5.Durata internării într-un centrul de reeducare. Art. 125 alin. 2 teza a II-a din noul Cod penal. Noţiunea de „pedeapsă prevăzută de lege”. Art. 187 din Codul penal.

Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 131/A din data de 10.02.2015

5.Durata internării într-un centrul de reeducare. Art. 125 alin. 2 teza a II-a din noul Cod penal. Noțiunea de "pedeapsă prevăzută de lege";. Art. 187 din Codul penal.

Cum, prin prisma dispozițiilor art. 187 din Codul penal, trebuie luată în considerare pedeapsa prevăzută de art. 188 alin. 1 din Codul penal, anume ce de la 10 la 20 de ani, durata internării inculpatului într-un centru de detenție nu poate fi, potrivit art. 125 alin. 2 teza a II-a din noul Cod penal, mai redusă de 5 ani, chiar dacă infracțiunea de omor comisă de inculpatul minor a rămas în faza tentativei.

Secția penală și pentru cauze cu minori -Decizia penală nr. 131/A/ 10 februarie 2015

Prin sentința penală nr. 180/15.12.2014, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 3653/85/2014, s-au hotărât următoarele:

1) În baza art. 48 cu referire la art.32 Cod penal, raportat la art.188 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 și art. 77 litera d Cod penal, art.375 Cod procedură penală și art.396 alin.10 C. pr. penală, a fost condamnat inculpatul T.A. la 3 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit. a și b din Codul penal pe o perioadă de 2 ani pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor în forma complicității.

În baza art. 32 Cod penal rap. la art. 228 Cod penal cu referire la art. 229 alin. 2 litera b și art. 232 Cod penal, cu aplicarea art.375 Cod procedură penală și art.396 alin.10 C. pr. Penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru comiterea tentativei la infracțiunea de furt calificat în forma complicității.

În baza art. 39 litera b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare sporită la 3 ani și 7 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b Cod penal.

În baza art.67 alin.1 Cod penal i s-a aplicat inculpatului T.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 399 alin.1 Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului T.A.

În baza art.72 alin.1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului începând din data de 11.09.2014 la zi.

În baza art. 65 din Codul penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b din Codul penal pe durata executării pedepsei.

În baza art. 7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J.

În baza art. 5 al. 5 din Legea nr.76/2008 inculpatul T.A. s-a dispus a fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului genetic.

2) În baza art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 și 2 Cod penal, a art. 228 Cod penal cu referire la art. 229 alin. 2 litera b și art. 232 Cod penal, cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cod penal, art. 125 al. 1 și 2 Cod penal, art. 129 Cod penal, art. 375 Cod procedură penală și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, s-a luat față de inculpatul minor P.C.C. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani pentru comiterea infracțiunilor de omor în forma tentativei și furt calificat în forma tentativei, infracțiuni aflate în concurs real.

În baza art. 127 C.p. rap. la art. 72 al.1 C.p. a fost dedusă perioada reținerii și arestului preventiv al inculpatului din data de 11.09.2014 până la zi din durata măsurii internării într-un centru de detenție.

În baza art. 399 alin.1 și 4 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului, măsură executorie.

În baza art. 399 alin.3 lit. d Cod procedură penală și 241 alin.1 lit.d Cod procedură penală dispus punerea în libertate a inculpatului la rămânerea executorie a hotărârii și transferarea acestuia într-un centru de detenție.

În baza art. 7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J.

În baza art. 5 al. 5 din Legea nr.76/2008 inculpatul T.A. (aici prima instanță a dorit să se refere la inculpatul P.C.C.) s-a dispus a fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului genetic.

În baza art. 19, art. 397 al.1 Cod procedură penală combinat cu art. 1381 - 1383 și art.1391-1392 cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de părțile civile Serviciul Județean de Ambulanță S. și Spitalul Clinic Județean de Urgență S. și în consecință:

Au fost obligați inculpații T.A. și P.C.C. (inculpatul minor P.C.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente T.F.) să plătească următoarele sume:

- 914,07 lei cu dobânzi și penalități până la stingerea datoriei către Serviciul de Ambulanță Județean S.(fiecare inculpat câte 457,035 lei) reprezentând cheltuieli cu transportul și îngrijirile medicale acordate părții civile K.L.;

- 1720,73 lei cu dobânzi și penalități până la stingerea datoriei către Spitalul Clinic Județean de Urgență S.(fiecare inculpat câte 860,036 lei) reprezentând cheltuieli cu îngrijirile medicale acordate părții civile K.L.

