Drept penal – mijloace de probă indirecte. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Hotărâre nr. 348 din data de 08.07.2016
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată :
Prin rechizitoriul nr. 314/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului T.B.N., aflat în prezent sub măsura preventivă a controlului judiciar, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 188 alin. 1 - art. 189 alin. 1 lit. d C.pen. și art. 233 C.pen. - art. 234 alin. 1 lit. c, d și f C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. (persoana vătămată I.A.).
În actul de sesizare al instanței s-a reținut următoarea situație de fapt: în noaptea de 18/19.04.2007, trei persoane mascate au intrat în camera persoanei vătămate E.M., unul dintre aceștia întrebând-o pe sus numita unde sunt banii pe care victima I.A., i-a scos de la bancă, specificându-i că știe că a fost împreună cu I.A. atunci când a efectuat retragerea sumei de bani din bancomat.
Persoana vătămată E.M. a răspuns că nu știe nimic de acești bani, iar unul dintre cei trei autori a început să o lovească cu un baston din cauciuc peste cap, burtă și picioare. În acest timp, o a treia persoană căuta banii în camera persoanei vătămate, dar întrucât nu au găsit nicio sumă de bani, au sustras două bijuterii din aur, un telefon mobil marca PHILIPS 588 și un card bancar.
La un moment dat, E.M. și-a pierdut cunoștința pentru scurt timp, iar când și-a revenit a constatat că era în continuare lovită, iar unul dintre autori a întrebat-o codul PIN al cardului său bancar. E.M. le-a spus codul PIN, după care unul dintre autori s-a adresat altuia cu apelativul "G."; sau "G.";, spunându-i că a pierdut sprayul lacrimogen. În continuare, doi dintre autori au ieșit din camera persoanei vătămate E.M., iar al treilea a rămas și i-a rupt lenjeria intimă, moment în care unul dintre autorii care ieșise din cameră, i-a spus acestuia să o lase pentru că este o persoană în vârstă.
Autorul rămas în cameră a lovit-o atunci pe persoana vătămată E.M. cu bastonul în cap, aceasta pierzându-i din nou cunoștința, iar când și-a revenit, a văzut că a fost imobilizată fizic de autori, fiind legată cu bandă adezivă tip scotch la mâini, picioare și gură.
Așa cum se reține din certificatul medico-legal nr. 310/19.04.2007, persoana vătămată E.M. a suferit leziuni traumatice la nivelul cotului și genunchiului stâng, necesitând pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale.
În continuare s-a reținut că cel puțin trei persoane mascate au pătruns, prin spargerea geamurilor ușii și forțarea încuietorii acesteia, în partea de casă locuită de victima I.A.. Deoarece persoana vătămată C.M. se afla în camera din care se intra în cea a victimei, aceasta a fost prima agresată, unul dintre autori lovind-o, în timp ce se afla în pat, cu un lemn în cap și antebrațul stâng, pe care sus numita îl ridicase instinctiv pentru a se apăra.
La fel ca și în cazul persoanei vătămate E.M., persoanei vătămate C.M. i s-a pus plapuma pe cap și a fost întrebată unde sunt banii, aceasta răspunzând că nu știe despre banii fiului său. În urma loviturilor primite, persoana vătămată C.M. a căzut, iar cel care o lovise a început să răscolească în ladă, după care s-a întins în pat și i-a spus persoanei vătămate să nu se ridice, ca să nu o omoare, presând-o pe ceafă cu un obiect metalic.
În acest timp, un alt autor căuta banii și răscolea în camera respectivă, iar un al treilea încerca să intre în camera victimei I.A., care auzise ce se întâmplă și încerca să se opună pătrunderii în camera sa, poziționându-se în dreptul ușii.
Cu toate acestea, autorii au forțat ușa până au scos-o din balamale și au început să îl lovească pe victimă cu un corp dur, preponderent în zona capului,cerându-i să le spună unde sunt banii. Victima le-a răspuns autorilor că nu mai are banii, pentru că i-a cheltuit pe materiale de construcție și i-a rugat să nu o omoare pe mama sa.
La un moment dat, persoana vătămată C.M. l-a auzit pe fiul său rostind cuvintele "tocmai tu"; sub formă de întrebare, după care nu l-a mai auzit, ceea ce denotă faptul că victima îl cunoștea cel puțin pe unul dintre autori.
Imediat, unul dintre autori i s-a adresat altuia cu apelativul "G."; și i-a spus că pot pleca, deoarece nu au găsit nimic.
Autorii au plecat, însă unul dintre aceștia s-a întors înspre persoana vătămată și i-a spus acesteia să nu se ridice, că altfel o vor omorî. Atunci când au ieșit din locuință, pentru a deschide ușa de la intrare, autorii au folosit un fragment de material textil cu care au înfășurat mânerul interior al ușii.
Autorii au părăsit locul faptei prin spatele imobilului, escaladând gardul împrejmuitor, ocazie cu care unul dintre aceștia rupându-și mănușa în gard, rămânând agățat în gard un deget al unei mănuși.
După ce nu a mai auzit nici un zgomot, persoana vătămată C.M. s-a ridicat și s-a dus în camera fiului său, găsindu-l pe acesta mort.
Între timp, persoana vătămată E.M. a reușit să se elibereze și s-a deplasat în camera martorului Ghiță Viorel, care nu fusese atacat de autori și nici nu auzise vreun zgomot, spunându-i acestuia ce s-a întâmplat, după care s-au dus împreună în camerele din față, unde locuia victima, și au văzut-o pe C.M..
În continuare, după ce au observat că victima a decedat, martorul Ghiță Viorel a sesizat organele de poliție.
În urma loviturilor primite, persoana vătămată C.M. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 25-30 de zile de îngrijiri medicale.
Victima I.A. a decedat din cauza contuziei cerebrale difuze (traumatism cranio-cerebral închis), prin lovirea activă cu corp dur și/sau topor(razant la planul scalpului).
După comiterea faptei, în jurul orelor 03.00, două persoane neidentificate, probabil doi dintre autori, au încercat să scoată bani de pe cardul bancar sustras din posesia persoanei vătămate E.M., de la un bancomat aflat la parterul complexului comercial Winmarkt din Ploiești. În acest sens a fost întocmită nota tehnică nr. 366125/2014 aflată la filele 127 din vol.I d.u.p..
Se mai reține în actul de sesizare al instanței că, după comiterea faptei inculpatul T.B.N. a părăsit teritoriul României și la un moment dat a locuit în Italia în același apartament cu martorul G.F.V., căruia i-a povestit modalitatea în care s-au comis faptele, specifîcându-i că el este cel care l-a omorât pe victimă, lovindu-1 în cap cu o bâtă.
Se menționează că, din declarația martorului rezultă că inculpatul i-a spus că victima a reușit să îi tragă cagula de pe față și din acest motiv T.B.N. 1-a omorât pe I.A..
Această parte a depoziției se coroborează cu declarația persoanei vătămate C.M. care a arătat că 1-a auzit pe fiul său spunând "tocmai tu", după care nu 1-a mai auzit, ceea ce fundamentează concluzia că victima a fost ucisă pentru că 1-a recunoscut pe autor.
Se mai motivează în actul de sesizare al instanței că, modalitatea de comitere a faptei așa cum i-a fost relatată martorului se coroborează și cu concluziile raportului de necropsie efectuat în cauză, din care rezultă că victima a decedat din cauza contuziei cerebrale difuze (traumatism cranio-cerebral închis), prin lovirea activă cu corp dur și/sau topor (razant la planul scalpului).
