Arestare preventivă. Revocare. Condiţii
| Comentarii |
|
Motivarea instanţei în sensul că toate probele au fost administrate şi că nu se poate trece la soluţionarea fondului, întrucât unul din inculpaţi se sustrage de la judecată, nu justifică revocarea măsurii arestării preventive, deoarece nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
(Decizia nr. 727 din 15 mai 2001 — Secţia Ipenală)
Prin încheierea de şedinţă din 2.05.2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, în baza art. 139 alin. 2 din Codul de procedură penală, a dispus revocarea arestării preventive a inculpaţilor M.P. şi F.R.V.
A reţinut tribunalul că, întrucât toate probele au fost administrate, iar inculpatul minor C.G.V. se sustrage de la judecată, nu se poate "păşi" la soluţionarea fondului.
împotriva încheierii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru greşita revocare a măsurii arestării preventive a inculpaţilor, întrucât în cauză se menţin temeiurile avute în vedere la emiterea mandatului de arestare preventivă.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 139 alin. 2 din Codul de procedură penală, când nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.
Or, în cauză nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, respectiv situaţia prevăzută de art. 148 lit. h) din Codul de procedură penală, inculpaţii fiind trimişi în judecată pentru tâlhărie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura faptelor comise, fapte de violenţă.
Ca urmare, motivarea instanţei, în sensul că s-au administrat toate probele şi că nu se poate trece la soluţionarea fondului, întrucât unul din inculpaţi se sustrage de la judecată, nu este legală în raport de dispoziţiile sus-enunţate, aspectele reţinute nereprezentând temeiuri ale revocării măsurii arestării preventive.
Faţă de considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, raportat la art. 3859 pct. 171 din Codul de procedură penală, va admite recursul declarat de parchet, va casa parţial încheierea şi, în fond, va înlătura revocarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor şi va menţine starea de arest.
