Contestatie la executare -art 19 din lg 682 din 2002
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Sentinţă penală nr. 732 din data de 19.12.2017
Dosar nr. 12290/63/2017
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DOLJ
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR. 732
Ședința publică de la 19 Decembrie 2017
Completul compus din:
PREȘEDINTE Grefier
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a fost reprezentat
prin procuror
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe condamnatul NFC, având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP).
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15.12.2017, care face parte integrantă din prezenta hotărâre ce se va pronunța, când instanța având în vedere dispozițiile art. 391 alin. 1 CPP a dispus ca deliberarea și pronunțarea să aibă loc la data de 12.10.2017, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei penale de față:
Prin cererea înregistrată la data de 16.10.2017 sub nr. 12290/63/2017, condamnatul NFC a formulat contestație la executare prin care a solicitat micșorarea pedepsei aplicate acestuia prin Decizia penală nr. 1019/2017 pronunțată de Curtea de Apel București in data de 08.06.2017 prin aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă în cazul formulării unui denunț.
Condamnatul NFC a arătat că a fost condamnat prin Sentința penală nr. 432/2016 pronunțată de Tribunalul Dolj în data de 08.07.2016 la pedeapsa de 10 ani și 8 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, h și n din Codul penal.
Prin Decizia penală nr. 1019/2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în data de 08.06.2017, instanța de apel a admis apelul formulat de contestator, a desființat în parte sentința atacată și, în rejudecare, a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 10 închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, h și n din Codul penal.
În timpul cercetărilor judecătorești a cauzei în calea de atac a apelului, acesta a formulat un denunț împotriva numitului MG, care a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov sub nr. 763/P/2016, oferind toate informațiile pe care le-a luat la cunoștință în legătura cu activitatea infracțională a acestuia. Dosarul înregistrat în urma denunțului formulat de contestator a fost conexat la dosarul nr. 756/P/2016 aflat în curs de soluționare la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov.
Raportat la aspectele relatate în considerentele denunțului formulat, consideră că în prezenta cauză devin incidente dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu corecturile de constituționalitate aduse prin Decizia nr. 67/2015 a Curții Constituționale a României, conform cărora "Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege".
Din economia textului rezultă că - din rațiuni de a asigura descoperirea infracțiunilor grave - legiuitorul a înțeles să confere persoanei care are calitatea de martor în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 din lege și care a comis o infracțiune, în ipoteza în care denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni grave, beneficiul unei cauze de reducere la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Sintagma "denunță și facilitează tragerea la răspundere penală" presupune formularea de către persoana care a săvârșit o infracțiune gravă a unui denunț prin care dezvăluie săvârșirea unei alte infracțiuni grave de către o altă persoană, ușurând și făcând posibilă tragerea la răspundere de către organul judiciar competent, a acelei persoane, pentru acea infracțiune, care, în lipsa acestui denunț ar fi rămas nedescoperită.
Astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 158/A din 13 aprilie 2016, cu trimitere la Decizia nr. 67/2015 a Curții Constituționale, pentru aplicarea prevederilor art. 19 din Leaeo nr. 682/2002 nu este necesar să se fi întocmit rechizitoriu de către procuror; este suficient ca denunțul să conțină datele necesare care să fi determinat începerea urmăririi penale de către procuror.
Analiza naturii juridice a textului art. 19 din Legea nr. 682/2002, printr-o interpretare rațional-logică conduce la concluzia că acest text are un conținut mixt, în care identificăm două categorii de norme. O primă categorie de norme sunt norme procesual penale prin care se atribuie un statut special persoanei care are calitatea de martor în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002 și care a comis o infracțiune, în ipoteza în care această persoană denunță și facilitează astfel activitatea de tragere la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni grave.
Cea de-a doua categorie de norme, introdusă prin același text, sunt norme de drept penal prin care se acordă unei astfel de persoane, beneficiul unei cauze legale de reducere la jumătatea limitelor pedepsei prevăzute de lege. Sintagma "denunță și facilitează tragerea la răspundere penală" presupune obligații specifice pentru cei doi subiecți la care se referă textul de lege.