A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă K.L. și, în consecință, au fost obligați inculpații T.A. și P.C.C. (inculpatul minor P.C.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente T.F.) la plata sumei de 10.000 Euro daune morale, respectiv câte 5.000 Euro fiecare.

Au fost respinse restul pretențiilor civile solicitate de partea civilă.

În baza art. 404 alin. 4 lit. d Cod procedură penală rap. la art. 112 alin.1 lit.b Cod penal, a fost confiscată o bucată de scândură de lemn de 180 cm și 2,5 cm grosime depus la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Sibiu.

În baza art. 274 al.1 și 2 Cod procedură penală au fost obligați inculpații T.A. și P.C.C. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în faza urmăririi penale și a judecății, în cuantum de 2.000 lei, (câte 1000 lei fiecare), inculpatul minor P.C.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente T.F.

Onorariile avocaților din oficiu s-a dispus a fi suportate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din data de 02.10.2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților P.C.C. pentru comiterea tentativei la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.32 Cod penal raportat la art.228 Cod penal cu referire la art.229 alin.2 lit.b Cod penal și art.232 Cod penal și a tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art.32 Cod penal raportat la art.188 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.38 și art.113 alin.3 și urm. Cod penal; și, T.A., trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea tentativei la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.32 Cod penal raportat la art.228 Cod penal cu referire la art.229 alin.2 lit.b Cod penal și art.232 Cod penal și complicitate la tentativă de omor prevăzută de art.48 Cod penal cu referire la art.32 Cod penal raportat la art.188 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.38 și art.77 lit.d Cod penal.

În actul de trimitere în judecată s-au reținut în fapt următoarele:

Persoana vătămată K.L. este angajat la SC G. SA M. în calitate de muncitor.

Începând cu luna august 2014, K.L. a primit, din partea conducerii societății, atribuții de agent de pază, având sarcina de a asigura paza bunurilor din incinta unității.

În data de 04.09.2014 acesta a lucrat în schimbul I, efectuând serviciul de patrulare prin curtea unității.

În jurul orei 12,00-12,30, aflându-se pe platforma societății, în zona unde se află o fostă hală de producție, dezafectată, în apropiere de complexul comercial B., cu care se învecinează, K.L. a observat 2 tineri, pe care-i cunoștea din vedere și pe care i-a mai văzut și cu alte ocazii, prin curtea unității, sustrăgând fier vechi.

Cei doi au ieșit dintr-o magazie având asupra lor o bucată de scândură din lemn, lungă de circa 2 metri și lată de circa 10-20 cm.

K.L. s-a apropiat de cei doi tineri și le-a cerut să iasă din fabrică.

Cei doi au făcut câțiva pași în direcția ieșirii din societate, motiv pentru care K.L. s-a întors cu spatele spre ei, având convingerea că aceștia au dat curs cererii sale de a părăsi curtea unității.

Cei doi s-au întors spre paznic și unul dintre ei i-a aplicat o lovitură cu scândura pe care o aveau asupra lor, în cap, acesta căzând la pământ și sângerând puternic.

K.L. care avea asupra sa un telefon mobil, de serviciu, cu care vorbise, cu puțin timp înainte de a fi lovit în cap cu scândura, cu colega sa de serviciu F.M.R., a reușit, cu un ultim efort să o apeleze pe aceasta și să-i ceară ajutor, că nu mai poate, pronunțând cuvântul "cap";.

Aceasta a anunțat imediat pe șeful de secție D.F. și pe directorul unității A.D. care s-au deplasat cu o mașină la locul faptei.

Aceștia l-au găsit pe K.L. pe aleea uzinală, în zona de est a societății, lângă fosta hală de producție, în prezent dezafectată.

K.L. era întins la pământ, prezenta o acumulare de sânge în zona cefei și avea o rană deschisă în partea stângă a capului, deasupra urechii stângi, iar pe jos erau trei bălți de sânge, una mai mare, iar două mai mici.

