cod penal 1969 raportat la art.256 alin.2 Cod penal 1969 s-a confiscat de la inculpatul G.V. suma de 2.200 lei.
A fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 2.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul D.N.A. - Serviciul Teritorial A.I. din 20 mai 2014 au fost trimiși în judecată inculpații J.S. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr.78/2000 raportat la art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal și G.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și dare de mită prev. de art. 6 din Legea nr.78/2000 rap. la art. 255 alin. 1 Cod penal 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, și art. 33 lit. a, art. 34 Cod penal 1969.
În actul de sesizare se arată că inculpatul J.S., în cursul lunii iunie 2013, în calitate de președinte al comisiei de bacalaureat organizată la nivelul Centrului Zonal de Examen 300 - Colegiul Tehnic "C."; S., a acceptat direct, pentru sine, promisiunea remiterii unei sume de bani pentru a asigura promovarea frauduloasă a examenului de bacalaureat în sesiunea iunie-iulie 2013 de către numitul S.T.Ș., ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.289 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal.
De asemenea, cu privire la inculpatul G.V., se mai arată că în cursul lunii iunie 2013, a pretins direct, pentru sine și pentru altul, remiterea unei sume de bani de la numitul Stanca Toma Ștefan, afirmând că are influență asupra unui membru al comisiei de bacalaureat organizată la nivelul Centrului Zonal de Examen 300 - Colegiul Tehnic "C."; S. și promițându-i că îi va asigura promovarea frauduloasă a examenului de bacalaureat sesiunea iunie-iulie 2013, ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal. Tot în ce-l privește pe același inculpat, se arată că, în cursul lunii iunie 2013, a promis inculpatului J.S., președinte al comisiei de bacalaureat organizată la nivelul Centrului Zonal de Examen 300 - Colegiul Tehnic "C."; S., că îi va remite o sumă de bani provenită de la S.T.Ș., pentru a-i asigura promovarea frauduloasă a examenului de bacalaureat în sesiunea iunie - iulie 2013, ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prev. de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.255 alin.1 Cod penal 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, și art.33 lit.a, art.34 Cod penal 1969.
În cauză au fost ascultați inculpații, au fost audiați martorii S.O., M.M., V.M., R. M., R.F.M., D.L.D., F.M.G., C.C., F.B.M., M.A.Ș., S.R.N., C.M.A., C.G., O.C.C., L.O., G.S.D., au fost depuse probele scrise ale candidaților în discuție, procese verbale de percheziție, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice, alte înscrisuri.
Mai înainte de începerea cercetării judecătorești inculpații au solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în timpul urmăririi penale.
Față de această împrejurare judecata în primă instanță a avut loc în condițiile art.375 Cod procedură penală.
Din probele administrate în cauză în timpul urmăririi penale prima instanță a reținut următoarele:
În sesiunea august - septembrie 2012 a examenului de bacalaureat, prin decizia nr.602/24.08.2012 a Inspectoratului Școlar Județean S., la Centrul Zonal de Examen 300 - Colegiul Tehnic "C."; S. a fost numită comisia de examen în următoarea componență : J.S. - președinte, C.E.- vicepreședinte, S.L.- secretar și V.M., S.D., M.L. și N.M. - membri.
Potrivit metodologiei de desfășurare a examenului de bacalaureat, astfel cum a fost stabilită prin Ordinul MECTS nr.4799/31.08.2010, comisia din centrul zonal de evaluare are ca principale atribuții următoarele:
- primirea, în zilele în care se susțin probele scrise, cu proces verbal semnat de președinte și vicepreședinte/secretar/un membru, lucrările scrise aduse de delegații din fiecare centru de examen arondat, spre a fi evaluate;
- asigurarea securității și integrității lucrărilor scrise, pe perioada în care acestea se află asigură evaluarea lucrărilor scrise, respectând baremul de evaluare și notare;
- înregistrarea în catalogul electronic a notelor la fiecare probă scrisă pentru fiecare candidat arondat centrului;
- calcularea mediilor generale și înregistrarea în catalogul electronic;
- predarea, prin președinte și vicepreședinte, cu proces verbal, a catalogului electronic și două exemplare din forma tipărită a catalogului electronic completat, semnat de către profesorii evaluatori și ștampilat, către delegații Centrului de examen.