Pentru infractorul devenit denunțător, textul presupune obligația de a dezvălui înainte sau în timpul urmării penale sau al judecății săvârșirea unei infracțiuni de către o altă persoană și de a ușura, astfel, obligația organului de urmărire penală de a descoperi la timp și în mod complet faptele ce constituie infracțiuni și de a înlesni astfel activitatea de tragere la răspundere penală a acestor persoane, care, în lipsa denunțului, ar fi rămas nedescoperite.
Pentru organul de urmărire penală, aceeași sintagmă "denunță și facilitează tragerea la răspundere pedală" presupune obligația de a examina și verifica datele și informațiile denunțului și atunci când se constată că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de lege și nu există vreunul din cazurile care împiedică exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. 1 din Codul de procedură penală dispune începerea urmăririi penale privitor la faptă, conform art. 305 alin. 1 din Codul de procedură penală.
A pretinde că prin art. 19 din Legea nr. 682/2002, legiuitorul a urmărit să atribuie acest beneficiu de cauză de reducere a limitelor legale de pedeapsă, doar în cazul în care, pe baza denunțului formulat, s-a ajuns la întocmirea rechizitoriului, înseamnă a ignora rațiunea avută în vedere de legiuitor prin introducerea acestui text de lege și totodată a condiționa acordarea beneficiului denunțătorului, de realizarea unor acte procesual penale care revin numai organului de urmărire penală și care nu depind de posibilitățile denunțătorului. În cazul în care voința legiuitorului ar fi fost aceea de a acorda acest beneficiu doar în cazul în care denunțul a fost urmat de rechizitoriu, apare evident și logic că legiuitorul ar fi formulat în mod expres această condiție, ceea ce însă legiuitorul nu a prevăzut pentru că nu a avut în vedere și nu a urmărit o asemenea interpretare.
La aceeași concluzie că pentru a atribui denunțului formulat efectele de cauză legală de reducere la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege este suficient ca denunțul să conțină datele necesare care să determine începerea urmăririi penale de către procuror, se ajunge și dacă avem în vedere că procurorul, după terminarea urmăririi penale, are posibilitatea de a nu întocmi rechizitoriu, ci de a dispune renunțarea la urmărire penală, conform art. 318 din Codul de procedură penală.
Tot așa, la aceeași concluzie se ajunge și în cazul în care procurorul nu întocmește rechizitoriu pentru infracțiunea gravă denunțată pentru că intervine decesul inculpatului, autor al infracțiunii grave denunțate sau intervine amnistia infracțiunii grave și procurorul dispune clasarea.
Raportat la aceste dispoziții legale și doctrinare, a solicitat ca instanța de executare să aibă în vedere că în prezenta cauză sunt întrunite condițiile impuse de lege pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă în cazul formulării unui denunț.
În cursul cercetărilor judecătorești condamnatul a formulat un denunț împotriva numitului MG, în considerentele căruia a oferit toate informațiile de care a luat la cunoștință cu privire la activitatea infracțională a acestuia.
Astfel cum a statuat înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 158/A din 13 aprilie 2016, cu trimitere la Decizia nr. 67/2015 a Curții Constituționale, pentru aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 este suficient ca martorul să facă un denunț și în baza acelui denunț să se dispună începerea urmăririi penale, neimpunându-se obligația emiterii rechizitorului și trimiterii în judecată.
Față de toate aceste aspecte, a solicitat ca instanța să facă aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și, pe cale de consecință, să procedeze la reducerea pedepsei aplicate, în condițiile în care limitele speciale prevăzute de lege se reduc la jumătate.
De asemenea, condamantul NFC, detinut in penitenciarul Craiova, prin aparator ales, Catana Bogdan, a formulat precizare la contestația la executare prin care a solicitat să se aibă in vedere la soluționarea contestației denunțul formulat de contestatorul condamnat la data de 16.05.2017, inregistrat sub nr.117 D/VTII-1/2017 ce a constituit cauza penala nr.l63D/P/2017, cauza in care la data de 17.05.2017 s-a început urmărirea penala in rem pentru o infracțiune de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr. 143/2000. In aceasta cauza, prin ordonanța din 08.11.2017 s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale si reținerea persoanei indicate de subsemnatul in denunț, ulterior, prin încheierea nr.255 din 09.11.2017, Tribunalul Dolj dispunând luarea măsurii controlului judiciar pe o perioada de 60 de zile fata de inculpatul denunțat.