Pentru a verifica sinceritatea martorului, acesta a fost testat cu aparatul poligraf, G.F.V. răspunzând sincer la întrebările relevante ("tu ai înscenat că T.B. a participat la omorul din aprilie 2007?" și "ți-a spus T.B. că 1-a lovit pe I.A., G., cu o bâtă în aprilie 2007?").
Totodată, concludent în stabilirea vinovăției inculpatului T.B.N. se invocă și rezultatul raportului de expertiză criminalistică nr. 758283 din data de 16.06.2015, efectuat de LG.P.R. - I.N.C. - Serviciul biocriminalistică, în urma genotipării fragmentului de material textil ridicat de pe gardul împrejmuitor al locuinței victimei (degetul de mănușă).
În urma expertizei au fost puse în evidență un amestec de profiluri genetice ce provine de la minim trei persoane, fără a se putea stabili proporția fiecărui profil, în acest amestec sunt incluse profilul genetic al victimei I.A., precum și alele ale profilului genetic al inculpatului T.B.N..
În cauză, s-au solicitat lămuriri expertului, care a învederat faptul că alelele identificate aparțin inculpatului, însă sunt într-o proporție mică și acoperite de sângele victimei, astfel încât, potrivit normelor de laborator nu se poate exprima un rezultat de certitudine.
Prin urmare, se constată că este indubitabil faptul că mănușa în cauză a fost purtată de inculpat la un moment dat, dar având în vedere că celulele epiteliale ale acestuia erau acoperite de sângele victimei I.A., este dincolo de orice îndoială că inculpatul a purtat aceste mănuși nu oricând, ci atunci când 1-a omorât pe I.A..
În plus, o altă probă care demonstrează vinovăția inculpatului se menționează a fi aceea că telefonul mobil sustras din locuința victimei s-a aflat asupra lui T.B.N..
Astfel, la data de 19.04.2007, în jurul orelor 15.00, pentru a compensa o datorie existentă, inculpatul T.B.N. i-a dat telefonul mobil sustras de la victima I.A., martorei D.E.C., care, la rândul său, i 1-a vândut martorei S. M. D., de la care a și fost recuperat de organele de poliție.
În aceste condiții, inculpatul T.B.N. a fost audiat la data de 20.04.2007, moment în care a declarat că a cumpărat acest telefon la data de 19.04.2007, în jurul orelor 11.30, de la o persoană necunoscută din zona D. M. din Ploiești. De asemenea, inculpatul a arătat că cel care i-a vândut telefonul mai era însoțit de alte două persoane, care stăteau mai în spate și a arătat că ar putea să îi recunoască pe unul din cei doi, precum și pe vânzător.
Prin urmare, s-a procedat la o recunoaștere din planșă fotografică, acesta recunoscându-1 pe numitul G.V. ca fiind unul din cei doi care îl însoțeau pe cel care i-a vândut telefonul.
La data de 05.02.2015, T.B.N. a fost audiat din nou, de această dată în calitate de suspect, ocazie cu care a declarat că, de fapt, nu a fost niciun moment sigur de faptul că persoana recunoscută din planșă foto ar fi fost cel care se afla cu vânzătorul. De asemenea, T.B.N. a declarat că este de acord să facă o nouă recunoaștere din fotografie.
La data de 19.02.2015, s-a procedat la prezentarea mai multor fotografii, printre care și cea a numitului G.V., însă T.B.N. a arătat că nu recunoaște nicio persoană.
Ulterior, la data de 05.06.2015, T.B.N. a fost audiat în calitate de inculpat, ocazie cu care a arătat că, de fapt, a mințit atunci când a spus că nu mai recunoaște nicio persoană din planșă fotografică și că recunoașterea inițială corespunde adevărului.
Martorul G.F.V. a arătat că, înainte ca inculpatul să îi povestească modalitatea în care a comis fapta, T.B.N. i-a cerut să se întâlnească și 1-a întrebat ce a declarat organelor judiciare atunci când martorul a fost anchetat cu privire la un telefon sustras și găsit asupra sa, iar martorul i-a spus că a declarat că 1-a cumpărat de la o persoană necunoscută din zona restaurantului D. M.
Este adevărat că inculpatul a dat o declarația asemănătoare cu cele indicate de martor înainte de a discuta cu acesta, însă faptul că martorul nu a fost acuzat de furt, 1-a motivat pe inculpat să își mențină declarația și în prezent.
Cu ocazia audierii în calitate de suspect, T.B.N. a arătat că nu are prieteni în localitatea Bărcănești, pentru a demonstra că este imposibil ca el să fi comis faptele ce fac obiectul prezentei cauze, dar cu ocazia confruntării efectuate între el și martorul G.F.V. a reieșit că inculpatul cunoaște mai multe persoane din respectiva localitate, toate acestea fiind bănuite că ar fi participat la faptă.
Inculpatul a fost testat cu aparatul poligraf, iar răspunsurile lui la întrebările relevante ("tu l-ai omorât pe I.A., zis G.?) au provocat modificări specifice comportamentului simulat.
În dovedirea acestei situații de fapt în faza de urmărire penală au fost administrate următoarele probatorii: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, raport de necropsie, rapoarte de expertiză medico-legală, declarații martori, declarația martorului G. F.n V., fila 288, Vol.I d.u.p., rapoarte de expertiză criminalistică - poligraf , raport de expertiză criminalistică - ADN, proces verbal întocmit de procurorul de caz, referitor la urma biologică în care au fost puse în evidență alele inculpatului-fila 211Vol.I d.u.p., procese-verbal de confruntare dintre inculpat și martorul G. F. V., declarațiile inculpatului, imaginile surprinse de camerele de luat vederi la momentul folosirii cardului bancar sustras de la victimă, filele 127 din vol.I d.u.p.
În baza acestor probatorii la data de 30.06.2015, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Prahova, a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 237/UP/2015.
Contestația inculpatului împotriva încheierii de ședință prin care s-a dispus arestarea sa preventivă a fost respinsă de instanța de control judiciar.
La data de 24.08.2015 a fost întocmit actul de sesizare a instanței cu propunerea de trimitere în judecată a inculpatului T.B.N..
Cauza a fost înregistrată la aceeași dată pe rolul Tribunalului Prahova, măsura arestării preventive fiind verificată și menținută prin încheierea de ședință din data de 25.08.2015.
Prin încheierea de ședință din data de 30.09.2015, judecătorul cauzei a respins cererea privind restituirea cauzei la parchet , formulată de inculpatul T.B.N., ca neîntemeiată.
În baza art.346 alin.2 C.pr.pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 314//P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova apreciind că sunt respectate dispozițiile art.328 C.pr.pen., privind legalitatea administrării probelor, cât și dispozițiile art. 114-123 din același cod, precum și a efectuării actelor de urmărire penală, constatând că instanța este competentă din punct de vedere material, teritorial și funcțional să soluționeze prezenta cauză.
În baza art.346 alin.2 C.pr.pen, a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpatul T.B.N. .
Contestația împotriva încheierii de camera preliminară precum și toate contestațiile prin care a fost menținută măsura arestării preventive dispusă față de inculpat în procedura de camera preliminară, au fost analizate și de instanța de control judiciar, care a menținut toate încheierile de ședință pronunțate înainte de începerea judecării cauzei și care au fost contestate de inculpat.
