Braconaj. Jurisprudență Infracţiuni
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU -Secţia Penală Hotărâre nr. 690 din data de 11.05.2016
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
I. Situația de fapt și încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu
Prin rechizitoriul din data de 29.06.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău în dosar nr. X, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 10681/180/2015 la data de 02.09.2015, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului GN pentru săvârșirea infracțiunilor de braconaj cinegetic prevăzută de art. 42, alin. l, lit.b din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și protecției fondului cinegetic și uz de armă fără drept, prevăzută de art. 343 alin. l C. pen., ambele cu aplicarea art. 38, alin. l C. pen.
În cuprinsul actului de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, că în data de 13.05.2014, în intervalul orar 18-20:20, fără a deține o autorizație de vânătoare emisă în condițiile legale, inculpatul s-a deplasat pe fondul cinegetic nr. 40 Fântânele, jud. Bacău, aparținând persoanei vătămate R.N.P. unde a executat activități de vânătoare, în sensul că a executat un foc cu arma de vânătoare marca IJ58 seria E44922, cal. 16, pe care o deținea în condiții legale, în vederea capturării ori uciderii unui animal de interes cinegetic.
Pentru dovedirea situației de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă în cursul urmăririi penale: declarație martor CCC (f. 12-13 d.u.p.); declarație martor HDB (f. 14-15 d.u.p.); proces-verbal de conducere în teren și planșă foto (f. 10 d.u.p.); proces-verbal de predare-primire (f. 11 d.u.p.).
II. Camera preliminară
Prin Încheierea de ședință din data de 18.12.2015 (f. 28-29 d.i.) judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecării cauzei, constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privindu-l pe inculpatul GI.
De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a respins ca neîntemeiate excepțiile invocatre de către inculpat prin apărător ales, cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Împotriva încheierii astfel emise, în termenul legal, inculpatul a formulat contestație, care a fost respinsă prin Încheierea nr. X a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău.
III. Desfășurarea cercetării judecătorești
Prezent la judecarea cauzei, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului învinuirea GN care i se aduce prin actul de sesizare al instanței, precum și faptul că are dreptul să nu facă nici o declarație, că tot ce declară poate fi folosit și împotriva sa, iar dacă acceptă să dea declarații are obligația să spună tot ce știe cu privire la învinuirile care i se aduc.
Astfel, la primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită și în prezența apărătorului ales, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396, alin. 10 C. proc. pen. iar, în urma răspunsului negativ al acestuia a procedat la audierea sa, în conformitate cu dispozițiile art. 378 C. proc. pen.
Totodată, față de poziția procesuală exprimată de inculpat, instanța a dispus readministrarea materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, sens în care au fost audiați martorii CCC și HDM, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
IV. Situația de fapt reținută de instanță
Instanța reține că la data de 13.05.2014, organele de poliție din cadrul I.P.J. Bacău - S.A.E.S.P., împreună cu lucrătorii silvici din cadrul Ocolului Silvic Fântânele - Direcția Silvică Bacău, au efectuat o pândă pe fondul cinegetic nr. X, jud. Bacău în vederea combaterii fenomenului de braconaj cinegetic. Cu aceasta ocazie, în jurul orei 20.20 au auzit un foc de armă dinspre punctul numit "Arsura";, iar la scurt timp l-au identificat pe inculpatul GI ce se deplasa cu arma de vânătoare marca IJ58 seria X, cal. 16, prin pădure, asamblată și încărcată, către satul VB, com. M, jud. Bacău.
Cu ocazia verificării armei s-a constatat că aceasta era încărcată, având introduse pe cele două țevi, două cartușe, unul tip brenneke (cartuș cu proiectil unic) și unul cu alice de 5 mm, ambele cal. 16. întrucât inculpatul nu deținea autorizație la vânătoare, iar locul depistării inculpatului se afla la o distanță de aproximativ 500 metri de marginea pădurii, arma si muniția au fost ridicate în vederea cercetărilor, fiindu-i permisă deplasarea spre domiciliul său, acesta suferind de boli cardiace.
