CONTESTAŢIE LA EXECUTARE. OBIECT.
| Comentarii |
|
Stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei unui condamnat nu se poate face pe calea contestaţiei la executare.
Prin sentinţa penală nr.237/20.06.2000, pronunţată de Judecătoria Olteniţa a fost respinsă contestaţia la executare formulată de condamnatul P.V.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că petentul condamnat P.V. a formulat contestaţie la executare, în a cărei motivare a arătat că prin sentinţa penală nr.301/1997 a fost condamnat la o pedeapsă foarte aspră, pentru fapte care nu au fost săvârşite de el, ci de către un văr al lui, care poartă acelaşi nume, solicitând a fi citati vărul său P.V. si inculpaţii B.M., M.N. şi N.C.
Instanţa de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite nici una din condiţiile prevăzute de art.461 lit.a-d C.pr.pen.
Sentinţa a fost apelată de către condamnatul P.V.
Tribunalul Călăraşi, prin decizia penală nr.219/14.09.2000 a respins apelul declarat de condamnat, ca nefondat.
împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul P.V., arătând că este nevinovat.
Recursul este neîntemeiat.
Curtea, examinând cauza a reţinut că stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei unui condamnat nu se poate face pe calea contestaţiei la executare, nefiind îndeplinită nici una din cerinţele legale cuprinse în art.461 lit.a-d C.pr.pen. (Judecator Rodica-Aida Popa)
(Secţia a ll-a penală, decizia nr.2104/2000)
