Rejudecare după extrădare. Condiţii pentru admiterea în principiu
| Comentarii |
|
Pentru a se admite în principiu cererea de rejudecare după extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare trebuie îndeplinite cumulativ trei condiţii: petentul să fi fost judecat şi condamnat în lipsă, să fi fost extrădat sau predat în vederea executării pedepsei şi să formuleze o cerere de rejudecare. În cazul în care petentul a fost judecat şi condamnat în lipsă şi, deşi în baza hotărârii definitive s-a emis un mandat european de arestare, acesta nu a fost pus în executare, condamnatul prezentându-se personal autorităţilor române competente în vederea executării pedepsei, în cauză lipseşte una dintre cele trei condiţii necesare pentru admiterea în principiu a cererii de rejudecare.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Decizia nr. 297 din 11 iulie 2012
Asupra recursului penal de faţă, Curtea, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 314 din 23 noiembrie 2012, Judecătoria Carei în baza art. 5221C.proc.pen. raportat la art. 406 C.proc.pen. a admis cererea de rejudecare după extrădare, ca urmare a admiterii în principiu a acesteia, formulată de către petentul condamnat D.M., şi prin urmare a anulat în parte sentinţa penală nr. 111/2012 dată în dosarul nr. 4114/218/2012 al Judecătoriei Carei, rămasă definitivă la data de 23.04.2012 prin nerecurare, în ceea ce-l priveşte pe petentul condamnat D.M., în sensul că în baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., cu aplicarea art. 3201alin. (7) C.proc.pen. l-a condamnat pe inculpatul D.M. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migraţi, la 2 ani închisoare.
În baza art. 293 alin. (2) C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., cu aplicarea art. 3201alin. (7) C.proc.pen. a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea, la 2 luni închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.proc.pen. raportat la art. 10 lit. a) C.proc.pen. a fost achitat inculpatul cu privire la săvârşirea infracţiunii de uz de fals.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C.pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C.pen. inculpatul a fost privat de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C.pen. pe perioada executării pedepsei.
În baza art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta perioada deja executată de către inculpat, începând cu data de 29.09.2012, până la zi.
A fost revocat mandatul de executare nr. 161/23.04.2012 emis pe numele inculpatului în baza sentinţei penale nr. 111/2012 din 4.04.2012 din dosarul nr. 4114/218/2011 al Judecătoriei Carei, rămasă definitivă la data de 23.04.2012 prin nerecurare.
S-a dispus emiterea unui nou mandat în sensul celor de mai sus.
În baza art. 348 teza a II-a C.proc.pen. s-a dispus desfiinţarea totală a înscrisurilor falsificate.
În baza art. 191 alin. (1) C.proc.pen. a fost obligat inculpatul D.M. să achite suma de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 19.09.2012, petentul condamnat D.M., prin avocat ales, a depus o cerere de rejudecare a cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. 4114/218/2011 al Judecătoriei Carei, solicitând ca în urma administrării probelor, precum şi actelor depuse, instanţa să dispună prin încheiere admiterea în principiu a cererii de rejudecare ce a făcut obiectul dosarului nr. 4114/218/2011 a Judecătoriei Carei, iar conform prevederilor art. 404 alin. (1) C.proc.pen., să se dispună suspendarea executării mandatului european emis faţă de petentul condamnat la data de 5.07.2012 de către Judecătoria Carei, precum şi anularea sentinţei penale nr. 11/2012 a Judecătorie Carei şi în principal achitarea petentului condamnat, iar în subsidiar reindividualizarea pedepselor în urma rejudecării, în sensul orientării spre limita minimă, raportat la prevederile art. 72 C.pen.
În fapt, s-a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru rejudecarea cauzei faţă de petentul condamnat, deoarece în dosarul nr. 4114/218/2011 al Judecătoriei Carei judecata s-a făcut în lipsa acestuia, acest lucru reieşind din conţinutul hotărârii.
În acest context a fost emis mandatul european de arestare din data de 5.07.2012, iar punerea în executare a acestuia i-a creat petentului condamnat serioase prejudicii de ordin material şi juridic, motiv pentru care s-a solicitat suspendarea executării până la rejudecarea cauzei.