Astfel, din cuprinsul procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante rezultă că organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Bacău - S.A.E.S.P., în data de 13.05.2014 s-au deplasat împreună cu martorii Călian (nu Călin, cum s-a menționat în mod greșit în rechizitoriu) CC și HDB, pentru a efectua o pândă pe fondul cinegetic nr. 40 Fântânele, jud. Bacău în vederea combaterii fenomenului de braconaj cinegetic. Aceștia au auzit în jurul orei 20.20 un foc de armă din direcția punctului numit "Arsura";, iar la scurt timp, respectiv după câteva minute, l-au identificat pe inculpatul GN ce se deplasa cu arma de vânătoare marca IJ58 seria X, cal. 16, prin pădure, asamblată și încărcată, având introduse pe cele două tevi, două cartușe
În cursul urmăririi penale, martorul CCC, X la Ocolul Silvic Fântânele, a declarat că în data de 13.05.2014 s-a deplasat impreună cu numitul HDM și cu cei doi lucrători din cadrul I.P.J. Bacău - S.A.E.S.P., pentru a efectua o pândă pe fondul cinegetic nr.X, jud. Bacău în vederea combaterii fenomenului de braconaj cinegetic, existând informații în acest sens. Martorul a arătat că în jurul orei 20.20 a auzit un foc de armă din direcția punctului numit "Arsura"; după care s-au deplasat în acea direcție pentru a afla despre ce este vorba, după aprox. 200 de metri găsindu-l pe inculpatul GN care avea asupra sa arma de vânătoare, cal. 16, asamblată și încărcată, având introduse pe cele două tevi, două cartușe, unul tip brenneke (cartuș cu proiectil unic) si unul cu alice de 5mm, ambele cal. 16. La examinarea armei s-a constatat că aceasta prezenta miros specific unei trageri recente.
Cu ocazia audierii în cursul judecății, martorul CCC a arătat că nu reține discuția purtată cu inculpatul la momentul respectiv, însă acesta din urmă i-a predat arma de bunăvoie, după care a fost lăsat să plece. Martorul a precizat că a mirosit arma și a simțit miros de praf de pușcă, însă întrucât nu era în măsură să aprecieze dacă s-a executat vreun foc de armă cu aceasta, a încercat să identifice alte persoane în zonă pentru a stabili acest aspect, fără însă a avea vreun rezultat. Același martor a mai arătat că inculpatul nu mai avea asupra sa vreo armă sau alte cartușe și că știe că acesta patrula zilnic prin pădure pentru a asigura paza proprietății sale, neavând anterior probleme de această natură. În finalul declarației, martorul a precizat că a doua zi a căutat cartușul împreună cu organele de poliție, inclusiv pe traseul până la pădurea inculpatului, însă nu a găsit nimic.
Aceleași aspecte au fost menționate și de pădurarul Ocolului Fântânele, martorul HDM (f. 15 d.u.p.), care a arătat în cursul judecății că arma prezenta miros specific unei trageri recente, în sensul că mirosea a praf de pușcă. Spre deosebire de martorul CCC, martorul HDM a arătat că nu au căutat ulterior tubul cartușului și că nu primise informații anterior, în sensul că inculpatul GN ar comite acte de braconaj.
Fiind audiat la termenul din data de 29.03.2016, inculpatul a arătat că este proprietarul unei suprafețe de pădure situată la marginea localității Dumbrava și că în data de 10.05.2014, întrucât paza acestei proprietăți nu era asigurată de nicio instituție a statului ori de o firmă privată, a constatat că îi fuseseră sustrași aproximativ 2 metri cubi de material lemnos, motiv pentru care s-a hotărât să asigure el însuși paza, revenind după aproximativ trei zile în zonă și având asupra sa arma de vânătoare, încărcată cu două cartușe, unul cu proiectil unic și celălalt cu alice. Inculpatul a motivat prezența armei prin aceea că dorea să se apere de eventualii hoți, precum și de animalele sălbatice.
