Falsul în înscrisuri. Jurisprudență Infracţiuni

Judecătoria BACĂU -Secţia Penală Hotărâre nr. 864 din data de 08.06.2016

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

I. Situația de fapt și încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu

Prin rechizitoriul din data de 28.04.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău în dosar nr. X înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 5886/180/2016 la data de 07.05.2015 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 244, alin. 1 și 2 C. pen. cu aplicarea art. 35, alin. 1 și 2 C. pen. (14 acte materiale), fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322, alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 35, alin. 1 și 2 C. pen. (2 acte materiale) și uz de fals prevăzută de art. 323, alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 35, alin. 1 C. pen. (2 acte materiale), totul cu aplicarea art. 38 C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, că

- în perioada 10.06.2009 - 16.10.2009 s-a prezentat sub numele T și a prezentat și predat o copie a unui act de identitate falsificat seria AR nr. X și certificatele de atestare fiscală nr. X și X emise de Primăria Craiva pe numele T lui M, inducând-l și menținându-l în eroare cu ocazia vânzării a 14 autoturisme, în scopul obținerii unui folos patrimonial injust și cauzând astfel un prejudiciu total în valoare de 418.000 lei (95.000 euro);

- la data de 10.06.2009, a semnat la rubrica vânzător contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat între T și M, având ca obiect autoturismul Ford Focus cu nr. de identificare Xiar la data de 17.06.2009 a semnat la rubrica vânzător contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat între T și M, având ca obiect autoturismul Opel Astra, cu nr. de identificare X;

- la data de 10.06.2009 și la data de 17.06.2009, a folosit o copie a actului de identitate falsificat pe numele T cu seria AR nr. X, în scopul ascunderii identității sale reale față de M, cu ocazia vânzării autoturismelor Ford Focus cu nr. de identificare X și Opel Astra cu nr. de identificare X9.

Tot prin actul de sesizare s-au dispus următoarele soluții:

- clasarea cauzei privind pe inculpatul M pentru săvârșirea infracțiunilor de participație improprie la fals intelectual(2 acte materiale), prev. de art. 52 alin. 1 din C.p. rap. la art. 321 din C.p. cu aplic. art. 35 alin. 1,2 din C.p., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale;

- clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 270 din C.p. de către numiții M și T, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

- clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale (3 acte materiale), prev. de art. 320 din C.p. comisă de autori necunoscuți, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

- clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată(14 acte materiale), prev. de art. 322 din C.p. comisă de autori necunoscuți, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