K.L. a reușit să le comunice, celor doi șefi ai săi, veniți la fața locului, înainte de a sosi organele de poliție și ambulanța, care au fost anunțate între timp, că a fost lovit în cap cu o scândură de lemn și că a fost vorba de două persoane, bărbați, pe care i-a surprins în curtea fabricii și cărora le-a cerut să părăsească unitatea.

La scurt timp de la săvârșirea faptei s-a stabilit că cei doi tineri care au fost surprinși de paznicul K.L. în incinta SC G. SA M., în data de 04.09.2014, cu intenția de a sustrage bunuri din unitate și care i-au aplicat paznicului o lovitură cu o scândură în cap sunt inculpații T.A. și P.C.C., care sunt frați și care locuiesc pe str. L… din M., în apropierea SC G. SA.

Cei doi au fost văzuți, imediat după ce au părăsit curtea SC G. SA, îndreptându-se în mod grăbit spre blocul unde locuiesc de martorii R.A.L. și D.N.

După săvârșirea faptelor, inculpații T.A. și P.C.C. s-au dus la domiciliul lor din M., str. L… nr…, bl…, ap…, unde se afla mama lor T.F. și căreia T.A. i-a spus ce s-a întâmplat.

După aceasta, cei doi inculpați au părăsit domiciliul și municipiul M., plecând, T.A. la S., iar P.C.C. în satul T., în apropiere de orașul B., sustrăgându-se astfel urmăririi penale efectuate în cauză.

Cei doi au fost identificați de organele de poliție, la o săptămână de la comiterea faptelor și prezentați procurorului, pentru a fi audiați în cauză.

Cei doi inculpați au recunoscut că în data de 04.09.2014 s-au hotărât să meargă în incinta SC G. SA Mediaș, unde au mai fost și cu alte ocazii și de unde au luat fier vechi din secțiile dezafectate, pentru a face rost de material lemnos pentru confecționarea unei cuști pentru iepurii pe care-i aveau la domiciliu.

Astfel, cei doi inculpați au recunoscut că au intrat, fără a avea permisiunea sau aprobarea vreunei persoane, în incinta SC G. SA M. , unde au găsit o bucată de scândură și unele ambalaje pe care au intenționat să le ia și să le ducă acasă la ei pentru a-și face o cușcă pentru iepuri.

Aceștia au fost surprinși de paznicul K.L. în incinta unității.

Inculpatul P.C.C. susține că paznicul K.L. s-a apropiat de el și l-a prins de umeri și i-a aplicat câteva palme peste față. Acesta a zbierat, pentru a auzi fratele său T.A., care s-ar fi aflat la o distanță de circa 40-50 de metri de el, după care a luat de jos o scândură și, de frică, i-a aplicat o lovitură cu scândura, în cap paznicului, care a căzut la pământ, unde a și rămas, nemaiputând să se ridice și nici să spună ceva.

După aceasta, cei doi inculpați susțin că au părăsit în fugă incinta unității, mergând acasă la ei.

Pe drum au fost văzuți de R.A. și D.N.

Inculpații au recunoscut că, după comiterea faptei au plecat de la domiciliu în alte localități, fiindu-le frică.

Cu privire la susținerile inculpaților asupra modalității comiterii agresiunii asupra paznicului K.L. se arată următoarele:

Cei doi inculpați au susținut că cel care l-a lovit cu scândura în cap pe paznic a fost inculpatul P.C.C. și aceasta a avut loc după ce paznicul l-ar fi agresat pe el, aplicându-i câteva palme peste față, iar în momentul lovirii paznicului, cu scândura, inculpatul T.A. s-ar fi aflat la câțiva zeci de metri de acel loc.

S-a mai arătat că faptul că în momentele anterioare agresiunii suferite de K.L. cei doi inculpați au fost împreună, unul lângă altul, reiese din declarațiile acestuia și din relatările martorilor A.D. și D.F., sosiți imediat la locul faptei și care au aflat direct de la K. acest lucru.

De asemenea, s-a arătat că cei doi inculpați, după ce paznicul K. a fost doborât la pământ, unde a rămas întins, au părăsit împreună locul faptei, incinta societății, fugind spre casă, iar apoi părăsind domiciliul și municipiul M., mai multe zile, sustrăgându-se urmăririi penale.

