Despăgubiri solicitate asiguratorului. Jurisprudență Despăgubiri, penalităţi
| Comentarii |
|
Judecătoria MEDIAŞ Sentinţă civilă nr. 1564 din data de 31.10.2014
Constată că prin acțiunea civilă în pretenții înregistrată sub acest număr de dosar la data de 27 septembrie 2013 reclamantul M. V. a chemat în judecată pe pârâții societatea comercială " A.-R. A. " S.A. și Y. S. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele:
- obligarea pârâților la plata sumei de 78.117, 47 lei reprezentând
despăgubire , pentru recuperarea prejudiciului adus autoturismului proprietatea reclamantului;
- obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de 78.117,47 lei,
calculată cu începere de la data achitării sumei de bani respectiv 16 august 2013 și până la stingerea debitului;
- obligarea la plata sumei de 239,70 lei reprezentând eliberarea devizului de
reparație de către reprezentanța zonală a BMW - societatea comercială ,, C. C.’’ S. ;
- obligarea la plata sumei de 2356 lei reprezentând prețul remorcării mașinii
avariate pe platformă;
- obligarea la plata sumei de 7500 lei reprezentând lipsa de folosință a
autoturismului pentru perioada 1 februarie 2013-15 august 2013, interval de timp în care reclamantul a închiriat un autoturism cu suma 1000 lei lunar;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În expunerea de motive a acțiunii introductive de instanță reclamantul arată,
în esență următoarele:
- autoturismul proprietatea sa a fost avariat la data de 23 ianuarie 2013 din
culpa exclusivă a pârâtei Y. S. C. , care a produs un accident rutier;
- culpa accidentului a aparținut exclusiv pârâtei , care a avea asigurarea
RCA încheiată cu pârâta societatea comercială ,,A. A. -R. ’’S.A. , care a și avizat deschiderea dosarului de daună cu seria SB-nr. - ;
- la cererea reclamantului societatea comercială ,,C. C.’’ a întocmit
un deviz de reparații pentru suma de 79408,77 lei , însă asiguratoarea pârâtă nu a dispus efectuarea plății în termenul legal deși reclamantul a completat integral și la timp dosarul de daună cu toate actele necesare;
- asiguratoarea și-a încălcat astfel obligațiile prevăzute de Legea nr.136/1995
dar și pe cele din Ordinul nr.14/2011, neprezentându-se nici la concilierea inițiată de reclamant și neachitând nici un ban din despăgubirea datorată;
- pentru a obține o evaluare corectă și realistă a prejudiciului , reclamantul a
transportat autoturismul avariat la reprezentanța BMW din S. , iar costul acestei operațiuni a fost de 2356 lei și pârâții trebuie să-l achite;
- reclamantul a fost nevoit să închirieze un autoturism pe perioada reparațiilor, plătind 1000 lei lunar, iar suma totală de 7500 lei achitată trebuie recuperată de la pârâte;
- devizul întocmit de o firmă specializată , pentru evaluarea pagubei, se
cifrează la suma de 239,70 lei și - de asemenea - trebuie suportat de pârâte.
Acțiunea s-a întemeiat în drept pe dispozițiile art.1357 și urm., 1371, 2223-2226 din Codul civil ; art.276 din codul de procedură civilă ; Legea nr.136/1995 și Ordinul nr.14/2011.
Ulterior, la data de 13 iunie 2014 reclamantul a mai făcut o precizare a temeiului juridic pentru fiecare capăt de cerere; a depus actele de identitate respectiv certificatul de înmatriculare ale autoturismului din litigiu, ca și o fotografie a acestuia înainte de evenimentul rutier ce l-a avariat ( fila 267 și următoarele dosar); copii de pe actele din dosarul de daună.
