DREPT PENAL. INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII. DISTINCŢIA ÎNTRE INFRACŢIUNEA DE TENTATIVĂ LA OMOR CALIFICAT ŞI INFRACŢIUNEA DE VĂTĂMARE CORPORALĂ GRAVĂ.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia Penala Decizie nr. 1340 din data de 30.10.2014
În condițiile în care inculpații din cauză au acționat conjugat, prin acțiuni comune, aplicând lovituri simultane și repetate victimei cu pumnii și picioarele, în timp ce doi dintre inculpați au aplicat și lovituri cu cuțitul, faptele constituie tentativă la omor pentru toți inculpații, întrucât în această situație există coautorat la infracțiunea de tentativă la omor, neavând relevanță că unele dintre lovituri au fost de o intensitate mai mică și numai loviturile aplicate de unii dintre inculpați au fost de natură să producă rezultatul periculos, cât timp prin loviturile aplicate în comun, au slăbit puterea victimei de a se apăra.
Prin sentința penală nr.214 din 3 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr 3412/104/2013, în baza art. 32 alin. 1 și art. 33 alin. 2 rap. la art. 188 alin. 1 și 2 din rap. la art. 189 alin.1 lit. f și alin. 2 din C. pen. în vigoare din 1.02.2014 cu aplicarea art. 5 alin. 1 din același C. pen. (privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitive a cauzei) a fost condamnat inculpatul D.N. la pedeapsa principală de 8(opt) ani închisoare și la pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a(de a fi ales în autoritățile publice ori în alte funcții publice), b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și d(dreptul de a alege) din același Cod penal pe durată de 2 ani pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat.
În baza art. 32 alin. 1 și art. 33 alin. 2 rap. la art. 188 alin. 1 și 2 din C.pen. în vigoare din 1.02.2014 cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a (privind circumstanța agravantă a comiterii faptei de 3 persoane) și a art. 5 alin. 1 din același C.pen. (privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitive a cauzei) a fost condamnat inculpatul D.C., la pedeapsa principală de 6 (șase) ani închisoare și la pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a(de a fi ales în autoritățile publice ori în alte funcții publice), b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și d(dreptul de a alege) din același Cod penal pe durată de 1 an pentru infracțiunea de tentativă de omor.
În baza art. 32 alin. 1 și art. 33 alin. 2 rap. la art. 188 alin. 1 și 2 din C.pen. în vigoare din 1.02.2014 cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a (privind circumstanța agravantă a comiterii faptei de 3 persoane) și a art. 5 alin. 1 din același C.pen.(privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitive a cauzei) a fost condamnat inculpatul D. I. la pedeapsa principală de 5(cinci) ani închisoare și la pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (de a fi ales în autoritățile publice ori în alte funcții publice), b(dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și d(dreptul de a alege) din același Cod penal pe durată de 1 an pentru infracțiunea de tentativă de omor.
În baza art. 32 alin. 1 și art. 33 alin. 2 rap. la art. 188 alin. 1 și 2 din C.pen. în vigoare din 1.02.2014 cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a (privind circumstanța agravantă a comiterii faptei de 3 persoane) și a art. 5 alin. 1 din același C.pen. (privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitive a cauzei) a fost condamnat inculpatul D. I.N. la pedeapsa principală de 5(cinci) ani închisoare și la pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a(de a fi ales în autoritățile publice ori în alte funcții publice) , b(dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și d (dreptul de a alege) din același Cod penal pe durată de 1 an pentru infracțiunea de tentativă de omor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații D.N., D.C., D. I. și D.I.N..
În apel, inculpații au solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legale pentru a se stabili dacă leziunile prezentate de partea vătămată G.I. au pus în primejdie viața acestuia, având în vedere concluziile exprimate de expertul parte în sensul că aceste leziuni nu au fost de natură să pună în primejdie viața victimei. În subsidiar s-a solicitat efectuarea unei adrese la Comsia Superioară de avizare a actelor medico-legale INML Mina Minovici București, cu același obiectiv.
