EXCEPŢIE DE NECONSTITUŢIONALITATE. INADMISIBILITATE.
| Comentarii |
|
Excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă dacă dispoziţiile legale invocate nu au legătură cu pricina dedusă judecăţii.
Prin încheierea din 7 septembrie 2000, Tribunalul Bucureşti - secţia I penală a dispus prelungirea cu 30 zile a arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev.de art.215 alin.3 şi 5 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a C.pen., reţinând că se menţin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea ei, şi, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive.
în motivele scrise de recurs s-a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate aart.146, art.150 alin.1 şiart.151 alin.1 C.pr.pen., precum şi a art.33 şi 34 din Legea nr.92/1992, republicată, în raport de dispoziţiile art.23 alin.4 din Constituţia României.
Analizând această excepţie, Curtea consideră că ea este inadmisibilă, astfel că, în baza art.23 alin.6 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, urmează a o respinge.
în esenţă, în motivele de recurs se susţine că procurorul nu ar avea competenţa materială a dispune arestarea preventivă a unui inculpat, ci numai instanţa de judecată.
Or, arată Curtea, art.23 alin.4 din Constituţie prevede că arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, noţiune care include atât procurorii, cât şi judecătorii.
Pe de altă parte, art.33 şi 34 din Legea nr.92/1992, care instituie regula subordonării ierarhice a procurorilor, precum şi exercitarea controlului de către
procurorii inspectori, nu au nici ele legătură cu soluţionarea dispusă de instanţă, prin încheierea recurată, privind prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului.
Aşadar, contestarea constituţionalităţii dispoziţiilor legale invocate de inculpat în motivele scrise de recurs nu are legătură cu cauza de faţă, astfel că excepţia ridicată este inadmisibilă.
Analizând, din oficiu, legalitatea şi temeinicia încheierii recurate, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea consideră că instanţa a aplicat corect dispoziţiile legale care permit, în cursul judecăţii, să se prelungească arestarea preventivă a inculpatului, dacă se menţin temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.
Astfel, fapta pentru care inculpatul este trimis în judecată prezintă un grad ridicat de pericol social, acest gen de infracţiuni au o mare frecvenţă în ultimii ani, respectiv vânzarea unor apartamente, prin manopere dolosive, care aduc prejudicii grave multor persoane, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 2 ani, iar inculpatul a săvârşit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie.
în consecinţă, recursul inculpatului a fost respins, ca nefondat. (Judecator Mihai Despina)
(Secţia I penală, decizia nr. 1534/2000)
