Contestatie la executare art 598 cpp- deducere arest la domiciliu-art 15 alin 1 din lg 302 din 2004
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Sentinţă penală nr. 610 din data de 20.11.2017
Dosar nr. 11963/215/2017
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DOLJ
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 610
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2017
Completul compus din:
PREȘEDINTE Grefier
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a fost reprezentat
prin procuror
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe contestatoarea DT, având ca obiect alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatoarea personal și asitată de apărător ales, avocat NP, care a depus la dosar împuternicire avocațială nr. 0011047/20.11.2017.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că prin adresa nr. N 74197/PCDJ/13.11.2017, Penitenciarul Craiova a comunicat că în dosarul contestatoarei condamnate nu se regăsesc documentele comunicate de autoritățile engleze, după care:
Avocat NP, pentru contestatoare, a solicitat amânarea cauzei si emiterea unei adrese către autoritățile engleze, având in vedere că nu au ajuns aceste documente in posesia contestatoarei, cu toate că aceasta i-a comunicat faptul că cei de la penitenciar au pus-o să semneze pentru aceste înscrisuri primite de la autoritățile engleze. A depus la dosar adresa pe care a efectuat-o către autoritățile engleze si la care nu i s-a răspuns incă.
Instanța a pus in discuție cererea formulată de apărătorul ales al contestatoarei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a arătat că se opune la cererea de amânare formulată, având în vedere că deja este al patrulea termen de judecată acordat în acest sens.
Avocat NP, pentru contestatoare, a arătat că petenta condamnată are 2 copii minori pe teritoriul Angliei care acum sunt in custodia statului, motiv pentru care s-ar impune emiterea unei adrese către autoritățile engleze.
Având în vedere răspunsul comunicat de către Penitenciarul Craiova prin adresa nr. N 74197/PCDJ/13.11.2017 la data de 14.11.2017, instanța, în conformitate cu disp. art. 383 alin. 3 Cpp, a pus in discuție imposibilitatea de administrare a probei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a arătat că este de acord.
Avocat NP, pentru contestatoare, a arătat că lasă la aprecierea instanței.
Instanța a constatat imposibilitatea de administrare a probei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat și constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra contestației de față.
Avocat NP, pentru contestatoare, a arătat că lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat respingerea contestației, având in vedere că instanța a dedus în mod corect perioada in care aceasta a fost arestată in Marea Britanie.
Contestatoarea DT, având cuvântul, a lăsat la aprecierea instanței.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 13.07.2017 sub nr. 11963/215/2017, contestatoarea DT a formulat contestație împotriva sentinței penale nr. 1881/08.06.2017 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 11963/215/2017, dorind să i se scadă din mandatul de executare a pedepsei care a fost emis in România pe numele acesteia, perioada executată sub arest domiciliar în Marea Britanie.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin Sentința penală numărul 1881/08.06.2017 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul penal nr.11963/215/2017, în baza art. 598 alin. 1 lit. d din c. pr. pen, rap. la art. 72 c. pen, rap. la art. 15 alin. 1 din legea 302/2004 a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatorul DT .
S-a dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată condamnatului DT prin s.p. 3209/25.10.2012 pronunțată de Judecătoria Craiova, definitivă prin d.p. 644/26.03.2013, perioada arestării din Marea Britanie în vederea extrădării, de la data de 07.07.2015 și până la 08.07.2015 inclusiv.
S-a dispus rectificarea mandatului de executare nr. 3316/2012 al Judecătoriei Craiova în sensul celor menționate mai sus.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 19.04.2017 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova dosarul cu nr. 11963/201/2017 având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul DT.
În motivarea cererii, petenta DT a solicitat ca din pedeapsa de 4 ani închisoare să fie dedusă perioada cât a fost privată de libertate în Londra, respectiv de la la 07.07.2015 la 12.01.2017.
La dosarul cauzei, petenta a depus înscrisuri din care rezultă că începând cu data de 08.07.2015, autoritățile judiciare din Marea Britanie au dispus ca între orele 22.00-06.00 să nu părăsească domiciliul și să se prezinte în fața Curții Magistraților.
La dosarul cauzei a fost atașată și s.p. 3209/25.10.2012 pronunțată de Judecătoria Craiova, definitivă prin d.p. 644/26.03.2013 a Curții de Apel Craiova prin care petenta DT a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare; în baza s.p, mai sus menționate a fost emis MEPI 3316/2012, condamnata fiind arestată la 07.07.2015 pe teritoriul Marii Britanii.
Potrivit art. 598 alin. 2 C.P.C.: "În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție", iar potrivit art. 597 alin. 1 și 6 C.P.C.: "Când rezolvarea situațiilor reglementate în prezentul titlu este dată în competența instanței de executare, președintele completului de judecată dispune citarea părților interesate și, în cazurile prevăzute la art. 90, ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. La judecarea cazurilor de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață se citează și administrația penitenciarului în care execută pedeapsa condamnatul", "Dispozițiile alin. (1)-(5) se aplică și în cazul în care rezolvarea uneia dintre situațiile reglementate în prezentul titlu este dată în competența instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere. În acest caz, soluția se comunică instanței de executare."