Prin minuta intalnirii reprezentanților ICCJ, cu președinții secțiilor penale ale Curților de Apel (Brașov, 4-5 iunie 2015), s-a stabilit ca dispozițiile art. 19 din Legea nr.682/2002 sunt aplicabile si pe calea contestației la executare, in temeiul art. 598 alin.l lit.d C.pr.pen., fiind vorba despre o cauza de micșorare a pedepsei, participanții la intalnire admitand ca aceasta este singura cale de a interpreta legea in sensul aplicării ei, fara a se face o noua individualizare a pedepsei. S-a avut in vedere inclusiv apariția Deciziei Curții Constituționale, astfel cum rezulta din cuprinsul minutei: "Alt. 19 din Legea 682/2002 prevede ca, persoana care are calitatea de martor, in sensul art.2 lit.a, pct.l, si care a comis o infracțiune grava, iar înaintea sau in timpul urmăririi penale ori al judecații, denunța si facilitează identificarea si tragerea la răspundere penala a altor persoane care au savarsit astfel de infracțiuni, beneficiază de reducerea la jumate a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege. Sunt impuse astfel de către legiuitor doua condiții care trebuie îndeplinite cumulativ, pentru ca cel in cauza sa poate beneficia de aceste dispoziții legale: denunțul sa fie făcut inaintea sau in timpul urmăririi penale ori al judecații; prin acesta sa se faciliteze identificarea si tragerea la răspundere penala a alor persoane care au savarsit infracțiuni grave. Prin Decizia Curții Constituționale din 26.02.2015, s-a constatat ca soluția legislativa reglementata de art. 19 din Legea 682/2002, care exclude de la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care are calitatea de martor, in sensul art.2 lit.a pct.l din lege, si care nu a comis o infracțiune grava, este neconstitutionala. ICCJ a apreciat, in decizii de speța, ca denunțătorul poate beneficia de reducerea cu jumătate a limitelor pedepsei, in cazul formulării unui denunț, doar daca acesta s-a materializat in inceperea urmăririi penale si trimiterea in judecata a persoanelor denunțate (Decizia penala nr.2148/25.06.2014). O astfel de interpretare restrânge in mod drastic numărul persoanelor ce ar putea fi beneficiare ale art. 19 din Legea nr.682/2002, intrucat in dosarul format ca urmare a denunțului, ancheta poate dura o perioada îndelungata, iar faptul ca nu a fost dispusa trimiterea in judecata a persoanelor vizate in denunț, deși nu ii este imputabil denunțătorului, il împiedica pe acesta sa se bucure de beneficiul pe care legea il prevede. Art. 19 din O.U.G. nr.43/2002 conține aceleași condiții pentru reducerea cu jumătate a limitelor de pedeapsa. Potrivit acestui text, persoana care a comis una din infracțiunile atribuite prin prezenta ordonanța de urgenta in competenta DNA, iar in timpul urmăririi penale denunța si facilitează identificarea si tragerea la răspundere penala a altor persoane care au savarsit astfel de infracțiuni, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Printr-o decizie de speța (decizia penala nr.57/A din 2 februarie 2015) Curtea de Apel Pitești a constatat incidența acestor prevederi legale chiar si in situația in care urmărirea penala a fost începută, nu și finalizata, reținând ca art. 19 se aplica inculpaților din acea cauza, avand in vedere conduita acestora cooperanta care a determinat si a susținut derularea de cercetări penale, pentru comiterea unor infracțiuni grave de către alte persoane.
