ARESTARE PREVENTIVĂ. REVOCARE. ÎNLOCUIRE CU OBLIGAREA DE A NU PĂRĂSI LOCALITATEA. NELEGALITATE.
| Comentarii |
|
Revocând arestarea preventivă, conform dispoziţiilor art.139 alin.2 C.pr.pen.instanţa nu mai are posibilitatea să înlocuiască acea măsură cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Prin încheierea de şedinţă de la 5 octombrie 2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia I penală, în dosarul nr.3559/2000, s-a dispus, printre altele,
în baza art.139 C.pr.pen., revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului G.V.V., pe care a înlocuit-o cu cea prev.de art.136 alin.1 C.pr.pen. (obligarea de a nu părăsi localitatea pe timp de 30 de zile).
Instanţa a reţinut că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă şi, în conformitate cu art.139 C.pr.pen., se impune revocarea măsurii arestării preventive şi înlocuirea acesteia cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate.
S-a susţinut că măsura a fost dispusă în temeiul art.148 lit.h C.pr.pen., iar aceste temeiuri se menţin şi în prezent, respectiv pericolul pentru ordinea publică şi cuantumul ridicat al pedepsei pentru infracţiunea de tâlhărie.
Examinând legalitatea şi temeinicia încheierii atât sub aspectul motivelor invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3856 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată următoarele:
Soluţiile adoptate sunt contradictorii, ele excluzându-se reciproc. Astfel, în art.139 alin.2 C.pr.pen. se arată că atunci când nu mai există vreun temei care să justifice măsura arestării preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, iar în alin.1 se prevede că măsura preventivă luată se înlocuieşte cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive.
Dacă temeiurile s-au schimbat este justificată înlocuirea măsurii arestării preventive, dar revocarea este ilegală, deoarece condiţia impusă de textul legii este ca să nu mai existe nici un temei care a impus arestarea, nefiind suficient ca acestea să fie doar schimbate; dacă temeiurile nu mai există, atunci înlocuirea măsurii este nelegală, deoarece nu se putea dispune obligarea de a nu părăsi localitatea, care este o măsură preventivă, fără a mai exista vreun temei care să o justifice.
Pe de altă parte, este de neconceput să fie înlocuită o măsură preventivă care nu mai există cu o altă măsură. Prin admiterea primei cereri, arestarea preventivă a fost revocată.
în speţă, există indicii temeinice că inculpatul a comis o infracţiune de tâlhărie, limitele pedepsei pentru această faptă fiind de la 5 la 20 ani.
Pericolul pentru ordinea publică, care constă în starea de nelinişte, sentimentul de insecuritate în rândul societăţii civile este evident.
Aceste temeiuri prev.de art.148 lit.h C.pr.pen., avute în vedere la data arestării, nu au încetat să existe şi nici nu s-au modificat.
Conform art.38515 pct.2 lit.d C.pr.pen., va fi admis recursul parchetului, urmând a fi respinse cererile formulate de inculpat, prelungindu-se durata arestării preventive pe o durată de 30 zile. (Judecator Ioana Surdescu)
(Secţia a ll-a penală, decizia nr. 1602/2000)