Inculpatul a negat că ar fi tras cu arma pe care o avea asupra sa și a precizat că înaintea momentului în care s-a întâlnit cu cei doi martori, a folosit arma respectiv cel mai devreme anterior cu o lună, atunci când a participat la o vânătoare colectivă.
Celelalte mențiuni din cuprinsul declarației inculpatului se coroborează în totalitate cu aspectele indicate de martor și cu cele consemnate în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante. Astfel, acesta a arătat că în jurul orei 20:20 în timp ce se deplasa spre casă, la aproximativ 500 de metri de marginea islazului comunal, în interiorul pădurii a fost depistat de martoriiCCC și HDM, care i-au ridicat arma de vânătoare ce era încărcată precum și cele două cartușe aflate pe țeavă și întrucât a acuzat dureri de inimă a fost lăsat să plece acasă. Inculpatul a precizat că doua zi a fost audiat de către organele de poliție și a fost efectuată conducerea în teren, fiind întocmite cu această ocazie și planșe foto.
În cuprinsul actului de sesizare, procurorul a reținut că declarația inculpatului GN prin care acesta arată că s-a deplasat pe fondul cinegetic nr. X Fântânele, jud. Bacău în jurul orei 18:00 având asupra sa o secure și arma de vânătoare pe care o deține în mod legal precum și două cartușe pentru a păzi pădurea pe care o deține în acea locație, la o distanță de aprox. 800 de metri de locul depistării fără a avea intenția de a a efectua activități specifice infracțiunii de braconaj cinegetic nu poate fi reținută la stabilirea situației de fapt întrucât este nesinceră, deoarece inculpatul pe de o parte declară că avea cunoștință de prevederile legale care îi interzic folosirea armei de vânătoare în alte scopuri decât cele pentru care a fost obținută, iar pe de altă parte paza nu poate fi efectuată în acel interval de timp, în acea perioadă a anului, începând cu ora 18.00, ora la care inculpatul a plecat de la domiciliu către fondul cinegetic menționat lăsându-se întunericul.
Mai mult decât atât, se arată în actul de sesizare, perioada crepusculară în care inculpatul se deplasa în interiorul fondului de vânătoare este propice acțiunii de pândire, căutare, stârnire, urmărire, oricărei alte activitate având ca finalitate capturarea ori uciderea exemplarelor din speciile de interes cinegetic, aflate în stare de libertate, ceea ce atestă intenția acestuia de a efectua activități specifice braconajului cinegetic.
Procurorul a apreciat că în cazul în care intenția inculpatului ar fi fost aceea de a păzi pădurea proprietate privată în acel interval orar, securea avută asupra sa era suficientă pentru a se auto apăra. S-a opinat și în sensul că nu poate fi primită nici apărarea inculpatului prin care acesta arată că a hotărât să ia arma în vederea folosirii acesteia la paza pădurii atât timp cât pe de o parte acesta a fost depistat la o distanță destul de mare față de limitele proprietății sale (aprox. 800 m) iar pe de altă parte în momentul depistării aceasta era încărcată, fapt de atestă intenția clară a acestuia de a efectua acțiuni care se încadrează în elementul material al infracțiunii de braconaj. În acest sens, relevantă este natura celor două cartușe găsite pe țava armei sale. Astfel, cartușul de tip brenneke (cartuș cu proiectil unic), este utilizat expres la doborârea vânatului de talie mare și foarte mare, având efect devastator la impactul cu ținta și o putere mare de stopare iar cartușul cu alice de 5 mm, este utilizat la vânarea speciilor de interes cinegetic de talie mai mică, cum ar fi iepurele sau vulpea putând fi folosit chiar și la doborârea unei specii mai mari cum este căpriorul. Acest tip de muniție nu poate fi utilizată în nici un caz la activități de pază și autoapărare întrucât prezintă un grad ridicat de risc mortal în cazul folosirii asupra unor ființe umane. În opinia reprezentantului Ministerului Public, intenția inculpatului GN de a efectua acțiuni care se încadrează în elementul material al infracțiunii de braconaj este susținută și de folosirea armei de vânătoare prin executarea unui foc la o distanță relativ mare de pădurea proprietate personală și în interiorul fondului de vânătoare, cu intenția de a doborâ animale de interes cinegetic, activitate care nu și-a atins scopul și a cărei existență este susținută de mijloacele de probă la care s-a făcut referire în partea introductivă a prezentei secțiuni, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante ce se coroborează cu declarațiile martorilor CCC și HDM.