În faza de judecată au fost încuvințate toate probatoriile solicitate de inculpat, astfel au fost reaudiați martorii din acte, a fost reaudiat martorul denunțător și s-au solicitat relații de la Institutul Național de Criminalistică București cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză- fila 59 vol.II d.f..
Cu privire la probatoriile administrate în faza de cercetare judecătorească instanța reține următoarele aspecte relevante cauzei.
În faza de cercetare judecătorească inculpatul a fost deținut în Penitenciarul Mărgineni în același loc de detenție cu martorul G.F.V. fiind prezenți în vederea audierii la același termen de judecată imobilizați cu același mijloc de imobilizare ce a fost desfăcut în fața instanței.
S-a procedat la audeierea separată a acestora, primul fiind audiat inculpatul T.B.N. - fila 72 Vol.II d.f.
Inculpatul nu recunoaște acuzațiile aduse susținând că singura sa vinovăție este că ,,a cumpărat un telefon mobil DAR NU POATE să redea numele celui de la care l-a achiziționat.,,
Cu privire la această susținere tribunalul constată că în faza de urmărire penală inculpatul a fost audiat la data de 20.04.2007 în calitate de martor- fila106 Vol.I d.u.p. și a declarat că a cumpărat acest telefon la data de 19.04.2014 (în dimineața zilei în care s-a comis omorul, din zona restaurantului ,,D. M.,, zonă cunoscută locuitorilor orașului Ploiești ca fiind zona unde se poate achimba la negru valută și cumpăra telefoane sau altă aparatură de dimensiune mica folosită în comunicare).
Cu ocazia audierii în calitate de martor inculpatul susține că îl poate recunoaște ,, cu siguranță, fără nici o ezitare,, pe cel de la care a cumpărat telefonul indicându-l dintr-o planșă fotografică pe numitul G.V..
Ulterior la data de 05.02.2015 când a fost din nou audiat în calitate de suspect a declarant că ,,nu a fost nici un moment sigur,, de faptul că persoana recunoscută ar fi fost cel care se afla cu vânzătorul, s-a procedat la o nouă recunoaștere din grup la data de 19.02.2015 când inculpatul nu a recunoscut nici o persoană deși printre fotografii se afla și fotografia lui G.V. pe care îl indicase initial.
Tot pe acest aspect al achiziționării telefonului a fost audiat și în calitate de inculpat, la data de 05.06.2016- fila 95 Vol.II d.u.p.,când susține că cel de la care a achiziționat telefonul l-a perceput ca pe o persoană care vinde ocazional dar că nu îl poate recunoaște, că nu l-a văzut bine la față din cauza șepcilor și că el a spus de la început polițiștilor că nu este,, sigur dacă el este,,ceea ce contrazice total prima declarative, în care afirmă că îl pot recunoaște ,, cu siguranță, fără nici o ezitare, indicându-l pe martorul G.V..
În instantă la termenul din data de 25.05.2016, martorul G.V.- fila 211, Vol.II, d.f., declară că nu a vândut telefoane mobile și nu își explică de ce inculpatul îl indică pe el ca fiind cel care se afla în apropierea celui care a i-a vândut un telefon.
Față de această depoziție a martorului, inculpatul prin apărător solicită să se consemneze în încheierea de ședință faptul că formulează plângere împotriva acestui martor pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă ( încheierea de ședință din data de 25.05.2016), aspect care nu s-a materializat deoarece, ulterior nu a mai solicitat copie de pe încheierea de ședință și declarația martorului.
Pe acest aspect al achiziționării telefonului tribunalul constată atitudinea oscilantă a inculpatului care își schimbă depoziția la fiecare audiere, încercând să conducă cercetarea pe piste ce creează dubii, având în vedere poziția sa procesulă lipsită de fermitate pe acest segment probatoriu, al deținerii telefonului victimei.
Revenind la declarația inculpatului data în faza de judecată, acesta în continuare susține că în acea perioadă avea multe telefoane date spre vânzare prin magazinele gen ,,Consignație,, dar deși pentru acest gen de vânzări se întocmesc documente, declară că nu dispune de asemenea acte.
În continuare susține că a mers la martora Dobrin Claudia să îi ofere telefonul deoarece avea la ea o datorie pentru o pereche de blugi.
Audiată în fața instanței de judecată martora susține că în realitate ,, inculpatul s-a prezentat la domiciliul meu, mi-a spus că are nevoie de bani și dorește să vândă un telefon,,- fila 45 Vol.IId.f Martora explică de ce la urmărire penală a vorbit de o pretisă datorie în sensul că i-a fost teamă de consecințe dacă ar recunoaște organelor de urmărire penală faptul că lucrând într-un cazinou, împreună cu tatăl său se mai ocupa de specula cu diferite produse. Martora care locuia în apropiere de inculpat și pe care îl cunoștea, nu confirmă faptul că în acea perioadă inculpatul avea ca procupare cumpărarea și revânzarea unor telefoane mobile așa cum susține el.
Cu privire la martorul denunțător G.F.V., inculpatul declară că îl cunoaște din anul 2006, că se întâlnise cu acesta de vreo patru ori înainte de a se revedea în Italia, aspect contrazis prin dialogul confruntării între cei doi din care rezultă că au mulți prieteni comuni cunoscuți organelor judiciare pentru spargerile din locuințe.
Deasemenea susține că în Italia la un moment dat au observant împreună cum două personae au pus o geantă în mașină, au plecat și atunci el a supravegheat zona iar martorul G.F. a sustras geanta, fără să fie prinși de poliție, aspect pe care marorul nu îl confirmă, acesta vorbind despre spargerea unui autoturism din care au furat doar un ceas și nu o geantă.
Singurul aspect pe care inculpatul îl recunoaște în declaratie cu privire la cele denunțate de martorul G.F., este cel referitor la discuția depre telefon, în sensul că deși i-a fost atrasă atenția să nu spună nimănui că a fost anchetat în legătură cu telefonul mobil declară că i-a povestit acest lucru martorului denunțător G.F..
La aceeași dată (așa cum s-a menționat, cei doi fiind prezentați instanței împreună), a fost audiat și martorul denunțător G.F.V.-fila 74-76.Vol-IId.f.
Cu ocazia audierii în instanță acesta declară că nu mai manține denunțul formulat deoarece cele denunțate nu sunt reale, că a avut o înțelegere verbală cu procurorul care îl ancheta pe el într-un dosar de furt din bancomate, în sensul formulării unei declarații care să îl încrimineze pe inculpatul T.B. ca fiind autorul faptei de omor.
Întrebat cu privire la conținutul denunțului dacă i-a fost sugerat, dictat, acesta declară că nu i-a fost dictat de organul de anchetă dar că el a inventat această poveste pentru că mai știa ceva de la alți prieteni care au fost cercetați în cauză. Martorul declară că prin acest denunț el a urmărit de fapt să demonstreze organelor de anchetă că pot fi induse în eroare și că înainte de testarea cu aparatul poligraf a luat extraveral.
Martorul nu recunoaște inițial că s-a adresat procurorului de caz cu solicitarea de a îi fi remise actele din care să rezulte că a formulat denunț împotriva inculpatului pentru ca apoi în ședință publică când i-a fost prezentat memoriul adresat procurorului să recunoască demersul făcut.
De reținut din analiza cererii adresată de G. F.V. procurorului și înregistrată ca primire, la data de 07.03. 2016, că acesta solicită să îi fie remise înscrisurile doveditoare că a formulat denunțul până la data de 08.03.2016 când o instanță se va pronunța asupra cererii de revizuire pe care a formulat-o pentru a se valorifica acest denunț și să se reducă pedeapsa pe care o are de executat.