Reclamantul a timbrat acțiunea cu suma de 2862 lei conform chitanței fila 11 dosar.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus următoarele înscrisuri : copie act identitate ; facturi și chitanțe; deviz reparații; copii de pe actele autoturismului avariat; acte de constatare efectuate de inspectorul de daune; comandă de reparații întocmită de societatea comercială ,,C. C.’’ S.; acte doveditoare privind realizarea concilierii prealabile; copie cerere despăgubire eliberată de asigurator ( fila 47 dosar).
La data de 30 septembrie 2013, în procedura de verificare și regularizare a cererii instanța a solicitat reclamantului mai multe relații, la care acesta a răspuns prin depunerea la dosar a cererii intitulată ,,Precizare a petitelor cererii de chemare în judecată’’( fila 53 și următoarele dosar). Totodată, reclamantul a completata taxa de timbru cu suma de 456,52 lei.
Atașat acestei ultime cereri reclamantul a depus chitanțe și facturi relevante în cauză , în original; copie proces verbal de cercetare la fața locului; copii de pe actul de identitate al pârâtei Y. S. C. respectiv de pe certificatul de înmatriculare auto; copie asigurare RCA pârâtă; copii de pe planșele foto întocmite la cercetarea locală efectuată la producerea evenimentului rutier ce a generat paguba reclamantului.
La data de 8 noiembrie 2014 pârâta societatea comercială " A.-R. A. " S.A. a depus întâmpinare, prin care solicită - în principal - respingerea acțiunii reclamantului și - în subsidiar - admiterea acțiunii până la concurența sumei de 12736,83 lei, ce reprezintă /din punctul său de vedere/maximul despăgubirii ce se poate acorda de către asigurator.
În justificarea acestei poziții procesuale pârâta arată următoarele:
- pe cale de excepție , invocă nerealizarea procedurii de informare privind
medierea și cere respingerea cererii ca fiind inadmisibilă;
- pe fondul cauzei , pârâta arată că suma maximă ce ar putea-o acorda este
de 12.736,83 lei , însă nu a putut face nici această plată motivat de faptul că asigurata a contestat dinamica accidentului , ca și de faptul că există un dosar penal în desfășurare și nu sunt îndeplinite cerințele art.45 din ordinul CSA nr.3/2013;
- legat de contravaloarea devizului și a transportului solicitate de reclamant ,
pârâta arată că nu le datorează în considerarea dispozițiilor art.55 alin.2 lit. ,,a’’.
Întâmpinarea s-a întemeiat în drept pe dispozițiile art.205 și următoarele Cod procedură civilă; Legea nr.136/1995 actualizată și ordinul CSA nr.3/2013.
Atașat întâmpinării pârâta/asiguratoare a depus copii de pe actele întocmite în dosarul de daună auto SB - ; copii acte identitate reclamant și conducător auto la momentul evenimentului rutier; corespondență între organul de poliție și asigurator; copii deviz reparații; cerere despăgubire și angajamentul luat de reclamant ( fila 124 -126 dosar); invitație adresată de asigurator reclamantului și corespondență asigurator - organe de poliție ( fila 129-131 dosar); deviz reparații întocmit de societatea comercială ,,P. A.’’S.R.L. ( filele 135 și următoarele dosar).
La rândul său , pârâta Y. S. C. - care nu s-a prezentat la judecarea cauzei - a depus întâmpinare la data de 9 ianuarie 2014 ( fila 149 și următoarele dosar), prin care solicită respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În justificarea acestei poziții procesuale pârâta arată următoarele:
- nu a fost convocată la conciliere directă și nici la mediere înainte de a fi acționată în judecată , astfel că obligarea sa în solidar cu cealaltă pârâtă este inadmisibilă;
- pe fondul cauzei , pârâta arată că a fost scoasă de sub urmărire penală în relație cu accidentul rutier , în condițiile în care reclamantul a acceptat să fie despăgubit de către asiguratoare cu suma de 12.736,83 lei și să păstreze epava autoturismului avariat;
- valoarea stabilită de asigurator este una reală, ținând seama de vechimea de 14 ani a mașinii ;
- suma de 78. 117,47 lei pretinsă de reclamant reprezintă o încercare de îmbogățire fără justă cauză;
- lipsa de folosință a autoturismului nu se justifică având în vedere faptul că mașina era folosită de o altă persoană decât reclamantul iar acesta are o vârstă înaintată : 76 de ani ;
- suma de bani pretinsă pentru lipsa de folosință a autoturismului este excesivă, fiind mai mare decât salariul mediu pe economia națională și - în mod evident - contractul de închiriere a fost încheiat pro causa .