În concret, după fiecare probă scrisă, delegații din centrele de examen arondate aduceau și predau cu proces-verbal lucrările scrise la comisia zonală pentru corectare. Membrii comisiei zonale de evaluare primeau lucrările din toate centrele de examen și le repartizau, după ce în prealabil erau amestecate, profesorilor evaluatori desemnați pentru corectare. Fiecare lucrare era corectată de 2 profesori evaluatori, pe rând fiecare, în săli diferite, fără să cunoască nota pusă de celălalt corector. Nota aplicată de un profesor era trecută mai întâi într-un borderou, fiecare evaluator primind un borderou separat, iar după terminarea corecturii se aplică cele două note efectiv pe fiecare lucrare în parte. Președintele comisiei calculează apoi media finală, ca medie aritmetică cu două zecimale a notelor acordate de profesorii evaluatori, fără rotunjire, care este trecută de asemenea pe lucrare, președintele semnând alături de evaluatori fiecare lucrare pentru conformitate. La terminarea corecturii tuturor lucrărilor de la o disciplină de examen, în prezența profesorilor evaluatori și a tuturor membrilor comisiei se deschideau lucrările, respectiv colțul sigilat cu numele candidaților, iar apoi notele erau introduse imediat în catalogul electronic de către secretarul comisiei. La final, după toate probele de examen, catalogul complet se tipărește, cu notele de la probele scrise și media generală, se semnează de profesorii evaluatori, de președintele, vicepreședintele și secretarul comisiei și se predă delegaților comisiei din fiecare centru de examen arondat pentru afișare.
În ceea ce privește verificarea realității datelor înscrise în catalogul informatic, potrivit metodologiei de desfășurare a examenului președintele comisiei avea obligația expresă de a verifica dacă toate notele au fost transcrise corect de pe lucrări pe catalog, obligație pe care cu știință inculpatul Joantă Sorin nu și-a îndeplinit-o , rezultatul fiind că un număr de 8 candidați au promovat în mod fraudulos examenul de bacalaureat.
Astfel, pentru lămurirea aspectelor sesizate legat de fraudarea examenului de bacalaureat, au fost verificate toate lucrările candidaților din sesiunea august - septembrie 2013, lucrări corectate la CZE 300 "C."; S., constatându-se că în cazul a 9 candidați, toți absolvenți ai Colegiului tehnic "I.";, notele aplicate efectiv pe lucrări sunt mai mici decât cele din catalogul tipărit și afișat în centrul de examen, pentru 8 dintre aceste persoane fiind eliberată apoi și diploma de bacalaureat.
Mai mult, cercetările efectuate au stabilit faptul că după introducerea notelor în mod corect în catalogul electronic, ulterior, dar înainte de tipărirea și afișarea catalogului final, acestor candidați le-au fost modificate în mod fraudulos calificativele obținute, astfel că au fost declarați admiși.
În concret este vorba despre numiții :
- C.G., notele obținute la disciplinele fizică - 1,30 și matematică -1,00, au fost modificate în baza de date informatică în 6.90 și respectiv 5,90. Cu notele astfel modificate acest candidat a fost declarat admis cu media 6,03. Ulterior i s-a eliberat și diploma de bacalaureat seria Y nr…, iar în prezent este student la facultatea de jurnalism din cadrul Universității "L.B."; din S. în anul II de studii.
- C.M.A., notele obținute la disciplinele limba română - 3,70; matematică - 1,00 și chimie - 2,35 au fost modificate în baza de date informatică în 5,80; 5,50 și 6,90. Cu notele astfel modificate acest candidat a fost declarat admis cu media 6.06. Ulterior i s-a eliberat și diploma de bacalaureat seria Y nr...
- G.S.D., nota obținută la disciplina limba română - 3,00 a fost modificată în baza de date informatică în 7,30. Cu nota astfel modificată acest candidat a fost declarat admis cu media 6,08. Ulterior i s-a eliberat și diploma de bacalaureat seria Y nr...
- H.M., nota obținută la disciplina matematică - 1,30 a fost modificată în baza de date informatică în 6,60. Nu a fost declarat totuși admis la examenul de bacalaureat întrucât a fost absent la proba de fizică.
- L.O., nota obținută la disciplina limba română - 5,00 a fost modificată în baza de date informatică în 6,70. Cu nota astfel modificată acest candidat a fost declarat admis cu media 6,20. Ulterior i s-a eliberat și diploma de bacalaureat seria Y nr...
- M.A.Ș., nota obținută la disciplina limba română a fost modificată în baza de date informatică din 5,10 în 7,60. Cu nota astfel modificată acest candidat a fost declarat admis cu media 6,05. Ulterior i s-a eliberat și diploma de bacalaureat seria Y nr...
- O.C.C., nota obținută la disciplina limba română - 5,00 a fost modificată în baza de date informatică în 6,90, nota obținută la disciplina chimie -2,10 a fost modificată în 5,30, iar nota obținută la disciplina matematică -1,85 a fost modificată în 5,85. Cu notele astfel modificate acest candidat a fost declarat admis cu media 6,01. Ulterior i s-a eliberat și diploma de bacalaureat seria Y nr...