O data cu această cerere martorul G.F.V., adresează procurorului de caz și un memoriu, fila 68 din Vol.IId.f., prin care explică demersurile sale pentru a se valorifica denunțul, dar face și mențiunea că a avut o discuție cu inculpatul T.B.N. și acesta insistă să îi ofere o sumă de bani pentru retragerea denunțului. În dovedirea acestei afirmații atașează o corespondență pe care a primit-o de la inculpate, care în final menționează: ,, zi-mi ce decizie iei,, fila 69 Voil.IId.f.
În acest context instanța reține faptul că la data de 08. 03 2016, cu aproximativ o săptămână înainte de audieri, martorului G.F.V., prin sentința penală nr. 473/201 pronunțată în dosarul penal nr. 22667/281/2015, Judecătoria Ploiești, i-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva sentinței de condamnare. În acest dosar martorul a cerut revizuirea sentinței penale prin care fusese condamnat definitiv la o pedeapsă de 17 ani închisoare, motivul fiind acela că a furnizat informații cu caracter determinant în cauza care îl vizează pe inculpatul T.B.N..
Față de această împrejurare instanța de fond apreciază că acesta este principalul motivul pentru care martorul nu mai susține cele denunțate, fiind evidentă ulterior o înțelegere între el și inculpat atâta timp cât au fost transportați și prezentați în fața instanței, fiind imobilizați cu același mijloc de siguranță.
Totuși nu pot fi primite ca reale afirmațiile martorului în sensul că își explică faptul că cele relatate în denunțul initial coincid cu modul în care a fost comisă fapta, doar că el și-a imaginat și că nu T.B. i-a povestit cele întâmplate.
Analizând denunțul martorului se observă că acesta relatează detalii asupra modului de comitere a faptei pe care nu le putea cunoaște decât dacă a participat la comiterea acesteia sau dacă i-au fost relatate de un participant.
Instanța va reține ca veridice declarațiile date de martorul denunțător în faza de urmărire penală, declarații care se coroborează pe deplin cu situația de fapt reținută de organul de urmărire penală referitoare la modul în care mai multe persoane au pătruns în domiciliu victimei despre care știau că deține o sumă importantă de bani, în momentul pătrunderii în camera în care locuia victima, aceasta a ripostat la acțiunea celor care au pătruns în cameră, a tras cagula de pe fața unei persoane pe care a recunoscut-o moment în care conform martorului denunțător inculpatul l-a lovit pentru a evita o eventuală descoperire a autorilor.
Și aspectul declarat de martor că inculpatul i-a povestit că a încercat să scoată banii de pe card se coroborează cu celelalte probe și chiar dacă nu s-a reușit o identificare clară a acestor persoane imaginile sunt forte asemănătoare, în raportul de constatare întocmit de către Institutul pentru Tehnologii Avansate din cadrul SRI (filele 219 - 224, volum 1 dosar urmărire penală), a fost analizată fizionomia celor două persoane surprinse de camerele foto amplasate în apropierea bancomatului de unde, în noaptea comiterii faptei, s-au efectuat mai multe încercări de retragere a unor sume de bani, reușindu-se din cauza lipsei fondurilor, efectuarea numai a unei singure retrageri, în valoare de 10,00 lei.
Întradevăr nu au putut fi decelate cu maximă precizie trăsăturile fizionomice ale unuia din cei 2 bărbați, dar se constată totuși semnificative asemănări între caracteristicile fizionomice și corporale ale inculpatului și cele ale unuia din cei 2 bărbați, neputând deci să fie înlăturată, de plano, posibilitatea identității dintre cei 2, atât timp cât datele fizionomice sunt asemănătoare și nu esențialmente diferite.
Cu privire la acest aspect al sustragerilor din bancomat este de menționat următoarea împrejurare.
La data de 19 mai 2015, inculpatul este prins în flagrant în timp ce împreună cu martorul G.G. ( martor despre care denunțătorul a declarat că a fost cel care l-a transportat în Italia pe inculpat, însă audiat în cauză nu susține această împrejurare), moment în care asupra inculpatului au fost identificate printre alte obiecte ce erau folosite la sustragerile din bancomat și o pereche de mănuși. De reținut că inculpatul purta același gen de îmbrăcămite, șepci ce protejează fața, așa cum apar și imaginile redate de camerele de supraveghere în momentul în care cardul bancar al victimei a fost accesat.
În declarația de la fila 289 Vol.I d.u.p (dată la data de 28.mai 2014, cu un an înainte de realizarea flagrantului asupra inculpatului), martorul denunțător G.F.V., face următoarea descriere cu privire la momentul în care s-a accesat la bancomat cardul victimei I.A. ,, Bogdan a vândut telefonul unei fete….cu cardul s-a dus imediat la un bancomat, dar pentru că victima le-a dat PIN-ul greșit s-a blocat bancomatul. B. mi-a spus că și-a pus o șapcă pe cap, și-a ridicat bluza spre față și el a tastat PIN-ul. B. le-a mai spus și altor persoane ce a făcut de exemplu lui G.G.,,
Mănușile ridicate de la inculpat cu ocazia prinderii în flagrant la momentul furturilor din bancomate, coroborate cu denunțul martorului și probele ridicate de la locul faptei în anul 2007, au fundamentat necesitatea solicitării întocmirii unui nou raport de expertiză criminalistică, efectuat la data de 16.06.2015.
Prin acest raport de constatare biocriminalistică care nu este în nici un caz evaziv sau îndoielnic,cum susține apărarea, se precizează fără dubiu, că "genotiparea microurmei ridicate de la fața locului a evidențiat că alelele profilului genetic ale inculpatului T.B.N. se regăsesc în markerii genetici corespunzători în amestecul genetic de profiluri"; recoltate de pe respectiva microurmă.
Afirmația inserată în explicitarea acestei concluzii, în sensul că "rezultatul este neconcludent";, este însă clarificată în procesul verbal de precizări, întocmit la 23.06.2015 de procuror, care clarifică concluzia de maniera că: "în microurma supusă analizei au fost identificate alelele inculpatului T.B.N., însă într-o proporție mică și au fost și acoperite de sângele victimei I.A."; așa încât, ‚,din punct de vedere științific nu există un rezultat de certitudine deoarece datele nu sunt suficiente și la un nivel corespunzător din punct de vedere al normelor de laborator.’’
Aceeași explicație este transmisă și în scris la solicitarea instanței de fond când expertul în mod indubitabil, a precizat că "alelele identificate aparțin numituluiT.B.N."; chiar dacă din punct de vedere al normelor de laborator, proporția markerilor genetici nu este suficient de mare încât să se poată furniza un rezultat care să poată fi încadrat în referințele acestor norme ca fiind un rezultat cert. De menținat că cei doi experți confirmă faptul că inculpatul nu poate fi nici exclus din rândul participanților care au fost prezenți în noaptea crimei în locuința victimei.
În egală măsură, însă, procesul verbal de precizare a raportului bio-criminalistic conține afirmația certă și lipsită de îndoială privitoare la faptul că profilul genetic al inculpatului a fost descoperit la fața locului însă într-o proporție mică și, mai mult decât atât, urmele create de inculpat au fost acoperite de sângele victimei I.A., aceasta constituind și explicația pentru care datele de ordin genetic au fost apreciate ca insuficiente și deci inferioare normelor de laborator.
