Nerespectarea măsurii privind încredinţarea minorilor; condamnare
| Comentarii |
|
Judecătoria MEDIAŞ Sentinţă penală nr. 151 din data de 17.10.2014
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria M. la data de 14.01.2014 în dosarul nr.1687/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei
- A. D. L. A.- sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. 2 cod penal
S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că în perioada februarie- iulie 2012 și ianuarie- martie 2013 inculpata a refuzat în mod repetat să respecte dispozițiile sentinței civile prin care se acorda dreptul părții vătămate Ț. H. P. să aibă legături personale cu minorii rezultați din căsătoria părților.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerile penale formulate de partea vătămată, copiile sentințelor civile deținute de partea vătămată, proces verbal de vizualizare SMS-uri, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor M. V., M. I. S., P. M., C. G., adresă de la S. M., proces verbal din care rezultă că inculpata mai este cercetată pentru același gen de infracțiune, mandate de aducere, proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 22.01.2014 sub nr. 147/257/2014
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 27.03.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța față de apariția noului cod penal pune în discuția părților această modificare legislativă, apreciind că potrivit noii reglementări fapta inculpatei este prevăzută la art. 379 alin. 2 cod penal nou.
Inculpata lipsește de la judecată, însă la termenul de judecată acordat pentru data de 02.06.2014 aceasta se prezintă și astfel instanța a procedat la audierea inculpatei, în conformitate cu dispozițiile art. 378 C.p.p..
Inculpata declară că nu se face vinovată de fapta pentru care este trimisă în judecată și arată că în toată această perioadă de timp minorii au fost bolnavi și că au existat și perioade în care tatăl lor i-a putut vizita. Susține inculpata că în vara anului 2012 minora a fost internată în spital cu diagnosticul de pneumonie și că atunci minorul chiar a locuit timp de o săptămână la domiciliul tatălui. Când l-a adus pe minor la locuința mamei acesta ar fi fost bolnav și a fost nevoie de internarea și acestui minor în spital. Din cauza faptului că tatăl minorilor mergea foarte des la grădinița frecventată de minoră, începând cu luna aprilie 2012 minora a început să refuze contactul cu tatăl său iar între tată și minori nu s-a legat vreo relație de afectivitate. Inculpata nu își poate explica atitudinea schimbată a minorei față de tată însă consideră că probabil acesta ar fi certat-o. Afirmă inculpata că au existat situații de exemplu în data de 13.05.2012 când partea vătămată nu a venit la programul de vizită, fiind plecat din țară, iar într-o altă împrejurarea în vara anului 2012 tatăl a luat minorul mai mic pentru că minora a refuzat categoric să-l însoțească și l-a adus după câteva ore pentru că acesta plângea. Au existat și situații când partea vătămată sosită la locuința inculpatei pentru programul de vizită, a provocat scandal și a bătut cu pumnii în ușă, deși era ora 22 și minorii dormeau. Inculpata declară că de mai multe ori a fost de acord ca programul de vizită să se desfășoare în prezența sa, însă partea vătămată a refuzat categoric și atunci nu a putut lua minorii aceștia nedorind să-l urmeze. Confirmă inculpata că pe rolul J C există plângerea penală depusă de partea vătămată pentru aceeași infracțiune. Invocă agresivitatea fostului său soț atât față de ea cât și față de părinții săi , în condițiile în care întreaga familie a inculpatei locuiește în prezent în C.. În vara anului 2012 în urma manifestării de către fostul său soț a unu comportament violent , inculpata declară că a sesizat organele de poliție. Inculpata declară că partea vătămată nu contribuie financiar la întreținerea minorilor și afirmă că și-a schimbat adresa în luna martie 2013 plecând în C. și i-a comunicat tatălui minorilor noua adresă , însă acesta nu a mai venit la programul de vizită stabilit. Minora este dusă de către inculpată, periodic la psiholog , fiind foarte afectată de divorțul părinților săi iar recomandarea acestui specialist a fost aceea a efectuării unor sporturi ca înot și recuperare psihică. Toate cheltuielile de învățătură ale minorilor sunt suportate exclusiv de inculpată declară aceasta.
Totodată, instanța a admis proba testimonială cu martorii M. S. și A. L. F. și A. N. ultimii fiind părinții inculpatei, martori care nu au putut fi audiați, primul fiind plecat din țară și partea vătămată renunțând la această probă iar pe ceilalți doi refuzând să-i prezinte inculpata.
La dosar ambele părți au depus înscrisuri care au fost verificate și incluse în ansamblul probator al cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt: părțile au fost căsătorite iar în urma desfacerii căsătoriei prin sentința civilă nr. 1023/10.05.2012 s-a stabilit în favoarea tatălui minorilor dreptul de a avea legături personale cu minorii în fiecare zi de miercuri a fiecărei săptămâni între orele 10.00- 18.00; în primul week-end din lună de sâmbătă orele 12.00 până duminică orele 17.00 având dreptul de a lua minorii la domiciliul său. Minorii P. V. și C. O. sunt născuți la data de 19.01.2009 și respectiv 10.06.2010.