Instanța de apel a respins această solicitare la termenul de judecată din data de 23 10 2014, această probă fiind apreciată ca nefiind utilă cauzei, în condițiile în care a fost deja efectuată încă din faza de urmărire penală o expertiză medico-legală, care a concluzionat că partea vătămată G. P. a suferit leziuni ce au necesitat 17-18 zile îngrijiri medicale, iar leziunile traumatice au pus în primejdie viața acestuia, acest raport de expertiză fiind avizat cu avizul nr. 62/E2/27 06 2013. În plus la instanța de fond a fost efectuat un nou raport de expertiză medico-legală cu același obiectiv, care a concluzionat în același sens, respectiv raportul de nouă expertiză medico-legală nr 302/A5/03 03 2014.
Examinând hotărârea atacată, în raport de actele și lucrările dosarului, motivele de apel invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 417 alin 2 Cod pr.penală, curtea de apel constată că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul situației de fapt, instanța de apel constată că aceasta a fost corect reținută de prima instanță, pe baza unui material probator just administrat și apreciat din care se desprinde desfășurarea conflictului în două etape.
Astfel, inițial conflictul s-a derulat la barul cunoscut la ,,La Mirel";de pe strada .. din Slatina, între persoana vătămată G. P. și martorul D. M. (tatăl a trei dintre inculpații din cauză), ocazie cu care cei doi, pe fondul consumului de alcool și-au adresat injurii reciproc și și-au aplicat reciproc lovituri cu palmele peste față.
După terminarea acestui prim conflict, martorul D.M. a părăsit incinta barului, însă și-a anunțat familia, iar la rândul său partea vătămată l-a anunțat pe fratele său, G. D., să vină să îl ia de la bar. În timp ce partea vătămată și fratele său se deplasau de la bar către casă, în apropierea barului, s-au întâlnit cu inculpatul D. N., care era înarmat cu un par și un cuțit, fiind însoțit de martorii G.M. și T. A. zisă A. care îi așteptau la intersecția străzilor. În timp ce victima purta discuții cu acest inculpat și cu persoanele ce îl însoțeau, la fața locului au sosit și ceilalți trei inculpați, respectiv D.C., D.I. și D. Ionuț, care au coborât dintr-un taxi, toți trei inculpații fiind de asemenea înarmați, inculpatul D.C. având asupra lui un cuțit, inculpatul D.I.N. un cuțit și inculpatul D.I. o cazma. Cu această ocazie, inculpații D.I. și D.C. au alergat după martorul G.D.F., în timp ce inculpatul D.I.N. a prins și lovea cu picioarele pe victima G.P. după care, când inculpații D.I. și D.C. au revenit, toți cei patru inculpați din cauză au agresat victima G. P., chiar și după ce și-a pierdut cunoștința, prin lovire cu pumnii și picioarele, doi dintre inculpați aplicând și lovituri cu cuțitele, respectiv inculpații D.C. și D. I. N., în urma loviturilor aplicate de cei patru inculpați partea vătămată suferind leziuni de violență ce au necesitat pentru vindecare un număr de 17-18 zile de îngrijiri medicale și care au pus viața acesteia în primejdie. În timp ce victima G.I. era agresată, martora G.M.D., cumnata victimei, a făcut gestul de a se așeza deasupra victimei ce era căzută la sol spre a nu mai fi lovit însă a fost prinsă de păr și înlăturată de inculpatul D.C. A intervenit și partea vătămată G.M., mama victimei G.P., pentru a-l apăra pe acesta, însă inculpatul D.N. i-a aplicat acesteia o lovitură de sus în jos cu parul, inculpatul intenționând să lovească pe partea vătămată G.M. în zona capului, însă lovitura a fost parată de către aceasta cu brațul drept astfel că, drept urmare, a suferit o fractură la nivelul acestui antebraț.
În consecință, în mod just în raport de probatoriile administrate (declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, parțial declarațiile inculpaților) s-a reținut participarea tuturor inculpaților la comiterea faptei asupra părții vătămate G.I. și de asemenea a fost corect reținută forma de vinovăție având în vedere circumstanțele reale în care inculpații au acționat, respectiv lovituri repetate, aplicate de cei patru inculpați împreună, fiind astfel evident că, au acceptat posibilitatea producerii decesului victimei, chiar dacă nu au urmărit acest lucru.
Referitor la apărările inculpaților, se reține că în faza de urmărire penală și la prima instanță inculpații au susținut că singurul care a aplicat lovituri persoanei vătămate G.I. a fost martorul D. M. Astfel, au susținut că partea vătămată a încercat să îl lovească pe inculpatul D.N. cu un topor și în aceste împrejurări a intervenit martorul Dursan Marin, care a aplicat lovituri părții vătămate cu un cuțit.