Cu privire la procesul verbal încheiat de procurorul de caz în urma efectuării raportului de expertiză criminalistică, fila 211Vol.I d.u.p. și în care se consemnează lămuririle expertului, nici acesta nu poate fi exclus din analiza de ansamblu a probelor administrate în cauză
Pentru aceste considerente, instanța de fond va da eficiență ca mijloc de probă, denunțului formulat de martorul G.F., în faza de urmărire penală.
Formularea declarației incriminatoare, de către acest martor, împotriva inculpatului, poate fi explicată și prin prisma relației de afinitate cu victima (martorul a afirma că victima a fost soțul verișoarei sale, fila 52, volum 2 dosar urmărire penală).
Revenirea martorului denunțător în cursul cercetării judecătorești, asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, nu conduce la înlăturarea acestor declarații ca fiind nesincere.
Probele administrate în cursul urmăririi penale nu au valoare probantă numai în această fază a procesului și numai în vederea sesizării instanței, instanța fiind îndreptățită să rețină numai pe acelea care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel tribunalul nu va reține declarațiile date de denunțător în faza cercetării judecătorești decât în parte, având în vedere că acesta a încercat să nege cele declarate în faza de urmărire penală, revenire ce are la bază un motiv justificativ din punctul său de vedere, în sensul că la data de 08.03.2016, cu o săptămână înainte de audiere în calitate de martor, i-a fost respinsă cererea de valorificare a denunțului formulat în prezenta cauză.
Așa cum am precizat martorul denunțător fiind condamnat definitiv la o pedeapsă cu executare în regim privativ de libertate și aflându-se în executarea măsurii privative de libertate în același penitenciar cu inculpatul, au fost prezentați împreună în fața instanței de judecată, chiar imobilizați cu același mijloc de imobilizare, astfel că cel puțin pe parcursul transportului au avut posibilitatea de comunicare înainte de audiere.
În procesul de audiere în fața instanței martorul G.F.V. nu susține că declarația sa i-a fost impusă de organul de urmărire penală sau că ar fi fost dictată de altă persoană, ci că ceea ce a declarat este rezultatul imaginației sale, că a dorit să demonstreze organului de urmărire penală că poate fi indus în eroare și că a acceptat să fie testat cu aparatul poligraf tot din aceleași considerente, ca să demonstreze organelor de urmărire penală că pot fi induse în eroare. Pentru aceasta, declară martorul că înainte de testarea poligraf și-a administrat medicamente sedative, aspect puțin credibil având în vedere că acesta era în penitenciar și nu avea acces la asemenea medicamente, iar dacă starea lui fizică sau psihică nu ar fi fost una bună nu s-ar fi procedat la testarea lui.
Împrejurarea că la momentul formulării denunțului martorul era cercetat într-o altă cauză având ca obiect o altă infracțiune și deci avea un interes în cooperarea cu organele judiciare în scopul reducerii pedepsei, nu alterează conținutul denunțului său, în condițiile în care ideea denunțului i-a aparținut lui și nu organului de urmărire penală, iar pe de altă parte art.19 din O.U.G. nr. 43/2000 aprobată prin Legea nr. 503 /2002 prevede expres această cauză de reducere a pedepsei în vederea scopului licit avut în vedere chiar de legiuitor.
Din procesul verbal de confruntare dintre inculpatul T.B. și martorul G.V., redat în formă scrisă la paginile 302-322 Vol.I d.u.p., confruntare la care a participat și procurorul rezultă în mod clar că denunțul a fost făcut din inițiativa martorului, că acesta din urmă cunoaște foarte multe date legate chiar de activitatea infracțională a inculpatului înainte de a fi arestat în cauza privind furturile din bancomate. Confruntarea a avut loc în data de 03.03.2015 iar arestarea inculpatului pentru faptele de furt din bancomat a avut loc la data de 19.05 2015.
Din procesul verbal de confruntare rezultă că martorul denunțător își stabilește singur răspunsurile, oferă detalii cu privire la modul în care inculpatul a încercat să scoată banii din bancomat, cu privire la ținuta purtată de inculpat în acel moment și în momentul în care i-au fost prezentate imaginile surprinse de camerele de supraveghere afirmă că inculpatul T.B. este cel care poartă ă șapcă albă- fila 318,Vol. I d.u.p. Tot din acest raport de confruntare rezultă că inculpatul T.B. se cunoștea cu o serie de persoane care domiciliază în comună cu victima, și care au fost audiate în prezenta cauză, inclusiv martorul G.G. care nu a recunoscut că la transportat pe inculpat în Italia dar, care a fost surprins în flagrant cu inculpatul în momentul furturilor din bancomate.
Tot cu referire la G.G. instanța a luat în analiză și convorbirea purtată de acesta și inculpat convorbire înregistrată autorizat la data de 29.06.2015, în care cei doi discută despre audierile efectuate de procuror în prezenta cauză, convorbire în care la un moment dat martorul G.G. afirmă cu referire la o persoană Vali ( G.F.V.)..,, le-o fi zis la grămadă,,-fila 88 Vol.II d.u.p.
În confruntarea desfășurată de procuror, între inculpat și martorul G.F.V. (procesul verbal de confruntare de la filele 41-43 coroborat cu redarea înregistrării video de la filele 44- 61 volum 2 dosar urmărire penală) s-au pus în evidență detalii ale relației anterioare dintre cei doi, faptul că inculpatul era în anturajul unor persoane din satul în care locuia victima, persoane și ele suspecte în cauză și față de care s-a dispus disjungerea, chiar dacă mama victimei care în seara crimei se afla în domiciliul acesteia, sau chiriașul victimei, declară că nu îl cunosc pe inculpat.
Totodată nimic din depoziția martorului G.F.V. în fața instanței de judecată nu duce la concluzia că ,,schimbul de servicii,, dintre denunțător și procuror este rezultatul unei conduite active, provocatoare a procurorului care să schimbe caracterul voluntar al denunțului. Faptul că martorul denunțător nu a fost manipulat în sensul de a i se descrie o stare de fapt pe care să o declare, acesta susținând că existența coincidenței între declarația sa ca urmare a destăinuirii pe care i-a făcut-o inculpatul și situația de fapt în care s-a comis crima este rodul propriei imaginații este de natură să sporească sinceritatea celor cuprinse în denunțul formulat în faza de urmărire penală.
Tot cu privire la situația de fapt a fost reaudiat și martorul E.A.C.. În declarația martorului dată în faza de urmărire penală, 14.07.2015, -fila 132-133 Vol. II d.u.p., acesta recunoaște că în perioada anului 2007 era prieten cu inculpatul și că se întâlneau de obicei în domiciliul martorului dar că nu poate confirma sau infirma că în noaptea crimei inculpatul a fost în domiciliul său.
În schimb martorul își amintește că în acea perioadă inculpatul i-a povestit că a cumpărat un telefon mobil de la niște țigani, că acel telefon era furat și că ,,are probleme mari că îl caută țiganii,,. Mai declară martorul că au venit chiar la el la ușă ,, niște țigani care m-au întrebat de B.,, Declară că inculpatul la acel moment l-a rugat să îl ajute cu niște bani ca să poată pleca din țară și că inculpatul plângea atunci și îi spunea ,,că îl caută țiganii, că are mari probleme cu ei,,.
În faza de judecată martorul E.A. a fost audiat la data de 25.05.2016, la același termen de judecată la care a fost audiat și martorul G.V..