De altfel, s-a reținut că paznicul K.L. a arătat în declarația sa că pe cei doi i-a mai surprins și cu alte ocazii, în incinta unității, iar aceștia au avut și atunci un comportament agresiv, atât față de el cât și față de alți paznici, aruncând cu pietre în paznici, de fiecare dată când erau surprinși în unitate .

S-a mai arătat că din Raportul de constatare medico-legală nr.456/II/a/50 din 11.09.2014 al Serviciului de Medicină Legală Județean S., rezultă că numitul K.L. a suferit la data de 04.09.2014 un traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene și dilacerare meningo-cerebrală, care s-a putut produce prin lovire cu un corp contondent aplicată asupra capului. Leziunile necesită 100-120 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicații. În urma leziunilor suferite, viața susnumitului a fost pusă în primejdie.

Starea de fapt reținută în actul de trimitere în judecată a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 04.09.2014, făcută în curtea SC G. SA M., unde a fost agresată persoana vătămată K.L.,

- planșa foto privind cercetarea la fața locului ;

- mijlocul material de probă: 1 scândură din lemn de 180 cm lungime, 12 cm lățime și 2,5 cm grosime, care se înaintează instanței de judecată;

- raportul de constatare medico-legală nr.456/II/a/50 din 11.09.2014 al Serviciului de Medicină Legală Județean S.;

- declarația de persoană vătămată și constituirea de parte civilă a lui K.L.;

- adresa Spitalului Clinic Județean de Urgență S. nr.17283/18.09.2014 de constituire de parte civilă;

- adresa Serviciului de Ambulanță Județean S. nr.1667/17.09.2014 de constituire de parte civilă în cauză;

- declarațiile de martor: F.M.R., R.A.L., D.N., A.D., D.F. și T.F.;

- declarațiile în calitate de suspecți și inculpați, date în cursul urmăririi penale de T.A. și P.C.C.

În cauză s-au constituit părți civile Spitalul Clinic Județean de Urgență S. și Serviciul de Ambulanță Județean S. cu contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei vătămate.

S-a efectuat referatul de evaluare al inculpatului minor de către Serviciul de Probațiune M.

Înainte de citirea actului de sesizare, persoana vătămată K.L. a declarat în fața instanței că se constituie parte civilă împotriva fiecărui inculpat cu suma de 5000 euro, reprezentând daune morale și cu aceeași sumă (10.000 euro) ca despăgubiri materiale.

Tot până la începerea cercetării judecătorești, ambii inculpați au solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în baza procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, prev. de art. 375 Cod procedură penală și art. 396 Cod procedură penală.

Prin declarațiile de recunoaștere a vinovăției, ambii inculpați au solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care și le însușesc, nesolicitând administrarea altor probe.

Prima instanță a admis aceste cereri de judecare a cauzei prin procedura recunoașterii vinovăției, inclusiv în privința minorului P.C.C., datorită următoarelor considerente:

Această dispoziție procedurală, a menționat prima instanță, are în vedere două obiective: judecarea cauzei cu celeritate și pe de altă parte acordarea posibilității pentru inculpații care recunosc fapta comisă (cu excepția infracțiunilor pedepsite cu detențiunea pe viață) de a beneficia de o reducere a limitelor prevăzute de lege pentru pedeapsa ce urmează a fi aplicată cu o treime (în cazul închisorii), respectiv o pătrime (în cazul amenzii).

Nu există dispoziție în codul de procedură penală prin care să fie exceptat inculpatul minor de la posibilitatea (care-i este favorabilă de altfel) de a fi judecat pe baza acestei proceduri. Și un al treilea argument ar fi faptul că respingerea unei cereri a inculpatului minor privind recunoașterea vinovăției ar putea fi considerată discriminatorie față de admiterea cererii inculpatului major, în condițiile în care, în prezenta cauză ambii inculpați au fost trimiși în judecată ca și participanți la comiterea acelorași fapte (minorul în calitate de autor și majorul în calitate de complice), a mai reținut prima instanță.

Din analiza întregului material probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declarațiile de recunoaștere a vinovăției ale inculpaților, prima instanță a constatat că vinovăția inculpaților cu privire la infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată este dovedită.