De asemenea, la data de 2 iunie 2014 aceeași pârâtă a depus la dosarul cauzei un înscris prin care arată că menține poziția procesuală exprimată prin întâmpinare ( fila 262 dosar).
La data de 27 ianuarie 2014 reclamantul a răspuns la întâmpinarea pârâtei Y. S. C ( fila 157 și următoarele dosar), context în care arată că nu era obligat să realizeze procedura de mediere ; ordonanța dată de parchet reține existența faptei și săvârșirea ei de către pârâtă, așa încât aceasta din urmă nu este exonerată de răspunderea pentru paguba cauzată prin fapta sa; toate pretențiile reclamantului sunt justificate și dovedite cu acte.
Pe parcursul cercetării procesului instanța a admis proba testimonială; proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică auto ( fila 353 și următoarele dosar).
De asemenea, instanța a solicitat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria M. dosarul de urmărire penală deschis împotriva pârâtei Y. S. C. în urma accidentului rutier ce a generat litigiul de față.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține cele ce urmează.
La data de 28 ianuarie 2013 autoturismul marca "BMW 320 D"; , înmatriculat sub nr., proprietatea reclamantului dar condus de o rudă a acestuia , a fost implicat într-un eveniment rutier pe DN 14 A, la km 6+275 m, context în care a fost grav avariat ca urmare a intrării în coliziune cu autoturismul marca " R. F. " cu nr. de înmatriculare proprietatea numitului U. S. D. dar condus de pârâta Y. S. C. .
Conducătoarea autoturismului proprietatea reclamantului - M. R. - a făcut plângere penală împotriva pârâtei Y. S. C. , ce a constituit obiectul dosarului penal nr. 264/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M. Prin ordonanța din data de 14 decembrie 2013 procurorul de caz a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei S. C. Y. pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, apreciind - în principal - că fapta /care există și a fost comisă de învinuită/nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Soluția a fost atacată de M. R., însă prin ordonanța din data de 14 ianuarie 2014 , dată primul procuror în dosarul nr. 565/II/2/2013 plângerea a fost respinsă și soluția menținută.
Așa fiind și cum soluția dată de primul procuror nu a fost atacată la instanța competentă să judece cauza pe fond, se apreciază că vinovăția pârâtei sub aspectul dinamicii producerii accidentului rutier este certă.
În cauza de față s-a probat faptul că autoturismul condus de către pârâta S. C. Y. avea asigurare RCA valabilă, încheiată cu pârâta societatea comercială " - " S.A., dar și că reclamantul a inițiat în timp util procedura de recuperare a prejudiciului, mai întâi prin realizarea concilierii directe , sens în care a convocat asiguratorul pentru data de 12 martie 2013. Această procedură a eșuat deoarece pârâta asiguratoare nu a răspuns în nici un fel solicitării reclamantului.
Ulterior - la data de 14 mai 2013 - asiguratorul a fost cel care a încercând soluționarea amiabilă a cererii de despăgubire făcute de reclamant, context în care a oferit acestuia suma de 12.736,83 lei, ce reprezintă - din perspectiva asiguratorului - suma maximă pe care legislația în vigoare îi permite să o achite.
În acest context reclamantul personal a semnat menționat pe cererea de despăgubire ( fila 124 dosar) faptul că acceptă ca și plată parțială suma oferită de asigurator, și anume 12.736,83 lei , dar și un angajament de plată prin care s-a obligat să restituie în maxim 10 zile , parțial sau total, despăgubirea primită de la asigurator ( fila 125 dosar).
