Respingerea propunerii privind arestarea preventivă şi luarea măsurii controlului judiciar
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă penală nr. 16 din data de 29.04.2014
Prin încheierea nr. 14/25.04.2014 judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Turnu Măgurele a admis propunerea Parchetului de pe lângă aceeași instanță și a dispus arestarea preventivă a inculpatului I.V.F. pe o durată de 30 de zile, de la 25 aprilie 2014 la 24 mai 2014 inclusiv.
Pentru a dispune astfel, judecătorul primei instanțe a reținut că organul de urmărire penală a solicitat să se dispună arestarea preventivă a inculpatului I.V.F. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. 1 și 4 Cp., în dauna persoanei vătămate I.E., polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
În fapt, s-a reținut că, la data de 22.04.2014, în jurul orei 18:28, ag. principal de poliție I.E., în timp ce executa serviciul de control al traficului rutier pe Șos. Alexandriei din mun. Turnu Măgurele, jud. Teleorman, împreună cu ag. pr. de poliție S.C.A. având în funcțiune aparatul radar, acesta a înregistrat autoturismul marca ,,AUDI A 4"; care se deplasa cu viteza de 116 km./h., motiv pentru care a procedat la oprirea acestuia și luarea măsurilor legale. Conducătorul autoturismului a fost legitimat, stabilind că se numește I.V.F. Acestuia i s-a adus la cunoștință că va fi sancționat contravențional și se va lua măsura complementară de reținere a permisului de conducere. Auzind acestea, numitul I.V.F. a reacționat violent și a început să-i adreseze cuvinte jignitoare polițistului I.E., precum și amenințări cu acte de violență la adresa sa, cât și la adresa membrilor familiei sale, inclusiv a copilului, fapt ce i-a provocat o stare de temere, mai cu seamă în urma afirmației că-i va acosta copilul pe stradă și îl va bate.
De asemenea, I.V.F. a făcut afirmația față de persoana vătămată și față de ceilalți polițiști sosiți la fața locului, că : ,,aveți noroc că sunteți îmbrăcați în uniforme de polițiști, că dacă nu, discutam eu altfel cu voi";.
În continuare, inculpatul I.V.F a început să-i adreseze injurii polițistului Iuta Emilian și amenințări cu acte de violență, spunându-i că dacă nu va putea să-i facă ceva când îl prinde îmbrăcat civil, îl va prinde pe fiul lui prin oraș și îi va aplica o bătaie.
Inculpatul a fost reținut de la data de 25 aprilie 2014 ora 930 de către Poliția Turnu Măgurele, pentru 24 de ore, până la data de 26 aprilie 2014 ora 9,30, iar prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele nr. 643/P/2014 din 25 aprilie 2014 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul I.V.F. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. 1 și 4 C. pen., în dauna persoanei vătămate I.E. polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Judecătorul de drepturi și libertăți al primei instanțe a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 202 alin. 1 - 3 Cpp și art. 223 alin. 1 și 2 Cpp., pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului apreciind că, din probele administrate, rezultă suspiciunea rezonabilă că s-a săvârșit infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 257 alin.1 și 4 Cod penal.
Totodată, s-a apreciat că privarea inculpatului de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, având în vedere
natura infracțiunii, modalitatea de săvârșire și consecințele produse.
Raportat la probele existente la dosar, instanța a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modul de săvârșire a faptei pentru care este cercetat inculpatul, respectiv într-un loc public și în prezența mai multor persoane, faptă de natură să submineze autoritatea părții vătămate, în localitatea unde acesta își exercită atribuțiunile de serviciu.
Trebuie avut în vedere și impactul social produs asupra colectivității din care inculpatul face parte, prin săvârșirea acestui tip de infracțiune și de lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Luarea unei alte măsuri preventive față de inculpatul I.V.F., mai puțin severe, a fost considerată nejustificată. Infracțiunea pentru care acesta este cercetat este foarte gravă, iar interesul public, de înfăptuire justiției și asigurarea bunei desfășurări a urmăririi penale, primează față de regula cercetării unei persoane în stare de libertate, instanța apreciind că scopul măsurilor preventive, prevăzut de art. 202 alin.1 Cpp., interpretat în conformitate cu articolul 5 paragraful 1 din CEDO, impune necesitatea luării măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul.
A motivat că a recunoscut fapta în totalitate, a regretat cele întâmplate, fiind într-o situație tensionată, nu are antecedente penale, de 6 ani este plecat la muncă în Germania și venise acasă de numai două zile, este singurul întreținător al familiei sale. În acest context, a solicitat aplicarea unei alte măsuri preventive, respectiv controlul judiciar.
Examinând contestația potrivit art. 204 Cpp, judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Teleorman o apreciază ca întemeiată.
Astfel, se constată că din probatoriul administrat până la acest moment, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin.1 și 4 Cp., infracțiune evidențiată în mod expres printre cele enunțate la art. 223 alin. 2 Cpp., a căror săvârșire poate atrage măsura arestării preventive.
Analizând însă teza a doua a art. 223 alin. 2 Cpp., se reține că pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere, a anturajului și a mediului din care provine inculpatul, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, judecătorul de drepturi și libertăți de la tribunal apreciază că nu se impune privarea de libertate a inculpatului, nefiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Instanța are în vedere că inculpatul a recunoscut faptele pe care le-a regretat, nu sunt indicii că și-ar fi pus în practică amenințările, fiind numai excese verbale determinate de o situație tensionată (teama de amendă și mai ales de suspendarea permisului de conducere), situație pe care, de asemenea, a recunoscut că a creat-o, circulând cu viteză excesivă, a lucrat o perioadă îndelungată într-o țară occidentală și nu sunt probe ale unui comportament ilegal în străinătate.
Toate aceste împrejurări legate de persoana inculpatului îndreptățesc instanța să aprecieze că ordinea publică nu este amenințată prin lăsarea în libertate a inculpatului. Se impune însă o libertate controlată printr-o serie de măsuri restrictive, a căror respectare să-l determine pe inculpat să conștientizeze pericolul la care se expune prin încălcarea dispozițiilor legale și nu în ultimul rând, prin săvârșirea unor infracțiuni tocmai împotriva organelor statului chemate să apere ordinea de drept.
În aceste condiții, judecătorul de drepturi și libertăți admițând contestația inculpatului, va respinge propunerea privind arestarea preventivă, dar, în temeiul art. 219 alin. 9 Cpp., rap. la art. 211 Cpp. și art. 215 Cpp., va lua față de inculpatul I.V.F. măsura controlului judiciar, pe toată durata urmăririi penale.
Se vor impune inculpatului obligațiile prevăzute de art. 215 alin. 1 Cpp., precum și o parte dintre obligațiile înscrise la art. 215 alin. 2 Cpp., a căror respectare se apreciază de către judecătorul de drepturi și libertăți de la tribunal că se impune în contextul în care probele administrate determină suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele.
Potrivit art. 215 alin. 3 Cpp., se va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Conform art. 204 alin. 12 Cpp., se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului I.V.F. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 9/UP emis la 25.04.2014 de Judecătoria Turnu Măgurele, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art. 275 alin. 3 Cpp., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