- P.M.F., nota obținută la disciplina limba română - 1,40 a fost modificată în baza de date informatică în 6,40, iar nota obținută la disciplina matematică -1,00 a fost modificată în 6,70. Cu notele astfel modificate acest candidat a fost declarat admis cu media 6,05. Ulterior i s-a eliberat și diploma de bacalaureat seria Y nr...
- S.R.N., nota obținută la disciplina biologie a fost modificată în baza de date informatică din 5.00 în 8.00. Cu nota astfel modificată acest candidat a fost declarat admis cu media 6,03. Ulterior i s-a eliberat și diploma de bacalaureat seria Y nr…, ia la acest moment este student la facultatea de inginerie din S. în anul II de studii.
Trebuie subliniat că pentru a obține diploma de bacalaureat un candidat trebuie să obțină media 6.00 și o notă de minim 5.00 la fiecare disciplină de examen.
Pentru sesiunea inie - iulie 2013 a examenului de bacalaureat, prin decizie nr.2515/28.06.2013 a Inspectoratului Școlar Județean S., la CZE 300 - Colegiul Tehnic "C."; S. a fost desemnată comisia de examen în următoarea componență : J.S. - președinte, V.M. - vicepreședinte, S.L. - secretar și D.D., R.M., R.F. și F.G.M. - membrii.
În această calitate de președinte al comisiei, inculpatul J.S., în schimbul promisiunii unei sume de bani, a modificat în baza informatică de date nota 1.00 obținută de S.T.Ș. la prima probă a examenului, limba și literatura română, în nota 7,55, ceea ce a dus la promovarea frauduloasă a examenului de bacalaureat.
Legătura între cei doi inculpați s-a realizat prin intermediul inculpatului G.V., care a pretins și a primit de la S.T.Ș. suma de 2.200 lei, echivalentul a 500 euro, pretinzând că are influență asupra unui membru din comisie și că în schimbul banilor va interveni pe lângă acesta pentru a-l ajuta să obțină diploma de bacalaureat.
Din acești bani inculpatul G.V. urma să remită, conform înțelegerii prealabile, suma de 300 euro inculpatului J.S., care a acceptat promisiunea primirii acestor bani pentru a asigura nota de trecere la bacalaureat pentru inculpatul S.T.Ș., remitere care nu a mai avut loc datorită intervenției organelor judiciare.
Această stare de fapt rezultă din declarațiile de recunoaștere date în cauză de inculpatul S.T.Ș., care se coroborează cu discuțiile telefonice și în mediul ambiental purtate în perioada respectivă de inculpați, interceptate și înregistrate cu autorizația prealabilă a instanței, a reținut prima instanță.
În drept, prima instanță a reținut următoarele:
Fapta inculpatului J.S., în calitate de președinte al comisiei de bacalaureat, a acceptat în luna iunie 2013, promisiunea remiterii unei sume de bani pentru promovarea frauduloasă a examenului de bacalaureat de către numitul S.T.Ș. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, așa cum este reglementată atât în art. 259 Cod penal și în art.254 alin.2 C.pen.1969, în ambele ipoteze și prin raportare la art. 6 din Legea nr.78/2000.
Fapta inculpatului G.V., care în luna iunie 2013 a pretins pentru sine și pentru altul o sumă de 2.200 lei de la învinuitul S.T.Ș., spunându-i că are influență asupra unui membru al Comisiei de bacalaureat și promițându-i că îi va asigura promovarea frauduloasă a acestui examen întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, așa cum este reglementată în art.291 alin.1 Cod penal și în art.257 alin.1 Cod penal 1969, în ambele ipoteze și prin raportare la art.6 din Legea nr.78/2000.
Fapta aceluiași inculpat care în cursul aceleiași luni i-a promis inculpatului J.S. că îi va da o sumă de bani pentru promovarea frauduloasă a examenului de bacalaureat de către numitul S.T.Ș., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită așa cum este reglementată în art.290 alin.1 Cod penal și în art.255 alin.1 Cod penal 1969, în ambele ipoteze și prin raportare la art.6 din Legea nr.78/2000.
În ceea ce îl privește pe inculpatul J.S., prima instanță a arătat că trebuie avută în vedere și o altă împrejurare.
Astfel, prin sentința penală nr. 103 din 21 mai 2014 a acestei instanțe, rămasă definitivă la data de 11 iunie 2014, s-a admis acordul de recunoaștere a vinovăției intervenit între acesta și Ministerul Public. În consecință a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 132 din Legea nr.78/2000 raportat la art. 248 Cod penal 1969 cu art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, 2 ani pentru participație improprie la fals intelectual prev. de art.52 alin.3 Cod penal raportat la art.321 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1969 și 2 ani pentru fals informatic prev. de art.325 Cod penal.
