Drept penal. Iresponsabilitatea inculpatului, cauză de neimputabilitate prev. de art. 28 Cod penal. Obligativitatea internării inculpatului în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice. Luarea măsurii de siguranţă a internării medicale prev

Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia Penala Decizie nr. 1459 din data de 26.11.2014

În ceea ce privește obligativitatea internării într-o unitate spitalicească în vederea expertizării psihiatrice, se constată că dispozițiile legale în materie, respectiv ale art. 184 Cod procedură penală, nu prevăd ca internarea să se aibă loc pe o anumită perioadă, ci alin.1 stipulează că se va stabili termenul de prezentare în vederea examinării. Or, din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că inculpatul s-a prezentat la Institutul de Medicină Legală Craiova la data de 18.02.2014, iar examinarea acestuia a fost efectuată de către medicii specialiști la aceeași dată. Numai în condițiile alin.5 al art. 184 Cod procedură penală, în cazul în care ar fi fost necesară o examinare complexă, ar fi fost necesară internarea medicală a inculpatului, iar în cazul în care acesta ar fi refuzat, trebuia urmată procedura reglementată în aliniatele următoare.

Deși comisia medicală care a efectuat examinarea psihiatrică a inculpatului a recomandat luarea măsurii de siguranță a internării medicale nu se poate trece peste aspectul că expertiza a fost efectuată cu mult înainte de momentul pronunțării instanței de apel (7 martie 2014), trecând deci un interval de timp considerabil, perioadă în care inculpatul a mai fost examinat psihiatric și s-a constatat că are discernământ, fără a se propune luarea unei măsuri de siguranță.

Prin sentința penală nr. 89 din data de 04 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Vânju Mare în dosarul nr. 2391/332/2013, În baza art.386 cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.g,i cod penal din 1969 în art.228 alin.1- art.229 alin.1 lit.b, d Noul cod penal cu aplicarea art.5 Noul cod penal.

În baza art. art. 396 alin. 5 Cpp raportat la art. 16 alin.1 lit.d Cpp și art. 28 Noul cod penal a fost achitat inculpatul D.T. , fiul lui M și C , născut la data de .. în oraș Corabia, jud. Olt, cu domiciliul în oraș Vînju Mare, str. .., cetățean român, văduv, studii 11 clase, fără ocupație, stagiu militar satisfăcut, cu antecedente penale, pentru infracțiunea de furt prevăzută în art.228 alin.1- art.229 alin.1 lit.b, d Noul cod penal.

A fost respinsă propunerea de luare a măsurii de siguranță prevăzută de art. 110 Noul cod penal.

În baza art. 274 alin. 3 Cpp, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a dispus ca suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu (av. Surdulescu Mihai delegația nr. 266/01.10.2013) să fie avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vînju Mare s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului D.T. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit.g și i C.pen.

Având în vedere că la primul termen de judecată, pentru inculpat s-a prezentat curator Petrică Lămîița care a depus certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 2971/30.05.2013 emis pe numele inculpatului D.T. , instanța din oficiu a dispus emiterea unei adrese către Institutul de Medicină Legală Craiova în vederea efectuării unei expertize medico-legale psihiatrice cu privire la starea de sănătate a inculpatului.

În cauză a fost întocmit raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.574/20.03.2014 în care se concluzionează că numitul D.T. prezintă diagnosticul de tulburare organică de personalitate cu decompensări poliforme pe fond sechelar mixt, nu are păstrat discernământul faptelor și al consecințelor acestora și nu l-a avut păstrat nici la data comiterii faptei (21.01.2013). Totodată, opiniază pentru instituirea măsurii de siguranță prevăzută de art.110 C.pen.

La acest raport de expertiză, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vînju Mare a formulat obiecțiuni prin care a arătat că între concluziile raportului de expertiză, cât și între conținutul și concluziile acestuia există contradicții, mai mult comisia medicală nu a precizat nici temeiurile pentru care s-a ajuns la concluzia certă că numitul D.T. este lipsit de discernământ, inclusiv la momentul comiterii faptei.