Pentru dovedirea situației de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă în cursul urmăririi penale: declarațiile inculpatului M (plicul nr. 1 suport optic CD), vol. I - filele nr. 254, 258-261, 264 d.u.p.; declarațiile numitului M, vol. I - filele nr. 174-189 d.u.p; procesul-verbal de identificare a autoturismului Audi A6 cu nr. de identificare X și planșa fotografică, vol. I - filele nr. 86-92 d.u.p; raportul de constatare tehnică nr.X/26.10.2010 - C, vol. I - filele nr. 109, 119 d.u.p; raportul de verificare inregistrat la R.A.R. nr. OB X din 01.10.2009 (original în plicul nr.1) și nota de constatare R.A.R., vol. I - fila nr. 132 d.u.p; act de proveniență tipizat în limba maghiară din data de 27.09.2009, în care U vinde cu suma de 7500 de euro lui M autoturismul marca Audi A6, nr. de înmatriculare X nr. de identificare X, plicul nr.1; certificat de înmatriculare unguresc, seria X, în care sunt menționate nr. de înmatriculare X, marca Audi A6, data fabricației 11.10.2006, nr. de identificare X5, înmatriculat la 29.01.2009, proprietatea U, în plicul nr.1; proces verbal de prezentare pentru recunoaștere(M) și planșă fotografică, vol. I - filele nr. 192-197 d.u.p; proces verbal de prezentare pentru recunoaștere (T) și planșă fotografică, vol. I - filele nr. 201-206 d.u.p; raport de expertiză grafică nr. X/05.12.2011, vol. I - filele nr. 212-220 d.u.p; adresa nr. X/08.01.2015 a I.P.J. Hunedoara (raport de expertiză nr.X/16.12.2011), vol. I - filele nr. 235-242 d.u.p.; adresa nr. X din 13.01.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara (Rechizitoriu d.p. X din 19.03.2013), vol. I - filele nr. 244-247 d.u.p.; adresa Judecătoriei Deva nr. X din 07.01.2015 (sentința penală nr. X/26.06.2013), vol. I - filele nr. 250-253 d.u.p.; copia actului de identitate cu seria AR nr. 124723, pe numele T plicul nr.2; contractele de vânzare-cumpărare încheiate între vânzător T și cumpărător M, plicul nr.2; actele de proveniență tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat T, plicul nr. 2; certificatele de atestare fiscală pe numele lui T, în plicul nr.2; declarația părții vătămate A, vol. II - filele nr. 9-12 d.u.p.; contractul de vânzare - cumpărare încheiat între vânzător M și cumpărătorul A, vol. II - fila nr. 28 d.u.p.; proces-verbal de verificare în bazele de date Interpol a autoturismului Ford -Focus cu nr. X, vol. II - filele nr. 07-08 d.u.p.; proces-verbal de lăsare în custodie a autoturismul Ford Focus cu nr. X, vol. II - fila nr. 13 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul Ford Focus cu nr. X vol. II - filele nr. 43-46 d.u.p.; declarația părții vătămate B, vol. II - filele nr. 53-55 d.u.p.; contractul de vânzare - cumpărare încheiat între vânzător M și cumpărătorul B, vol. II - fila nr. 85 d.u.p.; proces-verbal de verificare în bazele de date Schengen a autoturismului Opel Astra cu nr. X, vol. II - filele nr. 51-52 d.u.p.; procese-verbale de cercetare și lăsare în custodie a autoturismul Opel Astra cu nr. X, vol. II - filele nr. 56-64 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul Opel Astra cu nr. X, vol. II - filele nr. 92-102 d.u.p.; declarația părții vătămate U, vol. II - filele nr. 113,114 d.u.p.; actul de proveniență pentru autoturismul Skoda Fabia, tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M, vol. II - fila nr. 134 d.u.p.; contractul de vânzare - cumpărare încheiat între vânzător M și cumpărătorul U, vol. II - fila nr. 133 d.u.p.; proces-verbal de verificare în bazele de date Interpol a autoturismului Skoda Fabia cu nr. B, vol. II - filele nr.111,112, 159-161 d.u.p.; procese-verbale de cercetare și lăsare în custodie a autoturismul Skoda Fabia cu nr. X, vol. II - filele nr. 115-123 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul Skoda Fabia cu nr.X, vol. II - filele nr. 147-158 d.u.p.; declarația părții vătămate F, vol. II - filele nr. 166-171 d.u.p.; actul de proveniență pentru autoturismul Skoda Superb cu seria X, tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M, vol. II - fila nr. 189 d.u.p.; contractul de vânzare - cumpărare încheiat între vânzător M și cumpărătorul F, vol. II - fila nr. 172 d.u.p.; proces-verbal de verificare în bazele de date Interpol a autoturismului Skoda Superb cu seria X1, vol. II - filele nr.164,165,304-306 d.u.p.; procese-verbale de cercetare și lăsare în custodie a autoturismul Skoda Superb cu seria X1, vol. II - filele nr. 178-187 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul Skoda Superb cu seria X vol. II - filele nr. 300-303 d.u.p.; declarația părții vătămate S, vol. III - filele nr. 3,4 d.u.p.; actul de proveniență pentru M, vol. III - fila nr. 28 d.u.p.; contractul de vânzare - cumpărare încheiat între vânzător M și cumpărătorul S, vol. III - fila nr. 30 d.u.p.; proces-verbal de verificare în bazele de date Interpol a autoturismului VW Jetta cu nr. X, vol. III - filele nr.49-53 d.u.p.; procese-verbale de cercetare și lăsare în custodie a autoturismul VW Jetta cu nr. X vol. III - filele nr. 5-13 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul VW Jetta cu nr. X vol. III - filele nr. 37-48 d.u.p.; declarația părții vătămate G, vol. III - filele nr. 58-61 d.u.p.; actul de proveniență pentru autoturismul Ford Focus, tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M, vol. III - fila nr. 74 d.u.p.; contractul de vânzare - cumpărare încheiat între vânzător M și cumpărătorul G, vol. III - fila nr. 73 d.u.p.; proces-verbal de verificare în bazele de date Interpol a autoturismului Ford -Focus cu nr. X, vol. III - filele nr.56-57,93-96 d.u.p.; procese-verbale de cercetare și lăsare în custodie a autoturismul Ford Focus cu nr. X, vol. III - filele nr. 63-69 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul Ford Focus cu nr. X, vol. III - filele nr. 91,92 d.u.p.; declarația părții vătămate M, vol. III - filele nr. 103-105 d.u.p.; actul de proveniență pentru autoturismul Opel Astra, tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat MM și cumpărătorul M vol. III - fila nr. 122 d.u.p.; proces-verbal de verificare în bazele de date Interpol a autoturismului Opel Astra cu nr. X vol. III - filele nr.102, 163-165 d.u.p.; procese-verbale de cercetare și lăsare în custodie a autoturismul Opel Astra cu nr. X, vol. III - filele nr. 106-112 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul Opel Astra cu nr. Xvol. III - filele nr. 137-162 d.u.p.; declarația părții vătămate R, vol. III - filele nr. 175-178 d.u.p.; actul de proveniență pentru autoturismul VW Bora, tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M, vol. III - fila nr. 183 d.u.p.; contractul de vânzare - cumpărare încheiat între vânzător Mși cumpărătorul T, vol. III - fila nr. 187 d.u.p.; contractul de vânzare - cumpărare încheiat între vânzător T și cumpărătorul R, vol. III - fila nr. 188 d.u.p.; proces-verbal de verificare în bazele de date Interpol a autoturismului VW Bora cu nr. X, vol. III - filele nr.173 d.u.p.; proces-verbal de lăsare în custodie și raportul de constatare tehnico științifică nr. X/21.10.2010, a autoturismul VW Bora cu nr. X, vol. III - filele nr. 181,198-201 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul VW Bora cu nr. X, vol. III - filele nr. 206-208 d.u.p.; declarația părții vătămate R, vol. III - filele nr. 216-219 d.u.p.; actul de proveniență pentru autoturismul Opel Astra, tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M, vol. III - fila nr. 228 d.u.p.; contractul de vânzare - cumpărare încheiat între vânzător M și cumpărătorul R, vol. III - fila nr. 248 d.u.p.; proces-verbal de verificare în bazele de date Interpol a autoturismului Opel Astra cu nr. B, vol. III - filele nr.214,215 d.u.p.; proces-verbal de cercetare și lăsare în custodie a autoturismul Opel Astra cu nr. B, vol. III - filele nr. 220-226 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul Opel Astra cu nr.B, vol. III - filele nr. 251-257 d.u.p.; declarația părții vătămate H, vol. IV - filele nr. 12-17 d.u.p.; actul de proveniență pentru autoturismul BMW 120D, cu nr. de identificare X, tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M, vol. IV - fila nr. 45 d.u.p.; contractul de vânzare - cumpărare încheiat între vânzător M și cumpărătorul D, vol. IV - fila nr. 18 d.u.p.; contractul de vânzare - cumpărare încheiat între vânzător D și cumpărătorul H, vol. IV - fila nr. 19 d.u.p.; proces-verbal de verificare în bazele de date Interpol a autoturismului BMW 120D, cu nr. de identificare X, vol. IV - filele nr. 82,83 d.u.p.; proces-verbal de lăsare în custodie a autoturismul BMW 120D, cu nr. de identificare X, vol. IV - fila nr. 25 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul BMW 120D, cu nr. de identificare X, vol. IV - filele nr. 63-75, 78-81 d.u.p.; declarația părții vătămate C vol. IV - filele nr. 92-94 d.u.p.; actul de proveniență pentru autoturismul Opel Zafira, cu nr. de identificare X, tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M, vol. IV - fila nr. 112 d.u.p.; contractul de vânzare - cumpărare încheiat între vânzător M și cumpărătorul C, vol. IV - fila nr. 111 d.u.p.; proces-verbal de verificare în bazele de date Interpol a autoturismului Opel Zafira cu nr. B vol. IV - filele nr. 90,91,131-134 d.u.p.; procese-verbale de cercetare și lăsare în custodie a autoturismul Opel Zafira cu nr. B, vol. IV - filele nr. 95-101 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul Opel Zafira cu nr. B, vol. IV - filele nr. 122-130 d.u.p.; declarația părții vătămate D, vol. IV - filele nr. 141-143 d.u.p.; actul de proveniență pentru autoturismul Opel Astra, cu nr. de identificare X, tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M, vol. IV - fila nr. 177 d.u.p.; contractul de vânzare - cumpărare încheiat între vânzător M și cumpărătorul D, vol. IV - fila nr. 140 d.u.p.; proces-B, vol. IV - filele nr. 138-139,180-183 d.u.p.; procese-verbale de cercetare și lăsare în custodie a autoturismul Opel Astra cu nr. X, vol. IV - filele nr. 144-150 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul Opel Astra cu nr. X, vol. IV - filele nr. 178,179 d.u.p.; declarația părții vătămate M, vol. IV - fila nr. 191 d.u.p.; declarația martorului M, vol. IV - filele nr. 196-198 d.u.p.; actul de proveniență pentru autoturismul VW Passat, cu nr. de identificare X tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M, vol. IV - fila nr. 212 d.u.p.; contractul de vânzare - cumpărare încheiat între vânzător M și cumpărătorul D, vol. IV - fila nr. 233 d.u.p.; proces-verbal de verificare în bazele de date Schengen a autoturismului VW Passat cu nr. B, vol. IV - filele nr. 189,190,221-224 d.u.p.; proces-verbal de cercetare și lăsare în custodie a autoturismul VW Passat cu nr. X, vol. IV - filele nr. 192-195 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul VW Passat cu nr. X, vol. IV - filele nr. 225-229 d.u.p.

