Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal. Concursul de infracţiuni.
| Comentarii |
|
Tribunalul IALOMIŢA Hotărâre nr. 62 din data de 21.05.2014
Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal. Concursul de infracțiuni.
În aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale.
În a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal.
În cazul în care pedeapsa rezultantă, aplicată potrivit legii vechi, depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 din Codul penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim.
În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.
Sediul materiei: art. 6 și 39 din noul Cod penal.
Tribunalul Ialomița - secția penală, decizia penală nr. 62/21.05.2014.
I N S T A N Ț A
Asupra contestației penale de față constată:
Din actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința penală nr.XX din XX.03.2014, pronunțată de Judecătoria Slobozia a fost respinsă sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Slobozia, constituită în baza H.G. nr. 836/2013, privind persoana condamnată G.C.(date), deținut în Penitenciarului Slobozia, ca neîntemeiată.
A dispus comunicarea unei copii de pe dispozitivul hotărârii procurorului și condamnatului.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că pedepsele pentru care persoanei condamnate i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare prin sentința penală nr.xx/2013 a Judecătoriei Slobozia (hotărâre de contopire) se regăsesc incriminate în noua reglementare penală și au un maxim special mai mare decât pedepsele aplicate condamnatului.
A mai reținut prima instanță că deși, în privința infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 - 209 alin. 1 lit. e,g și i C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. pentru săvârșirea căreia petentul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare prin sentința penală nr. xx/xx.11.2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București, maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea în forma tip (art. 229 lit. b și d N.C. pen.) este de 5 ani închisoare, instanța reține că aceasta a fost săvârșită în formă continuată, potrivit art. 41 alin. 2 C. pen., iar în conformitate cu noua reglementare (art. 35 N.C.pen.) infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii.
Așadar, maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare prin sentința penală nr. xx/xx.11.2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București este de 8 ani închisoare și este alcătuit din maximul special de 5 ani închisoare la care se adiționează 3 ani închisoare conform disp. art. 36 alin. 1 N.C.pen.
În consecință, constatând că pedepsele aplicate se situează sub maximul prevăzut de legea nouă, instanța de fond a respins sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Slobozia privind persoana condamnată G.C..
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, în termen, motivată, petentul contestator G.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele contestației, oral expuse de apărătorul numit din oficiu al contestatorului, se găsesc în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Tribunalul, examinând sentința atacată și actele dosarului în raport de criticile formulate oral, cu luarea în considerare a dispozițiilor legale în materie, apreciază contestația ca fondată pentru următoarele considerațiuni.
Potrivit Deciziei nr.1/14.04.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.349/13.05.2014, pronunțată în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Î.C.C.J., în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de intrarea în vigoare a noului cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art.6 Cod penal, cu privire la pedepsele individuale.
Potrivit mecanismului de aplicare a legii penale mai favorabile descris în considerentele Deciziei, în ipoteza în care există o diferență între pedepsele aplicate și maximul prevăzut de legea nouă, judecătorul va constata incidența dispozițiilor art.6 Cod penal, pedeapsa definitivă aplicată conform legii vechi urmând a fi redusă la acest maxim special.
În speță, petentul contestator a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni concurente, prin sentința penală nr.XX/2010 pronunțată de Judecătoria Buzău și sentința penală nr.XX/XX.11.2009 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București.
Pedepsele au fost contopite prin sentința penală nr.526/19.07.2013 a Judecătoriei Slobozia, urmând ca petentul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
Analiza pedepselor individuale care compun pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, conduce la cobncluzia, împărtășită și de instanța fondului, că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.688/2009 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208, alin.1- 209, alin.1 lit.e,g,i Cod penal cu aplicarea art.41, alin.2 Cod penal depășește maximul special prevăzut de noua reglementare penală în art.229, alin.1, lit.b și d cod penal (5 ani închisoare).
Rezultă de aici, în aplicarea dispozițiilor obligatorii ale Deciziei nr.1/2014 a Î.C.C.J., că pedeapsa de 7 ani închisoare trebuie redusă la maximul special prevăzut de legea nouă, respectiv la 5 ani închisoare.
Tribunalul nu împărtășește punctul de vedere exprimat de prima instanță cu privire la reținerea sporului de 3 ani aplicabil în cazul săvârșirii unei infracțiuni în formă continuată.
Astfel, se constată că atât în vechea reglementare (art.42 Cod penal), cât și în noua reglementare (art.35 Cod penal), legea prevede aplicarea facultativă a unui spor de pedeapsă în cazul săvârșirii unei infracțiuni în formă continuată.
