APLICAREA LEGII PENALE MAI FAVORABILE DUPĂ - JUDECAREA DEFINITIVĂ A CAUZEI -art.6 Cod penal
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Sentinţă penală nr. 413 din data de 08.09.2015
Prin sentința penală nr. 214/14.05.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a respins ca fiind inadmisibilă contestația formulată de persoana condamnată PM legătură cu pedeapsa de 24 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 174/08.06.2010 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală, definitivă prin d.p. nr. 2852/11.08.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În baza art. 275 alin.2 Cod proc. penală, contestatorul a fost obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. …/105/2015 la data de 18.03.2015 condamnatul PM a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună aplicarea legii penale mai favorabile.
În motivarea cererii, contestatorul a învederat instanței faptul că a fost condamnat la pedeapsa de 24 ani închisoare de Instanța Provincială Secțiunea a doua Alicante - Spania, sentință ce a fost recunoscută prin s.p. nr. 174/08.06.2010 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală, definitivă prin d.p. nr. 2852/11.08.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, iar pedeapsa rezultantă pe care ar trebui să o execute prin aplicarea noilor dispoziții ale codului penal este de 14 ani.
A solicitat descontopirea pedepsei rezultante de 24 ani închisoare, repunerea pedepselor componente de 8 ani, 7 ani și 9 ani închisoare în individualitatea lor și apoi contopirea acestora conform art. 39 și 40 pct.5 Cod penal.
În drept contestația s-a întemeiat pe disp. art. 598 alin.1 lit. d C.p.p.
Analizând cerea, prima instanță de fond, a constatat că situația juridică a condamnatului privind aplicarea, în favoarea sa, a legii penale mai favorabile, a mai fost analizată prin s.p. nr. 532/15.10.2014 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 4713/2/2014, prin care s-a respins cererea condamnatului ca fiind nefondată.
A motivat soluția de respingere a contestației, prin raportare la disp art.599 alin.5 Cod proc. Penală, în sensul că "cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări";.
A apreciat că între cererea ce a făcut obiectul analizei Tribunalului Constanța și cea supusă cercetării, există identitate între toate cele 4 elemente (persoană, temei legal, motive și apărări), astfel că a respins contestația formulată de persoana condamnată PM, în legătură cu pedeapsa de 24 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 174/08.06.2010 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală, definitivă prin d.p. nr. 2852/11.08.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca fiind inadmisibilă.
Împotriva sentinței, în termen legal a exercitat contestație condamnatul PM care a susținut în esență, prin intermediul apărătorului ce i-a fost desemnat din oficiu că soluția tribunalului este greșită deoarece contestația sa este admisibilă urmare dispozițiilor din deciziile ÎCCJ care permit o derogare de la prevederile art. 599 C.pr.penală atunci când ulterior pronunțării unei soluții, ICCJ-completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, pronunță decizii obligatorii ce își găsesc aplicabilitate în spețele supuse contestației
Prin decizia penala nr. 108/23 iul.2015, Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 597 alin. 8 cod pr.pen., a admis contestația exercitată de condamnatul PM deținut în Penitenciarul Ploiești împotriva sentinței penale nr. 214 din 14 mai 2015 pronunțată de Tribunalului Prahova, pe care a desființat-o în totalitate și a trimis cauza spre rejudecare în fondul său la aceeași primă instanță.
Curtea a apreciat că dispoziția legală invocată în cauză, respectiv disp. art. 599 alin. 5 C.p.p. a fost greșit interpretată de instanța de fond și considerată incidentă în cauză în condițiile în care ea nu este aplicabilă deoarece cerințele înscrise de legiuitor în alin.5, cu excepția celei legate de identitatea persoanei, nu sunt îndeplinite.
Examinând cele două cereri formulate de condamnat Curtea reține că prima dintre ele a fost întemeiată pe disp. art. 595 C.p.p.și respinsă prin sentința penală nr. 532/2014, iar cea de a doua a fost fundamentată juridic pe disp. art. 598 alin.1 lit. d C.p.p., fiind evident că aceste două cereri aparțin unor secțiuni diferite ale codului de procedură penală, nu au același temei juridic în sensul art. 599 alin. 5 C.p.p. și în același timp nu există o identitate de motive și de apărări în condițiile în care la pronunțarea primei cereri în data de 15 oct. 2014 nu au fost invocate și nici argumentate deciziile obligatorii pronunțate la data de, 14 aprilie 2014 și 5 iunie 2014 de ICCJ - Complete pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
Se precizează în decizia Curții de Apel Ploiești, că aceste decizii cu putere obligatorie, stabilesc un anume mecanism de aplicare a legii penale mai favorabile, mecanism ce se aplică și în privința hotărârii de condamnare pronunțată de un alt stat și recunoscută în procedura de recunoaștere prevăzută de Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificări și completări.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 31iulie 2015, cu prim termen de judecată la data de 18 august 2015.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de contestator dar și a deciziei de desființare a primei soluții de fond, tribunalul apreciază ca fiind întemeiata contestația la executarea pedepsei formulată de condamnat pentru următoarele considerente:
În cauză de la momentul pronunțării primei hotărâri de aplicare a legii penale mai favorabile, hotărâre de respingere pronunțată de Curtea de Apel Constanța, și până în prezent a intervenit decizia nr. 13/2014 a ÎCCJ, Secția Penală, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 505/08.07.2014 care a stabilit că: "Dispozițiile art.6 alin.1 din C.p. privitoare la legea mai favorabilă după judecarea definitivă a cauzei, sunt aplicabile și cu privire la hotărârea de condamnare pronunțată de un alt stat față de cetățenii români, dacă aceasta a fost recunoscută în procedura reglementată de Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare";.