Cu ocazia audierii nemijlocite și în prezența inculpatului asistat de apărător ales, martorul E.A.-fila 209 Vol.II d.f., declară că își menține declarația dată în faza de urmărire penală și detaliază momentul discuției legată de telefon și de faptul că inculpatul avea temă de niște țigani în legătură cu achiziția acestui telefon. Astfel martorul declară că în seara în care inculpatul a fost audiat la poliția județeană, a mers să îl ia pe inculpat după terminarea audierilor. ,, Cu acea ocazie mi-a spus că a fost anchetat de poliție întrucât a cumpărat un telefon de la niște țigani și că are mari probleme din acest motiv. Știu că îl căutau niște țigani pe la domiciliu, întrebau de el prin zonă și atunci m-a rugat să îl ajut cu niște bani să poată să plece din țară. Eu l-am împrumutat cu bani pe inculpat și la scurt timp a plecat din țară. Mi-a spus că vrea să plece din țară pentru că îi era teamă de țiganii care îl căutau la domiciliu, că țiganii îl caută din cauza telefonului pe care îl cumpărase. Țiganii îl căutau pe T.B. după ce el a fost audiat la poliție. Țiganii au venit prin zonă cam la câteva zile după ce el a fost audiat la poliție.,,
La această depoziție a martorului, inculpatul nu a avut întrebări suplimentare de lămurire a aspectului legat de persoanele de etnie romă care îl căutau din cauza telefonului și care erau foarte probabil ceilalți participanți la faptă. Nu a contrazis declarația martorului așa cum la același termen de judecată când a fost audiat și martorul G.V., care nu a recunoscut vânzarea telefonului inculpatul prin apărătorul ales a solicitat să se consemneze în încheierea de ședință că înțelege să se plângă împotriva martorului pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Față de această atitudine procesuală, instanța la termenul din data de 14.06.2016, l-a întrebat pe inculpat dacă este de acord cu un supliment de declarație, acesta asistat de apărător ales, a manifestat disponibilitatea pentru a răspunde la întrebările adresate.
Întrebat de instanță de ce îi era teamă de persoanele ce îl căutau și a decis ca din cauza lor să plece din țară, inculpatul răspunde că: ,, am plecat cam la patru zile după comiterea crimei,..mă hotărâsem să plec din țară cu mult timp înainte dar nu aveam bilete achiziționate. Eu nu am fost căutat și amenințat de nici o persoană după ce am fost audiat la poliție în legătură cu telefonul. Nu știu de ce martorul E.A. a declarat că sunt căutat pe la bloc de alte persoane. Eu nu i-am spus niciodată martorului că sunt căutat și amenințat de alte persoane după ce am cumpărat un telefon mobil. Eu m-am împrumutat de bani la martor ..dar nu i-am spus de ce vreau să mă împrumut de acești bani. Tatăl meu mi-a spus că m-au căutat niște țigani la casa de la N. și i-a transmis să îmi văd de treburile mele. Tatăl meu mi-a spus că i-au vorbit foarte urât de mine….,,- fila 226 Vol.II d.f.
În acest context tribunalul constată că, inculpatul pe toată durata procesului penal deși nu era obligat să își probeze nevinovăția își construiește întreaga apărare prin faptul că nu este autorul faptei, că nu a participat la această crimă și solicită ca instanța de fond să excludă din materialul probator denunțul formulat de martorul G.F.V. precum și raportul de expertiză criminalistică.
Modalitatea în care s-a comis fapta, intenția făptuitorilor de a deposeda partea vătămată de suma de bani, pătrunzând în domiciliu acesteia noaptea în jurul orelor 1, 30 când de obicei puține persoane sunt în stare de veghe, având fețele acoperite pentru a nu fi recunoscute chiar dacă cineva s-ar fi trezit din somn, folosind mănuși sau alte materiale în scopul împiedicării plantării de urme biologice, este evident că nu putea fi indicată în mod direct de cei prezenți în domiciliul victimei.
De altfel faptul că victima , încercând să scape de agresiunea făptuitorilor a tras de pe fața unui cagula și la recunoscut a condus la comiterea crimei tocmai pentru a nu fi identificați și trași la răspundere și ceilalți participanți.
Este stabilit că la comiterea crimei au participat 3 sau 4 persoane, însă obiectul judecății în primă instanță îl constituie fapta și persoana arătată în actul de sesizare al instanței, neputând fi extins decât în condițiile strict prevăzute de lege, operând principiul potrivit căruia instanța nu se sesizează din oficiu.
Deși inculpatului i-au fost încuviințate toate probele solicitate, nu a cerut administrarea de probe suplimentare, iar prin reaudierea la martorilor din acte a dorit să evidențieze că nu este cunoscut de aceștia, că alte persoane au pătruns în domiciliul victimei, lucru care este de necontestat că mai multe persoane au pătruns în domiciliu victimei, este reținut și în actul de sesizare al instanței prin care s-a și dispus disjungerea și se continuă cercetările.
Într-adevăr analizând asupra materialului probator administrat în cauză, se constată că persoanele care pătruns prin efracție în locuința lui I.A. au urmărit sustragerea, prin violență și amenințare, de bani și bunuri din posesia victimei și a persoanelor vătămate, iar din modul în care au acționat, se observă că toți participanții s-au înțeles asupra comiterii infracțiunii de tâlhărie, lovirea victimei fiind doar ca urmare a faptului că aceasta recunoscuse un participant la tâlhărie și pentru a nu fi identificați inculpatul l-a lovit cu un obiect contondent.
Față de aceste apărări ale inculpatului, tribunalul reține că excluderea unei probe trebuie să fie făcută pe considerente legate de modalitatea în care a fost obținută sau administrată, exemplu o probă obținută prin violență, constrângere, sau chiar administrată legal dar care nu este credibilă pentru că vine în contradicție cu celelalte documente din dosar care îl plasează pe făptuitor, la data comiterii faptei, într-o altă zonă.
Libera apreciere a probelor în penal se referă la procesul psihic de determinare a conexiunilor dintre faptă și urmări, fără a înlătura însă restrângerile determinate de valoarea probelor legale, procesele verbale încheiate au o putere devenită prestabilită de lege, dacă se coroborează cu situații de fapt ce sunt consemnate în cuprinsul lor.
Constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea, existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a participat la comiterea ei și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.
Probele nu au o valoare dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate, ele nefiind ierarhizate în nici un fel.
Tehnica poligrafului este un mijloc și un procedeu tehnico-tactic pe care criminalistica îl pune la dispoziția organului de urmărire penală, tehnica de detecție a comportamentului simulat nu este interzisă de lege fiind considerată însă doar un indiciu, ceea ce s-a și întâmplat în speța de față când, imediat după formularea denunțului martorul G.F.V. a acceptat să fie supus acestei testări concluzia fiind că nu s-au constatat elemente de comportament similar iar rezultatul testării inculpatului a fost unul specific unui comportament simulat.
Dispozițiile legale în materie nu dau o valoare superioară uneia sau alteia dintre probe și nu stabilesc o ierarhie între probele directe și probele indirecte. În aceste condiții au aceeași valoare probatorie atât probele directe cât și probele indirecte.
În practica CEDO, o probă dincolo de orice îndoială rezonabilă poate rezulta dintr-un ansamblu de indicii sau prezumții necontestate, suficient de grave și concordante.
Astfel în faza de cercetare judecătorească s-a procedat la audierea nemijlocită a inculpatului, a martorilor din acte și martorilor propuși de acesta.