De existenţa mandatului european petentul condamnat arată că a luat la cunoştinţă cu ocazia prezentării la ambasada României de la Paris în vederea eliberării unui nou act de identitate, în urma expirării valabilităţii celui pe care îl deţine.
În aceste împrejurări petentul a fost condus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Paris, unde, în urma analizării situaţiei, a fost pus în libertate pentru a putea declanşa procedura prevăzută de art. 5221C.proc.pen. din România şi a prezentat dovezi în acest sens.
Pe fondul cauzei, petentul condamnat a arătat că va administra probe din care rezultă lipsa sa de vinovăţie, în contextul în care actul de identitate, care s-a stabilit ulterior în România că este fals, i-a fost înmânat în Franţa de un concetăţean.
În probaţiune s-au depus înscrisuri.
În şedinţa publică din 25.09.2012, ca urmare a preschimbării termenului de judecată iniţial din data de 19.10.2012, instanţa a constatat că petentul condamnat nu este prezent, iar potrivit adresei nr. 1323663/SIRENE/13.09.2012 emisă de IGPR Bucureşti, fila 104 din dosarul nr. 4114/218/2011 al Judecătoriei Carei, petentul condamnat este arestat, iar potrivit prevederilor art. 314 alin. (2) C.proc.pen., „aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie”, a fixat un nou termen de judecată pe data de 19.10.2012, pentru a fi prezentat în faţa instanţei petentul condamnat.
Potrivit art. 404 alin. (1) C.proc.pen. instanţa se poate pronunţa cu privire la suspendarea executării mandatului european de arestare în tot sau în parte doar odată cu admiterea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare.
În şedinţa publică din 19.10.2012, inculpatului prezent în faţa instanţei i s-a luat declaraţie, fiind pusă în discuţie admisibilitatea în principiu a cererii formulate.
Ca urmare a faptului că petentul a fost condamnat printr-o hotărâre definitivă, în condiţiile în care nu a fost prezent la niciun termen de judecată şi nici nu a exercitat personal vreo cale de atac, instanţa de fond în baza dispoziţiilor art. 5221C.proc.pen. a admis în principiu cererea de rejudecare după extrădare, fixând termen pentru rejudecarea cauzei pe data de 16.11.2012.
În aceeaşi şedinţă publică instanţa de fond s-a pronunţat şi cu privire la măsura suspendării executării hotărârii de condamnare, respingând-o ca inoportună.
În şedinţa publică din 16.11.2012, prezent în faţa instanţei, inculpatului asistat de apărătorul său ales în persoana domnului avocat S.M. i s-a luat declaraţie, consemnată la fila 31 dosar, iar potrivit acesteia, inculpatul recunoaşte starea de fapt aşa cum este consemnată în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei din data de 24.11.2011, nu doreşte administrarea de probe noi, considerând că sunt suficiente probele administrate în faza de urmărire penală.
Inculpatul a recunoscut şi a regretat faptele săvârşite.
Potrivit declaraţiei inculpatului coroborate cu celelalte probe administrate în faza de urmărire penală, instanţa de fond a constatat că la data de 26.03.2010, în jurul orei 23:45, la ieşirea din ţară prin P.T.F. Urziceni, organele de poliţie de frontieră au oprit pentru control microbuzul cu nr. de înmatriculare SM 16 EDM condus de martorul S.I.B., cetăţean român, în care călătoreau ca pasageri inculpatul D.M., cetăţean român şi inculpatul A.S., cetăţean din Republica Moldova, acesta din urmă prezentând pentru legitimare, cartea de identitate românească cu seria MM nr. 17635 pe numele B.M. eliberată la data de 9.02.2010 de SPCLEP Sighetu Marmaţiei, document ce s-a stabilit a fi fals total, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 360019/29.03.2010 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.J.P.F. Satu Mare.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză rezultă că documentul tip C.I. seria MM nr. 0917635 a fost pus la dispoziţia inculpatului A.S. de către inculpatul D.M. în schimbul sumei totale de 1.000 de euro din care a primit suma de 400 euro, diferenţa de 600 euro urmând a fi plătită de inculpatul A.S., în momentul în care inculpatul D.M. ar fi reuşit să-l treacă frontiera româno-maghiară, destinaţia finală fiind Franţa.