In opinia participanților la întâlnire, dispozitile art.19 din Legea nr.682/2002 sunt aplicabile si pe calea contestației la executare, in temeiul art.598 alin. 1 lit.d C.pr.pen., fiind vorba de o cauza de micșorare a pedepsei. S-a subliniat faptul ca pe aceasta cale, nu se va face o noua individualizare a pedepsei, ci doar se va verifica daca aceasta se incadreaza intre limitele reduse, si in caz negativ, se va cobori pana la maximul special redus, in ipoteaza in care pedeapsa aplicata contestatorului depășește acest maxim, astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării dispozițiilor art.19 din Legea 682/2002.";
Pe cale de consecința, a solicitat admiterea contestației la executare, in baza art.598 alin.l lit.d C.pr.pen., rap. la art.19 si art.2 lit.a, pct.l din Legea nr.682/2002, astfel cum acestea din urma au fost interpretate prin Decizia Curții Constituționale nr.67/2015, publicata in M.Of. Partea I, nr.185 din 18 martie 2015.
La data de 19.12.2017, contestatorul condamnat a formulat concluzii scrise, reiterând aspectele susținute în contestație și pe cele susținute oral de apărătorii aleși.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința penală nr. 432/2016 pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a dispus:
"În baza art. 32 cod penal raportat la art. 188 alin. 1 cod penal:
Condamnă pe inculpatul NFC la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, n cod penal, respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a comunica cu victima ȘVC sau cu membrii de familie ai acestuia ori de a se apropia de aceștia.
În baza art. 65 alin. 1 cod penal raportat la art. 66 cod penal
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a, b, n cod penal pe durata prevăzută de art. 71 cod penal.
În baza art. 342 alin. 2 cod penal și art. 67 cod penal
Condamnă pe același inculpat la 1 an închisoare și 5 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 lit. h cod penal, respectiv dreptul de a deține, purta sau folosi orice categorie de arme.
În baza art. 65 alin. 1 cod penal raportat la art. 66 cod penal
Interzice inculpatului dreptul prevăzut de art. 66 lit. h cod penal pe durata prevăzută de art. 71 cod penal.
În baza art. 343 alin. 2 cod penal și art. 67 cod penal
Condamnă pe același inculpat la 2 ani închisoare ?i 5 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 lit. h cod penal, respectiv dreptul de a deține, purta sau folosi orice categorie de arme.
În baza art. 65 alin. 1 cod penal raportat la art. 66 cod penal
Interzice inculpatului dreptul prevăzut de art. 66 lit. h cod penal pe durata prevăzută de art. 71 cod penal.
În baza art. 371 cod penal și art. 67 cod penal
Condamnă pe același inculpat la 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 lit. h cod penal, respectiv dreptul de a deține, purta sau folosi orice categorie de arme.
În baza art. 65 alin. 1 cod penal raportat la art. 66 cod penal
Interzice inculpatului dreptul prevăzut de art. 66 lit. h cod penal pe durata prevăzută de art. 71 cod penal.
În baza art. 372 alin. 1 lit. a cod penal și art. 67 cod penal
Condamnă pe același inculpat la 1 an închisoare și 5 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 lit. h cod penal, respectiv dreptul de a deține, purta sau folosi orice categorie de arme.
În baza art. 65 alin. 1 cod penal raportat la art. 66 cod penal
Interzice inculpatului dreptul prevăzut de art. 66 lit. h cod penal pe durata prevăzută de art. 71 cod penal.
În baza art. 372 alin. 2 cod penal și art. 67 cod penal
Condamnă pe același inculpat la 2 ani închisoare ?i 5 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 lit. h cod penal, respectiv dreptul de a deține, purta sau folosi orice categorie de arme.
În baza art. 65 alin. 1 cod penal raportat la art. 66 cod penal
Interzice inculpatului dreptul prevăzut de art. 66 lit. h cod penal pe durata prevăzută de art. 71 cod penal.
În baza art. 38 alin. 1 cod penal , art. 39 alin. 1 lit. b cod penal și art. 45 cod penal
Aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, h și n cod penal la care se adaugă un spor de 2 ani și 8 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, așa încât, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 10 ani și 8 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, h și n cod penal.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a, b, h, n cod penal pe durata prevăzută de art. 71 cod penal.
În baza art. 72 alin. 1 cod penal și art. 399 alin. 1 cod procedură penală
Scade din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului perioada arestului preventiv de la 19.11.2015 la zi și menține măsura arestării preventive față de inculpat.
