DREPT PENAL - art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 R / art. 336 alin. 1 NCP.
| Comentarii |
|
Judecătoria CĂLĂRAŞI Sentinţă penală nr. 249 din data de 23.01.2014
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
DREPT PENAL - art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 R / art. 336 alin. 1 NCP.
Sentința penală nr. 249/2014
Prin rechizitoriul nr. din 03.07.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr.4637/202/2014 din data de 11.07.2014, a fost trimis în judecată inculpatul R. Ș. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., reținându-se, în esență, că la data de 26.07.2013, în jurul orelor 10.15, inculpatul a condus pe strada Grădiniței din satul Unirea, comuna Unirea, jud. Călărași autoturismul marca Volkswagen Golf, cu numărul de înmatriculare CC 7672 CB, fiind sub influența băuturilor alcoolice.
Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a actelor premergătoare (f. 14), proces verbal de cercetare la fața locului, din data de 26.07.2013, schița traseului parcurs de inculpat și planșele fotografice aferente (f. 18 - 28), buletin de analiză toxicologică nr. 587/A12/383 din 30.07.2013 (f. 29), adresa nr. 6150/06.11.2013 emisă de Primăria Comunei Unirea (f. 30), proces verbal de reconstituire din data de 21.01.2014 și planșele fotografice (f. 35 - 40), declarații inculpat (f. 41 - 59), declarații martor B. M. I. (f. 63 - 70), declarații martor P. M. (f. 72), declarații martor A. N. (f .75 - 79), bon aparat Drager, seria ARRK - 0319 (f. 84), proces verbal de prelevare probe biologice și buletin examinare clinică nr. 00084214 din 26.07.2013, emise de Spitalul Județean Călărași (f. 85 - 86).
La data de 28.07.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. din 03.07.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
La termenul de judecată din 12.09.2014, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul R. Ș. a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor, astfel cum au fost reținute în actul de sesizare, și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform procedurii prevăzute de art.375 C.pr.pen.
I. Analizând conform procedurii prevăzute de art. 375 C.pr.pen., probatoriul administrat în faza de urmărire penală, instanța reține aceeași situație de fapt ca și cea expusă în actul de sesizare, respectiv că la data de 26.07.2013, în jurul orelor 10.15, inculpatul R. Ș. a condus pe strada Grădiniței din satul Unirea, comuna Unirea, jud. Călărași autoturismul marca Volkswagen Golf, cu numărul de înmatriculare CC 7672 CB, provocând, ulterior, un accident de circulație cauzat de pierderea controlului volanului, lovind podișca de beton a șanțului pentru colectarea apei, fără a rezulta vătămări corporale pentru vreo persoana(declarații inculpat coroborate cu declarațiile martorilor P. M. și A. N. și cu procesele verbale de cercetare la fața locului și de reconstituire).
Organele de poliție sesizate au procedat la testarea inculpatului cu aparatul etilotest (fila 84 d.u.p.), rezultatul fiind de 0,82 mg/l alcool pur în aerul expirat, ulterior fiind condus la Spitalul Județean Călărași unde i-a fost recoltată o probă biologică de sânge, inculpatul refuzând prelevarea celei de a doua probe de sânge (fila 86 d.u.p.), stabilindu-se că la ora 12.40, inculpatul avea o alcoolemie de 1,60 gr %(fila 29 d.u.p.).
Cu ocazia audierilor din cursul urmăririi penale și din fața instanței, inculpatul a recunoscut că la data de 26.07.2013, a consumat o anumită cantitate de băuturi alcoolice, respectiv de bere.
În contextul intrării în vigoare a Legii nr. 289/2009 privind Codul penal, instanța constată că devin aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 1 C.pen., potrivit cărora, în cazul în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, se succed în timp cel puțin două legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În determinarea legii mai favorabile aplicabilă în speță, instanța reține, în acord cu Decizia CCR 265/06.05.2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, că "aplicarea legii mai favorabile"; înseamnă identificarea și valorificarea unei singure legi, în exclusivitate, care permite în cazul concret stabilirea unei pedepse mai mici ori a unui tratament sancționator în ansamblu mai puțin restrictiv, nefiind permisă combinarea prevederilor din legi succesive.
