Evaziune fiscala. lege penala mai favorabila. infractiune continuata
| Comentarii |
|
Tribunalul OLT Hotărâre nr. 23 din data de 06.02.2017
Prin rechizitoriul nr. X/P/2015 întocmit la data de 18.10.2016 Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului R D pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin 1 lit b din legea 241/2005 cu aplic art. 35 alin 1 și art. 5 C.p.
S-a reținut în rechizitoriu că la data de 09.06.2015 organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu despre faptul că inculpatul R D în calitate de administrator la SC D I SRL B în perioada 14.03.2011- 29.12.2011 a efectuat mai multe operațiuni comerciale privind livrarea de fier vechi, respectiv cantitatea de 154.648 kg deșeuri fier vechi și plumb și cantitatea de 259.496 kg acumulatori uzați, către SC A C SRL C pentru care a întocmit un număr de 195 facturi pe care nu le-a înregistrat în contabilitate, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 140.763 lei.
Din baza de date a ANAF reiese că în anul 2011, în lunile martie, iunie, septembrie și decembrie, din declarațiile 100, 101 și 300 aferente celor patru trimestre în care SC D I SRL B a efectuat livrări de deșeuri către SC A C SRL C, societatea administrată de inculpat nu a înregistrat în evidența contabilă respectivele livrări.
Astfel, în scopul sustragerii activității comerciale de la control și de la plata taxelor și impozitelor către bugetul de stat, inculpatul a depus la organele fiscale declarațiile fiscale 100, 101 și 300 ce cuprindeau elemente nereale privind operațiunile comerciale derulate, în sensul că toate cele 195 facturi nu au fost raportate ca activitate desfășurată de firma administrată de acesta.
Pentru stabilirea cu exactitate a întinderii prejudiciului, în cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice de către inspectorii antifraudă din cadrul Direcției de Combatere a Fraudelor, detașați la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și din raportul de constatare nr. X/2015 din data de 11.03.2016, necontestat de către inculpat, rezultă că livrările de deșeuri de fier vechi și acumulatori uzați efectuate de SC D I SRL B către SC A C SRL C, în valoare de 879.771,43 lei, reprezentând contravaloarea a 414.144 kg deșeuri fier vechi și acumulatori uzați, nu au fost înregistrate în evidența contabilă a societății.
Prin neînregistrarea în evidența contabilă și nedeclararea la organul fiscal a veniturilor aferente livrărilor de fier vechi și acumulatori uzați, total 879.771,43 lei, reprezentând contravaloarea a 414.144 kg, SC D I SRL B s-a sustras de la plata la bugetul statului a sumei de 140.763 lei, reprezentând impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei impozabile "
În faza de urmărire penală inculpatul R D a recunoscut fapta comisă și a declarat că întreaga cantitate de deșeuri a achiziționat-o de la diverse persoane fizice fără a întocmi vreun document în acest sens, de asemenea el personal a întocmit facturi și chitanțe pentru sumele de bani primite, documente care au fost predate însă la dosar de către SC A C SRL C, inculpatul declarând că nu are documentele societății la sediul acesteia, ci la contabila P M, persoană cu care nu a întocmit, însă, vreun contract de colaborare.
Situația de fapt expusă mai sus se probează cu următoarele mijloacele de probe administrate în faza de urmărire penală : proces verbal de sesizare din oficiu, extras ONRC, raport de constatare nr. X/2015 din data de 11.03.2016 întocmit de inspectorii antifraudă detașați la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, adresă nr. X / 11.07.2016 eliberată de Primăria B, procese verbale de aducere la cunoștință a drepturilor, declarații suspect / inculpat R D, documente de evidență contabilă, facturi, chitanțe.
Din prejudiciul reținut în sarcina sa, inculpatul R D nu a achitat nicio sumă de bani în faza de urmărire penală, iar din adresa nr. X/11.07.2016 eliberată de Primăria B rezultă faptul că inculpatul "nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile sau imobile. " In cauză nu au fost dispuse măsuri asigurătorii sau măsuri procesuale.
În drept s-a reținut prin rechizitoriu că fapta inculpatului așa cum a fost descrisă întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin 1 lit b din legea 241/2005 cu aplic art. 35 alin 1 și 5 c.p , infracțiune pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală prin ordonanța din data de 15.07.2016.
Prin încheierea nr. X/22.11.2016 judecătorul de cameră preliminară a luat act că nu s-au formulat cereri și excepții de către părți și în baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. X/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, privind pe inculpatul R D a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub numărul X/104/2016 la data de 19.10.2016.