În faza de apel, cei patru inculpați au recunoscut parțial o implicare minimă în conflict însă numai pentru inculpații D.I. și D.N., susținând însă că ceilalți doi inculpați nu au participat în niciun fel la acest conflict, aflându-se în apropiere, la aproximativ 20-30 m distanță. Între declarațiile inculpaților există însă numeroase contradicții care nu au fost lămurite de inculpați în niciun fel. Astfel, în timp ce inculpatul D.I.N.(fila 97 inst de apel) a susținut că el a fost singurul înarmat cu un cuțit iar ceilalți inculpați nu au avut nici un obiect contondent asupra lor, inculpatul D.C. (fila 99 inst de apel) a susținut că și inculpatul D.I. a avut asupra lui o cazma pe care a luat-o de la domiciliul martorei T.A., din apropierea locului conflictului, iar inculpatul D.I. a recunoscut că a avut asupra lui o cazma însă a susținut că a venit cu ea de acasă nu că a luat-o de la domiciliul martorei, așa cum susține celălalt inculpat.
Astfel, în esență în faza de apel inculpații s-au apărat susținând că singurul care a lovit-o pe victima G.I. a fost D.I., acesta recunoscând la rândul său numai o singură lovitură aplicată cu un cuțit în picior victimei G.P.. Inculpatul a arătat că partea vătămată G.I. era înarmat cu un topor și încerca să îl lovească pe tatăl său D.M., inculpatul fiind astfel nevoit să intervină pentru a-l apăra pe tatăl său. În faza de urmărire penală inculpatul D. N. a susținut că partea vătămată încerca să îl lovească pe el cu un topor și în aceste condiții a intervenit D. M. care a lovit-o pe partea vătămată cu cuțitul (fila 95-96 urm pen). Această declarație a fost susținută și de ceilalți inculpați în faza urmăririi penale, inculpații neoferind nicio explicație plauzibilă pentru aceste contradicții între depozițiile din diferite faze procesuale.
Toate aceste nepotriviri și contradicții între declarațiile inculpaților precum și între propriile declarații date de inculpați în diferite faze procesuale, necoroborate cu alte probe administrate demonstrează încercarea acestora de a minimaliza răspunderea penală prin susținerea unei participați cât mai reduse la conflict.
Inculpatul D.N. a recunoscut numai fapta comisă asupra părții vătămate G.M., susținând că a lovit-o pe partea vătămată G.M. în încercarea de a o dezarma de cuțit, întrucât aceasta încerca să îl lovească. Această apărare este infirmată de depozițiile martorilor audiați, care nu au confirmat că partea vătămată era înarmată, dimpotrivă toți martorii audiați au susținut că victima încerca să îl apere pe G.I. de loviturile pe care inculpații i le aplicau și, în aceste condiții, inculpatul D.N. a încercat să o lovească cu un par în zona capului pentru a o îndepărta, însă partea vătămată s-a apărat ridicând brațul drept deasupra capului, lovitura îndreptată în zona capului fiind astfel parată de victimă. În plus, raportul medico- legal întocmit la urmărirea penală, astfel cum a fost și avizat de Comisia Superioară de avizare a actelor medico-legale pledează pentru acest mod de derulare a evenimentelor, fiind confirmat că leziunea de la braț, respectiv fractura de cubitus suferită de victimă în aceste împrejurări reprezintă o leziune de autoapărare (filele 43-44 dos urm pen).
Sunt nefondate și susținerile inculpaților referitoare la existența unor contradicții între depozițiile martorilor din diverse faze procesuale și respectiv susținerea că partea vătămată G.I. nu a precizat cine i-a aplicat loviturile. În realitate declarațiile martorilor sunt constante pe tot parcursul procesului penal și demonstrează situația de fapt astfel cum a fost reținută de prima instanță și expusă anterior, iar declarațiile victimei G.I. sunt de asemenea constante în sensul că toți cei patru inculpați i-au aplicat lovituri în diferite zone ale corpului până când și-a pierdut cunoștința, fiind explicabil astfel că după acest moment partea vătămată nu mai poate preciza cu exactitate derularea conflictului.
