Cerere inadmisibilă. Art. 399 alin. 10 Cod procedură penală.

Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 11 din data de 15.01.2016

Prin încheierea de ședință din data de 13 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. 3469/40/2014/a14, s-a respins ca nefondată, cererea de constatare a încetării de drept a măsurii preventive a controlului judiciar formulată de inculpatul B.G.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 30 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

La data de 07 ianuarie 2016, sub nr. de dosar 3469/40/2014/a14, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Botoșani cererea formulată de inculpatul B.G., prin apărător ales Ș.F., de constatare a încetării de drept a măsurii preventive a controlului judiciar luată față de acesta. În motivare, s-a precizat că de la data ultimei verificări a legalității și temeiniciei măsurii preventive, respectiv 27.10.2015, au trecut mai mult de 60 de zile, perioadă în care nu s-a procedat la o nouă verificare a legalității și temeiniciei măsurii preventive, astfel încât, în condițiile art. 241 alin. 1 lit. a teza I, măsura preventivă a încetat de drept.

Analizând cererea formulată, în raport cu dispozițiile legale invocate, instanța de fond a constatat următoarele:

Potrivit art. 399 alin. 10 Cod procedură penală, după pronunțarea hotărârii, până la sesizarea instanței de apel, instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, luarea, revocarea sau înlocuirea unei măsuri preventive cu privire la inculpatul condamnat, în condițiile legii.

Conform art. 241 alin.1 Cod procedură penală, măsurile preventive încetează de drept:

a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare;

b) în cazurile în care procurorul dispune o soluție de netrimitere în judecată ori instanța de judecată pronunță o hotărâre de achitare, de încetare a procesului penal, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, chiar nedefinitivă;

c) la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului;

d) în alte cazuri anume prevăzute de lege.

(1^1) Arestarea preventivă și arestul la domiciliu încetează de drept:

a) în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății în primă instanță, la împlinirea duratei maxime prevăzute de lege;

b) în apel, dacă durata măsurii a atins durata pedepsei pronunțate în hotărârea de condamnare.

Astfel, Tribunalul a constatat că a fost legal sesizat și este competent să judece prezenta cerere de constatare a încetării de drept a măsurii preventive a controlului judiciar.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, instanța de fond a constatat că inculpatul B.G.a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial X. nr. 70/D/P/2013 din 29 august 2014 pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art.367 al.1, 2 și 3 Cod penal, contrabandă, prev. de art.270 alin.1, 3 rap. la art.274 din Legea nr.86/2006 cu aplic. art.35 alin.1, art.36 Cod penal, toate cu aplicarea art.38 al.1, 39 Cod penal, (pentru actele materiale descrise la punctele 1, 3, 4, 5 din rechizitoriu).

La data de 24 noiembrie 2015, prin sentința penală nr. 216, Tribunalul Botoșani a hotărât condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de "constituire a unui grup infracțional organizat";, prev. de art.367 alin.1, 2, 3 Cod penal și "contrabandă";, prev. de art.270 alin.1, 3 rap. la art.274 din Legea 86/2006, cu aplicarea art.35 alin.1, art.36 Cod penal, la pedeapsa rezultantă de 8 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 45 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii pe timp de 5 ani a drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal și pedeapsa accesorie rezultantă cea mai grea, respectiv, pe durata și în condițiile art.65 alin.3 Cod penal, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit. a și b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la data de 03.01.2014 la 04.01.2014 și de la data de 11.06.2014 până la 24.11.2014.

Prin aceeași sentință, s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpatul B.G.

Potrivit art. 404 alin. 4 Cod procedură penală, dispozitivul trebuie să mai cuprindă, după caz, cele hotărâte de instanță cu privire la măsurile preventive, fără a se menționa că este necesară o verificare efectivă a acestora.

Instanța s-a pronunțat la data de 27 octombrie 2015 asupra menținerii măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpat, încheiere rămasă definitivă prin decizia penală nr. 160/04.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, prin care s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de inculpat. De asemenea, la data de 24 noiembrie 2015, odată cu pronunțarea asupra fondului cauzei, instanța, în respectarea dispozițiilor legale, a menținut măsura controlului judiciar, astfel că termenul de 60 zile prevăzut de lege pentru verificarea măsurii preventive urmează să expire la data de 24 ianuarie 2016.

Împotriva încheierii sus-menționate, a formulat contestație inculpatul B.G., pentru motivele expuse pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.