Agenția Naționale pentru Administrare Fiscală prin adresa de la fila 25, dosar instanță, învederează că pentru reprezentarea intereselor Statului Român în prezenta cauză a mandatat Direcția Regională a Finanțelor Publice C - Administrația Județeană a Finanțelor Publice O.
Până la primul termen de judecată, cu adresa nr. X 29/12.01.2017 acesta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 140.763 lei din, reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului, solicitând totodată obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D I SRL și la plata obligațiilor fiscale accesorii ce se vor calcula în conformitate cu legislația în vigoare, din momentul producerii prejudiciului până la achitarea integrală a lui, iar în conformitate cu disp. art. 249 Cod procedură penală instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor acestuia în vederea recuperării pagubei produsă prin infracțiune, (fila 23, dosar instanță).
La termenul din data de 18.01.2017 a fost ascultat inculpatul R D, care a recunoscut săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală așa cum a fost expusă în rechizitoriu și a solicitat judecarea conform procedurii simplificate, însușindu-și toate probele administrate în faza de urmărire penală și încadrarea juridică a faptei. De asemenea precizează că este dispus să achite prejudiciul așa cum a fost reținut în rechizitoriu, și a depus chitanțele nr. X/17.01.2017 și nr. X/17.01.2017 pentru a demonstra că a achitat suma de 1500 lei. (fila 29, respectiv filele 27 și 28 dosar instanță).
Instanța în temeiul prevederilor art. 375 alin. 2 C.p.p a admis cererea inculpatului și a dispus aplicarea prevederilor art. 375 C.p.p întrucât acesta a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată așa cum au fost expuse în rechizitoriu, și și-a însușit probele administrate în faza de urmărire penală.
La termenul de judecată din data de 1.02.2017 în temeiul prev. art. 377 alin 4 c.p.p. instanța din oficiu pune în discuția părților schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin 1 lit b din legea 241/2005 cu aplic. art. 35 alin 1 și art. 5 c.p. , în infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin 1 lit b din legea 241 cu aplic art. 41 alin 2 C.p. anterior și art. 5 C.p., după care a procedat la admiterea cererii așa cum a fost invocată și a dispus schimbarea încadrării juridice, întrucât inculpatul a săvârșit această faptă în cursul anului 2011, astfel că rezultă că legea veche este lege penală mai favorabilă ce trebuie aplicată în cauză.
Inculpatul a depus înscrisuri în circumstanțiere aflate la filele 31-33 dosar instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, declarația inculpatului dată în conformitate cu art. 375 și art. 377 Cod procedură penală instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Potrivit art. 374 alin. 4 Cod procedură penală "în cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiunea pe viață, președintele completului de judecată pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și al înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispoz. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.";.
În cauza dedusă judecății instanța constată îndeplinite condițiile prev. de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală în sensul că inculpatul a solicitat să fie judecat numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cerere dezbătută și admisă de instanță la termenul de judecată din data de 18.01.2017.
Instanța reține că inculpatul în calitate de administrator la SC D I SRL B în perioada martie - decembrie 2011 a omis cu intenție să înregistreze și să declare operațiunile de livrări a cantității de 414.144 Kg. deșeuri fier vechi efectuate către SC A C SRL C, cu consecința sustragerii de la plata sumei de 140.763 lei, impozit pe profit.
Această situație de fapt a fost recunoscută de inculpat, inclusiv prejudiciul reținut în rechizitoriu, în condițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, situație de fapt care rezultă și din următoarele mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală: proces verbal de sesizare din oficiu, extras ONRC, raport de constatare nr. X/2015 din data de 11.03.2016 întocmit de inspectorii antifraudă detașați la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, adresă nr. X / 11.07.2016 eliberată de Primăria B, procese verbale de aducere la cunoștință a drepturilor, declarații suspect / inculpat R D, documente de evidență contabilă, facturi, chitanțe.
Astfel, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, deoarece din toate aceste probe administrate în cursul urmăririi penale și însușite de către inculpat rezultă existența infracțiunii de evaziune fiscală comisă de inculpatul R D , instanța va reține că în drept fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală privind omisiunea de a înregistra în evidența contabilă facturile fiscale emise, cu scopul de a se sustrage de la plata către bugetul de stat a sumelor datorate cu titlul de impozit pe profit, în formă continuată și cu aplicarea art. 5 din Codul penal, prev. de art. 9 alin. 1 lit.b din legea 241/2005 cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și art.5 Cod penal .