V. Cauza de împiedicare a exercitării acțiunii penale
Potrivit prevederilor art. 42, alin. l , lit.b din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și protecției fondului cinegetic, constituie infracțiune de braconaj și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă (…) vânătoarea fără respectarea condițiilor înscrise în autorizația de vânătoare iar potrivit art. 343, alin. 1 C. pen. uzul de armă letală sau interzisă, fără drept, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 3 ani.
De asemenea, conform art. 1, lit. u din Legea nr. 407/2006 prin vânătoare se înțelege acțiunea de pândire, căutare, stârnire, urmărire, hăituire sau orice altă activitate având ca finalitate capturarea ori uciderea exemplarelor din speciile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 ale aceluiași act normativ, aflate în stare de libertate.
Cu toate acestea, nici din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și nici din cel administrat în etapa cercetării judecătorești nu a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că persoana care a săvârșit în mod nemijlocit faptele este inculpatul GN.
Instanța reține că acuzația penală din cuprinsul actului de sesizare are la bază doar declarațiile martorilor CCC și HDM, precum și parțial, aspectele consemnate în cuprinsul proces-verbal de conducere în teren și proces-verbal de predare-primire în măsura în care se coroborează cu acestea, însă ultimele mijloace de probă enumerate nu atestă săvârșirea infracțiunilor, ci doar prezența inculpatului în zona respectivă, având asupra sa arma de vânătoare, aspect care de altfel nici nu a fost contestat.
În privința procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, instanța reține că potrivit art. 293 C. proc. pen., este flagrantă infracțiunea descoperită in momentul săvârșirii sau imediat după săvârșire - flagrantă propriu-zisă sau flagrantă actuală - respectiv infracțiunea al cărei făptuitor, imediat după săvârșire, este urmărit de organele de ordine publică și de siguranță națională, de persoana vătămată, de martorii oculari sau de strigătul public ori prezintă urme care justifică suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârșit infracțiunea sau este surprins aproape de locul comiterii infracțiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l presupune participant la infracțiune, cvasiflagrantă sau flagrantă prin asimilare.
Din interpretarea dispozițiilor art. 61, alin. 5 C. proc. pen. reiese că procesul-verbal încheiat de organele de ordine publică și de siguranță națională cu ocazia descoperirii infracțiuni flagrante are o singură funcție, respectiv cea de sesizare a organelor de urmărire penală, potrivit art. 288, alin. 1 raportat la art. 61, alin. 1, lit. c C. proc. pen., neputând primi și valoarea unui mijloc de probă. Doar procesul-verbal de percheziție întocmit cu ocazia depistării făptuitorului, respectiv mijloacele materiale de probă ridicate cu această ocazie pot primi relevanță probatorie. În aceste condiții, valorificarea constatării personale și directe de către organele de ordine publică și de siguranță națională a circumstanțelor depistării făptuitorului în flagrant se va face prin aplicarea dispozițiilor art. 114, alin. 4 C. proc. pen., respectiv prin audierea persoanelor care au întocmit procesele-verbale, mijlocul de probă urmând a fi astfel declarația de martor, motiv pentru care instanța a procedat la audierea acestora.
