Diferenţa între vătămarea corporală gravă şi tentativă la omor calificat
| Comentarii |
|
Judecătoria ARAD Sentinţă penală nr. 727 din data de 06.03.2014
Diferența între vătămarea corporală gravă și tentativă la omor calificat.
Modalitatea de diferențiere și calificarea situației de fapt.
Dosar nr. 17272/325/2013, sentința penală nr. 727/06.03.2014, fără cale de atac.
În fapt, la data de 18.04.2013 inculpatul T.C.I., în jurul orei 22,00, s-a deplasat la stația Peco E. O. din mun. Timișoara, unde a achiziționat carburant tip benzină într-un flacon de plastic, aproximativ un litru, cu scopul declarat de a-și curăța încălțămintea. Ulterior, în jurul orei 01.00 , inculpatul a plecat de acasă pentru a se întâlni cu martora A. E. F. D., când acesta termina programul de lucru la o unitate Fast Food situată în centrul Municipiului Timioșara, vis-a vis de magazinul Bega. Inculpatul avea să-i returneze acesteia un calculator pe care i l-a reparat.
Inculpatul a luat cu el calculatorul într-o plasă de supermarket și geanta în care de obicei ținea aparatul de fotografiat. În această geantă inculpatul a pus flaconul în care se afla benzina achiziționată anterior de la Peco. După ce s-a întâlnit cu martora, a condus-o până acasă pe strada Lipovei, după care inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate situată la adresa Timișoara , str. S. M. C. nr.- , ap.-, unde în jurul orelor 3,30 a pătruns în imobil, ușa de acces ce era prevăzută cu interfon fiind deschisă, a urcat până la apartamentul părții vătămate, aflat la etajul 3 și a dat foc ușii de acces în apartament folosindu-se de benzină și de brichetă. În încercarea de a ieși din apartament partea vătămată a suferit leziuni la nivelul capului și membrelor superioare.
Instanța a apreciat că, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat și nu ale infracțiunii de vătămare corporală gravă având în vedere că, așa cum rezultă din analiza modului de acțiune și mijloacelor folosite pentru ducerea la îndeplinire a actelor sale , inculpatul a acceptat, cel puțin, dacă nu a urmărit neapărat, posibilitatea producerii decesului părții vătămate ca urmare a incendierii ușii apartamentului.
La infracțiunea de tentativă de omor, starea de pericol pentru viața victimei îi este imputabilă făptuitorului sub forma intenției directe sau indirecte, după cum făptuitorul urmărește sau doar acceptă producerea rezultatului periculos, respectiv moartea victimei, care nu se produce datorită unor factori independenți de făptuitor.
La infracțiunea de vătămare corporală gravă, starea de pericol pentru viața victimei îi este imputabilă făptuitorului sub forma praterintenției. Pentru delimitarea celor două infracțiuni se impune a fi avute în vedere toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta, inclusiv împrejurările cu privire la poziția subiectivă a făptuitorului.
Instanța a apreciat că în speța de față, inculpatul a prevăzut că victima ar putea muri în incendiul provocat și deși nu a urmărit acest rezultat, a acceptat producerea lui. Inculpatul a dat foc ușii apartamentului la o oră târzie din noapte când probabilitatea ca victima să se afle în apartament și să doarmă era foarte ridicată ceea ce reduce în mod dramatic șansele de salvare. De asemenea, după ce inculpatul a dat foc ușii, nu a făcut nimic să stingă sau să limiteze incendiul, plecând de la locul faptei.
Analizând toate aceste aspecte, instanța a apreciat că, inculpatul în mod premeditat a incendiat ușa apartamentului părții vătămate, acceptând, chiar dacă nu a urmărit în mod special posibilitatea producerii decesului părții vătămate, deces ce nu s-a produs datorită unor aspecte ce nu țin de acțiunea inculpatului ci de alți factori, respectiv acțiunea părții vătămate care a reușit să părăsească apartamentul cu prețul unor vătămări corporale grave produse prin arsuri.
Tribunalul Arad prin sentința penală nr. 494/07.04.2014, a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat săvârșită cu intenție indirectă, chiar dacă inculpatul, așa cum susține, nu a urmărit moartea persoanei vătămate, a acceptat posibilitatea producerii unui astfel de rezultat, manifestând o atitudine de indiferență, de nepăsare cu privire la urmarea ce s-ar fi putut produce.