În baza art. 7 din Legea 76/2008
Dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul NFC în vederea introducerii în SNDGJ.
În baza art. 20 alin. 4 cod procedură penală
Respinge cererea de constituire ca parte civilă formulată de persoana vătămată ȘVCpentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 20 alin. 2 cod procedură penală.
În baza art. 397 și art. 25 cod procedură penală
Admite acțiunea civilă promovată în cauză de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 765,25 lei reactualizată cu indicele de inflație de la data de 17.06.2015 și până la data plății efective.
În baza art. 274 alin. 1 și art. 275 alin. 6 cod procedură penală
Obligă inculpatul la plata sumei de 1400 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului, din care 192 contravaloare acte medico-legale. Onorariul avocatului desemnat din oficiu în dosar 7637/63/2015/a1( propunere de arestare) rămâne în sarcina statului.
Sentința penală nr. 432/08.07.2016 pronunțată de Tribunalul Dolj a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1019/08.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, prin care s-a dispus:
"Ia act de retragerea apelului formulat de către persoana vătămată ȘVC.
În baza art.421 alin.1 pct.2 lit.a C.p.p., admite apelul inculpatului NFC, împotriva sentinței penale nrt.432 din 8 iulie 2016, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 9917/63/2015.
Desființează în parte sentința și, rejudecând,
Descontopește pedepsele aplicate inculpatului, pe care le repune în individualitatea lor și înlăturând sporul.
În baza art.396 alin.5 C.p.p. raportat la art.16 alin.1 lit.b C.p.p. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art.342 alin.2 Cod penal.
În baza art.396 alin.5 C.p.p. raportat la art.16 alin.1 lit.c C.p.p. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept de obiecte periculoase, prevăzută de art.372 alin.1 lit.a Cod penal.
Menține restul dispozițiilor de condamnare din sentința apelată.
În baza art. 38 alin. 1 Cod penal , art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal și art. 45 Cod penal
Aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, h și n Cod penal la care se adaugă un spor de 2 ani închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, așa încât, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, h și n Cod penal.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a, b, h, n Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
În baza art.72 alin.1 Cod penal și art.422 C.p.p., deduce din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului perioada arestului preventiv de la 19.11.2015 la zi.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă apelantul - persoană vătămată la plata sumei de 400 de lei, cheltuieli judiciare statului.
În baza art.275 alin.6 C.p.p., cheltuielile judiciare reprezentând onorariul avocatului din oficiu rămân în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă."
Condamnatul NFC a formulat contestație la executare prin care a solicitat micșorarea pedepsei aplicată acestuia prin Decizia penală nr. 1019/2017 pronunțată de Curtea de Apel București in data de 08.06.2017 prin aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă în cazul formulării unui denunț.
A arătat că, în timpul cercetărilor judecătorești a cauzei în calea de atac a apelului, acesta a formulat un denunț împotriva numitului MG, care a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov sub nr. 763/P/2016, oferind toate informațiile pe care le-a luat la cunoștință în legătura cu activitatea infracțională a acestuia. Dosarul înregistrat în urma denunțului formulat de contestator a fost conexat la dosarul nr. 756/P/2016 aflat în curs de soluționare la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov.
Ulterior, condamantul NFC, prin aparator ales, condamnatul a formulat precizare la contestația la executare prin care a solicitat să se aibă in vedere la soluționarea contestației denunțul formulat la data de 16.05.2017, inregistrat sub nr.117 D/VTII-1/2017 ce a dus la declanșarea cercetărilor în cauza penala nr.l63D/P/2017, cauza in care la data de 17.05.2017 s-a început urmărirea penala in rem pentru o infracțiune de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr. 143/2000. In aceasta cauza, prin ordonanța din 08.11.2017 s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale si reținerea persoanei indicate de contestatorul condamnat in denunț, ulterior, prin încheierea nr.255 din 09.11.2017, Tribunalul Dolj dispunând luarea măsurii controlului judiciar pe o perioada de 60 de zile fata de inculpatul denunțat.