Textul de lege trebuie interpretat prin raportare la prevederile art. 45¹ din Legea nr. 407/2006 vânătorii și a protecției fondului cinegetic potrivit căruia "constatarea faptelor ce constituie infracțiune potrivit art. 42 - 44 se face de către organele de urmărire penală cu atribuții în acest sens, de jandarmi, de personalul salariat cu atribuții în domeniul cinegetic din cadrul administratorului fondului cinegetic național și al gestionarilor fondurilor cinegetice, precum și de alte persoane specializate în domeniul cinegetic împuternicite în acest scop de către conducătorul autorității publice centrale care răspunde de vânătoare.";
Pe de altă parte, instanța reține că ancheta efectuată de organele de urmărire penală prezintă anumite carențe, de natură a crea un dubiu puternic asupra vinovăției inculpatului. În acest sens, instanța reține că nu s-a făcut în niciun fel dovada că inculpatul ar fi tras efectiv cu arma pe care o avea asupra sa, singurele informații în acest sens fiind oferite de către cei doi martori, care au declarat că arma prezenta miros specific unei trageri recente.
În opinia instanței, prima operațiune, absolut necesar în toate investigațiile criminalistice privitoare la utilizarea unor arme de foc o reprezintă căutarea tuburilor arse și a proiectilelor expulzate, însă un asemenea demers pare a nu fi fost efectuat în prezenta cauză. Așa cum s-a arătat și anterior, declarațiile celor doi martori în această privință sunt contradictorii, iar din cuprinsul procesului-verbal de conducere în teren și a celorlalte înscrisuri întocmite de organele de cercetare penală, nu rezultă că ofițerii din cadrul I.P.J. Bacău - S.A.E.S.P. ar fi procedat la căutarea tubului cartușului la momentul când au fost sesizați, ori cel puțin în ziua următoare.
Într-o speță precum cea ce face obiectul prezentei cauze, în care activitatea infracțională nu a fost percepută în mod direct de niciun martor ocular, căutarea și descoperirea tubului este esențială, având în vedere că doar pe calea unei expertize criminalistice balistice se pot stabili, spre exemplu, următoarele aspecte:
- sistemul, modelul și marca armei cu care ar fi putut să fie trase tuburile de cartușe sau proiectilele ridicate de la locul faptei;
- dacă tuburile de cartușe sau proiectilele ridicate de la locul faptei, au fost trase cu o anumită armă;
- distanța de la care s-a tras ;
- direcția de tragere și poziția trăgătorului ;
- dacă pe țeava armei, pe încărcător ori pe cuiul percutor există urme ale reziduurilor de împușcare, dacă aceste urme provin de la o muniție similară cu cea pusă la dispoziție pentru comparație și dacă tragerea este de dată recentă.
- tipul și modelul cartușelor folosite la tragere și lotul de fabricație din care provin;
- dacă tuburile și gloanțele puse la dispoziția expertului au fost trase cu aceeași armă sau cu arme diferite etc.;
Mai mult, deși pe tuburile trase nu se găsesc urme papilare, deoarece, la temperaturile ridicate create în timpul arderii încărcăturii explozive, acestea se distrug, totuși, este posibil ca urmele papilare să existe pe tuburi, dacă acestea au fost atinse după executarea tragerii.
Singurele probe care susțin situația de fapt reținută în actul de sesizare sunt declarațiile martorilor CCC și HDM, care au arătat că arma descoperită asupra inculpatului prezenta "miros specific unei trageri recente";. Cu toate acestea, o asemenea modalitate empirică de stabilire a unei situații de fapt, bazată pe simțurile olfactive ale martorilor și care poate avea consecințe deosebite asupra persoanei inculpatului, nu poate justifica, prin ea însăși o soluție de condamnare, în condițiile în care nu sunt susținute de vreun alt mijloc de probă. Chiar primind o asemenea aserțiune, instanța nu poate stabili cu certitudine momentul când s-a tras cu arma respectivă și dacă inculpatul este cel care a folosit-o, ori în eventualitatea în care a tras cu arma, dacă acesta a intenționat într-adevăr să vâneze un animal de interes cinegetic.
Având în vedere că la pronunțarea unei soluții de condamanre, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive ori sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința acestui aspect, se impune a se da eficiență regulii potrivit careia "orice indoială este în favoarea inculpatului"; (in dubio pro reo).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional prevăzut și în cuprinsul art. 4, alin. 2 C. proc. pen. conform căruia "după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea inculpatului sau suspectului";. Ea se explică prin aceea că, în masura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției inculpatului conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția sa în legatură cu fapta imputată, instanța nu-și poate forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, trebuie sa concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite, dacă de informația respectivă depinde în mod decisiv vinovăția acestuia.