S-a dispus, în urma contopirii conform art.34 alin.1 lit.b Cod penal 1969, că execute 2 ani închisoare. Conform art.83 Cod penal s-a dispus amânarea executării pedepsei rezultante pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.
Din considerentele acestei sentințe mai reiese că cele trei infracțiuni sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul este judecat în dosarul de față.
Revenind la dosarul de față, pentru motivele arătate, prima instanță i-a condamnat pe inculpați astfel cum mai sus s-a arătat.
La individualizarea pedepselor prima instanță a avut în vedere situația procesuală a fiecăruia, faptul că au fost sinceri și cooperanți, dar și pericolul concret al infracțiunilor, reieșit din faptele concrete și din poziția deținută de fiecare.
În cauză prima instanță a reținut că se mai pune problema și a aplicării legii penale mai favorabile conform art. 5 Cod penal având în vedere că de la data comiterii infracțiunilor și până la momentul judecării au fost în vigoare succesiv codul penal din 1969 iar de la 1 februarie 2014 actualul Cod penal.
În opinia primei instanțe legea penală mai favorabilă pentru cei doi inculpați este Codul penal din 1969 prin prisma aplicării mai multor instituții. Este vorba de pedepsirea concursului de infracțiuni (în codul anterior fiind prevăzută doar sporirea facultativă a pedepsei rezultante și nu obligatorie ca în cazul celui în vigoare), conținutul pedepselor accesorii și complementare (mai restrâns în codul anterior decât în cel actual), conținutul mai puțin restrictiv al supravegherii în cazul suspendării sub supraveghere și posibilitatea aplicării suspendării condiționate care, de asemenea, are un caracter mai puțin restrictiv decât amânarea aplicării pedepsei din actualul Cod.
Așa fiind, în conformitate cu prevederile art.5 Cod penal la stabilirea în concret a răspunderii penale pentru cei doi inculpați prima instanță a avut în vedere prevederile Codului penal din 1969.
În acest context mai prima instanță a arătat că trebuie avută în vedere și cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de Ministerul Public. Analizând conținutul normelor de incriminare, corespunzătoare infracțiunilor deduse judecății, din ambele reglementări, prima instanță a constatat că nu există deosebiri, ceea ce face ca, cererea menționată să fie neîntemeiată. De altfel, aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal cu privire la legea penală mai favorabilă face inutilă o asemenea operație, a mai precizat prima instanță.
În consecință, având în vedere dispozițiile art.254 alin.2 Cod penal 1969 raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 și cu aplicarea art.375 și art.396 alin.10 Cod procedură penală (reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă) inculpatul J.S. a fost condamnat la 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c Cod penal pentru infracțiunea de luare de mită.
Este de la sine înțeles, a menționat prima instanță, că această pedeapsă trebuie contopită cu cele trei la care s-a făcut referire mai sus, fiind vorba de infracțiuni concurente.
Contopirea, în cazul inculpatului, presupune două operațiuni care să o preceadă și anume: anularea amânării aplicării pedepsei rezultante de 2 ani și repunerea în individualitatea lor a pedepselor componente, a mai reținut prima instanță.
Temeiul legal al anulării aplicării pedepsei, în viziunea primei instanțe, îl constituie prevederile art. 89 Cod penal, care nu este însă aplicabil în cauză pe considerentul că sunt aplicabile doar dispozițiile Codului penal din 1969. A face aplicarea concomitentă a unor dispoziții din ambele coduri înseamnă a crea pe cale judiciară lex tertia, ceea ce este inadmisibil așa după cum a arătat și Curtea Constituțională prin decizia nr.265 din 6 mai 2014.
Ieșirea dintr-un asemenea impas se poate face, a arătat prima instanță, printr-o comparație rațională a unor instituții similare din cele două Coduri. Este vorba de suspendarea condiționată din Codul penal din 1969 și amânarea aplicării pedepsei din actualul Cod care în esența lor semnifică aceeași idee, cea a neexecutării pedepsei închisorii pe o anumită durată de timp și în anumite condiții. Odată ajuns la o asemenea concluzie și apreciind că amânarea executării pedepsei este tot o suspendare condiționată este posibil a se face aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal 1969 în sensul că se va anula suspendarea condiționată pentru pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr.103 din 21.05.2014 a Tribunalului Sibiu și se va repune în individualitatea lor pedepsele de: 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal. 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. 1969; 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.52 alin.3 Cod penal raportat la art.321 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1969 și 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.325 Cod penal, a conchis prima instanță.