Faptele pentru care inculpatul a fost trimis în faţa instanţei întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de migraţi, prevăzută şi pedepsită de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., fals privind identitatea, prevăzută şi pedepsită de art. 293 alin. (2) C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., deoarece inculpatul a mai suferit condamnări anterioare, acesta a recunoscut săvârşirea infracţiunilor aşa cum sunt descrise în rechizitoriu, acestea sunt infracţiuni de pericol, astfel că instanţa de fond la individualizarea pedepsei, dat fiind că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor şi ţinând seama că s-a prezentat de bună voie la organele de poliţie pentru a se preda, conform procesului-verbal depus la dosar în acest sens, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201alin. (7) C.proc.pen., ceea ce presupune reducerea cu o treime a cuantumului pedepselor ce i s-au aplicat inculpatului, respectiv pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migraţi, prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., cu aplicarea art. 3201alin. (7) C.proc.pen. dispunându-se condamnarea inculpatului D.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare, limitele pedepsei prevăzute de textul de lege fiind între 2 şi 7 ani închisoare, iar prin aplicarea prevederilor art. 3201C.proc.pen. între 1 an şi 4 luni şi 4 ani şi 8 luni, instanţa de fond aplicându-i, aşa cum s-a arătat mai sus, pedeapsa de 2 ani închisoare.
În ceea ce priveşte cea de-a doua faptă săvârşită de inculpat, aceea de fals privind identitatea, prevăzută şi pedepsită de art. 293 alin. (2) C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., cu aplicarea art. 3201alin. (7) C.proc.pen. instanţa de fond a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii la 2 luni închisoare, iar limitele prevăzute de lege fiind de la 3 luni la 3 ani, scăzând o treime din acestea, a rezultat o pedeapsă între o lună şi 2 ani, instanţa de fond aplicându-i pedeapsa de 2 luni închisoare.
Instanţa de fond a considerat că inculpatul, prin aplicarea pedepselor în limitele arătate mai sus, poate fi reeducat, iar cu privire la infracţiunea de uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 291 teza I C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., în baza art. 10 lit. a) C.proc.pen. a dispus achitarea acestuia, reţinând că această faptă nu există, deoarece este absorbită în conţinutul infracţiunii de fals privind identitatea. În acest sens, prevederile art. 293 alin. (2) C.pen. potrivit cărora se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă ca şi falsul privind identitatea şi încredinţarea unui înscris care serveşte pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimarea sau identificarea spre a fi folosit fără drept.
Instanţa de fond a considerat că în speţă se aplică prevederile art. 293 C.pen. şi nu cele ale art. 291 C.pen.
Având în vedere considerentele arătate mai sus, instanţa de fond a procedat conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei şi inculpatul D.M.
Recursul declarat de parchet a vizat soluţia de achitare a inculpatului pentru infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C.pen. S-a considerat că soluţia instanţei de fond cu privire la această infracţiune este nelegală, deoarece s-a apreciat că aceasta este absorbită de infracţiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 C.pen. Pentru a se face distincţie între unitatea legală de infracţiune sub forma infracţiunii complexe şi pluralitatea de infracţiuni sub forma concursului trebuie avute în vedere trei criterii de delimitare. Primul presupune că infracţiunea absorbantă să nu se poată consuma sub nicio formă fără consumarea infracţiunii absorbite. Infracţiunea de fals privind identitatea se poate comite şi dacă înscrisul utilizat pentru identificare este autentic şi nu fals cum este în speţă. Prin urmare, ori de câte ori infracţiunea absorbantă se poate consuma fără infracţiunea absorbită nu există infracţiune complexă. În al doilea rând, infracţiunea absorbită trebuie să fie determinabilă sau determinată în cuprinsul normei de incriminare. Or, infracţiunea de fals privind identitatea nu se referă la încredinţarea unui înscris fals. Al treilea criteriu vizează diferenţa între gradul de pericol social al infracţiunii absorbante faţă de cel al infracţiunii absorbite. În mod evident, nu se poate susţine că există o diferenţă de pericol social abstract între cele două infracţiuni ce interesează cauza, din moment ce limitele de pedeapsă sunt aceleaşi. Cu ocazia susţinerii orale, procurorul a precizat că motivele de recurs se extind şi vizează nelegalitatea încheierii din 19.10.2012, prin care s-a admis în principiu cererea de rejudecare după extrădare.