Instanța constată că prin s.p. 3209/25.10.2012 pronunțată de Judecătoria Craiova, definitivă prin d.p. 644/26.03.2013 a Curții de Apel Craiova petenta DT a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare; în baza s.p, mai sus menționate a fost emis MEPI 3316/2012, condamnata fiind arestată la 07.07.2015 pe teritoriul Marii Britanii.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că începând cu data de 08.07.2015, autoritățile judiciare din Marea Britanie au dispus ca între orele 22.00-06.00 să nu părăsească domiciliul și să se prezinte în fața Curții Magistraților.
În ceea ce privește solicitarea petentei de a i se deduce perioada cât s-a aflat în arest la domiciliu în Marea Britanie
Instanța constată că potrivit 15 alin. 1 din legea 302/2004: durata pedepselor și a măsurilor privative de libertate, în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritățile române în temeiul prezentei legi, este luată în calcul în cadrul procedurii penale române și se compută din durata pedepsei aplicate de instanțele române.
Pedepsele privative de libertate din dreptul românesc sunt arestul preventiv și la domiciliu, prev. de art. 218 c. pr. pen - 222 c. pr. pen. care constă în interdicția totală de a păsări imobilul unde locuiește.
Instanța apreciază că măsura impusă de autoritățile britanice, în vederea executării MEA, constând în interdicția de a păsări domiciliul pe timpul nopții nu echivalează cu o măsura privativă de libertate ci numai cu o măsură restrictivă de libertate.
Astfel, instanța are în vedere faptul că în Marea Britanie, petentului nu i-a fost restricționat total libertatea de mișcare ci numai pe timpul nopții, iar pe timp de zi petentul avea posibilitatea de a se deplasa în afara domiciliului său.
Instanța constată că îngrădirea libertății de mișcare pe timpul nopții, coroborată cu obligația de a se prezenta la instanța britanică, au fost luate pentru a îndeplini MEA emis de România.
Astfel, incidența noțiunii de "privare de libertate" a fost analizată de Curtea Europeană, prin raportare la spațiul ce nu a putut fi părăsit, la constrângerea fizică sau psihică la care o persoană a fost supusă din partea autorităților (cauzele De Wilde, Ooms și Versyp contra Belgiei, Nielsen contra Danemarcei) sau la timpul în care nu a putut fi părăsit în mod liber un spațiu (Cauza Amuur contra Franței), în cazuri vizând: arestul preventiv, detenția ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse (Cauza Van Droogenbroeck contra Belgiei), arestul la domiciliu (cauzele Mancini contra Italiei, Giulia Manzoni contra Italiei, Vachev contra Bulgariei, Laventscontra Letoniei), internarea pentru motive medicale într-o clinică psihiatrică (cauzele Morsink contra Olandei,Ashingdane contra Marii Britanii), conducerea la sediul poliției în vederea audierii (Cauza X și Y contra Germaniei).
Instanța constată că măsura impusă în Marea Britanie, are caracterul unei măsuri restrictive de libertate și nu privative de libertate. Pentru a îmbrăca forma unei măsuri privative de libertate ar fi fost necesar ca petentului să-i fie interzis total să părăsească domiciliul și nu doar pe timpul nopții.
Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că perioada cât i s-a interzis petentei să părăsească domiciliu nu poate fi dedusă din durata pedepseid e 4 ani.
În ceea ce privește deducerea reținerii de la 07.07.2015 la 08.07.2015
Instanța constată că petenta a fost arestat în Marea Britanie la data 07.07.2015 - conform referatului întocmit pe marginea s.p. 3209/25.10.2012 pronunțată de Judecătoria Craiova, definitivă prin d.p. 644/26.03.2013 a Curții de Apel Craiova, iar la data de 08.07.2015 a fost pusă în libertate conform deciziei Curții magistraților din 08.07.2015 (fila 8 dosar).
Considerentele Tribunalului Dolj, ca instanță de control judiciar, în adoptarea soluției de respingere a contestatției declarate de contestatoarea DT împotriva Sentinței penale numărul 1881/08.06.2017 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul penal nr.11963/215/2017, având ca obiect "alte modificări ale pedepsei" art.585 CPP:
Natura juridică a arestului la domiciliu este cea de măsură preventivă privativă de libertate, astfel cum s-a reținut în decizia nr. 361/2015 a CCR: ";din perspectiva naturii/substanței, duratei, efectelor, modalității de executare și a intensității, atât măsura arestului preventiv, cât și măsura preventivă a arestului la domiciliu privesc o interferență majoră în dreptul la libertate individuală a persoanei.
Așa fiind, atât persoanele aflate în arest preventiv, cât și cele aflate în arest la domiciliu se află într-o formă de privare de libertate, de vreme ce, spre deosebire de controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauțiune, unde se poate impune interdicția de a părăsi țara sau o anumită localitate, ce reprezintă o restrângere a exercițiului la liberă circulație, atât în cazul arestului la domiciliu, cât și în cazul arestului preventiv inculpatul este obligat, pe durata luării măsurilor, să se afle într-un loc anume desemnat.
