Excepţia de neconstituţionalitate. Obligativitatea argumentării conflictului de neconstituţionalitate.
| Comentarii |
|
Excepţia de neconstituţionalitate. Obligativitatea argumentării conflictuluide neconstituţionalitate.Art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992 republicată
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să argumenteze în ce constă conflictul deneconstituţionalitate între textele de lege vizate şi normele constituţionale la care se referă.(Decizia penală nr.594/R/07.10.2009)
Prin încheierea din 01.10.2009, Tribunalul Argeş a respins cerereaformulată de inculpata A.F.G., de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire laexcepţia de neconstituţionalitate invocată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, în preambul, prima instanţă areţinut că, prin cererea formulată de inculpata A.F.G., s-a invocatneconstituţionalitatea disp.art.23 alin. 1 lit. b şi c din Legea 656/2002 şi art. 215alin. 1, 2 şi 5 Cod pen., disp. art. 40 pct. 3 din Legea nr. 39/2004, art. 14 Cod pr.pen., s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale şi suspendarea judecării cauzeipână la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
În motivarea cererii s-a susţinut că în conformitate cu disp. art. 36 dinLegea 85/2006 care arată că ... de la data deschiderii procedurii de lichidare sesuspendă de drept toate acţiunile judiciare şi extrajudiciare pentru realizareacreanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale". In această situaţie, se impunesuspendarea cauzei până la rezolvarea laturii civile. Acest lucru se impune şi maimult, din moment ce latura civilă are un rol important în rezolvarea laturii penalesub aspectul încadrării faptei, competenţei, etc. Mai mult, este cunoscut cărezolvarea laturii civile în dosarul penal urmează regula din dreptul civil, chiar dacăcivilul nu ţine loc de penal.
Asupra temeiniciei excepţiei, prima instanţă a reţinut că obiectul criticiiformulată de inculpată, prin apărător, unor dispoziţii legale, priveşte aspectegenerale legate de încadrarea juridică a unor infracţiuni de competenţa DIICOT şide practica unor instanţe de judecată şi nu aspecte de neconstituţionalitate a acestordispoziţii legale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpataA.F.G., criticând-o pentru nelegalitate, arătându-se că în mod greşit s-a respinscererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei deneconstituţionalitate privind textele de lege la care a făcut referire la instanţa defond.
Prin decizia penală nr.594/R/07.10.2009 a Curţii de Apel Piteşti, afost respins ca nefondat, recursul declarat de inculpată împotriva încheierii din01.10.2009.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea a reţinut următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art.23 din Legea nr.47/1992,republicată, instanţa în faţa căreia s-a invocat o excepţie de neconstituţionalitateeste obligată să verifice admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale înraport cu criteriile prevăzute de art.146 lit.d din Constituţie şi cele prevăzute deart.23 din Legea nr.47/1992, republicată.
Potrivit dispoziţiilor normative mai sus arătate, instanţa constituţionalăhotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţeleridicate în faţa instanţelor judecătoreşti.
Prin urmare, instanţa în faţa căreia s-a invocat o astfel de cerere desesizare a Curţii Constituţionale este obligată să verifice dacă cererea respectivăreprezintă prin conţinutul ei o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate. În acestsens, autorul unei astfel de cereri trebuie să argumenteze în ce constă conflictul deneconstituţionalitate între textele de lege vizate, iar pe de altă parte, normeleconstituţionale la care se referă.
Din analiza cererii de sesizare a Curţii Constituţionale formulată decătre inculpată prin apărătorul său, nu rezultă în ce constă conflictul deconstituţionalitate.
Aşa cum bine a remarcat instanţa de fond în încheierea supusărecursului, criticile formulate de inculpată nu reprezintă o veritabilă excepţie deneconstituţionalitate a unor dispoziţii legale, ci vizează aspecte de reglementarenormativă, ceea ce excede competenţei instanţei neconstituţionale.
Mai mult decât atât, autorul cererii de sesizare a Curţii Constituţionalenu şi-a exprimat opinia în nici un fel în ce constă conflictul constituţional dintretextele de lege vizate, iar pe de altă parte, dispoziţiile art.21 alin.3 din ConstituţiaRomâniei, care arată că părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionareacauzelor într-un termen rezonabil.În concluzie, cererea inculpatei de sesizare a Curţii Constituţionale, prin conţinutulacesteia, nu cuprinde o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate. În consecinţă,cererea de sesizare a instanţei constituţionale este inadmisibilă.