Ca atare în temeiul art.181 C.pr.pen. s-a solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legală psihiatrică de către specialiștii din cadrul INML Mina Minovici, privind pe D.T. , cerere respinsă de instanță pentru considerentele menționate în partea introductivă.

Analizând actele și lucrările dosarului și coroborând probele administrate în cauză prima instanță a constatat și reținut, în fapt, că la data de 21.01.2013, în jurul orei 22.00, lucrătorii din cadrul Poliției orașului Vînju Mare, au fost sesizate de către numita G. S., prin SNUAU 112, cu privire la faptul că în locuința nelocuită a numitei V. E., din orașul Vînju Mare,jud. Mehedinți, se află o persoană necunoscută, iar la fața locului a fost identificat numitul D.T. .

Cu ocazia cercetării la fața locului din data de 21.01.2013, s-a constatat că ușa de acces în locuința părții vătămate VE, a fost găsită în poziția deschis și prezenta urme de forțare în dreptul încuietorii (fila 16 dup); în partea dreaptă față de ușa de acces, se află o altă ușă găsită în poziția închis asigurat, ușă confecționată din lemn prevăzută cu 3 canate de geam și care, de asemenea, prezenta urme de forțare în dreptul încuietorii. La aproximativ 2 metri de ușa de acces în locuință (fila 15), s-a constatat existența unei plase de plastic, de culoare alb, în care se afla o altă plasă de culoare alb, inscripția "Dorval"; în care au fost găsite o sticlă având inscripția "Alexandrion" de 350 ml, plină cu un lichid incolor (despre care partea vătămată a declarat ulterior că era plină cu alcool sanitar); o sticlă de plastic, având inscripția "Rouă" de 0,5 litri, plină cu un lichid incolor; o conservă de ton mărunțit în ulei având inscripția "Sea Side", de 185 grame; o conservă carne de por, marca "Tip",de 300 grame; o conservă de ton mărunțit în ulei, de 170 grame, marca "Merve".

Din declarația părții vătămate VE, reiese că aceasta și-a recuperat bunurile anterior specificate (fila 49 dup), scoase din posesia sa în noaptea de 21/22.01.2013, de la locuința din orașul Vînju Mare, jud. Mehedinți.

Declarațiile martorilor A.I. și G.G., au relevat faptul că în seara de 21.01.2013, în jurul orei 21.30, învinuitul D.T. din orașul Vînju Mare, Cartierul Militari, a forțat sistemul de închidere al ușii de acces în locuința părții vătămate, din orașul Vînju Mare și a sustras din casă o plasă cu băuturi alcoolice produse alimentare, fiind imobilizat de către martori, atunci când a fost surprins ieșind din casă, până la venirea organelor de poliție. La acel moment învinuitul D.T. a precizat că ar fi fost împreună cu învinuitul N. H. care

de altfel nu a fost văzut la fața locului.

Martorul A. I. a mai declarat că după ce organele de poliție au plecat de la fața locului, a văzut o persoană la fântâna din stradă, persoană despre care a crezut că a fost în curtea locuinței numitei V.E., dar nu 1-a observat sărind gardul de la locuința acesteia, ci doar în aproprierea proprietății susnumitei. Martorul G.G. a declarat că nu l-a văzut pe învinuitul N.H. la locul săvârșirii faptei, împreună cu învinuitul D.T. .

Fiind audiat, învinuitul D.T. a declarat că în seara de 21.01.2013,în jurul orei 20,30, în timp ce se deplasa spre locuința sa, s-a întâlnit cu învinuitul N.H. , zis "Lalu", care i-a propus să meargă cu el să ia o sticlă cu vinde la un vecin. Ajunși ia o locuință despre care N.H. a afirmat că este a unui prieten de-al său, au sărit gardul acesteia, iar învinuitul D.T. a aruncat în curte plasa în care avea 3 conserve și 2 sticle cu țuică, înainte de a sări gardul.

Ajunși în dreptul casei, învinuitul N.H. a fugit (nu cunoaște motivul) și învinuitul D.T. a intrat în tinda casei, însă nu a furat niciun bun și nu a observat dacă ușa locuinței era deschisă.