Instanța a dispus atașarea dosarului de fond și emiterea unor adrese către DIICOT-ST Craiova și către PT Ilfov pentru a comunica dacă în cauzele înregistrate sub nr.163D/P/2017, respectiv 763/P/2016, contestatorul condamnat NFC a formulat un denunț penal, dacă în urma denunțului s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză și, în caz afirmativ să se comunice în fotocopie denunțul și ordonanța prin care s-a dispus începerea urmăririi penale față de suspect/inculpat.
Prin adresa nr.163D/P/2017 DIICOT-ST Craiova a comunicat că în urma denunțului formulat de contestatorul condamnat NFC, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul ȘAF și punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul ȘAF sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și deținere, fără drept, de droguri de risc, prev. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000, toate cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen., fiind atașate și denunțul și ordonanța de extindere a urmăririi penale, de efectuare în continuare a urmăririi penale față de suspectul ȘAFși punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul ȘAF.
De asemenea, PT Ilfov prin adresa nr.756/P/2016 a comunicat că, în urma denunțului formulat de contestatorul condamnat NFC s-a format dosarul cu nr.763/P/2016 reunit ulterior la dosarul penal nr.756/P/2016, iar în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale "in rem" la data de 09.02.2017 sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 "persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege";. Tot în cuprinsul acestei legi, conform art. 2 lit. h), este definită infracțiunea "gravă";, prin enumerarea mai multor categorii de fapte: "genocid și infracțiuni contra umanității și infracțiuni de război, infracțiunile contra securității naționale, terorism, omor, infracțiunile privind traficul de droguri, traficul de persoane, traficul de minori, spălarea banilor, falsificarea de monede ori de alte valori, infracțiunile privitoare la respectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor explozive, nucleare sau al altor materii radioactive, infracțiunile de corupție, precum și orice altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei maxim special este de cel puțin 10 ani";.
Potrivit dispozițiilor art. 598 lit. d C.pr.pen contestația împotriva executării unei hotărâri penale se poate face și atunci când se invocă o cauză de stingere ori micșorare a pedepsei, iar potrivit dispozițiilor art. 19 din legea nr. 682/2002, persoana care are calitate de martor în sensul dis part 2 lit a pct. 1 și 2 din aceeași lege, și care a comis o infracțiune gravă, dar înainte sau în cursul urmăririi penale ori al judecații denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni , beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Prioritar, trebuie stabilită natura juridica a dispozițiilor art 19 din legea 682/2002 și legalitatea aplicării dispozițiilor art 19 din legea 682/2002 in cadrul unei contestații la executare formulate conform art 598 Cpp; efectele unei decizii de neconstituționalitate pronunțata de Curtea Constituționala in special cu privire la raporturile juridice definitiv soluționate.
Natura juridica a dispozițiilor art 19 din legea 682/2002:
Dispozițiile art.19 din Legea nr.682/2002 privind protecția martorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.288 din 18 aprilie 2014 au următorul conținut: persoana care are calitatea de martor, în sensul art.2 lit.a) pct. 1, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.";
Prin decizia nr. 67/ din 26 februarie 2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.19 din Legea nr.682/2002 privind protecția martorilor, publicată în Monitorul Oficial nr.185 din 18.03.2015, Curtea Constituționala a decis admiterea excepției de neconstituționalitate si a constatat că soluția legislativă reglementată de art.19 din Legea nr. 682/2002 care exclude de la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care are calitatea de martor, în sensul art.2 lit.a) pct.1, și care nu a comis o infracțiune gravă este neconstituțională.
Natura juridica a dispozițiilor art. 19 din legea 682/2002 a fost aratata chiar prin decizia amintita( paragraful 16) : cauza de reducere a limitelor de pedeapsa , Curtea Constituționala menționând ca rațiunea cauzei de reducere a limitelor pedepsei reglementată de norma supusă controlului de constituționalitate este aceea de a institui un instrument eficient pentru combaterea infracțiunilor grave prin determinarea persoanelor care dețin informații decisive în acest sens de a le furniza organelor judiciare.
