Arestare preventivă. Revocare. Condiţii
| Comentarii |
|
Cerinţa impusă de dispoziţiile art. 148 lit. h) din Codul de procedură penală, potrivit căreia lăsarea în libertate a inculpatului "prezintă un pericol concret pentru ordinea publică", nu are în vedere pericolul generat de săvârşirea faptei.
Cum inculpatul, care, în calitate de avocat, este acuzat că a comis infracţiunea de trafic de influenţă, va fi suspendat, potrivit Legii nr. 51/1995, republicată, se apreciază că nu există temeiuri concrete care să justifice concluzia că lăsat în libertate s-ar mai deda la comiterea de fapte penale asemănătoare, în contextul în care nici anterior nu s-a reţinut în sarcina lui vreo altă infracţiune.
(încheierea nr. 93/R din 9 septembrie 2003 - Secţia a Il-a penală)
Prin încheierea de şedinţă din 4.09.2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti -Secţia I penală în Dosarul nr. 4468/2003, s-a admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie - Secţia de combatere a criminalităţii organizate şi antidrog şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.A.M. pe o durată de 28 de zile, cu începere de la 4.09.2003, emiţându-se mandatul de arestare nr. 95/U din 4.08.2003 pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 257 din Codul penal raportat la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că există indicii temeinice că inculpatul a săvârşit fapta pentru care este cercetat (autodenunţul formulat de către P.I.C., declaraţiile denunţătoarei, procesul-verbal de redare în scris a convorbirilor purtate de către denunţătoare şi inculpat, procesul-verbal de înseriere şi capcanare cu substanţe fluorescente a unui număr de 5 bancnote de câte 500 Euro fiecare, planşe foto cuprinzând aspecte de la percheziţia corporală efectuată asupra avocatului M.A.M., în timp ce acesta se afla la restaurantul "Z." în ziua de 2.09.2003, declaraţia martorului asistent P.V., declaraţia inculpatului), fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 143 din Codul de procedură penală.
De asemenea, inculpatul se află în situaţia prevăzută de art. 148 alin. 1 lit. b) şi h) din Codul de procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, infracţiunea este flagrantă şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu se face vinovat de infracţiunea de trafic de influenţă imputată (el nu a făcut decât să primească onorariul stabilit cu soţia inculpatului P. pentru serviciile avocaţiale), nu a promis că va face demersuri către procurorul şi inspectorul de poliţie care instrumentează cazul, iar transcrierea convorbirilor de la dosar este incompletă.
Examinând încheierea recurată sub aspectul criticilor formulate cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că recursul de faţă este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta:
Inculpatul M.A.M. a fost arestat provizoriu la data de 28.09.2003 pe o perioadă de 3 zile pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, reţinându-se că în cursul lunii august 2003 a pretins şi a primit suma de 2.500 euro de la P.I.C., soţia inculpatului P.A.V., cercetat în stare de arest preventiv, lăsând să se înţeleagă că ar avea influenţă asupra inspectorului R.L. din Inspectoratul General de Poliţie şi ulterior, a pretins aceeaşi sumă pentru a fi dată procurorului D.S.P. în scopul redactării unui referat de terminare a urmăririi penale şi, respectiv, rechizitoriu, favorabil inculpatului.
El a fost prezentat Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală la data de 4.09.2003 în vederea admiterii propunerii de arestare preventivă şi a arestării sale pe o durată de până la 30 de zile, urmare căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 95/U din 4.08.2003 în baza art. 1491 - 148 lit. b) şi h) din Codul de procedură penală şi art. 151 din Codul de procedură penală, faţă de faptul că infracţiunea este flagrantă, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Dacă constatarea infracţiunii în flagrant şi pedeapsa de peste 2 ani închisoare prevăzută de lege sunt incontestabile, Curtea are în vedere la soluţia pronunţată a doua condiţie cumulativă a dispoziţiilor art. 148 lit. h) din Codul de procedură penală, şi anume pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate.
Infracţiunea de trafic de influenţă pentru care este cercetat inculpatul nu prezintă un caracter de violenţă, fiind o infracţiune de serviciu al cărei pericol social vizează ordinea de drept prin atingerea adusă unor activităţi de interes public sau altei activităţi reglementate de lege.
Acest pericol nu este sinonim cu cel privind ordinea publică prin care se încalcă regulile de convieţuire socială ocrotite prin art. 1 din Codul de procedură penală între care figurează persoana, drepturile şi libertăţile ei, ca urmare a activităţii infractorului posterior săvârşirii faptei.
Legea cere ca acesta să fie generat nu de săvârşirea faptei, ci de lăsarea inculpatului în libertate, fiind deci ulterior săvârşirii faptei.
Cum în speţa de faţă, inculpatul, în calitate de avocat al Baroului Bucureşti, a comis infracţiunea imputată pentru care s-a declanşat urmărirea penală împotriva lui, conform normelor Legii avocaturii (nr. 51/1995, republicată) el va fi suspendat până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti. Curtea a apreciat că nu există temeiuri concrete care să justifice concluzia că lăsat în libertate s-ar mai deda la comiterea de fapte penale asemănătoare, în contextul în care nici anterior nu s-a reţinut în sarcina lui vreo altă infracţiune.
Pentru aceste considerente şi în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, Curtea va admite recursul inculpatului, va casa încheierea de şedinţă a Tribunalului Bucureşti din 4.09.2003, pronunţată în Dosarul nr. 4468/2003, şi va dispune revocarea măsurii arestării inculpatului cu punerea lui în libertate dacă nu este arestat în altă cauză.