Ulterior învinuitul D.T. a declarat următoarele: în seara de 21.01.2013, în jurul orei 18-18,30, a plecat de la apartamentul pe care îl zugrăvea și a primit de la proprietarul apartamentului, despre care știe că i se spune "Daniel", o sticlă de un litru cu țuică și trei conserve de pește, într-o plasă de culoare alb roșu. În drum spre locuința sa, s-a întâlnit cu învinuitul N.H. , pe care îl cunoaște de 10 ani și, fiind băut, nu își explică cum a ajuns în curtea locuinței părții vătămate, dar a menționat că în timp ce se afla pe prispa locuinței a fost imobilizat de două persoane care i-au spus să stea până vine poliția; a precizat că nu a intrat în locuința părții vătămate, nu a forțat ușa de acces și nu poate preciza unde s-a aflat învinuitul N.H. în tot acest timp.

Fiind audiat învinuitul N.H. a declarat că în seara zilei de 21.01.2013, în timp ce se afla la domiciliul său, împreună cu numitul Cotigă Ion, a venit în vizită învinuitul D.T. care l-a întrebat ce case nelocuite cunoaște, întrucât vrea să se mute în gazdă, iar învinuitul N.H. i-a enumerat câteva case nelocuite, printre care și pe cea a numitei V. E. A precizat că în acea noapte a rămas la domiciliu cu prietenul său și nu a fost cu învinuitul D.T. la locuința părții vătămate.

În cauză s-a efectuat și o expertiză medico-legală psihiatrică cu privire la inculpat, iar din concluziile raportului de expertiză nr.574/20.03.2014 întocmit de SML Mehedinți, a reieșit faptul că inculpatul nu a avut discernământ la data comiterii faptei pentru care este învinuit și nu a avut nici la data evaluării de către comisia de expertiză medico-legală. Totodată, comisia de expertiză a opiniat pentru instituirea măsurii de siguranță a internării medicale.

S-a apreciat că, fapta inculpatului D.T. constând în aceea că, la data de 21.01.2013, în jurul orei 20,30, a sustras din locuința persoanei vătămate VE, prin escaladarea gardului și forțarea ușii de acces, două conserve ton, o conservă carne, o sticlă de apă minerală Roua și o sticlă cu alcool sanitar purtând eticheta "Alexandrion";, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prev. de art. 228 al. (1) Cp rap. la art. 209, alin. 1, lit. g,i Cpen 1969.

Potrivit art. 5 al. (1) Cp, în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă. În cauză sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea incidenței acestei dispoziții legale, având în vedere că: succesiunea de legi penale a intervenit între momentul comiterii faptei (21.01.2013) și momentul judecării definitive a cauzei; fiecare dintre legile succesive incriminează fapta de furt; legile succesive sancționează diferit fapta comisă (legea veche prevede o pedeapsă de la 1 la 12 ani închisoare - pentru furtul în formă simplă și de la 3 la 15 ani închisoare - pentru furtul calificat, iar legea nouă de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amendă, pentru furtul în formă simplă) și de la 1 la 5 ani pentru furtul calificat.

Pentru aceste considerente, având în vedere că legea nouă reprezintă legea penală mai favorabilă, prima instanță a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Ministerul Public și va avea în vedere textul art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.b, d Noul cod penal.

Față de concluziile raportului de expertiză medico legală, s-a constatat că în cauză sunt incidente prevederile art. 16 lit. d C.p.p combinat cu art 28 C.pen., astfel încât, în baza art . 396 alin. 5 va dispune achitarea inculpatului D.T. . Art. 28 C.pen. potrivit căruia "Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze"; instituie o cauză de neimputabilitate, a cărei soluționare este reglementată de 396 alin. 5 C.p.p. rap. art 16 lit. d C.p.p prin achitarea inculpatului.

În ceea ce privește opinia comisiei de expertiză medico-legală în sensul luării față de inculpat a măsurii prev. de art. 110 C.pen., prima instanță a apreciat că în cauză nu este întrunită condiția pericolului social prevăzută de art .110 C.pen., urmând a respinge propunerea de luare a măsurii de siguranță prevăzută de art. 110 C.pen. Astfel, fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, prin modul de acțiune, respectiv pătrunderea într-o casă nelocuită și prin prejudiciul modic produs, prezintă un grad de pericol social redus care nu impune luarea fată de inculpat a măsurii internării medicale, având în vedere și faptul că inculpatul are stabilit un program individual de recuperare, readaptare și integrare socială, trebuind să se prezinte periodic la control la medicul de familie și la medicul specialist, din actele depuse la dosar nerezultând că inculpatul nu-și respectă acest program.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Vânju Mare.