Apărarea inculpaților în sensul că numai D.N. și D.I. ar fi fost implicați în conflict, nu și ceilalți doi inculpați care au fost la o distanță de 20-30 de metri de locul conflictului, este infirmată de declarațiile persoanelor vătămate și ale martorilor audiați, care au susținut constant că toți cei patru inculpați, prin acțiuni comune au aplicat lovituri persoanei vătămat G.P., iar inculpatul D.N. a aplicat o lovitură cu parul și persoanei vătămate G.M.. Elocvente în acest sens sunt declarațiile martorilor V.I. (fila 62 dos urm pen și 138 instanța de fond), V.F. (64 urm pen, fila 141 inst de fond), D.C., care a susținut că imediat după ce au sosit cu taxi ceilalți trei inculpați "toți cei patru inculpați au năvălit asupra victimei"; (64 urm pen, fila 82 instanță), D.M. (fila 75 urm pen, 275 dos inst de fond) B. F. (66 urm pen, inst de fond fila 143), dar și declarațiile celorlalți martori audiați în faza de urmărire penală și instanța de fond, care susțin implicarea tuturor celor patru inculpați în conflict.
Pentru toate aceste considerente, criticile formulate de inculpați referitoare la reținerea vinovăției sunt nefondate.
Astfel, în mod corect s-a reținut de prima instanță contribuția tuturor celor patru inculpați în calitate de coautori la comiterea faptei de tentativă de omor asupra părții vătămate G.P., în condițiile în care cei patru inculpați au acționat conjugat, săvârșind împreună acte de violență asupra părții vătămate, neavând relevanță faptul că unele lovituri, au fost de o gravitate mai redusă și nu puteau singure să producă rezultatul periculos. Astfel, acțiunea inculpaților D.C. și D.I. de a aplica victimei lovituri cu cuțitul în diferite zone ale corpului (lombar dreapta, coapsa dreaptă), s-a întrepătruns cu acțiunea celorlalți doi inculpați care au continuat să lovească victima cu pumnii și picioarele în diferite zone ale corpului în timp ce era doborâtă la pământ.
În mod corect a fost respinsă de instanța de fond cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă de omor în vătămare corporală gravă.
Criticile referitoare la concluziile raportului de constatare medico-legal efectuat la urmărirea penală în sensul că partea vătămată G.I. a suferit vătămări ce au pus în primejdie viața acestuia sunt neîntemeiate. Astfel, se constată că raportul de constatare medico-legal nr 1169/E/2013 emis de IML Craiova a fost avizat de Comisia de Avizare și control a actelor medico-legale din cadrul IML Craiova, iar în faza de judecată în primă instanță a mai fost efectuat un raport de nouă expertiză medico-legală, respectiv raportul nr 302/ A5/03 03 2014, care a concluzionat în același sens, opinia expertală efectuată de expertul parte și depusă la dosarul cauzei (fila 165 dos fond vol II) în sensul că leziunile traumatice prezentate de partea vătămată G.I. nu au pus în primejdie viața acestuia, nu sunt de natură să înlăture concluziile raportului de constatare medico-legală și respectiv ale raportului de nouă expertiză medico-legală. În plus, nu se impunea nici avizarea celor două rapoarte medico-legale de Comisia Superioară de avizare a actelor medico-legale la INML Mina Minovici, având în vedere că nu există contradicții între actele medico-legale, fiind incidente dispozițiile art 24 alin 1 din OG 1/2000, conform căruia efectuarea acestei avizări se impune numai atunci când se constată contradicții între concluziile diferitelor acte medico-legale.
Referitor la împrejurarea că nu toți inculpații au aplicat lovituri cu cuțitul, trebuie menționat că, în condițiile în care toți cei patru inculpați au acționat conjugat, prin acțiuni comune, aplicând lovituri simultane și repetate victimei cu pumnii și picioarele, în timp ce inculpații D.C. și D.I.N. au aplicat și lovituri cu cuțitul în mod just s-a reținut că faptele constituie tentativă la omor pentru toți cei patru inculpați, practica judiciară statuând în mod constant că în această situație există coautorat la infracțiunea de tentativă la omor, neavând relevanță că unele dintre lovituri au fost de o intensitate mai mică și numai loviturile aplicate de unii dintre inculpați au fost de natură să producă rezultatul periculos, cât timp prin loviturile aplicate în comun aceștia au slăbit puterea victimei de a se apăra.