Legalitatea aplicării dispozițiilor art. 19 din legea 682/2002 in cadrul unei contestații la executare formulate conform art. 598 Cpp:
Prin cererea formulată și completată 15.12.2017 petentul condamnat a indicat temeiul de drept al cererii - dispozițiile art.598 alin.1 lit. d C.p.p. solicitând descontopirea pedepsei rezultante si reducerea pedepselor pronunțate de instanța de fond pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat si apoi recontopirea pedepselor intr-o alta pedeapsa rezultanta.
Conform art. 598 Cpp contestația la executare este procedeul jurisdicțional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea in executare sau executarea efectiva a hotărârilor penale . Prin contestația la executare nu se poate reclama nelegalitatea si netemeinicia hotărârii penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea in executare a hotărârii.
Legea a prevăzut expres si limitativ cazurile in care poate fi exercitata contestația la executare . Prin limitarea acestor cazuri, legiuitorul a urmărit sa nu transforme acest mijloc procesual de rezolvare a unor incidente la executare intr-o cale prin care sa se împiedice procedura normala de punere in executare a hotărârilor penale definitive.
Potrivit prevederilor art. 598 Cpp, contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
În conformitate cu prevederile art. 597 alin.1 C.pr.pen, rezolvarea incidentelor procesuale prevăzute in titlul destinat punerii in executare a hotărârilor penale este in căderea instanței de executare. Potrivit art. 598 alin.2 C.pr.pen, în cazurile prevăzute la lit. a,b,d, contestația se face, după caz, la instanța prevăzută în alin.1 sau 6 al art. 597 C.pr.pen și anume instanța de executare ( alin.1 al art.597) sau instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere ori unitatea unde cel condamnat execută pedeapsa ( alin.6 al art.597) , iar în cazul prevăzut la litera c) la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.
Natura juridica a contestației la executare este reliefata si in practica Curții Constituționale. Astfel, prin decizia nr.273 din 10 mai 2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.598 alin.(1) lit.d) din Codul de procedură penală( publicată în Monitorul Oficial nr.511 din 07.07.2016), Curtea a reținut că noțiunea de cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei din cuprinsul art.598 alin.(1) lit.d) din Codul de procedură penală nu are în vedere o revizuire a cuantumului pedepsei dispus prin hotărâre judecătorească definitivă, deoarece aceasta ar echivala cu o încălcare a autorității de lucru judecat, ci micșorarea sau stingerea pedepsei astfel dispuse ca urmare a intervenirii unor cauze. Așadar , cauza de micșorare a pedepsei trebuie sa intervină ulterior rămânerii definitive a hotărârii, deci in faza executoriala , iar nu sa aibă izvorul in conduite personale concomitente desfășurării procesului penal.
Față de motivul invocat de condamnat privind neaplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale față de persoana denunțată de contestator ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare împotriva sa, contestația la executare apare ca fiind lipsita de fundament întrucât, pe de o parte, prin aceasta se tinde la soluționarea pe fond a cauzei, calitatea de martor în sensul Legii nr. 682/2002 conducând la reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă - aspect ce ține de judecata în fond a cauzei, fiind inadmisibil ca pe această cale să se procedeze la o nouă individualizare a pedepsei. Pe calea contestației la executare se pot invoca aspecte care privesc, exclusiv, executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.
În plus, instanța constată că situația juridică astfel creată este exclusiv din cauza comportamentului nediligent al contestatorului-condamnat, acesta făcând denunțul împotriva inculpatului ȘAF la data de 16.05.2017, cu foarte puțin timp înainte ca hotărârea sa de condamnare să rămână definitivă (08.06.2017).Or, în cuprinsul denunțului, contestatorul-condamnat a arătat că știe de foarte mult timp că inculpatul ȘAF, cel împotriva căruia a formulat denunțul, se ocupă cu traficul de droguri de mare risc.
În ceea ce privește denunțul formulat de contestatorul-condamnat la data de 22.11.2016, în urma căruia a fost începută urmărirea penală "in rem" în Dosarul penal nr.756/P/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.c.din Legea nr.241/2005, contrar celor reținute de ÎCCJ în Decizia nr.158/A/13.06.2016, instanța apreciază că, pentru aplicarea art.19 din Legea nr.682/2002, nu este suficient ca denunțul să conțină datele necesare care să fi determinat doar începerea urmăririi penale de către procuror, ci este necesar ca denuntul să fie apt să conducă la tragerea la răspundere penală a persoanelor vizate.Or, în această cauză, de la data formulării denunțului, respectiv 22.11.2016 și până la data la care Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a comunicat instanței stadiul cercetărilor în această cauză(13.02.2017), s-a dispus doar începerea urmăririi penale "in rem" la data de 09.02.2017.