II. Camera preliminară

Prin Încheierea din data de 20.10.2015 (f. 56-59 d.i.) judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecării cauzei, constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privindu-l pe inculpatul M.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri ori invocate excepții de către inculpat sau apărătorul acestuia cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

III. Desfășurarea cercetării judecătorești

Prezent la judecarea cauzei, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului M învinuirea care i se aduce prin actul de sesizare al instanței, precum și prevederile art. 83 C. proc. Pen., respectiv faptul că are dreptul să nu facă nici o declarație, că tot ce declară poate fi folosit și împotriva sa, iar dacă acceptă să dea declarații are obligația să spună tot ce știe cu privire la învinuirile care i se aduc.

Astfel, la termenul de judecată din data de 16.02.2016 (f. 149 d.i.), cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396, alin. 10 C. proc. pen. iar, în urma răspunsului negativ al acestuia a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 378 C. proc. Pen.

Deși probele administrate în cursul urmăririi penale nu au fost contestate, pentru justa soluționare a cauzei și față de poziția procesuală adoptată de inculpat, instanța a procedat la readministrarea parțială a materialului probator din cursul urmăririi penale, în acest sens fiind audiați martorii T (f. 168 d.i.), P (f. 169 d.i.), T (f. 190 d.i.).

Totodată, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de persoană vătămată a numitului M, iar nu de martor așa cum în mod eronat s-a menționat în actul de sesizare al instanței. Ulterior, instanța a constatat imposibilitatea audierii acestuia, întrucât din cuprinsul procesului verbal de executare a mandatului de aducere emis pe numele său a rezultat că este plecat din țară. De asemenea, instanța a apreciat că nu se impune radierea de pe citativ a celorlalte persoane vătămate, acestea putând avea calitatea de subiect pasiv secundar în raport de infracțiunile de înșelăciune reținute în sarcina inculpatului.