Astfel, în data de 04.09.2014 cei doi inculpați au fost surprinși de paznicul K.L. în incinta curții SC G. SA M. în timp ce încercau să sustragă bunuri aparținând acestei societăți, acțiune întreruptă din cauza apariției paznicului. Minorul a lovit partea civilă cu o scândură în zona capului, cauzându-i acesteia un traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene și dilacerare meningo-cerebrală.

Leziunile produse paznicului au necesitat 100-120 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și au pus viața acestuia în pericol.

În drept, prima instanță a reținut următoarele:

Faptele inculpatului minor P.C.C. întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.32 Cod penal raportat la art.228 Cod penal cu referire la art.229 alin.2 lit.b Cod penal și art.232 Cod penal și a tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art.32 Cod penal raportat la art.188 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.38 și art.113 alin.3 și urm. Cod penal.

Faptele inculpatului major T.A. care a înlesnit și ajutat la comiterea infracțiunilor de furt și de omor în forma tentativei de către inculpatul minor P.C.C., întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art.228 Cod penal cu referire la art.229 alin.2 lit.b Cod penal și art.232 Cod penal și complicitate la tentativă de omor prevăzută de art.48 Cod penal cu referire la art.32 Cod penal raportat la art.188 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.38 și art.77 lit.d Cod penal.

Prezența inculpatului major împreună cu inculpatul minor la locul comiterii faptelor au sporit încrederea minorului în reușita acțiunilor sale, minorul acționând în calitate de autor iar majorul în calitate de complice, a mai reținut prima instanță.

La individualizarea pedepselor aplicate fiecărui inculpat prima instanță a arătat că a ținut seama de dispozițiile art. 74 Cod penal respectiv de împrejurările și modul în care faptele au fost comise, gravitatea rezultatului produs (starea de sănătate deosebit de precară a victimei), motivul săvârșirii faptelor, conduita inculpaților în cursul procesului penal, persoana fiecărui inculpat.

Având în vedere aceste considerente, în ceea ce-l privește pe inculpatul major T.A., în baza art. 48 cu referire la art.32 Cod penal, raportat la art.188 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 și art. 77 litera d Cod penal, art.375 Cod procedură penală și art.396 alin.10 C. pr. Penală, a fost condamnat la 3 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit. a și b din Codul penal pe o perioadă de 2 ani pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor în forma complicității.

În baza art. 32 Cod penal rap. la art. 228 Cod penal cu referire la art.229 alin. 2 litera b și art. 232 Cod penal, cu aplicarea art.375 Cod procedură penală și art.396 alin.10 C. pr. Penală același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru comiterea tentativei la infracțiunea de furt calificat în forma complicității.

În baza art.39 litera b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare sporită la 3 ani și 7 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b Cod penal.

În baza art.67 alin.1 Cod penal prima instanță i-a aplicat inculpatului T.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b Cod penal., respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 399 alin.1 Cod procedură penală prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului T.A. și în baza art.72 alin.1 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului începând din data de 11.09.2014 la zi.

În baza art.65 din Codul penal prima instanță i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b din Codul penal pe durata executării pedepsei.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008 prima instanță a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J.

În baza art. 5 al. 5 din Legea nr.76/2008 inculpatul T.A. a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În privința inculpatului minor P.C.C., date fiind gravitatea faptelor comise și dispozițiile noului Cod penal privind sancțiunile aplicabile minorilor, prima instanță a luat față de acesta măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o durată de 2 ani pentru comiterea infracțiunilor de omor în forma tentativei și furt calificat în forma tentativei, infracțiuni aflate în concurs real.

În baza art. 399 alin.1 și 4 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului, măsură executorie, iar în baza art. 399 alin. 3 lit. d Cod procedură penală și 241 alin.1 lit.d Cod procedură penală s-a dispus punerea în libertate a inculpatului la rămânerea executorie a hotărârii și transferarea acestuia într-un centru de detenție.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008 prima instanță a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J.

În baza art. 5 al. 5 din Legea nr. 76/2008 inculpatul P.C.C.(aici prima instanță a dorit să se refere la inculpatul P.C.C.) s-a dispus a fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Sub aspectul laturii civile, constatând că în speță sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpaților, care prin faptele comise au cauzat un prejudiciu atât părții civile K.L. cât și unităților spitalicești, prima instanță i-a obligat pe inculpați la plata prejudiciilor cauzate, astfel cum mai sus s-a arătat.