Prin motivele scrise de apel s-a criticat sentința primei instanțe pentru următoarele:

1.S-a susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică, în mod greșit instanța respingând obiecțiunile formulate de Ministerul Public prin care s-a solicitat în temeiul art. 181 C.p.p. efectuarea unui nou raport de expertiză psihiatrică, hotărârea bazându-se exclusiv pe raportul de expertiză efectuat în cauză. În motivare s-a invocat texte din doctrina în materie, precum și texte din practica judiciară, care nu se vor mai relua, nefiind invocate critici punctuale față de hotărârea primei instanțe.

2.S-a mai susținut că în dosarul nr. 1888/P/2013 aflat pe rolul parchetului având ca obiect săvârșirea unei alte infracțiuni de furt, s-a dispus efectuarea unui al raport de expertiză, care a concluzionat că inculpatul are discernământ pentru fapta săvârșită. S-a susținut că o altă comisie de medici pe baza aceluiași diagnostic pentru o faptă similară, comisă tot pe parcursul anului 2013 a concluzionat că inculpatul are discernământ pentru fapta svârșită. De altfel, s-a arătat că acesta este cunoscut cu antecedente penală, fiind condamnat pentru infracțiuni de furt, a fost sancționat administrativ și are în prezent două dosare penale pe rolul parchetului. În consecință, în mod greșit instanța a respins obiecțiunile formulate și a dispus achitarea în baza art. 16 lit.d) C.p.p.

3.S-a mai susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât deși prin raportul de expertiză s-a recomandat luarea măsurii prev. de art. 110 C.p.p., instanța a respins luarea acestei măsuri. Motivarea instanței că fapta pentru care a fost trimis în judecată prezintă un grad de pericol social redus nu este pertinentă, deoarece luarea măsurii nu se referă la pericolul social al faptei, ci al făptuitorului, care este cunoscut cu antecedente penale, fiind evident o persoană cu o conduită antisocială, așa cum s-a arătat anterior.

Apelul este nefondat.

Referitor la critica din apelul parchetului, vizând greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea care a făcut obiectul trimiterii în judecată, de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.g) și i) Cod penal, corect reîncadrată de instanță în aplicarea art. 5 Cod penal în art. 228 alin.1 - 229 alin.1 lit.b) Noul Cod penal, Curtea reține următoarele:

Instanța de apel apreciază că, în mod just, prima instanță a dispus achitarea inculpatului față de incidența dispozițiilor art. 16 lit. d) Cod procedură penală raportat la art. 28 Cod penal, deoarece în speță, conform expertizei medico-legale psihiatrice nr. 574/A/ 20.03.2014 întocmită de Institutul de Medicină Legală Craiova, inculpatul nu are păstrat discernământul faptelor și a consecințelor acestora și nu l-a avut nici la data comiterii faptei (21.01.2013).

Aspectele de nelegalitate invocate de parchet, referitoare la încălcarea dispozițiilor ce reglementează procedura efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice, nu pot fi reținute. Deși este adevărat că încuviințarea acestei probe a avut loc înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură penală (12.11.2013), examinarea inculpatului și definitivarea raportului de expertiză s-a făcut după noua procedură (respectiv la data de 17.03.2014), normele procesuale fiind de imediată aplicabilitate.

Prin urmare, având în vedere că, la data la care s-a dispus efectuarea expertizei de către instanța de fond, nu erau aplicabile dispozițiile art. 184 alin.3 Cod procedură penală actual, privind obținerea consimțământului persoanei supuse expertizării, nulitatea invocată de parchet nu poate opera în condițiile în care la data efectuării actului s-au respectat dispozițiile legale în vigoare, așa cum stipulează și normele tranzitorii ale art. 4 din Legea nr. 255/2013. De altfel, inculpatul s-a prezentat la comisia de medici, fără însoțitor, consimțământul său fiind prezumat.