Pe parcursul judecării procesului de divorț pentru a-și putea exercita dreptul legal de vizită al minorilor , partea vătămată a obținut alte două ordonanțe președințiale din 17.10.2011 și 08.02.2012 în dosarele civile nr. 3984/257/2011 și 159/257/2012 ale Judecătoriei M. prin care programul de vizită a fost stabilit în fiecare zi de miercuri între orele 10-18 și două week-enduri pe lună.
S-a confirmat faptul că în perioada 08.02.2012 când și-a început efectele ordonanța președințială și până la data de 20.07.2012 inculpata a obstrucționat dreptul parții vătămate de a-și vizita minorii deși s-a încercat vizitarea acestora în datele de : 18.02.2012, 25.02.2012, 07.03-11.03.2012, 21.03.2012, 24/25.03.2012, 04.04.2012, 7/8.04.2012, 18.04.2012, 21/22.04.2012, 02.05.2012, 12/13.05.2012, 16.05.2012, 26/27.05.2012, 11.06.2012, 20.06.2012, 23/24.06.2012, 01.07.2012, 04.07.2012, 18.07.2012, 21.07.2012 precum și în intervalul ianuarie - martie 2013 când potrivit hotărârii judecătorești tatăl minorilor trebuia să petreacă timp cu aceștia.
Susținerea inculpatei în sensul că, de regulă în ziua de miercuri minorii se aflau la grădiniță este nereală, dat fiind faptul că în cadrul procesului civil care a avut ca finalitate emiterea unei hotărâri judecătorești s-a avut în vedere situația minorilor, în special minorul mic de 2 ani care era și alăptat și care nu frecventa grădinița la fel și minora care avea vârsta de 3 ani.
Nici starea de boală a minorilor invocată de către inculpata pentru perioadele arătate nu s-a confirmat actele medicale ale minorilor aflate la filele 51/54 dosar urmărire penală vizând alte date chiar alți ani - 2013.
Adresa cabinetului medical S. M. fila 48 confirmă faptul că minorii puteau fi luați la domiciliul tatălui și că s-au prezentat la consult în câteva dintre datele invocate: 05.06.2012, 04.08.2012, 11.08.2012, 06.10.2012, 04.11.2012 , 14.11.2012 ȘI 27.02.2013.
Martorii P. M. , M. S. și M. C. au însoțit de mai multe ori pe partea vătămată și au constat că inculpata obstrucționează vizitele acestuia și îndepărtează minorii de tatăl lor.
Instanța a reținut că ulterior pronunțării divorțului părților, între părți s-au derulat foarte multe episoade conflictuale, finalizate cu plângeri penale . Lista dosarelor penale existente între părți se află la fila 67 dosar , acestea implicând diferite infracțiuni de la loviri și vătămări corporale la violare de domiciliu și distrugere.
Actele medicale depuse de către inculpată la dosarul cauzei la filele 88/120, nu confirmă imposibilitatea vizitării minorilor de către tată, sunt certificate de diferiți medici, iar cele mai multe dintre datele de consultație ale minorilor sunt înafara perioadei vizate de obiectul prezentei cauze. Cu excepția situației în care minorii au fost internați în spital cu diagnosticul de pneumonie , celelalte consultări au constatat răceli inerente vârstei minorilor și care nu apus în pericol viața minorilor astfel încât să se interzică tatălui dreptul de a-i vizita.
Inculpata trebuie să înțeleagă că prin atitudinea sa ostilă față de fostul său soț, în mod inconștient , încalcă grav dreptul minorilor de avea relații cu celălalt părinte nerezident, dar și dreptul tatălui de a-și manifesta și asuma calitatea de părinte.
Susținerea inculpatei că minorii nu doresc apropierea de tatăl lor, este un agravă și în defavoarea inculpatei, evidențiind carențe în însăși educația acordată minorilor, prin insuflarea unei repulsii față de propriul părinte. Instanța învederează inculpatei că în alte state membre ale U.E. în care minorii refuză contactul cu celălalt părinte, atrage sancțiunea modificării locuinței minorilor de la părintele rezident la celălalt, tocmai din cauza eșecului părintelui dea le oferi minorilor posibilitatea dezvoltării unor relații normale, psihice , de afecțiune cu ambii părinți.
Nu este cazul în legislația țării noaste , însă inculpata prin atitudinea sa ostilă față de tatăl minorilor, de multe ori manifestată și din partea tatălui către mamă, în prezența minorilor, încalcă flagrant interesul superior al minorilor privându-i practic de dreptul lor de a avea doi părinți.
Această atitudine a inculpatei a fost manifestată și percepută de către instanță și pe parcursul derulării prezentului proces, însă s-a ales de către instanță mai degrabă aplicarea unei condamnări ,, ușoare,, a inculpatei tocmai pentru a nu amplifica tensiunile existente între părți și a explica în cadrul prezentei hotărâri consecințele grave ale acestei conduite a inculpatei asupra propriilor copii. Această atitudine a inculpatei a condus de fapt la nevoia minorei de a face consiliere psihologică și nu divorțul părinților, instanța insistând asupra principiului consacrat în legislația civilă acela că divorțul este al părinților și al copiilor de părinți.