În același timp, instanța reține că nici Decizia nr.158/A/13.06.2016 a ÎCCJ și nici minuta întâlnirii reprezentanților ÎCCJ cu președinții secțiilor penale ale curtilor de apel din 4-5 iunie 2015, invocate de contestatorul condamnat în susținerea cererii nu constituie izvor de drept.
Rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești produce un efect pozitiv care constituie temeiul juridic al executării dispozitivului hotărârii și poartă denumirea de puterea lucrului judecat. De asemenea, tot ca urmare a pronunțării unei hotărâri definitive, se produce un efect negativ în sensul că împiedică o nouă urmărire și judecată pentru faptele și pretențiile astfel soluționate, fapt care a consacrat regula non bis in idem, cunoscută sub denumirea de autoritatea lucrului judecat.
De principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii puse în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării.
Dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art.6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, trebuie să fie interpretat în lumina preambulului la Convenție, care enunță supremația dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe să nu mai poată fi supusă rejudecării (Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunțată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61). Conform acestui principiu, niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa. Instanțele superioare nu trebuie să își folosească dreptul de reformare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare, și nu pentru a proceda la o nouă analiză. Simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra chestiunii respective nu este un motiv suficient de a rejudeca o cauză. Acestui principiu nu i se poate aduce derogare decât dacă o impun motive substanțiale și imperioase (Hotărârea din 7 iulie 2009, pronunțată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99, și Hotărârea din 24 iulie 2003, pronunțată în Cauza Ryabykh împotriva Rusiei, paragraful 52).
Contestația la executare reprezintă un mijloc procedural prin care se rezolva incidentele ivite in cursul executării pedepsei, si nu poate fi formulata in scopul soluționării unei probleme de fond , totodată nu poate determina schimbări in cadrul dispozitivului supus executării, astfel cum se tinde in prezenta cauza penala.
Pe calea contestației la executare nu se pot formula argumente privind incidenta unei cauze legale personale de reducere a limitelor de pedeapsa, astfel cum este cea reglementata de dispozițiile art. 19 din legea 682/2002 privind protecția martorilor.
Aplicabilitatea acestei cauze legale de reducere a limitelor de pedeapsa , cu caracter personal, presupune examinarea unor chestiuni ce privește fondul litigiului dedus judecații, si anume măsura in care persoana condamnata ,înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății, a denunțat si facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni grave, in sensul prevederilor legii 682/2002 .
Lipsa de temei a invocării prin intermediul unei contestații la executare a aplicabilității unei cauze legale de reducere a limitelor de pedeapsa este reflectata si in practica majoritara a Înaltei Curți de Casație si Justiției : prin decizia 1292/2016 a Secției Penale s-a decis - "contestația la executare reprezintă un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite pe parcursul executării pedepselor, pe această cale neputându-se invoca decât aspecte ce țin exclusiv de executarea hotărârilor judecătorești definitive, fară a se putea modifica dispozițiile din hotărâre care au intrat în puterea lucrului judecat.
Pe calea contestației la executare nu se stabilește o cale de atac împotriva hotărârilor definitive, ci doar un mijloc procedural de rezolvare a unor probleme ce pot surveni cu ocazia punerii în executare a unei hotărâri penale definitive, astfel încât în soluționarea prezentei acțiuni instanța nu poate proceda la o nouă reindividualizare a pedepselor aplicate condamnatului.
Având în vedere cele expuse anterior, în baza art. 598 alin.1 lit.d) C.p.p., instanța va respinge contestația la executare formulată de condamnatul NFC, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga contestatorul-condamnat la plata sumei de 210 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 598 alin.1 lit.d) C.p.p., respinge contestația la executare formulată de condamnatul NFC, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 210 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.12.2017.
Președinte,
Grefier,