Prin urmare, instanța va avea în vedere particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a tuturor normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația inculpatului, respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, criteriul pedepsei principale, modalitățile de individualizare a executării sancțiunilor principale și condițiile de aplicare a pedepsei accesorii.
În urma evaluării tuturor acestor dispoziții, instanța apreciază că legea nouă este mai favorabilă deoarece permite, prin reglementarea specifică pedepselor accesorii și prin instituirea unor mijloace variate de individualizare a executării pedepsei, aplicarea unui tratament sancționator mai blând în privința inculpatului.
Astfel, calificarea faptei conform legii noi atrage incidența dispozițiilor art. 336 alin. 1 C.pen., limitele de pedeapsă fiind similare celor prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, respectiv 1-5 ani închisoare. Pedeapsa alternativă a amenzii ce ar putea fi aplicată inculpatului conform legii noi nu are, în speță, funcționalitatea unui criteriu de identificare (teoretică) a legii penale mai favorabile deoarece, pentru considerentele ce vor fi expuse, instanța apreciază necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
Totodată, spre deosebire de vechiul cod penal (în care condamnarea la pedeapsa închisorii atrăgea de drept aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi) legea nouă permite aplicarea unei astfel de sancțiuni doar în situația interzicerii acelorași drepturi ca pedeapsă complementară. Această cerință nu este îndeplinită în speță, iar, în condițiile în care instanța nu apreciază necesară aplicarea unei pedepse complementare, o atare împrejurare îi este mai favorabilă inculpatului.
În fine, modalitățile diverse de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 83 - 98 din Legea nr. 289/2009 dau instanței posibilități mai largi de alegere a celor mai adecvate măsuri de supraveghere a conduitei inculpatului pe o durată determinată, cu efecte similare celor prevăzute de art. 81 din Codul penal din 1969 sub aspectul reabilitării, dar pe o durată mai scurtă și în condiții mai puțin restrictive decât cele prevăzute de art. 861 din Codul penal din 1969.
Prin urmare, stabilirea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum orientat spre minimului special (redus ca efect al aplicării art. 396 alin. 10 C.pr.pen.), dar a cărei aplicare este amânată în condițiile și pe durata prevăzută de art. 83 C.pen., creează, în ansamblu, o situație mai favorabilă inculpatului decât suspendarea sub supraveghere a aceleiași pedepse în condițiile legii vechi (măsură spre care instanța s-ar orienta conform acestei din urmă legi), în condițiile în care instanța consideră că în raport de situația de fapt reținută inculpatul ar trebui să respecte anumite măsurii de supraveghere și obligații pentru a se realiza în mod eficient scopul pedepsei.
II. În drept, fapta inculpatului R. Ș., care la data de 26.07.2013, în jurul orelor 10.15, a condus pe drumurile publice un autoturism, având o îmbibație alcoolică la momentul prelevării probelor biologice peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.336 alin.1 C.pen..
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de conducere a unui autovehicul- marca Volkswagen Golf, cu numărul de înmatriculare CC 7672 CB, pe un drum public, respectiv pe strada Grădiniței din satul Unirea, comuna Unirea, jud. Călărași. La momentul prelevării mostrei biologice, inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,60 g/l alcool pur în sânge, calculată prin analiză toxicologică pe baza probei biologice prelevate.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice, au o viteză de reacție scăzută și simțuri diminuate, ce le împiedică să răspundă prompt la situațiile periculoase din trafic. Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).
Pe latură subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă în modalitatea prevăzută de art.16 alin.3 lit.b C.pen., întrucât a avut reprezentarea consecințelor acțiunii sale și a acceptat că astfel pune în pericol siguranța circulației, chiar dacă nu a urmărit producerea ei.