În privința părții civile K.L. prima instanță a arătat că a admis doar pretențiile morale ale acesteia, prejudiciul material nefiind dovedit.

În baza art. 404 alin.4 lit.d Cod procedură penală rap. la art. 112 alin.1 lit.b Cod penal, prima instanță a confiscat o bucată de scândură de lemn de 180 cm. Și 2,5 cm grosime depusă la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Sibiu.

În final, prima instanță a făcut aplicarea art. 274 al. 1 și 2 Cod procedură penală, astfel cum mai sus s-a aplicat.

Împotriva acestei sentințe au declarat, în termen, apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL S. și inculpatul T.A.

Prin apelul său parchetul a solicitat desființarea sentinței și, în rejudecare,

- a fi reținută în defavoarea inculpatului Tolan circumstanța agravantă prev. de art.77 lit. d din Codul penal cu referire la infracțiunea de furt, cu motivarea că și la săvârșirea acestei infracțiuni a participat inculpatul minor Popescu;

- a fi majorată pedeapsa aplicată inculpatul Tolan pentru infracțiunea de omor;

- a se majora perioada internării inculpatului minor P. în centrul de detenție, cu motivarea că perioada minimă a măsurii este de 5 ani;

Prin apelul său inculpatul T. a solicitat desființarea sentinței și, în rejudecare, a se pronunța o soluție de achitare a sa pentru infracțiunea de omor, cu motivarea, în esență, că nu se face vinovat, neexistând o înțelegere prealabilă între el și celălalt inculpat în sensul săvârșirii unui omor și că se afla în altă locație, în momentul în care celălalt inculpat a lovit persoana vătămată.

Inculpatul P., personal și prin apărător desemnat din oficiu, și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii apelului parchetului.

Analizând sentința primei instanțe pe baza motivelor invocate în cele două apeluri dar și în acord cu art.417 alin. 2 din Codul de procedură penală, curtea reține următoarele:

Prima instanță, dând o justă apreciere a materialului probatoriu al dosarului, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, a reținut o corectă stare de fapt, pe care, de altfel, inculpații au recunoscut-o în faza de judecată în primă instanță.

Din declarațiile persoanei vătămate, coroborate cu recunoașterea inculpaților dar și cu declarațiile martorilor și cu aspectele ce reies din certificatul medico-legal, rezultă că cei doi inculpați, frați după mamă, au pătruns în incinta SC G. SA din M., cu intenția de a fura diverse bunuri, fiind surprinși, înainte de a reuși să sustragă vreun bun, de persoana vătămată, angajat cu atribuții de pază, care le-a cerut să părăsească incinta fabricii. După ce au schițat că se îndreaptă spre ieșirea din incinta fabricii, inculpatul P.(minor la data faptelor), fiind sprijinit moral de prezența fratelui său major, inculpatul T., l-a lovit pe persoana vătămată, pe la spate, cu o scândură în cap, lovitură în urma căreia persoana vătămată a căzut la pământ. După lovirea persoanei vătămate inculpații au părăsit în grabă locul faptei, fiind văzuții de martorii R.A.L. și D.N., după care inculpații au părăsit localitatea M., plecând fiecare în altă localitate, cu intenția de a se sustrage unei eventuale urmăririi de către organele judiciare. În urma loviturii primite, persoana vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene și cu dilacerare meningo-cerebrală, care i-au pus în pericol viața și care au necesitat, pentru vindecare, un număr de 100-120 zile de îngrijiri medicale, cu condiția să nu survină complicații.

Curtea nu a putut reține apărarea inculpatului apelant T. în sensul că el nu se face vinovat de săvârșirea faptei de omor în forma complicității deoarece nu ar fi avut o înțelegere prealabilă cu fratele său să-l omoare pe persoana vătămată și deoarece nu se afla la locul faptei în momentul lovirii.

Pentru a concluziona astfel curtea observă, mai întâi, că în faza de judecată în primă instanță inculpatul apelant a recunoscut inclusiv săvârșirea faptei de omor în forma complicității.

De asemenea, curtea mai reține că pentru a fi în prezența complicității nu este necesară existența doar a unei înțelegeri prealabile, aceasta putând să survină și în momentul săvârșirii faptei, după cum rezultă din dispozițiile art. 48 din Codul penal.