Prin urmare a se va verifica incidența legii penale mai favorabile având în vedere decizia nr. 1/14.04.2014, privind dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, a stabilit că în aplicarea legii penale mai favorabile potrivit art. 6 c.p. după judecarea definitiva a cauzei, în ipoteza unui concurs de infracțiuni în prima etapa se verifica incidența disp. art. 6 cu privire la pedepsele individuale, după care se verifica daca pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care s-ar putea ajunge în baza legii noi potrivit art. 39 c.p. (Nc.p.) stabilind că în situația in care pedeapsa rezultanta aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge in baza art. 39 c.p., pedeapsa rezultanta va fi redusă la acest maxim, iar în caz contrar pedeapsa rezultanta va rămâne, astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.
Din actele dosarului rezultă că petentul condamnat PM are de executat o pedeapsă rezultantă de 24 de ani închisoare aplicată de Instanța Provincială Secțiunea a doua Alicante - Spania, sentință ce a fost recunoscută prin s.p. nr. 174/08.06.2010 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală, definitivă prin d.p. nr. 2852/11.08.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pedeapsa rezultantă de 24 de ani închisoare a fost aplicată pentru comiterea mai multor infracțiuni aflate în concurs după cum urmează:
- pedeapsa de 9 ani închisoare, stabilită pentru comiterea infracțiunilor: de viol prev. de art. 197 al. 1vechiul c.p., cu aplic.art. 41 al.2 c.p. (2 fapte), corespunzător fiind art. 218 al.1 N.c.p. limite de la 3-10 ani;
- pedeapsa de 8 ani închisoare, stabilită pentru comiterea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 al. 1,2,3 vechiul c.penal (2 fapte), corespunzător fiind art. 205 al.1,2,3 N.c.p., limite de pedeapsă 3-10 ani);
- pedeapsa de 7 ani închisoare, stabilită pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, prev de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, corespondent în art.210 actualul C.p., limite de pedeapsă 3-10 ani;
Cu privire la cuantumul pedepselor stabilite pentru fiecare infracțiune în parte, tribunalul apreciază, că pedepsele cu închisoarea aplicate se încadrează în limitele de pedeapsă prevăzute și de noul cod penal, niciuna nedepășind maximul special prevăzut de noul Cod penal.
Analizând sentința contestată și prin raportare la decizia nr. 1/2014 a ICCJ, la care s-a făcut referire, este necesar a se compara pedeapsa rezultantă de 24 de ani închisoare și cu aplicarea potrivit legii noi respectiv disp. art. 39 c.p., în conformitate cu care, în caz de concurs se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Pentru concursul de infracțiuni, tratamentul sancționator al contestatorului urmează a fi stabilit prin executarea celei mai severe pedepse de 9 ani închisoare la care se va adăuga sporul obligatoriu de 1/3 din cumulul pedepselor de 8 ani închisoare și 7 ani închisoare, respectiv un spor de 5 ani închisoare, urmând ca petentul să execute în final pedeapsa de 14 ani închisoare.
Pe cale de consecință, tribunalul în baza art. 597 alin. 1 și 6 c.p.p., rap. la disp. art. 598 lit. d c.p.p., cu aplic. disp. art. 598 alin. 2. c.p.p, cu referire la art. 6 al.1 c.p., va admite contestația la executarea pedepsei formulată de condamnatul PM cu privire la MEPÎ nr. 190/2010 emis de Curtea de Apel București și în consecință:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 24 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 411-05 din 01.07.2005 pronunțată de Instanța Provincială Secțiunea a doua Alicante -Spania, menținută prin respingerea recursului în anulare la data de 03.10.2006 și rămasă definitivă conform Ordinului executoriu nr. 101/2006 din 21.02.2007 emis de către Instanța provincială secția a doua Alicante Spania, recunoscută prin sentința penală nr. 174/08.06.2010, pronunțată de Curtea de Apel București secția I Penală (dosar nr. 3152/2/2010-(894/2009) rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2852/11.08.2010 a ICCJ , în pedepsele componente în individualitatea lor după cum urmează:
- pedeapsa de 8 ani închisoare, pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa de 9 ani închisoare, și o penalizare de 1 lună, cu o cotă zilnică de 2,10 euro, stabilite pentru comiterea infracțiunilor: de viol prev. de art. 197 al. 1 vechiul c.p., cu aplic. art. 41 al.2 c.p. (2 fapte), corespunzător fiind art. 218 al. 1 N.c.p. limite de la 3-10 ani; de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 al.1,2,3 vechiul c.penal (2 fapte), corespunzător fiind art. 205 al.1,2,3 N.c.p., limite de pedeapsă 3-10 ani), de loviri sau alte violente prev.de art.180 al.1 c.p. anterior ( o faptă) corespondent (art.193 al.1 N.c.p., limite de pedeapsă - 1 luna -3 luni închisoare sau amendă) și trafic de persoane, prev de art. 12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, corespondent în art.210 actualul C.p.
În baza art.39 al.1 lit. b c.p. va dispune recontopirea pedepselor de 8 ani închisoare, de 7 ani închisoare și de 9 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite.
În final, condamnatul PM, va executa pedeapsa de 14 ani închisoare.
În baza art. 71 c.p. va deduce din pedeapsa aplicată perioada executată cu începere de la data de 29.01.2004 la zi.
Instanța va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.190/18.08.2010 emis de Curtea de Apel București - Secția I Penala (dosar nr. 3152/2/2010(894/2010) și emiterea unui nou mandat de executare, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale menționate.
În baza art.275 al. 3 c.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