Înainte de a fi o problema de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt. Înfăptuirea justiției penale cere ca judecatorii să nu se întemeieze în hotărârile pe care le pronunță, pe aspecte ce țin de probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în masură să reflecte realitatea obiectivă cu privire la fapta supusă judecății. Doar în acest mod se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă este, fără echivoc, cea pe care o înfășișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.
Pe de altă parte, instanța reține că prezumția de nevinovăție este expres consacrată de legiuitor în dreptul intern, respectiv în dispozițiile art. 4 C. proc. pen., art. 23 alin.11 din Constituția României și totodată este reglementată și în dispozițiile art. 6, paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ca o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil.
Prezumția de nevinovăție presupune dreptul oricărei persoane acuzate de săvârsșirea unei infracțiuni de a fi considerată nevinovată până când vinovăția sa va fi legal stabilită printr-o hotărâre definitivă, iar inculpatul beneficiază de această prezumție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția potrivit dispozițiilor legale menționate.
Răsturnarea prezumției de nevinovăție se poate face numai în urma unei analize profunde a temeiniciei acuzației penale, atât în ceea ce privește situația de fapt dar și aceea de drept și aceasta trebuie să se fundamenteze pe dovezi legal administrate, temeinice și convingătoare, de natură a înlătura orice urmă de îndoială. Acest principiu impune respectarea dreptului la siguranța individuală, care ar fi înlăturat daca o persoană ar fi condamnată pe baza unor probe incerte și neconcludente, care nu sunt apte să fundamenteze temeinicia, atât în fapt cât și în drept, a acuzației în materie penală.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Telfner contra Austriei din data de 20.03.2001 că o condamnare a inculpatului în lipsa unor dovezi convingătoare de vinovăție este de natură sa atragă constatarea încălcării art. 6, paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Or, analizând actele și lucrările dosarului, prin coroborarea probelor administrate în cauză, dar și cu referire la principiul in dubio pro reo, instanța apreciază că organele de urmărire penală cărora le revine, conform art. 99, alin. 1 C. proc. pen., sarcina probei, nu au dovedit dincolo de orice îndoială, că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa, în maniera descrisă în actul de sesizare.
Pe de altă parte, în dosarul cauzei nu există indicii privind existența unor probe noi, ce ar mai putea fi administrate la acest moment și care ar putea conduce la stabilirea exactă a situației de fapt.
Modul defectuos în care organele de cercetare penală au înțeles să desfășoare ancheta penală în cauză se răsfrânge în mod direct asupra porbatoriului administrat în faza de urmărire penală. În opinia instanței, este imposibil a se stabili, dincolo de orice dubiu rezonabil, că inculpatul a comis faptele reținute prin actul de sesizare.
Astfel, față de cele ce preced baza art. 396, alin. 1 și 5 C. proc. Pen. raportat la art. 16, alin. 1, lit. c C. proc. Pen. instanța va dispune achitarea inculpatului GNpentru săvârșirea infracțiunilor de braconaj cinegetic prevăzută de art. 42, alin. l , lit.b din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și protecției fondului cinegetic și uz de armă fără drept, prevăzută de art. 343 alin. l C. pen., ambele cu aplicarea art. 38, alin. l C. pen., întrucât nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunile.
Totodată, instanța va dispune restituirea către inculpat a armei de vânătoare marca IJ58 seria X, calibru 16 și a celor două cartușe, unul tip brenneke și unul cu alice de 5mm, ambele calibru 16, ridicate de organele de cercetare penală și depuse în camera de corpuri delicte a I.P.J. Bacău conform dovezii seria H, nr. X din data de 15.05.2014, urmând ca cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, în conformitate cu prevederile art. 275, alin. 3 C. proc. pen.