III. La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare enumerate de art.74 alin.1 C.pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, dar și limitele de pedeapsă fixate în art. 336 alin.1 C.pen, reduse cu o treime conform art.396, alin.10 C.pr.pen. (închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni).
Având în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite - punerea în pericol a siguranței circulației de către inculpatul aflat sub influența băuturilor alcoolice relevată de o alcoolemie ridicată, instanța apreciază că pedeapsa amenzii penale nu este suficientă pentru îndreptarea comportamentului inculpatului și pentru prevenirea săvârșirii de astfel de fapte, circumstanțele cauzei impunând stabilirea unei pedepse cu închisoarea.
Sub acest aspect, instanța va reține că valoarea alcoolemiei este ridicată- 1,60 g0/00, reprezentând dublul limitei prevăzute de lege, că inculpatul a produs un accident care a dus la avarierea gravă a unui autoturism și că, la momentul consumării infracțiunii, în autoturism se afla și martorul P. M., existând posibilitatea reală a vătămării corporale a acestuia.
În ceea ce privește persoana inculpatului, acesta este absolvent de studii medii, este încadrat în muncă și nu are antecedente penale(fila 61 - d.u.p.).
În cauză instanța constată că nu este incidentă nicio circumstanță atenuantă din cele prevăzute de art. 75 C.pen.
Față de aceste criterii, aplicând dispozițiile art. 396 alin.10 C.pr.pen., instanța apreciază că pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară stabilirea unei pedepse de 11 luni închisoare pentru infracțiunea săvârșită de inculpat.
În schimb, situația de fapt reținută și elementele personale ale inculpatului fundamentează concluzia că se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, fără a fi necesară aplicarea pedepsei.
Astfel, având în vedere că pedeapsa stabilită este sub limita de 2 ani închisoare, că legea prevede o pedeapsă mai mică de 7 ani pentru infracțiunea săvârșită, iar inculpatul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, acesta, prin declarația dată la termenul de judecată din data de 12.09.2014 manifestându-și, totodată, acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, ținând seama de vârsta și gradul de educație și de faptul că este integrat social (fiind angajat în muncă), instanța apreciază că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului, în condițiile valorificării art. 83 C.pen. și amânării aplicării pedepsei pe durata prevăzută de lege, stabilind un termen de supraveghere de 2 ani, fiind îndeplinite condițiile impuse de disp. art. 83 alin. 1 și 2 C.pen.
Cu toate acestea, impunerea în sarcina inculpatului doar a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. 1 C.pen. este insuficientă, în opinia instanței, pentru realizarea prevenției generale și speciale, astfel încât, conform art. 85 alin.2 lit. g) C.pen. va impune inculpatului și obligația de a nu conduce nicio categorie de autovehicule pe durata termenului de supraveghere.
Concluzia instanței are la bază importanța valorii sociale ocrotită prin norma legală încălcată de inculpat precum și periculozitatea inculpatului relevată de valoarea ridicată a alcoolemiei și de consecințele faptei penale comise. De asemenea, această măsură se află în legătură directă cu infracțiunea comisă și este de natură să asigure în mod real conștientizarea gravității faptei comise, a consecințelor pe care le-ar fi putut produce și a comportamentului pe care inculpatul trebuie să îl adopte pe viitor, în calitate de conducător auto.
Nu în ultimul rând, în temeiul art.403 alin.4 C.pr.pen., atrage atenția inculpatului că acest mod de individualizare a executării pedepsei implică, corelativ, revocarea amânării aplicării pedepsei și aplicarea și executarea pedepsei în întregime în regim penitenciar, dacă va săvârși din nou vreo infracțiune sau dacă nu va respecta cu rea-credință măsurile de supraveghere și obligațiile ce i-au fost impuse prin prezenta hotărâre.
În baza art.274 alin.1 C.pr.pen., va obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
-definitivă prin neapelare