IV. Situația de fapt reținută de instanță

Instanța reține că la data de 12.01.2010, I.P.J. Bacău s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul M, din com Răcăciuni, jud. Bacău, are în posesie autoturismul marca Audi A6 cu numărul de înmatriculare X cu seria șasiu X, urmărit de autoritățile judiciare suedeze din data de 01.11.2007 În cauză a fost întocmit dosarul penal nr. X la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, sub aspectul comiterii infracțiunilor de furt calificat și fals material în înscrisuri oficiale, iar în urma cercetărilor s-a stabilit că au mai fost traficate în România 12 autoturisme reclamate ulterior pentru săvârșirea a diferite infracțiuni în Ungaria și puse în urmărire, după cum urmează:

1.Cu privire la autoturismul marca Audi A6, VIN - X

La data de 12.01.2010, organele de poliție din cadrul I.P.J. Bacău - Serviciul de Investigații Criminale s-au sesizat din oficiu în legătură cu faptul că pe site-ul www.autovit.ro este oferit spre vânzare de către o persoană care se numește "Nicu";, din mun. Bacău, autoturismul marca Audi A6 Variant, cu nr. de înmatriculare X (Ungaria), despre care existau indicii că era sustras din afara țării. Organele de poliție au luat legătura telefonic cu "Nicu"; la numărul de telefon afișat pe site, pretinzând că sunt potențiali cumpărători ai autoturismului și au stabilit ca punct de întâlnire parcarea de la Insula de Agrement din mun. Bacău.

La fața locului, organele de poliție și-au declinat identitatea, procedând la legitimarea vânzătorului, acesta fiind identificat în persoana numitului M, în vârstă de 28 de ani, domiciliat în com. Răcăciuni, jud. Bacău. De asemenea, a fost identificat și autoturismul marca Audi A6 Variant, cu nr. de înmatriculare X (Ungaria). Cu această ocazie, M a prezentat următoarele documente:

- un certificat de înmatriculare unguresc, seria X, în care sunt menționate nr. de înmatriculare X, marca Audi A6, data fabricației 11.10.2006, nr. de identificare X, înmatriculat la 29.01.2009, proprietatea U;

- un act de proveniență tipizat în limba maghiară, datat 27.09.2009, în care este menționat faptul că U vinde cu suma de 7500 de euro lui M autoturismul susmenționat.

Fiind efectuată verificarea autoturismului, s-a constatat că pe panoul bord la îmbinarea cu parbrizul este aplicată o plăcuță cu seria X, serie care se regăsește și în locul prevăzut de constructor, respectiv pe suportul superior motor, panou care prezintă urme de distrugere în locul seriei, observându-se o urmă de sudură de jur împrejurul seriei, plăcuța cu nr. de identificare fiind dezlipită pe o porțiune de 6-8 cm. Însă, în computerul de bord al autoturismului a fost identificată seria X.

Fiind întrebat cu privire la proveniența autoturismului, numitul M a declarat că a cumpărat autoturismul de la numitul T, din mun. București, care i-a adus la cunoștință neregulile pe care le prezintă mașina.

S-a procedat la ridicarea autoturismului și la conducerea acestuia la sediul I.P.J. Bacău, pentru continuarea cercetărilor, ocazie cu care s-a constatat că autoturismul Audi figurează în baza de date a Interpol ca fiind urmărit de autoritățile judiciare suedeze din data de 01.11.2007.

Prin intermediul Biroului Național Interpol au fost contactate autoritățile X faptul că seria de șasiu X aparține unui autoturism marca Audi A6 Avant 2.0, cu seria motor BPJ, culoare gri, an fabricație 2006, pentru care a fost emis certificatul de înmatriculare cu seria X. Acest autovehicul a fost achiziționat prin credit de la firma de leasing X la data de 09.04.2009 de firma U, firma fiind ulterior vândută împreună cu autoturismul de către proprietar, numitul V. La data comunicării, 01.04.2010 contractul de leasing era valabil. Autoturismul cu nr. de identificare X nu este urmărit.

Prin adresa nr. 1X, R.A.R. a comunicat faptul că autoturismul a fost prezentat în vederea omologării în data de 01.10.2009, de către numitul T, ocazie cu care s-a constatat că autoturismul prezintă seria șasiu poansonată artizanal, iar seria identificată în calculatorul de bord figurează ca fiind dată în urmărire.

În cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize criminalistice traseologice iar din concluziile raportului de expertiză nr. X, emis de I.P.J. Bacău - Serviciul Criminalistic, rezultă că autoturismul marca Audi A6, cu nr. de înmatriculare X prezintă modificări artizanale ale seriei de identificare în locul prevăzut de constructor, parbriz, respectiv de pe geamurile laterale și lunetele din spate ale portbagajului, precum și ale foliilor martor din locașul roții de rezervă. Având în vedere modul de realizare, nu se poate stabili seria anterioară existentă pe șasiu.