Conform art. 34 lit. b Cod penal 1969 și art.35 alin.1 Cod penal 1969 prima instanță a contopit cele trei pedepse de câte 2 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b, c Cod penal 1969 și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, c Cod penal 1969.
Potrivit art.71 alin.2 Cod penal 1969 prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, c Cod penal 1969.
În raport de prevederile art.861 Cod penal 1969 prima instanță a apreciat că scopul pedepsei în cazul acestui inculpat poate fi atins și dacă nu va fi efectiv privat de libertate și a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante pe o perioadă de 5 ani, care constituie termen de încercare și a făcut aplicare art. 863, art. 864 și art. 71 alin. 5 din vechiul Cod penal, astfel cum mai sus s-a arătat.
Și în ceea ce îl privește pe inculpatul G.V. prima instanță a făcut aplicarea ca lege mai favorabilă în conformitate cu art.5 Cod penal a dispozițiilor Codului penal din 1969 pentru aceleași considerente ca și în cazul celuilalt inculpat.
De asemenea, prima instanță a reținut că îi sunt aplicabile și dispozițiile art.375 și 396 alin.10 Cod procedură penală privind reducerea cu o treime a limitelor legale de pedeapsă.
Drept urmare și pentru considerentele arătate, prima instanță l-a condamnat și pe acest inculpat la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art.257 alin.1 Cod penal 1969 și la 1 an închisoare pentru infracțiunea de dare de mită prev. de art.255 alin.1 Cod penal ambele prin raportare la art.6 din Legea nr.78/2000.
În baza art.34 lit.b Cod penal 1969 prima instanță a contopit pedepsele de 2 ani închisoare și 1 an închisoare și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
Conform art.71 alin.2 Cod penal 1969 prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal 1969.
Fiind îndeplinite cerințele art.81 Cod penal 1969 și apreciind că reeducarea inculpatului se poate asigura și fără privarea acestuia de libertate, prima instanță a dispus suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare, făcând și aplicarea art. 71 alin. 3 din vechiul Cod penal și punând în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 din vechiul Cod penal.
În același timp suma de 2.200 lei a fost confiscată de către prima instanță de la inculpatul G.V. conform art.257 alin.2 Cod penal 1969 raportat la art.256 alin.2 Cod penal 1969
În final, prima instanță l-a obligat pe fiecare inculpat să plătească statului câte 2.000 lei cheltuieli judiciare, potrivit art. 274 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe au declarat, în termen, apel DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚI - SEVICIUL TERITORIAL A.I. și inculpatul J.S.
Prin apelul său DNA a solicitat desființarea sentinței și, în rejudecare,
- a se înlătura dispozițiile art. 85 din vechiul Cod penal cu referire la inculpatul J., cu motivarea, în esență, că aceste dispoziții nu sunt aplicabile deoarece pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 103/21.05.2014 a Tribunalului Sibiu nu a fost suspendată condiționat ci a fost amânată la executare conform art. 83 din Codul penal, între cele două instituții existând diferențe de regim juridic;
- a se aplica inculpatului J. o pedeapsă îndestulătoare în sensul majorării ei și al executării în regim de detenție, cu motivarea, în esență, că trebuie avută în vedere întreaga activitate infracțională a acestuia, astfel cum aceasta a fost conturată și în dosarul în care a fost pronunțată sentința penală nr. 103/21.05.2014 a Tribunalului Sibiu;
- a se majora și pedeapsa aplicată inculpatului G. și a se dispune executarea în regim de detenție, cu motivarea că activitatea lui infracțională impune această majorare de pedeapsă și executarea în regim de detenție.
Prin apelul său inculpatul J. a solicitat desființarea sentinței și, în rejudecare,
- a se dispune reducerea pedepsei aplicate în cauză la minimul special obținut prin reducerea cu o treime potrivit art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, cu motivarea, în esență, că prima instanță trebuia să admită cerere de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de luare de mită incriminată de vechiul Cod penal, din moment ce a aplicat pedeapsa potrivit acelei legi și cu motivarea că prima instanță nu a dat cea mai potrivită aplicare criteriilor de individualizare a pedepsei;
- a se înlătura dispozițiile art. 85 din vechiul Cod penal, cu motivarea, în esență, că nu a fost condamnat, prin sentința penală nr. 103/21.05.2014 a Tribunalului Sibiu, la o pedeapsă cu suspendarea condiționată ci a fost condamnat la o pedeapsă cu amânarea executării, conform art. 83 din Codul penal actual, amânare care poate fi anulată numai în condițiile art. 89 din același cod, condiții neîndeplinite deoarece infracțiunea care să atragă anularea a fost descoperită concomitent cu cele pentru care s-a dispus amânare și nu în termenul de amânare.