Cât privește neconcordanța dintre expertiza efectuată în cauză și expertiza nr. 424/ 17.06.2014 întocmită într-un alt dosar pentru o altă faptă de furt săvârșită la o dată ulterioară ( la 22- 25.11.2013), deci la aproximativ 10 luni de la dată săvârșirii faptei deduse judecății, aceasta nu poate la conduce la concluzia existenței unor dubii în ceea ce privește justețea concluziilor medicilor referitoare la lipsa discernământului inculpatului la data comiterii faptei ce face obiectul prezentului dosar, întrucât incapacitatea psiho-fizică a făptuitorului trebuie să existe la momentul săvârșirii faptei prevăzute de legea penală, indiferent dacă anterior sau ulterior acestui moment acesta și-a recăpătat discernământul.

În consecință, având în vedere că prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică se concluzionează că la data săvârșirii faptei deduse judecății (21.01.2013), inculpatul avea discernământul abolit, soluția care se impune a fi dată în cauză nu poate fi decât aceea a achitării, în temeiul art. 16 lit.d) Cod procedură penală, iresponsabilitatea fiind o cauză care are ca efect înlăturarea caracterului penal al faptei, ca urmare a lipsei vinovăției.

Referitor la cel de al doilea motiv de apel, privind necesitatea instituirii măsurii de siguranță a internării medicale prevăzute de art. 110 Cod penal, se apreciază că nici acesta nu poate fi primit.

Deși comisia medicală care a efectuat examinarea psihiatrică a inculpatului a recomandat luare unui asemenea măsuri, nu se poate trece peste aspectul că expertiza a fost efectuată cu mult înainte de momentul pronunțării instanței de apel (7 martie 2014), trecând deci un interval de timp considerabil, perioadă în care inculpatul a mai fost examinat psihiatric și s-a constatat că are discernământ, fără a se propune luarea unei măsuri de siguranță.

Evaluarea medicală trebuie să reflecte starea mentală și actuală a persoanei prin raportarea la momentul efectiv al internării, iar nu pentru trecut. Așa cum a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( cauza O.H. c. Gemaniei) o astfel de măsură de siguranță dispusă după un interval de timp important de la emiterea unui aviz medical, interval în care se constată că persoana și-a revenit, nu poate fi în concordanță cu exigențele art. 5 parag. 1 lit.e) din Convenție.

Totodată, nu este lipsită de pertinență nici motivarea instanței de fond cu privire la gravitatea redusă a faptei săvârșite, întrucât deși inculpatul a pătruns în locuința persoanei vătămate pentru a sustrage bunuri, această locuință nu era folosită decât pe timp de vară, la momentul comiterii faptei aceasta fiind nelocuită. Nu poate fi primită susținerea parchetului că nu prezintă relevanță gradul de pericol social al faptei, deoarece practica CEDO ( cauza Stanev c. Bulgariei, Kallweit c. Germaniei, Varbanov c. Bulgariei, ș.a.) a stabilit niște criterii clare ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ, pentru ca o persoană alienată să poată fi internată în acord cu exigențele art. 5 parag. 1 lit.e) din Convenție. Astfel, alienarea mintală trebuie dovedită printr-o expertiză medicală obiectivă, starea de alienare stabilită prin expertiza medicală trebuie să persiste pe toată durata internării, iar tulburarea mintală trebuie să fie de natură să justifice internarea, în sensul că privarea de libertate trebuie să fie necesară prin raportare la circumstanțele cauzei, contrar opiniei Ministerului public.

Față de aceste considerente, apreciind ca neîntemeiate criticile invocate, în baza art. 421 pct.1 lit.b) Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vânju Mare împotriva sentinței penale nr. 89 din data de 04 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Vânju Mare în dosarul nr. 2391/332/2013, urmând ca în temeiul art. 275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Drept penal. Iresponsabilitatea inculpatului, cauză de neimputabilitate prev. de art. 28 Cod penal. Obligativitatea internării inculpatului în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice. Luarea măsurii de siguranţă a internării medicale prev