Într-adevăr o singura probă indirectă nu poate fi niciodată suficientă, ci sunt necesare mai multe probe indirecte, din a căror coroborare să se poată stabili existenta sau inexistenta faptei, ori vinovăția sau nevinovăția inculpatului.
În cauza de față un număr de probe indirecte cum ar fi: testarea poligraf, denunțul martorului G.F., procesele verbale de confruntare, declarația martorei D.E.C., referitoare la împrejurarea în care inculpatul a vândut telefonul, declarația martorului E.A. care susține la ambele audieri că inculpatul a plecat din țară de teama unor țigani, care aflând că poliția a identificat telefonul mobil la inculpat, îl căutau și îl amenințau pentru al determina ,, să își vadă de treaba lui,, coroborate cu proba științifică a determinării ADN, demonstrează coroborate între ele vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor de omor calificat și tâlhărie.
Este adevărat că niciunul din martorii audiați nu l-au indicat pe inculpat ca fiind un apropiat al a părții vătămate, sau a familiei acestuia, dar din actele de urmărire penală, din denunțul martorului G.F.V., care domiciliază în aceeași localitate cu partea vătămată, aceasta din urmă conviețuind la un moment dat cu verișoara martorului, rezultă că inculpatul se cunoștea cu alte persoane din aceeași localitate cu victima, care la un moment dat au fost și ele suspecte în cauză.
Probele aflate la dosar, în legătură cu faptele de tâlhărie și omor a părții vătămate I.A., cu excepția expertizei criminalistice, sunt probe indirecte, așa cum sunt clasificate în doctrina procesual penală.
Spre deosebire de doctrină, legea stabilește că probele nu au valoare mai dinainte stabilită, respectiv că nu sunt directe sau indirecte, ci că acestea trebuie apreciate de instanță prin coroborare cu toate celelalte probe care s-au administrat. Pornind de la aceste considerente, se constată că în cauză există probe care dovedesc că inculpatul s-a aflat în locul și momentul comiterii faptei,
Conform depoziției martorului denunțător, inculpatul este cel care a lovit victima în momentul în care a fost identificat unul dintre făptuitori, aspect ce se coroborează cu proba științifică a expertizei criminalistice care identifică în amestecul de sânge prezența alelelor inculpatului în amestec cu sângele provenind de la victimă, telefonul mobil al victimei care imediat după comiterea crimei s-a aflat în posesia inculpatului, modalitatea de dobândire a telefonului nefiind probată de acesta. Faptul că martorul denunțător a declarat că inculpatul i-a povestit cum a încercat să sustragă banii de pe cardul victimei, dar nu a reușit deoarece nu cunoștea codul PIN, că a purtat o anumită ținută, se coroborează cu susținerile din înscrisul oferit de instituția bancară, dar și cu imaginile video care au fost captate, care deși nu sunt clare, sunt foarte apropiate de fizionomia inculpatului ( care în prezent este în arest la domiciliu fiind condamnat în primă instanță pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt din bancomate).
În cauză inculpatul a beneficiat de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să își dovedească nevinovăția însă s-a permis acestuia să adreseze întrebări martorilor acuzării și să propună probe pe care le consideră necesare fără a fi înlăturată vreo probă propusă de acesta.
În ceea ce privește rezultatul testului poligraf fără a ignora faptul că acesta nu constituie probă în sensul codului de procedură penală, constituie un indiciu prin raportare și la testarea martorului G.F.V. în aceleași împrejurării și la același moment respectiv cel al formulării denunțului coroborat și cu rezultatul confruntării celor doi, ale declarațiilor contradictorii care sunt probe certe chiar dacă nu sunt directe.
Jurisprudența în materie relevă dificultăți de probare a infracțiunilor comise de mai multe persoane, deghizate, ce și-au luat măsuri pentru prevenirea plantării de urme la locul faptei, având în vedere că participanții nu au interesul să divulge acțiunea unuia dintre ei supunându-se ,,legii tăcerii,, mai ales când faptele sunt comise cu mult timp în urmă astfel că problematica valorii probatorii a declarațiilor martorilor, care de regulă în aceste condiții sunt probe indirecte trebuie coroborată cu mai multe probe chiar indirecte pentru a se evita atribuirea forței probante unei singure probe.
Inexistența unor probe directe în speța de față este explicabilă în condițiile în care părtașii la asemenea fapte se supun deseori ,,legii tăcerii,,.
Pe de altă parte, existența unor probe indirecte nu înseamnă existența unor dubii, care să fie interpretate în favoarea inculpatului, atâta timp cât aceste probe indirecte dovedesc un singur lucru, adică vinovăția.
În măsura în care inculpatul nu a reușit să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumția de nevinovăție este răsturnată, această prezumție având caracter relativ, iar nu absolut.
Instanța reține că declarația martorului G.F.V., dată în faza de urmărire penală se coroborează cu declarațiile martorilor E.A., Dobrin Claudia dar și cu imaginile reținute de camerele de supraveghere de la bancomat cu descrierea ținutei purtate de inculpat în acele momente, cu faptul că a plecat din țară de teamă să nu fie arestat așa cum a susținut și martorul denunțător și nu în ultimul rând cu raportul de expertiză criminalistică.
În activitatea de evaluare a probelor de instanța apreciază că, nu criteriul cantitativ ori numeric este important, ci cel al valorii fiecărui mijloc de probă.
În cauză, așa cum am menționat, apărarea inculpatului, și el personal, s-au limitat la expunerea unor ipoteze faptice, în sensul că persoanele care în noaptea producerii crimei erau în casa victimei nu îl cunosc, a dat declarații contradictorii referitoare la persoana care i-a vândut telefonul, nu a combătut în nici un mod deși a fost prezent, declarația martorului E.A., martor în a cărui audiere a insistat, pentru ca apoi să spună că nu sunt reale susținerile acestuia, că nu a plecat din țară de teama unor țigani deși recunoaște că aceștia l-au căutat și la domiciliu familiei și au lansat amenințări tatălui.
Criticile apărării cu privire la probatoriul administrat au vizat nu contrarietatea cu situația de fapt reținută ci - după caz - fie valoarea probatorie a unor mijloace de probă, în speță denunțul care nu a mai fost susținut în fața instanței, fie evaluarea acestora de către organul de urmărire penală în speță procurorul de caz, ori pretinse neclarități a unora dintre mijloacele de probă.
Pe cale de consecință, în acord cu organul de urmărire penală instanța în urma cercetării judecătorești apreciază că intenția de a comite infracțiunea de omor calificat a fost spontană și nu există nici un indiciu că ceilalți participanți care cunoșteau victima, vârsta mamei victimei, faptul că victima deține bani din vânzarea unui teren, puteau prevedea modalitatea în care va acționa inculpatul T.B.N., în momentul în care victima a recunoscut pe unul dintre autori.
Pentru aceste considerente, instanța va proceda la condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii aplicând câte o pedeapsă pentru fiecare infracțiune săvârșită în concurs.
Cu privire al încadrarea juridică a faptelor instanța reține că de la data comiterii faptei și până la pronunțarea soluției, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Potrivit art. 5 alin. 1 din acest act normativ, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Legea nu prevede criteriile după care trebuie să fie determinată legea penală mai favorabilă, dar în doctrină este general admis că, pentru această operațiune, trebuie să fie examinate și comparate între ele legile succesive sub aspectul condițiilor de încriminare a faptei, de tragere la răspundere penală și de sancționare. Astfel, trebuie să se țină seama nu numai de pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea săvârșită, dar și de toate normele și instituțiile incidente în cauză și care influențează răspunderea penală (la regimul sancționator al pluralității de infracțiuni, modalități de executare a pedepsei, etc.).