Inculpatul G. și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii apelului DNA, cu motivarea că prima instanță a ținut cont de activitatea infracțională redusă și de atitudinea sinceră de recunoaștere dar și de concluziile referatului de evaluare.
Analizând sentința primei instanțe pe baza motivelor invocate în cele două apeluri dar și în acord cu dispozițiile art. 417 alin. 2 din Codul de procedură penală, curtea reține următoarele:
Cu titlu general
Prima instanță a reținut o corectă stare de fapt, astfel cum aceasta rezultă din ansamblul materialului probatoriu al dosarului și cum a fost, de altfel, recunoscută de inculpați.
Astfel, rezultă din probele dosarului, fără putere de tăgadă, că inculpatul J.S., în calitate de președinte al comisiei de bacalaureat, organizată la nivelul Centrului Zonal de Examen 300 - Colegiul Tehnic "C."; S., a acceptat, în luna iunie 2013, promisiunea primirii unei sume de bani pentru promovarea frauduloasă a examenului de bacalaureat de către numitul S.T.Ș., iar inculpatul G.V., în luna iunie 2013, a pretins pentru sine și pentru altul o sumă de 2.200 lei de la învinuitul S.T.Ș., spunându-i că are influență asupra unui membru al Comisiei de bacalaureat (inculpatul J.) și promițându-i că îi va asigura promovarea frauduloasă a acestui examen și a promis inculpatului J.S. că îi va da o sumă de bani pentru promovarea frauduloasă a examenului de bacalaureat de către numitul S.T.Ș.
Cu privire la critica referitoare la încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul J., critică formulată prin apelul acestui inculpat.
Prima instanță a realizat o corectă încadrare juridică a faptei inculpatului Joantă în infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. 2 din Codul penal din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000, efectuând și o justă analiză a celor două legi penale succesive cu vocație de aplicare la speță.
Deși inculpatul a solicitat ca prima instanță să încadreze fapta în infracțiunea prevăzută de aceleași texte de lege, prima instanță nu a procedat greșit atunci când nu a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de luare de mită, astfel cum aceasta este incriminată în noua legislație penală (inculpatul fiind trimis în judecată sub această încadrare juridică), în aceeași infracțiune, dar în incriminarea prevăzută de legea veche, deoarece, atunci când cele două legi păstrează condițiile din incriminare și conținutul constitutiv al infracțiunii, nu este necesar procedeul schimbării încadrării juridice, în astfel de ipoteze fiind suficient a instanța să constate că o altă lege decât cea la care s-a oprit procurorul în actul de trimitere în judecată este mai favorabilă inculpatului.
Cu privire la critica referitoare la temeinicia pedepselor aplicate inculpaților, critică formulată prin apelul DNA și al inculpatului J.
Curtea nu poate reține ca valid argumentul DNA prin care se arată că prima instanță ar fi trebuit să aplice inculpatului J. o pedeapsă mai aspră și în regim de executare prin raportare la întreaga s-a activitate infracțională, astfel cum aceasta a fost conturată și în dosarul în care a fost pronunțată sentința penală nr. 103/21.05.2014 a Tribunalului Sibiu.
Este adevărat că fapta inculpatului J. este concurentă cu cele pentru care inculpatul a fost definitiv condamnat, ca urmare a admiterii unui acord de recunoaștere, prin sentința penală nr. 103/21.05.2014, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 1970/85/2014, însă pentru respectivele fapte, care nu fac obiectul prezentului dosar, în sarcina inculpatului au fost stabilite pedepse cu închisoarea, dispunându-se amânarea aplicării lor pe temeiul art. 83 din Codul penal.
Această modalitate de individualizare a sancțiunilor penale stabilite în sarcina inculpatului J. pentru faptele care nu fac obiectul prezentului dosar a fost considerată de către DNA ca fiind legală și temeinică, direcția alegând să nu exercite apelul împotriva sentinței penale nr. 103/21.05.2014 a Tribunalului Sibiu. A solicita, în prezenta cauză, în care același inculpat este trimis în judecată pentru o altă faptă, este adevărat, concurentă cu cele din dosarul nr. 1970/85/2014, ca instanța să aibă în vedere, la individualizarea sancțiunii pentru prezenta faptă și faptele din amintitul dosar definitiv soluționat, înseamnă a solicita ca instanța să depășească limitele învestirii prevăzute de art. 371 din Codul de procedură penală.
De altfel, curtea mai consideră că dacă DNA ar fi dorit ca întreaga activitate infracțională a inculpatului J. să fie dedusă judecății într-un singur dosar, ar fi trebuit să nu aleagă calea disjungerii faptei făcând obiectul prezentului dosar de cele făcând obiectul dosarului nr. 1970/85/2014 al Tribunalului Sibiu și a încheierii unui acord de recunoaștere pentru aceste din urmă fapte.
