Contestaţie în anulare. Termen. Tardivitate. Cerere de repunere în termen. Condiţii
| Comentarii |
|
Conform art. 388 alin. 1 din Codul de procedură penală, contestaţia în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) - c) din Codul de procedură penală poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii a cărei anulare se cere.
Depăşirea acestui termen duce la respingerea contestaţiei, ca tardiv introdusă.
(Decizia nr. 180/R din 5 februarie 2004 - Secţia Ipenală)
Prin cererea înregistrată la 28.01.2004, petentul S.M. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 3006 din 23.12.2003 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, solicitând să se constate nelegalitatea şi netemeinicia acestei decizii.
în motivarea contestaţiei, a arătat că a avut calitatea de recurent parte civilă în cauză, iar, la termenul de judecată al recursului, a fost citat sub numele de S. Marinică, deşi identitatea sa este aceea de S. Marin, ceea ce se încadrează în dispoziţiile art. 386 lit. a) din Codul de procedură penală.
Verificând decizia penală contestată, Curtea a reţinut următoarele:
Prin Decizia penală nr. 3006 din 23.12.2003 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, s-a respins ca nefondat recursul declarat de partea civilă S. Marinică împotriva Deciziei penale nr. 150/A din 27.05.2003 a Tribunalului Teleorman, cu obligarea părţii civile la plata a 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Partea civilă recurent, deşi legal citat, a lipsit la termenul de judecată din 23.12.2003.
Contestatorul a depus contestaţie în anulare la data de 23.01.2004, conform ştampilei de pe plicul aflat la dosar.
Conform art. 388 alin. 1 din Codul de procedură penală, contestaţia în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) - c) din Codul de procedură penală poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii a cărei anulare se cere.
Partea civilă a introdus contestaţia în anulare peste termenul prevăzut de lege, motiv pentru care Curtea a respins-o ca tardivă, cu obligarea petentului recurent la cheltuieli judiciare în favoarea statului.
