Punerea în executare a hotărârilor penale. Punerea în executare a pedepselor principale. Acordul instanței de părăsire a țării.
| Comentarii |
|
Tribunalul IALOMIŢA Sentinţă penală nr. - din data de 18.09.2014
Punerea în executare a hotărârilor penale. Punerea în executare a pedepselor principale. Acordul instanței de părăsire a țării.
Persoana supravegheată condamnată definitiv la o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere poate solicita instanței de executare să încuviințeze părăsirea teritoriului României pe o durată determinată de 30 de zile într-un an și numai motivat.
Sediul materiei : art. 557 alin. 10 Cod procedură penală
art. 46 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organul judiciar în cursul procesului penal.
Tribunalul Ialomița - secția penală, Încheierea din ședința camerei de consiliu din data de 10.09.2014.
TRIBUNALUL
Cu privire la cauza penală de față :
Prin cererea înregistrată pe rolul T. I., sub nr. unic … din xx august 2014, persoana condamnată C. M. A. (date) a solicitat instanței de executare să încuviințeze părăsirea teritoriului României pentru a se deplasa în Marea Britanie pe perioade determinate.
În motivarea cererii a arătat că dorește să se deplaseze în Marea Britanie unde are asigurate domiciliul și locul de muncă, deoarece în România a fost în imposibilitatea de a se încadra.
În dovedirea cererii a depus înscrisuri.
Cererea este motivată pe dispozițiile art. 557 alin. 10 Cod procedură penală.
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele :
Prin sentința penală nr. xxx/x/xx.xx.2014 pronunțată de T. I. în dosarul nr. ., definitivă la xx iulie 2014, petentul C. M. A. zis R. a fost condamnat, în temeiul art.13 alin.1 și 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2, art.74 - 76 lit. b și art. 13 din Codul penal 1968, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal 1968 pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată.
În temeiul art. 51 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74 - 76 lit. c și art. 13 din Codul penal 1968 a fost condamnat același petent la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de pornografie infantilă prin mijloace informatice.
În temeiul art. 194 alin. 1 și 2 cu aplicarea art. 74 - 76 lit. d și art. 13 Cod penal 1968 a fost condamnat același petent la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de șantaj.
În temeiul art. 193 cu aplicarea art. 74 - 76 lit. e și art. 13 Cod penal 1968 a fost condamnat același petent la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru comiterea infracțiunii de amenințare.
În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal 1968 petentul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal 1968.
În temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b din Noul Cod de procedură penală s-a dispus achitarea petentului pentru infracțiunea de corupție sexuală prev. de art. 202 alin. 3 din Codul penal 1968.
În temeiul art. 71 Cod penal 1968 a fost aplicată petentului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal 1968.
În temeiul art. 86 ind. 1 Cod penal, cu referire la art. 86 ind. 2 Cod penal și la art. 82 alin. 3 Cod penal 1969, a fost dispusă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, pe aceeași perioadă suspendându-se și executarea pedepsei accesorii, conform art. 71 alin. 5 Cod penal 1969.
A fost încredințată supravegherea petentului S. de P. de pe lângă T. I..
În temeiul art. 86 ind. 3 alin. 1 Cod penal 1969, pe durata termenului de încercare, petentul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la serviciul de probațiune căruia i s-a încredințat supravegherea;
b) să anunțe, în prealabil, serviciului de probațiune, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice serviciului de probațiune schimbarea locului de muncă;
d) să comunice serviciului de probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
În baza art. 86 ind. 3 alin. 3 lit. b și d Cod penal, a fost impus petentului ca pe durata termenului de încercare:
- să nu depășească limitele statului român, decât în condițiile fixate de instanță;
- să nu intre în legătură cu partea civilă A. A. M. și cu partea vătămată N. R. B..
În temeiul art. 86 ind. 4 Cod penal 1968 și art. 359 Cod pr. penală 1968 a atras atenția petentului asupra dispozițiilor legale a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 399 alin. 3 lit. b Cod pr. penală a fost dispusă punerea de îndată în libertate a inculpatului C. M. A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. xx/UP/xx.xx.2012 emis de Curtea de Apel București - Secția I penală, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a luat act că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada xx.xx.2013 -xx.xx.2014.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă A. A. M..