Un copil traumatizat de neînțelegerile dintre părinți,( care poartă pe umeri povara de a nu ,, supăra pe celălalt părinte,, ) poate fi afectat ireversibil, cu consecințe grave asupra dezvoltării sale armonioase, indiferent că vina unuia dintre părinți este mai mare sau mai mică. Masurile luate fata de minori , trebuie sa fie de natura sa creeze și sa garanteze o educație sănătoasă, echilibrată, corespunzătoare, care trebuie feriți de sentimente atât de agresive pentru psihicul lor cum sunt cele generate de stările de aversiune, stres, culpabilizarea unuia dintre părinți. Tot astfel, impunerea voluntară a lipsei de contact cu celalalt părinte ( susținerea pârâtei că minora ,, nu dorește să-l viziteze sau nu doresc minorii să stea singuri cu tatăl) și lipsirea în acest fel a copilului de afecțiunea acestuia, nu poate determina decât o frustrare a minorilor cu consecințe irecuperabile asupra psihicului și caracterului lor.
Cu privire la admiterea probei testimoniale cu audierea părinților inculpatei, instanța a acordat termene mult prea numeroase tocmai pentru a-i da inculpatei posibilitatea să-și dovedească nevinovăția așa cum aceasta a susținut , însă s-a constatat că demersurile efectuate de inculpată( inclusiv neindicarea domiciliului actual al acestora din C, instanța citându-i cu mandate de aducere de la domiciliul indicat din M, lăsarea cauzei la orele solicitate de inculpată și martori și neprezentarea acestora etc) au fost constante în defavoarea sa și acestea s-au manifestat la fel și în cursul urmăririi penale. Instanța nu a sancționat această atitudine însă a evidențiat-o, apreciind că poate conduce la îndreptarea conduitei inculpatei pe viitor.
Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești.
În drept, fapta inculpatei A. D. L. A. constând în aceea că a refuzat în mod repetat respectarea dispozițiilor mai multor hotărâri judecătorești având ca obiect program de vizită al minorilor stabilit în favoarea părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorilor, prevăzute și pedepsite de art. 379 alin. 2 C. pen cu aplicarea art. 5 cod penal. Instanța a considerat că aplicarea legii mai favorabile în cazul inculpatei este actualul cod penal, sub aspectul modalității de executare a pedepsei prevăzute care este aceeași în ambele texte de lege , și s-a avut în vedere și solicitarea inculpatei scrisă în concluziile comunicate de a i se aplica prevederile noului cod penal. Solicitarea inculpatei de a se renunța la aplicarea pedepsei nu a fost considerată oportună, neexistând indicii că inculpata a înțeles consecințele faptei sale.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii instanța reține că elementul material constă în acțiunea de obstrucționare a dreptului părții vătămate de a-și vizita copiii.
Acțiunea inculpatei, care prin invocarea în permanență a stării de boală a minorilor nu a permis tatălui acestora să-i viziteze deși acesta deține mai multe hotărâri judecătorești titlului executorii, realizează elementul material al infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorilor urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul unei hotărâri judecătorești susceptibilă de executare și al interesului superior al copilului valori sociale ocrotită penalmente.
Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât inculpata a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatei, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ( lipsirea minorilor de posibilitatea de a fi alături de celălalt părinte), motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit( starea conflictuală între foștii soți), conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal( existența altor dosare penale pentru același gen de infracțiune) și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială care speră instanța, să-și pună amprenta asupra conștiinței inculpatei și să o determine să accepte ideea că partea vătămate este fostul său soț și permanent tată al minorilor.
Pentru aceste motive în baza art. 379 alin. 2 , cu aplicarea art. 61 alin. 4 lit. B noul cod penal art. 396 alin. 2 și art. 5 noul cod penal va condamna pe inculpată la 1400 lei amendă penală( echivalentul a 140 zile amendă în valoare de 10 lei pentru fiecare zi ) pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorilor, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63 alin. 1 și 3 noul cod penal potrivit cărora în caz de neexecutare a amenzii cu rea credință, zilele amendă neexecutate se înlocuiesc cu închisoarea, ca și asupra prevederilor art. 64 Noul Cod penal privind executarea pedepsei amenzii prin prestarea de muncă neenumerată în folosul comunității.
În cauză partea vătămată Ț. H. P. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei daune morale care însă vor fi respinse de către instanță ca neîntemeiate. Acesta nu a produs dovada faptului că a suferit vreun prejudiciu moral, astfel că pretențiile sunt nejustificate.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. va obliga pe inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei va rămâne în sarcina statului.
În baza art. 276 al. 1 NCP față de soluția de condamnare pronunțată , instanța , obligă inculpata la plata cheltuielilor de judecată către partea vătămată de 3000 lei reprezentând onorariu avocat.