Curtea observă că declarațiile persoanei vătămate îl plasează pe inculpatul T., în momentele imediat precedente acțiunii de lovire, la locul săvârșirii faptei, în imediata apropiere a fratelui său și a persoanei vătămate. Aceste declarații se coroborează și cu cele ale martorilor care i-au văzut pe inculpați părăsind, în grabă, locul faptei dar și cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților din faza de judecată în primă instanță.

Este adevărat că, în faza de urmărire penală, inculpații au declarat că T. nu se afla chiar aproape de locul în care persoana vătămată a fost lovit, dar curtea apreciază că aceste declarații sunt nesincere sub acest aspect, deoarece ele se contrazic flagrant, astfel: inculpatul T. declară că era în altă parte a fabricii, fără a putea vedea sau auzi măcar pe fratele său și pe persoana vătămată, neauzind nimic și aflând despre lovire de la fratele său, care ar fi venit în fugă să-i spună ce a făcut, pe când inculpatul Popescu declară că inculpatul T. se afla la circa 40-50 m de locul în care el l-a lovit pe paznic și că a zbierat pentru a fi auzit de fratele său, atunci când persoana vătămată i-a dat câteva palme peste față. Lipsa de sinceritate a inculpatului Tolan cu referire la aspectul situării sale spațiale în momentul lovirii se deduce și din atitudinea lui de după săvârșirea faptei, constând în părăsirea domiciliului și fuga într-o altă localitate, unde a fost prins de către organele de poliție, la o săptămână de la comiterea faptelor.

Având în vedere și relația de rudenie dintre cei doi inculpați, care sunt frați după mamă, ținând cont de faptul că cei doi s-au dus la locul faptelor pregătiți să comită infracțiunea de furt, mai precis, să sustragă împreună bunuri din incinta SC G. SA și reținând, astfel cum mai sus s-a arătat, că inculpatul T. s-a aflat lângă inculpatul P. atunci când acesta din urmă a lovit persoana vătămată, curtea apreciază că sunt întrunite condițiile de existență ale participației penale sub forma complicității morale a inculpatului T. la săvârșirea, ca autor, a infracțiunii de tentativă la omor de către inculpatul P., pentru că, acesta din urmă, știindu-l pe fratele său în apropiere, a avut suficientă îndrăzneală să-i aplice lovitura persoanei vătămate, între cei doi inculpați frați survenind, pe loc, o înțelegere tacită în sensul comiterii infracțiunii de omor, înțelegere pe care inculpatul T. a confirmat-o prin situarea lui în apropierea fratelui său în momentul imediat precedent lovirii și prin fuga împreună a celor doi de la locul faptei.

Prima instanță a realizat și o justă încadrare juridică a faptelor comise de inculpați, acestea întrunind, într-adevăr, elementele constitutive ale :

- tentativei la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 32 Cod penal, raportat la art. 228 Cod penal cu referire la art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal și art. 232 Cod penal și ale tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 alin.1 și 2 Cod penal, în ceea ce-l privește pe inculpatul P.;

- ale tentativei la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 228 Cod penal cu referire la art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal și art. 232 Cod penal și ale complicității la tentativa de omor, prevăzută de art. 48 Cod penal cu referire la art. 32 Cod penal raportat la art.188 alin.1 și 2 Cod penal.

În procesul de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului major T., prima instanță a omis să rețină, cu referire la infracțiunea de furt, circumstanța agravantă prev. de art. 77 lit. d din Codul penal (comiterea faptei de către un infractor major, dacă aceasta a fost săvârșită împreună cu un minor), circumstanță care, de altfel, a fost reținută cu referire la infracțiunea de omor.

Deși a omis să rețină această circumstanță agravantă în sarcina inculpatului pentru infracțiunea de furt, curtea apreciază că prima instanță a aplicat pedepse just individualizate atât pentru infracțiunea de tentativă la furt cât și pentru cea de complicitate la tentativa de omor, în acord cu criteriile de individualizare prev. de art. 74 din Codul penal. Între aceste criterii curtea apreciază că cel referitor la gravitatea redusă infracțiunii de tentativă la furt și la participația redusă la infracțiunea de complicitate la tentativă la omor justifică aplicarea unei pedepse, pentru furt, de doar o lună peste minimul special obținut conform art. 33 alin. 2 și din Codul penal și art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală și a unei pedepse, pentru omor, la minimul special obținut conform acelorași dispoziții amintite anterior.

