Camera preliminară. Inculpat minor - contestaţie la revocarea arestării preventive si înlocuirea cu măsura controlului judiciar
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă penală nr. 20 din data de 05.05.2014
Prin încheierea din 30 aprilie 2014, judecătorul de cameră preliminară al Judecătoriei Alexandria, a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților A.C. și C.R.A. ca nefondate.
În baza art. 207 alin.4 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate prin încheierea nr. 21 din data de 04 aprilie 2014 și mandatelor de arestare nr. 3 și respectiv nr. 4 UP, față de inculpați, măsură ce a fost menținută.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară al primei instanțe a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria nr. 1065/P/2014 din 28.04.2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților astfel: A.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de art. 233, comb. cu art. 234, al. 1, lit. c, d, cu aplic. art. 41, al. 1 si art. 77 alin. 1 lit. d, e toate din Codul Penal și C.R.A. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. si ped. de art. 233, comb. cu art. 234, al. 1, lit. c, d, cu aplic, art. 113 alin.2 si art. 77 alin.1 lit. e din Codul Penal.
Dosarul cauzei a fost înaintat instanței de judecată la data de 29.04.2014, fixându-se termen de judecată la dată de 30 aprilie 2014 pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului.
Prin încheierea penală nr. 21 din 04 aprilie 2014, s-a dispus, față de ambii inculpați măsura arestării preventive pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 04 aprilie 2014 până la data de 03 mai 2014, inclusiv, în baza art. art. 202 Cod procedură penală, art.223 alin. (1) lit. b și alin. (2) C. proc. pen. și art. 226 C. proc. pen.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat, în conformitate cu dispozițiile art. 226 alin. 1că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 202 alin. 1 - 3 Cpp și art. 223 alin. 1 - 2 Cpp., pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Astfel, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că, în cauză, există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunea de tâlhărie asupra părților vătămate, fiind incidente două motive pentru arestarea lor.
Infracțiunea săvârșită de inculpați este pedepsită cu închisoare mai mare de 5 ani și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana fiecăruia, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Conceptul de ordine publică în sensul legii penale trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, cu impact imediat asupra opiniei publice.
Un astfel de impact, imediat și mediatic, există categoric în rândul opiniei publice locale și impune o reacție promptă a autorităților, care să conducă la arestarea preventivă a inculpatului, pentru înlăturarea temerii colective, dovedind că împotriva unor fapte periculoase, instituțiile statului acționează în mod eficient, iar legea este aplicată cu hotărâre.
Luarea unei alte măsuri preventive față de inculpați - alta decât cea a arestării apare ca nejustificată. Infracțiunile pentru care aceștia sunt cercetați sunt foarte grave, iar interesul public de înfăptuire justiției și asigurarea bunei desfășurări a urmăririi penale primează față de regula cercetării unei persoane în stare de libertate, instanța apreciind că scopul măsurilor preventive, prevăzut de art. 202 alin.1 C.pr.pen. interpretat în conformitate cu articolul 5 paragraful 1 din CEDO, impune necesitatea luării măsurii arestării preventive față de inculpați.
Măsura arestării preventive corespunde și exigențelor prev.art.5 pct.1 lit.c din CEDO, întrucât în cauza dedusă judecății există probe din care reiese suspiciunea rezonabila că inculpații au comis faptele de care sunt acuzați, respectiv raportul de expertiza medico legala din data de 30.04.2014 întocmit de SML Teleorman, declarația parții vatamate, declarațiile inculpațiilor care au recunoscut săvârșirea faptelor, declarații de martori.
Totodată, instanța a apreciat ca in cauza sunt întrunite si prevederile art. 243 alin. 2 C.pr.penala, efectele privării de libertate neproducând repercusiuni negative asupra personalității si dezvoltării inculpatului minor, măsura fiind proporțională cu scopul ei prevăzut la art. 202 Cpp.
Prin încheierea penală nr. 09 din 08 aprilie 2014 a Tribunalului Teleorman a fost respins ca nefondată contestația declarată de inculpați împotriva măsurii arestării preventive.
Verificând măsura arestării preventive potrivit art. 207 alin. 4 și 6 Cpp judecătorul de cameră preliminară al primei instanțe a constatat că măsura a fost luată cu respectarea condițiilor impuse de art. 223 alin. 1 și 2 Cpp., fiind totodată îndeplinite și condițiile cerute de art. 243 alin. 2 Cpp.