Recursul declarat de inculpat a vizat individualizarea pedepselor aplicate. S-a apreciat că instanţa de fond nu a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 3201C.proc.pen. Astfel, în timp ce pentru infracţiunea de fals privind identitatea i-a aplicat o pedeapsă cuprinsă între limita minimă obţinută ca urmare a aplicării cauzei de reducere prevăzută de art. 3201alin. (7) C.proc.pen. şi limita minimă prevăzută în textul de incriminare, nu a urmat acelaşi raţionament şi cu privire la infracţiunea de trafic de migranţi prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 115/2001. Având în vedere şi circumstanţele personale – are un loc de muncă în străinătate şi posibilităţi reale de reintegrare în societate – solicită reducerea pedepsei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma recursurilor declarate în cauză, cât şi din oficiu, Curtea a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 3851alin. (3) C.proc.pen., recursul declarat împotriva sentinţei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 5221C.proc.pen., în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată la cererea condamnatului. Din analiza acestui text, rezultă că pentru a se proceda la rejudecare este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiţii: să existe o cerere expresă a condamnatului, judecarea şi condamnarea sa în primul ciclu procesual să fi avut loc în lipsa sa, iar cu privire la acesta să fi fost extrădat sau predat în baza unui mandat european de arestare.
Dacă primele două condiţii nu comportă nici un fel de discuţii, nu la fel se pune problema şi cu cea de-a treia.
Astfel, condamnatul nu se află în situaţia unei persoane extrădate sau predate în baza unui mandat european de arestare. Aşa cum rezultă din procesul-verbal de identificare şi depistare (fila 26 dosar fond), condamnatul s-a prezentat personal la sediul I.P.J. Satu Mare în data de 29.09.2012 în vederea executării pedepsei din mandatul nr. 161/23.04.2012 emis de Judecătoria Carei. Este adevărat că a fost emis un mandat european de arestare pentru executarea acestei pedepse, dar acesta nu a fost pus în executare (filele 115-116 dosar fond). Potrivit comunicatului Parchetului Curţii de Apel din Paris, examinarea cererii de predare ar fi trebuit să aibă loc la data de 26.09.2012, condamnatul refuzând predarea sa către România. Prin urmare, câtă vreme încarcerarea sa nu s-a realizat prin extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare, ci prin prezentarea sa benevolă, nu este aplicabilă procedura prevăzută de art. 5221C.proc.pen. (în acelaşi sens, decizia nr. 16000/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Nefiind îndeplinită una din cerinţele cumulative cerute imperativ de art. 5221C.proc.pen., încheierea din data de 19.10.2012 este nelegală.
Faţă de acest aspect, celelalte motive invocate atât de către parchet, cât şi de condamnat şi care vizează chestiuni ce ţin de rejudecare, nu au mai fost analizate de instanţa de control judiciar.
În consecinţă, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d) C.proc.pen. s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei împotriva sentinţei penale nr. 314 din 23.11.2012 a Judecătoriei Carei şi a încheierii din 19 octombrie 2012, care au fost casate în totalitate, în sensul că, în baza art. 5221C.proc.pen., raportat la art. 406 C.proc.pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul D.M. şi s-a înlăturat dispoziţia de admitere în principiu a cererii, dispunându-se obligarea condamnatului la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare în primă instanţă. Totodată, s-a respins ca nefondat recursul condamnatului, care a fost obligat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