Cu referire la durata internării inculpatului P. în centrul de reeducare, curtea a considerat că, prin stabilirea unei durate de 2 ani, prima instanță nu a respectat dispozițiile art. 125 alin. 2 teza a II-a coroborate cu cele ale art. 187 din Codul penal.

Potrivit art. 125 alin. 2 teza a II-a din Codul penal, în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, internarea într-un centru de detenție se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani.

Potrivit art. 187 din Codul penal, prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

O perioadă de internare de sub 5 ani nu este posibilă, în opinia curții, nici prin prisma dispozițiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, deoarece acestea nu se referă la posibilitatea reducerii duratei unei măsuri educative.

Apreciind astfel, curtea a considerat că prima instanță ar fi trebuit să aplice inculpatului minor măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 5 ani, perioadă care apare ca fiind îndestulătoare, prin raportare la criteriile (în special cele legate de vârsta inculpatului la comiterea faptelor și de atitudinea de recunoaștere) prev. de art. 74 din Codul penal, la care face trimitere expresă art. 115 alin. 2 din același cod, pentru a asigura crearea condițiilor de reeducare a inculpatului.

Verificând cauza și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în acord cu dispozițiile art. 417 alin. 2 din Codul de procedură penală, curtea nu a descoperit alte fine de netemeinicie sau de nelegalitate.

Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, curtea a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL S. împotriva sentinței penale nr. 180/15.12.2014, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 3653/85/2014, pe care o va desființa, cu privire la inculpatul T.A., doar sub aspectul omisiunii reținerii circumstanței agravante prevăzute de art. 77 lit. d din noul Cod penal, cu referire la infracțiunea de tentativă la furt și, cu privire la inculpatul (minor la data faptelor) P.C.C., doar sub aspectul duratei măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenție și, rejudecând în aceste limite:

A reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. d din noul Cod penal cu referire la infracțiunea de tentativă la furt calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 228 și art. 229 alin. 2 lit. b și art. 232 din noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală, săvârșită de inculpatului T.A.

A menținut pedepsele aplicate aceluiași inculpat pentru infracțiunea de tentativă la furt calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 228 și art. 229 alin. 2 lit. b și art. 232 din noul Cod penal, în condițiile art. 77 lit. d din noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală și pentru infracțiunea de complicitate la tentativă de omor, prev. de art. 48 și art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 și 2 din noul Cod penal, în condițiile art. 77 lit. d din noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală.

A menținut pedeapsa rezultantă principală de 3 ani și 7 luni închisoare și regimul de executare efectivă a acesteia, precum și pedepsele complementare și accesorii aplicate aceluiași inculpat.

În baza art. 72 alin. 1 din noul Cod penal, a scăzut din durata pedepsei închisorii perioada în care inculpatul T.A. a fost reținut și arestat preventiv în cauză, respectiv perioada 11.09.2014-10.02.2015.

A majorat de la 2 ani la 5 ani durata măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenție aplicate inculpatului (minor la data faptelor) P.C.C. pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de tentativă la furt calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 228 și art. 229 alin. 2 lit. b și art. 232 din noul Cod penal și de tentativă la omor, prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 și 2 din noul Cod penal.

În baza art. 127 și art. 72 alin. 1 din noul Cod penal, a scăzut din durata măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenție perioada în care inculpatul P.C.C. a fost reținut și arestat preventiv în cauză, respectiv perioada 11.09.2014-10.02.2015.

Curtea a menținut și celelalte dispoziții ale sentinței apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Pentru aceleași considerente și văzând dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, curtea a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul T.A. împotriva aceleiași sentințe nr. 180/15.12.2014, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 3653/85/2014.

În temeiul art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, inculpatul T. A. a fost obligat să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, restul cheltuielilor avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Curtea a acordat onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați în apel, în sumă de câte 300 lei, stabilite potrivit art. 5 lit. b din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu și care, potrivit art. 272 din Codul de procedură penală, s-au avansat din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre 5.Durata internării într-un centrul de reeducare. Art. 125 alin. 2 teza a II-a din noul Cod penal. Noţiunea de „pedeapsă prevăzută de lege”. Art. 187 din Codul penal.