Analiza sentinței penale nr.XX/2009, conduce la concluzia că instanța Judecătoriei Sectorului 2 București nu a aplicat niciun spor la pedeapsa de 7 ani închisoare, chiar dacă infracțiunea pentru care G.C. a fost condamnat a fost săvârșită în formă continuată.
În aceste condiții și constatând că legea nouă reglementează aplicarea facultativă a sporului de pedeapsă în cazul infracțiunii continuate, se apreciază de către Tribunal că la stabilirea maximului de pedeapsă prevăzut de legea nouă nu poate fi reținut și sporul prevăzut de art.35 Cod penal, pentru că un asemenea spor nu are un corespondent identificat sau identificabil în pedeapsa pronunțată.
A proceda în alt mod înseamnă a trece la o nouă reindividualizare a pedepsei, lucru care contravine principiului autorității de lucru judecat.
Se apreciază, deci că, sub acest aspect, contestația este admisibilă.
Potrivit Deciziei nr.1/2014, în a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art.39 din Codul penal.
Petentul contestator a fost condamnat prin sentințele penale mai sus amintite la pedepsele de 3 ani închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare, 3 luni închisoare și 7 ani închisoare.
Procedând la reducerea pedepsei de 7 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru argumentele mai sus arătate, în baza art.39 Cod penal se ajunge la o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 9 luni închisoare (5 ani + 1/3 (5 ani și 3 luni).
Rezultă, așadar, că pedeapsa rezultantă stabilită în a doua etapă potrivit art.39 Cod penal este mai mică decât pedeapsa rezultantă stabilită potrivit legii vechi, care era de 7 ani închisoare.
Și în fine, potrivit dispozițiilor Deciziei nr.1/2014, în cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art.39 Cod penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acel maxim.
Ca urmare, pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare trebuie redusă la maximul special calculat potrivit art.39 Cod penal, respectiv la 6 ani și 9 luni închisoare.
Pentru toate cele ce preced, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală combinat cu art.23 alin.9 din Legea 255/2013 va admite, ca fondată, contestația formulată de condamnatul G.C. împotriva sentinței penale nr. XX din XX.03.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Va desființa sentința atacată și, rejudecând,
Va admite sesizarea comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Slobozia privind pe condamnatul Gheorghe Costin.
Va repune în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința penală nr.XX din XX.07.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
În baza art.6 alin.1 Cod penal va reduce pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e,g,i Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal la 5 ani închisoare, maximul prevăzut de art.229 alin.1 din Noul cod penal.
În baza art.39 alin.1 lit.b Cod penal va contopi pedepsele de 3 ani, 1 an, 1 an, 3 luni, 5 ani închisoare, condamnatul G.C. având de executat pedeapsa de 6 ani și 9 luni închisoare.
Va dispune anularea vechilor forme de executare și emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 6 ani și 9 luni închisoare.
Va deduce din pedeapsă reținerea din data de 08.04.2005 la 09.04.2005 și 18.04.2005 la 19.04.2005, durata arestării preventive de la 13.11.2006 la 12.10.2007 și durata executată de la 06.04.2011 la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, din care onorariul avocat oficiu în sumă de 100 lei, vor rămâne în sarcina acestuia.
Văzând și dispozițiile art.4251, alin.(7) Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală combinat cu art.23 alin.9 din Legea 255/2013 admite, ca fondată, contestația formulată de condamnatul G.C. (date), deținut în Penitenciarul Slobozia, împotriva sentinței penale nr. XX din XX.03.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Desființează sentința atacată și, rejudecând,
Admite sesizarea comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Slobozia privind pe condamnatul G.C..
Repune în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința penală nr.XX din XX.07.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
În baza art.6 alin.1 Cod penal reduce pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e,g,i Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal la 5 ani închisoare, maximul prevăzut de art.229 alin.1 din Noul cod penal.
În baza art.39 alin.1 lit.b Cod penal contopește pedepsele de 3 ani, 1 an, 1 an, 3 luni, 5 ani închisoare, condamnatul G.C. având de executat pedeapsa de 6 ani și 9 luni închisoare.
Dispune anularea vechilor forme de executare și emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 6 ani și 9 luni închisoare.
Deduce din pedeapsă reținerea din data de 08.04.2005 la 09.04.2005 și 18.04.2005 la 19.04.2005, durata arestării preventive de la 13.11.2006 la 12.10.2007 și durata executată de la 06.04.2011 la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, din care onorariul avocat oficiu în sumă de 100 lei, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, XX mai 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