De asemenea, referitor la modalitatea de aplicare a dispozițiilor art. 5 C.penal s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia obligatorie nr. 265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, prin care s-a statuat că textul legal este constituțional numai în măsura în care nu permite combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În situația concretă a inculpatului se observă că infracțiunea de tâlhărie calificată în actualul cod penal are un regim sancționator mai blând în ceea ce privește limitele de pedeapsă, iar infracțiunea de omor calificat nu a suferit modificări la regimul sancționator față de prevederile vechiului cod penal. Tâlhăria calificată în reglementarea anterioară se pedepsește cu închisoare de la 7 la 20 de ani, iar în actualul cod penal pedeapsa este de la 3 la 10 ani.
Se observă astfel că, având în vedere strict criteriul limitelor de pedeapsă, Codul penal în vigoare este mai favorabil în privința pedepselor prevăzute pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.
Totuși, instanța va analiza și celelalte criterii, enunțate anterior. Astfel inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni în concurs.
În această situație, potrivit dispozițiilor art. 34 lit. b C.penal anterior, după stabilirea pedepsei pentru fiecare infracțiune, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
Potrivit dispozițiilor art. 39 Noul Cod penal însă, în această situație, după stabilirea pedepsei pentru fiecare infracțiune, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă o treime din cealaltă pedeapsă aplicată pentru infracțiunea comisă în concurs.
Codul penal anterior apare astfel ca fiind mai favorabil inculpatului sub acest aspect, având în vedere că pedeapsa cea mai grea este pentru infracțiunea de omor calificat limitele prevăzute de lege în ambele coduri penale fiind închisoarea de la 15 la 25 de ani, la care indiferent de limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de tâlhărie tot ar tebui adăugată fracția de 1/3 din pedeapsa ce ar urma să se stabilească pentru această faptă.
Potrivit art.174 rap. la art.175 al.1 lit.h cod penal, uciderea unei persoane pentru a săvârși sau ascunde săvârșirea unei alte infracțiuni, respective tâlhărie constituie infracțiunea de omor calificat.
Din punct de vedere al laturii obiective, omorul se realizează prin uciderea unei persoane, adică prin orice activitate care are ca rezultat moartea unui om.
Sub aspect subiectiv, omorul se săvârșește cu intenție, care poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând moartea victimei ca rezultat al acțiunii sale, a urmărit sau acceptat producerea acestui rezultat.
Împrejurarea prevăzută de art.175 lit.h cod penal, care atribuie acestui omor caracter de calificat, constă în scopul special urmărit de făptuitor, care trebuie să fie săvârșirea sau ascunderea săvârșirii unei tâlhării.
Întrucât tâlhăria este o infracțiune care prezintă ea însăși un grad ridicat de pericol social, scopul urmărit de făptuitor face ca omorul săvârșit să depășească - prin gravitatea sa -omorul simplu. La aceasta se adaugă și periculozitatea mult sporită a făptuitorului, care săvârșind fapta, manifestă lipsa de respect atât față de dreptul de proprietate, cât și față de dreptul la viață al omului, care este bunul cel mai de preț al acestuia.
La individualizarea pedepsei, tribunalul va avea in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 C.p.anterior , urmând să țină seama de dispozițiile generale ale codului penal, de limitele de pedeapsa fixate in partea specială pentru infracțiunile săvârșite, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel , tribunalul va avea in vedere, pe lângă gradul de pericol social generic al infracțiunilor săvârșite, determinat de importanța valorilor sociale ocrotite, gradul de pericol social concret foarte ridicat al faptelor comise, de circumstanțele reale arătate, de modul si mijloacele folosite, înarmat cu bâte, folosind mijloace de deghizare, la ore târzii în noapte și pătrunzând în locuința victimei, de rezultatele produse, suprimarea unui drept fundamental, respectiv dreptul la viață, precum și atingerea adusă patrimoniului, dar si de datele care caracterizează persoana inculpatului, acesta aflându-se la data respectivă la prima încălcare a legii penale, era foarte tânăr, iar din acel moment până la descoperirea faptei a trecut o perioadă mare de timp, motiv pentru care va aplica inculpatului pedepse în cuantum care să-și atingă scopul, prin modul de executare și perioada stabilită.
Se va avea în vedere starea de sănătate a victimei și faptul că intenția făptuitorilor a fost de a sustrage sume de bani acceptând folosirea violenței. Cu alte cuvinte, prin omorul săvârșit s-au creat în mod obiectiv condițiile favorabile săvârșirii și ascunderii săvârșirii tâlhăriei, iar inculpatul a avut reprezentarea realizării, prin săvârșirea omorului, a scopului urmărit.
Având în vedere că acest scop a fost realizat în mod efectiv, adică a fost săvârșită infracțiunea de tâlhărie, răspunderea se stabilește atât pentru omor calificat, cât și pentru infracțiunea de tâlhărie.
Se va reține că inculpatul a comis cele două infracțiuni prin acte diferite și înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind incidente dispozițiile referitoare la concursul real de infracțiuni.
În consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 5 C.penal, constată vechiul cod penal, lege penală mai favorabilă inculpatului T.B.N..
În baza art. 174 alin.1 rap la art. 175 alin.1 lit.h C.p.(anterior), infracțiunea de omor calificat, faptă din data de 18/19.04.2007, parte vătămată I.A., îl va condamna pe inculpatul T.B.N. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, și b C.pen. anterior, pedeapsă complementară.
În baza art. 211 alin. 2 lit. a, b și alin. 21 lit. a, și c C.pen. anterior, infracțiunea de tâlhărie calificată, faptă din data de 18/19.04.2007, parte vătămată I.A., va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, și b C.pen. anterior, pedeapsă complementară.
În baza art. 33 și 34 C.pen. anterior, va dispune contopirea pedepselor aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, și b C.pen. anterior, pedeapsă complementară.
În baza art. 71 C.pen. anterior, va interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, și b C.pen. anterior, pedeapsă accesorie.
Cu privire la măsurile preventive, se constă că data de 30.06.2015 inculpatul a fost arestat preventiv, măsură ce a fost verificată la termenele prevăzute de lege, a fost menținută, iar contestațiile formulate de inculpat au fost respinse de instanța de control judiciar. În timpul cercetării judecătorești, după audierea martorilor, în special a martorului denunțător, Curtea de apel Ploiești, prin decizia penală nr. 116 din data de 17. 05. 2016, a dispus, în baza art. 242 alin.2 Cod proc. penală combinat cu art.202 alin.4 și art.211 Cod proc. penală, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului T.B.N. cu măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de, 17.05.2016 și până la data de 16.07.2016, inclusiv, astfel că, în baza art. 88 C.pen., anterior instanța va computa din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 30.06.2015 până la data de 17.05.2016 inclusiv.
În temeiul art.399 alin.1 raportat la art.208 Cod procedură penală, va menține măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpat prin încheierea de ședință pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în data de 17.05.2016
Se va lua act că nu s-a exercitat acțiune civilă în cauză.
În temeiul art.7 raportat la art.4 alin.1 lit.b din Legea nr.76/2008, modificată, se va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza disp art. 274 C.p.p va obliga inculpatul să plătească statului suma de 13.000 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 8000 lei reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală.