Analizând contestația în raport de actele și lucrările dosarului, conform disp. art. 206 Cod procedură penală, precum și prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel Suceava a reținut că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerentele:

În conformitate cu disp. art. 399 alin. 10 Cod procedură penală, "După pronunțarea hotărârii, până la sesizarea instanței de apel, instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, luarea, revocarea sau înlocuirea unei măsuri preventive cu privire la inculpatul condamnat, în condițiile legii.";

Or, prin cererea formulată în fața primei instanțe, după pronunțarea sentinței penale nr. 216/24.11.2015 a Tribunalului Botoșani (dosar nr. 3469/40/2014), inculpatul B.G. a solicitat să se constate încetarea de drept a măsurii preventive a controlului judiciar, măsură care însă nu se încadrează printre cele prev. de art. 399 alin. 10 Cod procedură penală, pe care le poate dispune instanța după pronunțarea hotărârii, până la sesizarea instanței de apel, acest text de lege nefăcând referire și la constatarea încetării de drept a unei măsuri preventive cu privire la inculpatul condamnat.

Astfel, măsurile pe care le poate dispune instanța după pronunțarea hotărârii, până la sesizarea instanței de apel sunt prevăzute în mod expres și limitativ de art. 399 alin. 10 Cod procedură penală, iar având în vedere că normele de procedură sunt de strictă interpretare și aplicare, acestea nu se pot extinde și la alte situații prevăzute de lege.

Din acest motiv, s-a apreciat că apare ca neîntemeiat motivul invocat în susținerea contestației de către inculpatul B.G., prin apărător, în sensul că există un caz ce impune revocarea măsurii controlului judiciar, nefiind necesar a se prevedea și cazul special al încetării de drept a măsurii, care se include în cazul revocării.

Astfel, temeiurile de drept invocate în acest sens de către apărare sunt art. 207 alin. 5 Cod procedură penală, care se referă la verificarea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară și art. 208 alin. 5 Cod procedură penală, care se referă la verificarea măsurilor preventive în cursul judecății, în timp ce art. 399 alin. 10 Cod procedură penală are în vedere măsurile pe care le poate dispune instanța în perioada de după pronunțarea hotărârii și până la sesizarea instanței de apel

Astfel, în cazul în care legiuitorul ar fi intenționat să prevadă că după pronunțarea hotărârii, până la sesizarea instanței de apel, instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, inclusiv constatarea încetării de drept a unei măsuri preventive cu privire la inculpatul condamnat, s-ar fi precizat aceasta în mod expres în art. 399 alin. 10 Cod procedură penală.

Prin urmare, Curtea de Apel Suceava a constatat că, deși prima instanță ar fi trebuit să respingă, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpatul B.G. privind constatarea încetării de drept a măsurii preventive a controlului judiciar, aceasta a examinat pe fond cererea inculpatului, dispunând respingerea cererii ca nefondată.

Însă, în propria cale de atac ar fi nelegal ca inculpatului B.G. să i se agraveze situația (în sensul de a se desființa încheierea contestată și în rejudecare să se respingă, ca inadmisibilă, cererea formulată), întrucât instanța este învestită doar cu soluționarea contestației inculpatului, astfel încât nu poate fi înlăturată o împrejurare favorabilă acestuia, respectiv faptul că i-a fost examinată pe fond cererea formulată, în loc de a se dispune respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Astfel, Curtea de Apel Suceava a avut în vedere faptul că în materia căilor de atac exercitate de părți operează principiul procesual al neagravării situației pentru cel care a exercitat-o, rațiunea acestui principiu pornind de la dreptul părților de a supune hotărârea atacată unui control jurisdicțional, fără a i se crea titularului căii de atac o situație mai grea, întrucât în caz contrar, s-ar putea determina abținerea părții de la exercitarea drepturilor sale procesuale de teama asumării acestui risc.

În ceea ce privește celelalte motive formulate de către apărare în susținerea contestației, referitoare la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar sub incidența căreia se află inculpatul B.G., Curtea a constatat că acestea nu pot fi avute în vedere în prezentul cadru procesual, întrucât, așa după cum s-a arătat, au fost formulate printr-o cerere inadmisibilă, astfel încât vor putea fi invocate în fața instanței de apel, investită cu soluționarea apelurilor declarate împotriva sentinței penale nr. 216/24.11.2015, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția penală în dosarul nr. 3469/40/2014.

Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 206 alin. 5 Cod procedură penală, Curtea a respins, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul B.G. împotriva încheierii din data de 13.01.2016, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția penală în dosarul nr. 3469/40/2014/a14.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Cerere inadmisibilă. Art. 399 alin. 10 Cod procedură penală.