ONSECINŢE DEOSEBIT DE GRAVE - Semnificaţie - Delapidare - Art. 146 C.pen. şi 2151 al.1 C.pen.
| Comentarii |
|
C.Ap. Braşov, s. pen., dec. nr.161/1999 apel d sent. 35/1999 a Trib. Braşov, s.pen.
Prin sentinţa penală nr. 35 din 18 februarie 1999, Tribunalul Braşov, în temeiul art. 215^1 al. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 al. 2 C.pen. şi a art. 74, 76 C.pen., a dispus condamnarea inculpatei PC la 3 ani şi 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de delapidare. în temeiul art. 290 C.pen., cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen. şi art. 74, 76 C.pen., inculpata a fost condamnată la 200.000 lei amendă pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Instanţa a reţinut că inculpata a funcţionat în calitate de funcţionar administrativ al SC Postăvarul Turism SA Braşov, pentru a-şi completa veniturile personale, inculpata a solicitat şi a ridicat de la casieria unităţii sume de bani mai mari decât cele efectiv necesare, iar după achiziţionarea bunurilor şi serviciilor necesare unităţii îşi însuşea diferenţa rămasă.
Pentru a justifica la casierie întreaga suma ridicată, inculpata falsifica documentele justificative (facturi, chitanţe), fie majorând preţul bunurilor achiziţionate, fie întocmind chitanţe fictive integral, referitoare la bunuri ce nu au fost cumpărate în realitate.
Aceste documente justificative erau ulterior prezentate spre verificare la serviciul financiar şi la serviciul contabilitate, inculpata realizând pe această cale descărcarea sa de gestiune. în acest fel, pe parcursul unui an de zile, inculpata şi-a însuşit în total suma de 63,2 milioane lei, pe care i-a folosit în interes personal, prejudiciul SC Postăvarul SA fiind ulterior integral reparat.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata PC, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 al. 2 C.pen. în infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 al. 1 C.pen., motivând că, în raport de prejudiciul cauzat, raportat la rata inflaţiei nu mai poate fi vorba de o faptă cu consecinţe deosebit de grave.
Instanţa de apel a considerat că în condiţiile devalorizării monedei naţionale şi a scăderii, în consecinţă, a puterii de cumpărare a leului, suma de 50 de milioane lei prevăzută de art. 146 C.pen. exprimă o valoare mult mai mică faţă de perioada când au fost aduse modificări Codului penal prin Legea nr. 140/1996, când s-a stabilit acest cuantum ce explică noţiunea de “ consecinţe deosebit de grave ” şi ca atare reflectă un grad de pericol social mult mai redus al faptei.
Pentru aceste motive, instanţa a admis apelul reclamantei, a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii în delapidare prevăzută de art. 2151 al. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 al. 2 C.pen şi art. 74,76 C.pen. şi a condamnat-o pe inculpată la 6 luni închisoare, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
NR: Indiscutabil, soluţia de mai sus are un pronunţat caracter pretorian; însă este criticabilă din punctul de vedere al respectării principiului legalităţii incriminării. La fel de bine s-ar putea susţine şi faptul că maximul general al pedepsei amenzii nu mai are aceeaşi semnificaţie raportat la inflaţia din 1996 până astăzi şi că nimeni nu s-a gândit să actualizeze pe cale jurisprudenţială sancţiunea amenzii cu indicele de inflaţie, acesta fiind un atribut exclusiv al legiuitorului.
O condiţie fundamentală a interpretării unei legi este ca acel text să fie interpretabil. Mai mult decât atât, în dreptul penal legea este de strictă interpretare.
Poate fi discutată echitatea unei asemenea dispoziţii legale raportat la realităţile economice din România, şi credem că nu este singura dispoziţie în aceeaşi situaţie. în numele echităţii instanţa de judecată nu poate refuza aplicarea unei legi penale, aprecierea oportunităţii aplicării unei dispoziţii penale exprese nefiind atributul judecătorului.