De la data săvârșirii infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare legea nr. 286/2009 privind Noul cod penal și conform art. 5 alin. 1 din acest act normativ, aplicarea legii penale mai favorabile în cursul procedurii judiciare este obligatorie.
În acest sens prin decizia nr. 1470 din 08.11.2011 a Curții Constituționale s-a statuat că în măsura în care aplicarea concretă a unei norme la o speță dedusă judecății, indiferent de ramura de drept căreia îi aparține aduce o schimbare cu privire la condițiile de incriminare, de tragere la răspundere penală și de aplicare a pedepselor, aceasta va cădea sub incidența legii penale mai favorabile.
În aceeași decizie instanța de control constituțional a mai arătat că determinarea caracterului mai favorabil are în vedere o serie de elemente cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală cât și condițiile referitoare la pedeapsă, determinarea legii penale mai favorabilă trebuind realizată în concreto.
În cauza dedusă analizei, instanța constată că infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din legea 241/2005, astfel cum a fost modificată prin legea 255/2013 este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi, pedeapsă prevăzută de legea specială la data săvârșirii infracțiunii, respectiv martie - decembrie 2011.
În ceea ce privește infracțiunea continuată, potrivit art. 36 alin. 1 din Cod penal, aceasta se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită al cărui maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, reglementare mai favorabilă față de dispoz. art. 41 alin. 2 din cod penal anterior, care prevedea un spor facultativ de cel mult 5 ani închisoare.
Cu toate acestea, având în vedere modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei la care se va orienta instanța, respectiv suspendarea condiționată se reține că regimul acestei modalități de individualizare este mai favorabil inculpatului în condițiile codului penal de la 1969 ,(deoarece efectul definitiv al împlinirii termenului de suspendare este reabilitarea de drept).
Vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunii astfel reținute îmbracă forma intenției directe deoarece acesta a prevăzut rezultatul faptei și a urmărit producerea lui așa cum rezultă din ansamblul probator administrate în faza de urmărire penală și însușit de inculpat.
Fiind îndeplinite condițiile răspunderii penale, prev. de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, deoarece instanța a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin 1 lit b din legea 241/2005 în formă continuată și a fost săvârșită de inculpatul R D, va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă principală cu închisoarea având în vedere la individualizarea acesteia criteriile prev. de art. 72 Cod penal anterior, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, fiind vătămate relațiile sociale referitoare la îndeplinirea obligațiilor fiscale, legiuitorul urmând să asigure îndeplinirea acestora prin incriminarea acestor infracțiuni, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal cu referire la atitudinea sinceră de recunoaștere a faptei comise, angajamentul acestuia de a achita diferența de prejudiciu, precum și înscrisurile depuse în circumstanțiere din care rezultă că este cunoscut ca un bun cetățean și nu a creat probleme în orașul unde locuiește.
Astfel, instanța va concluziona că fapta inculpatului prezintă un grad relativ ridicat de pericol social, tocmai în raport de aspectele prezentate anterior, respectiv de modul în care acesta a realizat în concret acțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin 1 lit. b din lege 241/2005, de împrejurările care o particularizează, caracterul și importanța obiectului material lezat, de urmarea produsă, respectiv prejudicierea bugetului de stat cu suma de 140.763 lei, dar și de persoana inculpatului care a recunoscut faptele și care nu este cunoscut cu antecedente penale și a achitat o parte din prejudiciu, angajându-se că va achita și diferența.
Pentru toate aceste considerente, instanța va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă principală cu închisoarea pentru infracțiunea de evaziune fiscală constând în omisiunea în tot sau în parte a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în varianta prev. de art. 9 alin 1 lit b din legea 241/2005, în formă continuată, orientată spre minimul special, cu aplicarea art. 396 alin 10 C.p.p.
Astfel în baza art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplic art. 41 alin 2 Cod penal anterior și cu aplic. art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală va condamna inculpatul R D la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei închisorii, instanța va face aplicarea art. 81 din cod penal anterior, constatând îndeplinite condițiile textelor legale precizate în sensul că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii și se apreciază că pedeapsa își va atinge scopul, chiar fără executare efectivă și în consecință va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 5 ani, termen de încercare (din care 3 ani pedeapsă și 2 ani interval de timp), termen ce va fi calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. Se va atrage atenția inculpatului asupra prev. art. 83 și 84 Cod penal anterior cu art. 5 C.p..