Desigur, în ipoteza în care curtea a constatat existența concursului între prezenta infracțiune și infracțiunile din dosarul nr. 1970/85/2014 al Tribunalului Sibiu și ar fi posibilă aplicarea regimului sancționator al concursului de infracțiuni, curtea ar putea (sau chiar ar fi obligată, potrivit noului Cod penal) să aplice un spor de pedeapsă, dar nu ca urmare a luării în considerare a "întregii activități infracționale"; ci ca un echivalent al pedepselor care nu se execută.
Curtea este, în schimb, de acord cu argumentele inculpatului apelant în sensul că pedeapsa aplicată în prezenta cauză este prea aspră prin raportare la criteriile de individualizare prev. de art. 72 din vechiul Cod penal.
În condițiile în care inculpatul este o persoană fără antecedente penale, care a absolvit studii superiore și care este bine integrată în societate, în condițiile în care fapta de luare de mită săvârșită este de o periculozitate medie prin urmările ei și prin raportare la modul neelaborat de comitere și în condițiile în care inculpatul a avut o atitudine sinceră de recunoaștere pe tot parcursul procesului penal, aplicarea unei pedepse cu un an peste limita minimă obținută prin reducerea prev. de art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală nu este justificată, mai potrivită fiind, pentru asigurarea dezideratelor de prevenție specială și generală, o pedeapsă mai redusă, de 2 ani și 6 luni închisoare.
În ceea ce privește regimul de suspendare a executării pedepsei, curtea s-a oprit asupra suspendării condiționate a executării pedepsei astfel cum acesta este prevăzut de art. 81 din vechiul Cod penal, apreciind că, dată fiind pregătirea școlară superioară a inculpatului, acesta prezintă resursele de inteligență apte să-i asigure reeducarea și fără executarea efectivă a pedepsei, simpla pronunțare a acesteia și riscul revocării suspendării fiind suficiente pentru a atrage în mod eficient atenția inculpatului că astfel de comportamente sunt reprobabile și ele nu trebuie repetate.
Cu privire la inculpatul G., curtea a apreciat că prima instanță a realizat, în acord cu criteriile prev. de art. 72 din vechiul Cod penal, o justă individualizare judiciară a pedepselor aplicate, atât sub aspectul duratei cât și sub aspectul modalității de suspendare a executării pedepsei, curtea fiind încredințată că și acest inculpat, caracterizat de lipsa antecedentelor penale și de o pregătire școlară medie, se poate reeduca fără executarea pedepsei rezultante în regim de detenție.
Cu privire la critica referitoare la nelegalitatea aplicării dispozițiilor art. 85 din vechiul Cod penal, critică formulată prin apelul DNA și al inculpatului J.
Curtea a reținut ca fiind întemeiată critica referitoare la nelegalitatea aplicării de către prima instanță a dispozițiilor art. 85 din vechiul Cod penal.
Dispozițiile art. 85 din vechiul Cod penal reglementează instituția anulării suspendării condiționate a executării pedepsei, suspendare prevăzută de art. 81 din același cod.
Dispozițiile art. 83 din Codul penal actual reglementează o instituție cu totul nouă, intitulată "Amânarea aplicării pedepsei";.
Este adevărat că ambele instituții, atât cea a suspendării condiționate a executării pedepsei, reglementată de vechiul Cod penal, cât și cea a amânării aplicării pedepsei, reglementată de noul Cod penal, au ca efect imediat neexecutarea efectivă a pedepsei de către inculpat, dar nu se poate spune că noua instituție este o preluare a celei vechi, deoarece între acestea există o deosebire de esență și anume:
- pe când suspendarea condiționată a executării pedepsei, reglementată de art. 81 din Codul penal, reprezintă o modalitate alternativă la executarea unei pedepsei, subsecventă unei soluții de condamnare,
- amânarea aplicării pedepsei, reglementată de art. 83 din noul Cod penal, este o alternativă la condamnare, astfel cum se desprinde din dispozițiile art. 396 alin. 1 și 4 din Codul de procedură penală, care tratează soluția de amânare a aplicării pedepsei distinct de soluția de condamnare.
Această deosebire de esență dintre cele două instituții face să fie nelegală anularea amânării aplicării pedepsei pe temeiul dispozițiilor art. 85 din vechiul Cod penal.
