Executarea hotărârilor penale. Schimbări în executarea unor hotărâri penale definitive.
| Comentarii |
|
Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente judecate în cauze separate. Spor de pedeapsă
Dispoziţiile instanţelor anterioare privind sporurile de pedeapsă aplicate prin sentinţele penale, pronunţate în cazul infracţiunilor concurente, judecate separat, repuse în discuţie conform art. 449 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., nu reprezintă autoritate de lucru judecat.
Raportat la întinderea pedepsei celei mai grele determinate conform art. 36 alin. (2) combinat cu art. 34 alin. (1) lit. b) teza ultimă C.pen., instanţa sesizată cu soluţionarea cererii de contopire a pedepselor este obligată să efectueze propriul examen asupra circumstanţelor cauzei şi să aprecieze, dacă pentru prevenirea comiterii infracţiunilor de acest gen şi reeducarea condamnatului, se impune sau nu adăugarea unui spor de pedeapsă.
În caz afirmativ, cuantumul acestuia poate fi egal cu unul din sporurile anterioare, mai mic sau mai mare, singura condiţie fiind aceea de a nu depăşi totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 728 din 21 mai 2013
Prin sentinţa penală nr. 109 din 18.03.2013, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, s-a admis cererea privind contopirea pedepselor formulată de condamnatul, deţinut în Penitenciarul Mărgineni, privind pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 1209 din 27.05.2011 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 102/L/10.02.2012 a C.A. Braşov şi sentinţa penală nr. 80/S/25.11.2011 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, definitivă la 10.09.2012 prin decizia penală nr. 2730/10.09.2012 a I.C.C.J.
Ca urmare, s-a procedat la descontopirea pedepselor rezultante de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1209 din 27.05.2011 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 102/L/10.02.2012 a C.A. Braşov, în pedepsele componente de 3 ani şi 6 luni închisoare, 6 luni închisoare şi 981 zile închisoare neexecutată din pedeapsa de 9 ani, aplicată prin sentinţa penală nr. 132/S/19.03.2003 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 5164/12.11.2003 a I.C.C.J., 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii şi sporul de 6 luni închisoare.
De asemenea, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), d) şi e) C.pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 80/S/25.11.2011 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, definitivă la 10.09.2012 prin decizia penală nr. 2730/10.09.2012 a I.C.C.J., în pedepsele componente de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), d) şi e) C.pen., 10 ani închisoare şi sporul de 1 an închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 lit. a) C.pen. s-au recontopit pedepsele anterior menţionate, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), d) şi e) C.pen.
Totodată, s-au menţinut sporurile de 6 luni şi 1 an închisoare, aplicate prin cele două sentinţe penale, care s-au adăugat la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, dispunându-se ca, în final, condamnatul să execute pedeapsa rezultantă de 16 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), d) şi e) C.pen., ca pedeapsă complementară.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs condamnatul, criticând-o ca fiind netemeinică, între altele, şi cu privire la menţinerea prin cumul aritmetic a sporurilor de 6 luni şi 1 an închisoare, considerându-se că măsura contravine dispoziţiilor art. 34 lit. b) C.pen. privind determinarea cuantumului sporului de pedeapsă, în cazul concursului de infracţiuni, judecate în cauze separate.
Recursul este fondat.
Prima instanţă a constatat, în mod legal, că în prezenta cauză sunt întrunite dispoziţiile art. 449 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. ce impun, la cerere sau din oficiu, modificarea pedepselor pronunţate prin cele două sentinţe penale, în sensul contopirii acestora conform art. 36 alin. (2) şi (3) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C.pen.
Infracţiunile reţinute în dosarele penale nr. 34431/2010 al Judecătoriei Braşov şi nr. 232/1372/2011 al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov sunt concurente real în sensul art. 33 lit. a) C.pen., deoarece, la data de 5.01.2011, recurentul a săvârşit infracţiunile de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C.pen. şi lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (2) C.pen., deci mai înaintea pronunţării deciziei penale nr. 102/R/10.06.2012 a C.A. Braşov prin care a rămas definitivă sentinţa penală nr. 1209/27.05.2011 a Judecătoriei Braşov, prin care a fost condamnat pentru infracţiunile de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C.pen. şi ruperii de sigilii prevăzută de art. 243 alin. (1) C.pen., comise la 11.07.2008.
Aşadar, operaţiunea de contopire a pedepselor stabilite prin hotărârile anterior menţionate, în ce priveşte determinarea pedepsei celei mai grele de 15 ani închisoare, s-a realizat în mod corect, dispoziţiile art. 34 lit. b) combinat cu art. 39 alin. (2) C.pen., respectându-se întocmai.
Menţinerea sporurilor de 6 luni şi 1 an închisoare şi adăugarea acestora, prin cumul aritmetic la pedeapsa rezultantă stabilită în condiţiile anterior menţionate contravine, însă, regulilor privind calculul pedepselor de executat reglementat prin dispoziţiile art. 36 alin. (2) combinat cu art. 34 alin. (1) lit. b) teza ultimă C.pen.
Analiza sistematică a acestor norme de drept penal justifică concluzia că, sub acest aspect, dispoziţiile instanţelor anterioare nu reprezintă autoritate de lucru judecat, iar instanţa sesizată cu soluţionarea cererii de contopire a pedepselor nu este obligată să menţină atari sporuri de pedeapsă, cu atât mai mult în cuantumul stabilit, prin hotărârile penale adoptate.
Dimpotrivă, aceasta are latitudinea ca, raportat la întinderea pedepsei celei mai grele determinate conform art. 34 lit. b) C.pen., să procedeze la efectuarea propriului examen asupra circumstanţelor cauzei, să aprecieze dacă pentru prevenirea comiterii infracţiunilor de acest gen şi reeducarea condamnatului se impune sau nu adăugarea unui spor de pedeapsă de până la 5 ani închisoare.
În caz afirmativ, urmează să stabilească cuantumul acestuia, care poate fi egal cu unul din sporurile anterioare, mai mic sau mai mare, singura condiţie fiind aceea de a nu depăşi totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente.
Rezultând, aşadar, că în limitele expuse sentinţa primei instanţe este afectată de nelegalitate în sensul cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C.proc.pen., se va proceda la reformarea acesteia în parte şi rejudecându-se cauza, conform art. 38515pct. 2 lit. d) C.proc.pen., pe fond, faţă de natura şi gravitatea faptelor stabilite prin cele două sentinţe, precum şi perseverenţa manifestată de recurent în încălcarea legii penale, se va reţine ca fiind justificată concluzia privind oportunitatea adăugării unui spor de pedeapsă.
Drept consecinţă, conform art. 34 alin. (1) lit. b) teza ultimă C.pen., se va dispune ca acesta să execute pedeapsa rezultantă principală cea mai grea de 15 ani închisoare, la care se va adăuga un spor de 1 an închisoare.
(Judecător Elena Negulescu)