Se va aplica inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a II a, lit. b și lit. c C.p. anterior privind dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 2 ani.
Potrivit prevederilor art. 71 Cod penal anterior instanța va aplica inculpatului pedeapsa accesorie, interzicând cu acest titlu exercițiul drepturilor civile, prev. de art.64 alin. 1 lit. a teza II-a, lit. b și lit. c Cod penal anterior, iar conform art. 71 alin. 5 Cod penal anterior pe durata suspendării condiționate se va suspenda executarea acesteia.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal se constată că în cursul judecății ANAF în calitate de reprezentant al Statului Român D.R.F.P. C - AJFP O s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 140.763 lei, reprezentând impozit pe profit și a obligațiilor fiscale accesorii calculate conform art. 119 -120 din OG. 92/2003 privind Codul de Procedură fiscală din ziua imediat următoare termenului de scadență și până la achitarea integrală a debitului principal și solicită obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente, precum și instituirea măsurii sechestrului asigurator pe bunurile inculpatului.
Analizând cererea formulată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, fiind reținută vinovăția acestuia, se constată următoarele :
Temeiul răspunderii inculpatului pentru prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului îl constituie răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie reglementată de art. 1357 Cod civil.
Acest temei al răspunderii obligă inculpatul la repararea prejudiciului integral, atât în ce privește dauna efectivă (lucrum cessans ) cât și beneficiul nerealizat (damnum emergens).
În materia creanțelor fiscale beneficiul nerealizat prin plata cu întârziere a unor obligații fiscale este cuantificat prin majorări de întârziere și nu prin penalități și dobânzi, reglementarea și modul de calcul al acestora fiind cuprinse în art. 119 și urm. Cod procedură fiscală.
Astfel, potrivit art. 21 alin. 2 lit. a din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, "impozitele , taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului de stat sunt creanțe fiscale principale iar majorările de întârziere stabilite conform legii, sunt obligații de plată accesorii";.
Art. 119 alin. 2 din același act normativ, prevede în mod expres că "nu se datorează majorări de întârzieri pentru sumele datorate cu titlul de obligații fiscale accesorii";.
Pe cale de consecință, instanța va reține că prin fapta inculpatului s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 140.763 lei, reprezentând impozit pe profit, valoarea acestuia fiind stabilită prin raportul de constatare numărul X/2015 din data de 11.03.2016 întocmit de către inspectorii antifraudă din cadrul Direcției de Combatere a Fraudelor detașați la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și recunoscut de către inculpat cu ocazia audierii sale în fața instanței când a solicitat judecarea după procedura simplificată.
Astfel că, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art.1357 cod civil și art. 1372 Cod civil, reținând existența unui prejudiciu produs bugetului de stat prin infracțiunea de evaziune fiscală comisă de către inculpat, în considerarea art. 19 alin. 1 Cod procedură penală și art. 397 Cod procedură penală, va admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală în calitate de reprezentant al Statului Român prin Direcția Regională a Finanțelor Publice C - Administrația Județeană a Finanțelor Publice O și va obliga inculpatul R D în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D I SRL B la plata sumei de 140.763 lei impozit pe profit precum și la obligații accesorii aferente, calculate conform art.119-120 Cod procedură fiscală, din ziua imediat următoare a termenului de scadență și până la achitarea efectivă a debitului principal. Se ia act că din această valoare a prejudiciului inculpatul a achitat suma de 1500 lei cu chitanțele nr. X/19.12.2016 și nr. X/17.01.2017 și că mai are de achitat suma de 139.263 lei.
În ceea ce privește cererea privind instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului , formulată de aceeași parte civilă, în baza art. 397 C.p.p. și art. 249 C.p.p. se va respinge ca lipsită de obiect întrucât din verificările efectuate de către organe de urmărire penală a rezultat că inculpatul nu deține în proprietate bunuri mobile sau imobile asupra cărora să se poată institui măsura sechestrului asigurator.
Potrivit art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri copia dispozitivului acesteia se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.
Potrivit art. 4 și 5 din Ordonanța nr. 39/2015 privind cazierul fiscal o copie de pe prezenta hotărâre se va înainta la organele fiscale competente în administrarea contribuabilului.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. inculpatul va fi obligat la plata sumei de 11000 lei cheltuieli judiciare statului (9000 lei avansați la urmărirea penală).
Se virează din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Olt suma de 70 lei reprezentând onorariu din oficiu conform delegației nr. X/2016
Data publicarii pe portal:12.05.2017