De altfel, noul Cod penal, în art. 89, prevede sancțiunea anulării amânării aplicării pedepsei, însă numai dacă infracțiunea care atrage anularea ar fi descoperită pe parcursul termenului de supraveghere al amânării, condiție care nu este îndeplinită în speță deoarece toate infracțiunile săvârșite de inculpat, atât cea din prezenta cauză, cât și cele făcând obiectul dosarului nr. 1970/85/2014 al Tribunalului Sibiu, au fost descoperite în același timp, fiind chiar cercetate, până la momentul disjungerii, în același dosar de urmărire penală.
În ipoteza neîndeplinirii condiției de incidență a art. 89 din Codul penal actual, curtea consideră că amânarea aplicării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, dispuse prin sentința penală nr. 103/2014 a Tribunalului Sibiu, nu poate fi anulată pe temeiul dispozițiilor art. 85 din vechiul Cod penal, urmând ca cele două termene (cel de supraveghere de 2 ani, prev. de art. 84 alin. 1 din Codul penal actual, dispus prin sentința penală nr. 103/2014 a Tribunalului Sibiu și cel de încercare, prev. de art. 82 alin. 1 din vechiul Cod penal, dispus în prezenta cauză) să curgă în paralel, fiecare cu efectul și condiționările care-i sunt asociate.
Verificând cauza și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în acord cu dispozițiile art. 417 alin. 2 din Codul de procedură penală, curtea a mai descoperit o singură nelegalitate, constând în neprecizarea de către prima instanță a conținutului dreptului interzis ca și pedeapsă complementară pe temeiul art. 64 alin. 1 lit. c din vechiul Cod penal.
Având în vedere că inculpatul s-a folosit de funcția de președinte de comisie de bacalaureat pentru a comite fapta, curtea a considerat că exercitarea acestei funcții ar fi trebuit precizată în mod expres ca fiind interzisă.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, curtea a admis apelurile declarate de DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚI - SEVICIUL TERITORIAL A.I. și de inculpatul J.S. împotriva sentinței penale nr. 154/15.10.2014, pronunțată în dosarul nr. 2207/85/2014 al Tribunalului Sibiu, pe care o va desființa numai sub aspectul dispoziției intitulate "de anulare a suspendării condiționate pentru pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului J.S. prin sentința penală nr. 103/2014 a Tribunalului Sibiu"; și al individualizării pedepsei aplicate aceluiași inculpat pentru infracțiunea din prezenta cauză și, rejudecând în aceste limite:
A descontopit pedeapsa rezultantă principală de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului J.S., în elementele ei componente, astfel:
- 2 ani închisoare, pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 103/2014 a Tribunalului Sibiu, pentru infracțiunea prev. de art. 132 din Legea nr.78/2000 rap. la art. 248 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 41 alin. 2 din același cod, cu aplic. art. 5 din noul Cod penal;
- 2 ani închisoare, pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 103/2014 a Tribunalului Sibiu, pentru infracțiunea prev. de art. 52 alin. 3 rap. la art. 321 din noul Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 5 din noul Cod penal;
- 2 ani închisoare, pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 103/2014 a Tribunalului Sibiu, pentru infracțiunea prev. de art. 325 din noul Cod penal, cu aplic. art. 5 din noul Cod penal;
- 3 ani închisoare, pedeapsă aplicată în prezenta cauză pentru infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. 2 din Codul penal din 1969 rap. la art. 6 din Lg. 78/2000, cu aplic. art. 5 din noul Cod penal, în condițiile art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală.
A înlăturat dispoziția intitulată "de anulare a suspendării condiționate pentru pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului J.S. prin sentința penală nr. 103/2014 a Tribunalului Sibiu";.
A menținut dispoziția de condamnare a inculpatului J.S. pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. 2 din Codul penal din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art. 5 din noul Cod penal, în condițiile art.396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală și a redus pedeapsa principală aplicată pentru această infracțiune de la 3 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare.
A menținut pedeapsa complementară a interzicerii exercitării pe timp de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, b și c din Codul penal din 1969 și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, cu precizarea că interzicerea dreptului prev. de art. 64 alin. 1 lit. c se referă la dreptul de a ocupa funcția de președinte de comisie de bacalaureat.
În temeiul art. 81 alin. 1 și art. 82 alin. 1 din Codul penal din 1969, a suspendat condiționat pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni.
În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1969, pe durata termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
Curtea a atras atenția inculpatului J.S. asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal din 1969, conform cărora suspendarea condiționată a executării pedepsei se revocă în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
Curtea a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Curtea a acordat onorariul parțial în sumă de 50 lei doamnei avocat N.V., pentru asistența inculpatului J.S. în apel, onorariu stabilit conform art. 5 și art. 6 din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu și care, potrivit art. 272 din noul Cod de procedură penală, s-a avansat din fondul special destinat al Ministerului Justiției.