Cu toate acestea, nici până în momentul de față asiguratorul nu a făcut această plată și reclamantul nu a acceptat-o, iar din actele dosarului nu s-a putut stabili care parte este în culpă pentru faptul că această înțelegere nu s-a materializat.
Potrivit actelor depuse în copie fila 48 și următoarele dosar rezultă că, înainte de a acționa în judecată pe cei doi pârâți, reclamantul a inițiat și procedura de mediere, eșuată tot din cauză că asiguratorul nu a dat curs invitației la mediere .
Față de aceste probe instanța urmează să constate că excepția inadmisibilității invocată de asigurator este neîntemeiată și va fi respinsă.
La solicitarea reclamantului, la data de 30 ianuarie 2013 asiguratoarea/pârâtă a deschis dosarul de daună auto . Chiar dacă constatările reținute de inspectorul ce le-a realizat se referă în acte la autoturismul înmatriculat sub nr., se apreciază că este doar o greșeală făcută de inspector datorită neatenției și că este vorba despre autoturismul reclamantului, ce are numărul de înmatriculare. În baza evaluărilor făcute de asigurator prin firma " P. S. A. " S.R.L. ( fila 135 și următoarele dosar) acesta a decis că nu poate oferi o despăgubire mai mare de 12.736,84 lei.
În paralel cu evaluarea făcută de firma asiguratoare, la data de 2 mai 2013 reclamantul a realizat o primă evaluare a pagubei pe cheltuiala proprie, sens în care s-a adresat societății comerciale " E. S. I. " S.R.L. , care a stabilit un deviz de reparații în sumă de 78.117,47 lei ( fila 15 și următoarele dosar).
Tot reclamantul a cerut o evaluare a prejudiciului de la reprezentanța mărcii " BMW"; , iar devizul întocmit de aceasta se cifrează la suma de 79.408,77 lei ( fila 32 și următoarele dosar). Întocmirea devizului l-a costat pe reclamant suma de 239,70 lei conform facturii fila 41 dosar.
Reclamantul pretinde și obligarea pârâților la plata sumei de 2356 lei, probată cu factura fila 24 dosar, ce reprezintă costul remorcării autoturismului avariat la sediul societății " E " S.R.L. și - de două ori - la reprezentanța "BMW " S , ca și plata sumei de 7500 lei cu titlu de lipsă folosință auto.
Cu privire la aceste din urmă pretenții reclamantul a depus la dosar un act sub semnătură privată intitulat " Înțelegere"; , încheiat cu numita M. I. S., care - audiată fiind și ca martoră în cauză - susține că pe intervalul de timp cuprins între 1 februarie 2013-15 august 2013 i-a închiriat reclamantului o mașină proprietatea sa, cu suma de 100 lei lunar.
Această susținere , chiar în condițiile în care există și un înscris sub semnătură privată, nu se coroborează cu nici un fel de alte probe.
Deși reclamantul a susținut că ar fi încercat să închirieze un autoturism de la o firmă specializată, nu a făcut dovezi în acest sens. De asemenea, nu a dovedit necesitatea închirierii unui autoturism, în condițiile în care cel avariat era dat spre folosință unei rude iar vârsta pe care o are nu presupune o activitate zilnică, și nici intervalul de timp exact în care a fost lipsit de folosința mașinii. În plus, nu s-a probat în cauză faptul că asigurarea auto în baza căreia urmează să fie despăgubit avea și o astfel de clauză .
În cauză, la solicitarea asiguratorului dar și din oficiu instanța a găsit întemeiată cererea de efectuare a unei expertize tehnice auto ( fila 353 și următoarele dosar), care a stabilit că valoarea maximă pe care asiguratorul o poate plăti în cazul dosarului de daună deschis reclamantului este de 16.982,46 lei, mai mult decât a oferit - cu același titlu - asiguratorul dar mult mai puțin - cca 75% - din ceea ce pretinde reclamantul.