De asemenea, nu poate fi ignorată nici împrejurarea că toți inculpații s-au deplasat la locul conflictului înarmați cu diverse obiecte, au participat în mod direct la conflict prin lovituri repetate aplicate victimei, iar după ce au adus victima în stare de inconștiență, inculpații au plecat de la locul faptei și nu au întreprins nimic pentru a înlătura consecința faptelor, fiindu-le indiferentă posibilitatea de agravare a stării în care victima se afla.
De asemenea în mod just prima instanță a reținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se putea reține comiterea faptelor în legitimă apărare, dat fiind faptul că incidentul inițial desfășurat la bar între G.I. și D.M. s-a încheiat prin plecarea martorului de la bar, nefiind astfel îndeplinită condiția referitoare la iminența unui atac direct care să pună în pericol grav persoana sa, iar cu privire la a doua parte a conflictului, conduita inculpaților, astfel cum a fost descrisă anterior nu poate constitui legitimă apărare, nefiind îndeplinită condiția de proporționalitate în raport de actele de violență redusă exercitate de victimă în încercarea de a se apăra ținând cont și de numărul mare de inculpați, care au acționat împreună prin acțiuni conjugate, toți fiind înarmați cu diferite obiecte.
În ce privește fapta comisă de inculpatul D. N., constând în aplicarea unei lovituri cu un par peste brațul drept părții vătămate G.M., în mod just s-a reținut că fapta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, având în vedere circumstanțele reale de comitere a faptei, în condițiile în care lovitura a fost direcționată în zona capului părții vătămate, însă aceasta a reușit să se apere parând lovitura cu brațul drept, fiindu-i cauzată fractură de cubitus, cu 5-40 de zile îngrijiri medicale, leziunea fiind considerată leziune de autoapărare, elocvent în acest sens fiind raportul de constatare medico-legală nr 1180/E/2013 și avizul nr 61/E2/2013 întocmit de Comisia de Control și Avizare a actelor medico-legale de pe lângă IML Craiova (filele 43-45 dos urm pen).
Pentru toate aceste considerente, criticile formulat de inculpați referitoare la reținerea vinovăției și încadrarea juridică a faptelor sunt nefondate, fiind reținut în mod just că fapta comisă de către inculpatul D.N. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art.20 alin. 1 rap. la art. 188 alin. 1 și 2 rap.la art. 189 alin.1 lit. f și alin. 2 din C. penal actual iar cea a celorlalți trei inculpați pe cele ale infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 32 alin.1 rap. la art. 188 alin.1 și 2 din același C.pen.
Analizând hotărârea atacată și prin aplicării dispozițiilor art 5 Cpen actual privind aplicarea legii penale mai favorabile, se constată că în mod just prima instanță a reținut ca fiind mai favorabile dispozițiile actualului cod penal, din punct de vedere al calificării faptelor, fiind eliminată forma de calificare a infracțiunii de tentativă de omor comisă în public.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpaților, criticile formulate de inculpați sunt de asemenea neîntemeiate.
Prima instanță a realizat o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale de individualizare a pedeselor aplicate inculpaților, prin luarea în considerare a gravității faptelor comise de inculpați împreună, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, ținând cont și de contribuția efectivă a acestora la comiterea faptelor, urmările cauzate, conduita anterioară a inculpaților, toți cei patru inculpați fiind cunoscuți cu antecedente penale, în sensul că au fost sancționați administrativ prin patru ordonanțe distincte ale parchetului pentru fapte de violență, iar inculpatul D.N. a suferit în plus față de ceilalți trei inculpați și o condamnare la pedeapsa amenzii penale pentru o infracțiune la regimul circulației rutiere, elemente în raport de care instanța apreciat corect că scopul pedepsei poate fi realizat prin aplicarea pedepselor în cuantumul și modalitatea de executare stabilită de prima instanță, nefiind necesară reindividualizarea pedepselor de către instanța de apel.
În mod corect nu au fost reținute în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante, raportat la cele mai sus reținute, în cauză nefiind identificate împrejurări care să poată primi această semnificație juridică, raportat la natura și gravitatea faptelor, urmările produse, modalitatea și împrejurările comiterii.
Pentru toate considerentele expuse anterior, constatând că apelurile sunt nefondate, urmează a fi respinse.