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpati continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate. S-a reținut că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpați ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
Totodată, împotriva inculpaților continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 223 alin. 1 lit. a Cpp., (acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpatului major). În acest sens, se reține că infracțiunea de tâlhărie aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv patrimoniul și siguranța persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.
În acest context, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că în acest moment procesual nu este întemeiată înlocuirea arestării preventive a inculpaților, nefiind în interesul bunei desfășurări a urmăririi penale o astfel de înlocuire, în condițiile în care nu s-au modificat motivele care justifică arestarea preventivă, evaluate și prin prisma existenței sentimentului de insecuritate socială în rândul opiniei publice prin cercetarea în libertate a inculpaților implicați în infracțiunile grave descrise in actul de sesizare.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul C.R.A. solicitând înlocuirea arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
A invocat starea de minoritate a inculpatului, regretul pentru săvârșirea faptei, recuperarea parțială și acordul pentru recuperarea totală a prejudiciului, precum și faptul că perioada petrecută în arest l-a daterminat pe minor să conștientizeze gravitatea faptei.
Analizând contestația potrivit art. 207 Cpp., dar și prin prisma art. 243 Cpp., judecătorul de cameră preliminară al tribunalului constată că este întemeiată.
Astfel, inculpatul C.R.A are vârsta de 15 ani și 4 luni, a recunoscut fapta, a executat o lună de arest preventiv în cauză, iar din materialul probator administrat până la această dată, reiese că a fost determinat să comită faptele de coinculpatul major, A.C.
Potrivit noilor dispoziții procesual penale - art. 243 Cpp. - reținerea și arestarea preventivă pot fi dispuse și împotriva minorilor, în mod excepțional, numai dacă efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalității și dezvoltării acestora nu sunt disproporționate față de scopul urmărit prin luarea măsurii.
Este de observat preocuparea legiuitorului pentru ocrotirea inculpaților minori, stabilindu-le un regim special de detenție prin Legea 254/2013, în raport de particularitățile vârstei, astfel încât măsurile preventive luate față de aceștia să nu prejudicieze dezvoltarea lor fizică, psihică sau morală.
Instanța are în vedere că minorul are o situație specială, locuiește cu bunicii, singurul său părinte, mama, fiind plecată în Spania, de unde trimite periodic sume de bani pentru întreținerea familiei.
Dată fiind vârsta minorului și condițiile de trai, a fost ușor să fie influențat de vecinul său de 24 de ani, inculpatul A.C., că o modalitate sigură de a obține bani era să pătrundă noaptea în casa părților vătămate, în scop de furt. În acest context ei au și lovit victimele care i-au auzit intrând, pentru a-și duce la bun sfârșit intenția, faptele transformându-se în infracțiunea de tâlhărie, astfel cum este descrisă în rechizitoriu.
Judecătorul de cameră preliminară al tribunalului apreciază că perioada de 30 zile de arest preventiv a fost suficientă ca minorul să conștientizeze faptele, dar, în continuare, prelungirea detenției, în contextul dat, poate fi o măsură disproporționată față de scopul urmărit prin luarea ei - respectiv buna desfășurare a procesului penal, dar și protejarea comunității locale împotriva unor fapte asemănătoare din partea inculpatului. Pentru acest scop, se apreciază că este suficientă o altă măsură preventivă împotriva minorului, cu anumite restricții impuse de lege, la a căror respectare să fie obligat, în caz contrar, luându-se împotriva sa măsura arestării preventive sau măsura arestului la domiciliu.
Pentru motivele expuse, judecătorul de cameră preliminară apreciază că au încetat temeiurile care au determinat starea de arest și nu există temeiuri noi care să o justifice, astfel încât se va dispune, în baza art. 207 alin. 5 Cpp., înlocuirea acestei măsuri cu măsura controlului judiciar, în condițiile art. 211 Cpp. și art. 215 Cpp.
Potrivit art. 207 alin. 5 Cpp., se va revoca măsura arestării preventive a inculpatului C.R.A. și se va dispune punerea sa de îndată în libertate, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4/UP emis la 04.04.2014 de Judecătoria Alexandria, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 215 alin. 1 Cpp., pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul C.R.A. trebuie să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată judecătorul de cameră preliminară de pe lângă Judecătoria Alexandria cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la I.P.J. Teleorman - Biroul Supravegheri Judiciare conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În baza art. 215 alin. 2 Cpp., pe timpul controlului judiciar, impune inculpatului să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a Județului Teleorman decât cu încuviințarea prealabilă a organelor judiciare;
b) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.
În baza art. 215 alin. 3 Cpp., se va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, potrivit art.275 alin. 3 Cpp