Același expert stabilește faptul că valoarea devizului presupus de lucrările de reparații necesare la autoturismul reclamantului este de 78.117,47 lei, ceea ce confirmă pretențiile reclamantului formulate prin acțiunea introductivă de instanță și susținute pe tot parcursul procesului, sumă ce a și fost achitată de reclamant conform facturii fila 13 dosar la data de 16 august 2013.
În raport de aceste considerente de fapt acțiunea reclamantului va fi admisă în parte, după cum urmează.
În baza dispozițiilor art. 1357 , 2224 și 2225 cod civil , coroborat cu dispozițiile art. 50 alin. 1 , 51 și 54 din Legea nr. 136/1995, văzând și dispozițiile art. 47 din normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule potrivit cărora " la stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca bază de calcul pretențiile formulate de persoanele păgubite, ținându-se cont de prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fără a se depăși valoarea acestora din momentul producerii accidentului și nici limitele de despăgubire stabilite prin polița de asigurare RCA";, instanța va obliga pe pârâta societatea comercială " A.-R. A. " S.A. să plătească reclamantului suma de 16.982, 46 lei reprezentând despăgubiri , cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la data stingerii debitului, iar pe pârâta Y. S. C. despăgubiri în sumă de 61.135,01 lei, cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la data stingerii debitului.
Dobânda se va stabili în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 13/2011.
Instanța urmează să respingă solicitarea reclamantului concretizată în petitul 4 , referitoare la plata contravalorii remorcării, deoarece remorcarea nu s-a făcut în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 55 pct. 2 lit. "a"; din normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă, care prevăd că se acordă despăgubiri , în cazul vehiculelor avariate care nu se mai pot deplasa prin forța proprie, și pentru acoperirea cheltuielilor de transport al vehiculului la unitatea de specialitate din România cea mai apropiată de locul accidentului care poate face reparația sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a vehiculului.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la lipsa de folosință a autoturismului , potrivit dispozițiilor art. 45 pct. 1 din norme " despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care:1. se formulează pretenții de despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de despăgubire, cu excepția lipsei de folosință a mijloacelor de transport cu care persoana prejudiciată își realizează obiectul de activitate și pentru care deține licență și autorizare în acest sens, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparației pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosință se determină luându-se în calcul tarifele pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de păgubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparține păgubitului și se face cu înscrisuri doveditoare.";
În speță reclamantul nu a făcut dovezi în conformitate cu cerințele legale și această solicitare va fi respinsă.
Referitor la petitul nr. 3 , prin care reclamantul cere obligarea la plata sumei de 239,70 lei reprezentând contravaloarea devizului de reparații întocmit de firma " C.C. " S, instanța se va pronunța în sensul respingerii, considerând-o o cheltuială nejustificată față de împrejurarea că reparațiile au fost făcute de o altă firmă care - la rândul său - a întocmit propriu deviz.
Instanța găsește neîntemeiată și va respinge și excepția invocată de pârâta S C Y, referitoare la nerealizarea față de ea a medierii sau/și concilierii prealabile, având în vedere calitatea sa de intervenient forțat în cauză ca și de faptul că valoarea despăgubirii se va se stabili pe cale judecătorească.
În baza dispozițiilor art. 453 Cod de procedură civilă, față de împrejurarea că acțiunea reclamantului nu a fost admisă integral și în maniera în care a formulat-o, văzând că și asiguratoarea dar și pârâta persoană fizică au căzut în pretenții în condițiile în care au cerut respingerea acțiunii , instanța va compensa parțial cheltuielile de judecată și va obliga pe pârâta Y. S. C. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 3455 lei, ce reprezintă parțial onorariu de avocat și taxa de timbru, urmând ca onorariul de expert să fie suportat de asigurator.