A fost obligat petentul la 3.000 lei despăgubiri pentru daune morale către partea civilă A. A. M..
A fost obligat petentul la 2.500 lei cheltuieli judiciare către stat, inclusiv 400 lei onorariu avocat oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Potrivit art. 557 alin. 10 Cod procedură penală, pe durata termenului de supraveghere, persoana supravegheată poate solicita motivat instanței de executare să încuviințeze părăsirea teritoriului României potrivit art. 85 alin. (2) lit. i) sau art. 93 alin. (2) lit. d) din Codul penal.
De asemenea, potrivit art. 46 alin. 1 din Legea nr. 253/2013, în cazul în care, pe durata termenului de supraveghere, persoana supravegheată dorește să părăsească teritoriul țării, în condițiile în care prin hotărârea judecătorească are impusă obligația prevăzută la art. 85 alin. (2) lit. i), respectiv art. 93 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, solicită instanței de executare încuviințarea în acest sens.
Conform art. 46 alin. 2 din Legea nr. 253/2013, cererea persoanei supravegheate se soluționează în camera de consiliu, după ascultarea acesteia și a consilierului de probațiune. Instanța se pronunță prin încheiere definitivă. Durata părăsirii țării nu poate depăși 30 de zile într-un an. Durata permisiunii se include în termenul de supraveghere.
Cu adresa nr. xxxx din xxx septembrie 2014, S. de P. I. a comunicat instanței faptul că petentul condamnat s-a prezentat la prima întrevedere la xx.xx.2014 ocazie cu care i-au fost prezentate scopul supravegherii, obiectivele, modul de desfășurare a supravegherii, măsurile impuse de instanță precum și consecințele respectării sau nerespectării lor.
Condamnatul a manifestat interes pentru situația sa juridică, a cooperat și a oferit informațiile solicitate.
A fost fixată a două întrevedere la data de xx.xx.2014 când condamnatului i-a fost înmânat și explicat planul de supraveghere.
S. de P. ținând de pericolul social al infracțiunilor săvârșite și de faptul că de la data rămânerii definitive a sentinței de condamnare a trecut o perioadă scurtă de timp în care au avut loc doar două întrevederi concluzionează că nu susține acordarea părăsirii solicitate de condamnat.
Analizând în concret solicitarea condamnatului, tribunalul reține că obligațiile impuse prin hotărârea de condamnare nu sunt disproporționale spre a căror îndeplinire se îndreaptă, nefiind nici un motiv întemeiat pentru a se dispune permisiunea părăsirii teritoriului României de către acesta.
Situația de fapt nu este atât de gravă precum o prezintă inculpatul și există alte posibilități de rezolvare astfel încât restrângerea drepturilor și a libertăților invocate de condamnat este una rezonabilă, proporțională, necesară și suficientă pentru a asigura un just echilibru între interesul general al societății de a se asigura scopul preventiv - educativ al pedepsei și interesul particular al oricărei persoane de a nu fi supus unor limitări ale drepturilor și libertăților sale constituționale, a dreptului la libera circulație și dreptul la muncă.
Nu există nici o certitudine că în intervalul de 30 de zile într-un an prevăzut de lege condamnatul și-ar putea găsi un loc de muncă stabil în Marea Britanie.
Mult mai simplu ar fi ca să-și aducă concubina și copilul în România și să încerce să presteze aici o activitate utilă și legală.
Concluzionând, tribunalul consideră să solicitarea condamnatului de a primi acordul instanței de a părăsi țara nu se justifică, comportamentul acestuia și timpul scurs de doar 2 luni de la instituirea măsurii nefiind motive temeinice în acest sens.
Așa fiind, în baza art. 557 alin. 10 Cod procedură penală și art. 46 din Legea nr. 253 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, va respinge cererea formulată de condamnatul C. M. A. prin care solicită instanței de executare să încuviințeze părăsirea teritoriului României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE :
În baza art. 557 alin. 10 Cod procedură penală și art. 46 din Legea nr. 253 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, respinge cererea formulată de condamnatul C. M. A. (date) prin care solicită instanței de executare să încuviințeze părăsirea teritoriului României.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, xx.xx.2014.