De asemenea, în susținerea caracterului de măsură privativă de libertate a arestului la domiciliu, Curtea a retinut alte două argumente de natură normativă.
Astfel, cât privește condițiile de luare a măsurii arestului la domiciliu, art.218 din Codul de procedură penală face trimitere la art. 223 din același cod care reglementează condițiile și cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive și, totodată, reglementează expres faptul că această măsură poate fi dispusă de către un judecător (judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară și instanța de judecată), iar nu de către procuror, așa încât Curtea a retinut că și din această perspectivă cele două măsuri preventive au un regim juridic similar.
De altfel, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 noiembrie 1980, pronunțată în Cauza Guzzardi împotriva Italiei, (paragrafele 93 și 95), potrivit căreia privarea de libertate poate îmbrăca diverse forme, nu întotdeauna asemănătoare cu închisoarea, acestea fiind necesar a fi evaluate nu din perspectiva formei, ci a conținutului, cum ar fi obligația de a sta într-un spațiu limitat, izolarea de societate și de familie, încetarea îndeplinirii îndatoririlor oficiale, imposibilitatea contactului liber cu diferite categorii de persoane.";
Ca și instanța de fond, instanța de control judiciar apreciază că, prin interdicția impusă de autoritățile britanice contestatoarei-petente, în vederea executării mandatului european de arestare, și anume aceea de a nu păsări domiciliul pe timpul nopții, acesteia i s-a restrâns doar libertatea de mișcare, măsura neechivalând cu o măsură privativă de libertate prevăzută de legislația penală a Statului Român.De asemenea, măsura impusă contestatoarei nu-și găsește corespondent nici în măsurile privative de libertate așa cum sunt definite acestea de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, întrucât contestatoarea nu a fost izolată de societate, de familie, nu i s-a impus să stea permanent într-un spațiu limitat, nu s-a aflat în imposibilitatea totală de a avea contact liber cu diferite categorii de persoane.
Astfel, în timpul zilei, contestatoarea avea posibilitatea de a se deplasa în afara domiciliului său.
Îngrădirea libertății de mișcare a contestatoarei pe timpul nopții și obligația de a se prezenta la instanța britanică, au fost luate ca măsuri subsecvente și necesare punerii în executare a mandatului european de arestare emis de Statul Român.
Și instanța de control judiciar constată că perioada cât i s-a interzis contestatoarei să părăsească domiciliul nu poate fi dedusă ,conform dispozițiilor art.15 alin. 1 din legea 302/2004, din durata pedepsei aplicate acesteia.
Singura perioadă care poate fi dedusă din durata pedepsei la care a fost condamnată definitiv contestatoarea, este perioada în care a fost arestată în Marea Britanie, respectiv de la data 07.07.2015 până la data de 08.07.2015, când a fost pusă în libertate conform deciziei Curții Magistraților, aspect ce reiese din referatul întocmit pe marginea Sentinței Penale nr. 3209/25.10.2012 pronunțată de Judecătoria Craiova, definitivă prin Decizia Penală nr. 644/26.03.2013 a Curții de Apel Craiova (fila 8 dosar fond).
În plus, Tribunalul Dolj mai reține și faptul că, prin atitudinea sa procesuală, contestatoarea a încercat să tergiverseze soluționarea contestației, depunând la dosarul cauzei o adresă, atât în limba română cât și în limba engleză( aceasta din urmă tradusă de către un traducător autorizat) pe care susținea că a trimis-o autorităților britanice în vederea comunicării de către acestea a naturii măsurii dispuse în privința sa.Deși s-au acordat mai multe termene în vederea depunerii la dosarul cauzei a răspunsului autorităților britanice, răspuns ce urma să fie comunicat apărătorilor aleși ai contestatoarei, potrivit susținerii acestora și, după ce aceștia au susținut că răspunsul a fost comunicat din eroare de către autoritățile britanice Penitenciarului Craiova, această instituție a comunicat instantei că susținerile contestatoarei sunt nereale.De altfel, contestatoarea nu a depus la dosar nicio dovadă că adresa a fost efectiv comunicată autorităților britanice.
Atitudinea procesuală a contestatoarei reprezintă, în opinia instanței de control judiciar, o recunoaștere indirectă a caracterului de măsură restrictivă și nu privativă de libertate a interdicței ce i-a fost impusă de autoritățile britanice de a nu părăsi domiciliul în timpul nopții în intervalul orar 22,00-6,00.
Pentru aceste considerente, în baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p., Tribunalul va respinge contestația formulată de către condamnata DT, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., va obliga condamnata la plata sumei de 280 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. 6 C.p.p., onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 130 lei care se va avansa din fondul special al Ministerului Justiției va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge contestația formulată de către condamnata DT, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă condamnata la plata sumei de 280 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. 6 C.p.p., onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 130 lei care se va avansa din fondul special al Ministerului Justiției va rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.11.2017.
Președinte,
Grefier,