Autoturismul a fost verificat tehnic și în service-ul Audi aparținând X constatându-se că în memoria calculatoarelor este memorată seria de șasiu X, aceeași serie fiind constatată și în identificarea cheii de pornire. La nivelul instalației electrice a mașinii nu au fost constatate modificări.

Astfel s-a stabilit că numărul de identificare autentic al autoturismului este X, acesta fiind introdus în Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Bacău. În urma corespondenței purtate cu autoritățile judiciare suedeze s-a stabilit că proprietarul autoturismului este firma S, X, Stockholm, Att Biluthyrning Centralt.

În data de 02.10.2014, au fost verificate autoturismele ce fac obiectul cauzei în baza de date a Interpol și s-a constatat că autoturismul Audi A6, cu nr. de identificare X, nu mai figurează urmărit.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, numitul M a declarat că la începutul anului 2009 a început să se ocupe cu comercializarea de autoturisme second-hand. La data de 08.06.2009, accesând site-ul www.autovit.ro, i-a atras atenția un anunț postat de către o persoană cu numele de "Cosmin";, care oferea spre vânzare un autoturism marca Volswagen Golf IV. A luat legătura cu "Cosmin"; iar acesta i-a spus că a vândut autoturismul susmenționat, propunându-i spre vânzare, un autoturism marca Ford Focus, al cărui anunț de vânzare nu îl postase încă pe site, trimițându-i totodată și fotografii ale mașinii. A cumpărat autoturismul iar din acel moment a început să comercializeze autoturisme second-hand aduse de "Cosmin"; (care s-a prezentat ca numindu-se T mun. Oradea, jud. Bihor) din Ungaria. Tranzacțiile aveau loc într-o parcare din apropierea Gării CFR Oradea.

După ce a achiziționat primele două autoturisme, T i-a propus să îi treacă numele M în facturile de achiziționare, lucru cu care acesta din urmă a fost de acord. De asemenea, a observat că majoritatea autoturismelor cumpărate aveau doar o singură cheie, despre acest aspect Trelatându-i că autoturismele provin de la o firmă care recuperează mașinile neachitate de către deținătorii acestora și din acest motiv nu au și cea de-a doua cheie.

La sfârșitul lunii octombrie 2009, T i-a propus spre vânzare un autoturism marca Audi A6 adus din Ungaria, pe factura de achiziție fiind trecut numele M, conform înțelegerii inițiale. Nu a cumpărat autoturismul, deoarece nu avea suma de bani cerută, însă după aproximativ o săptămână a fost contactat telefonic de către numitul T din mun. București (ulterior s-a constatat că acesta are domiciliul în com. Orbeasca, sat Orbeasca de Sus, jud. Teleorman), căruia îi mai vânduse anterior două mașini.

Acesta i-a relatat că a cumpărat de la T un autoturism marca Audi A6, pe factură fiind trecut numele M iar în momentul în care a prezentat autoturismul la RAR, a constatat că mașina figurează ca fiind sustrasă din afara țării și are poansonată artizanal o serie falsă. T i-a mai precizat că a luat legătura cu T, ambii ajungând la un acord ca Tsă îi aducă din Ungaria un autoturism apropiat ca valoare de Audi A6 iar ulterior să facă schimbul de mașini, însă în acest timp T și-a schimbat numărul de telefon. În cele din urmă, a primit de la T un autoturism marca VW Golf V pentru T, urmând ca acesta din urmă să mai primească și o diferență de 2.500 de euro de la T. Totodată, în aceeași perioadă, nu a mai putut lua legătura cu T, deoarece acesta a suferit un accident rutier în Ungaria, fiind internat în spital în stare gravă.

Numitul T a sosit în mun. Bacău la data de 10.11.2009, cu autoturismul Audi A6, cu nr. de înmatriculare X, făcând schimbul de mașini cu M, fără a întocmi vreun act în acest sens. Pe lângă autoturism, M a primit de la T o cheie de contact, certificatul de înmatriculare eliberat de autoritățile maghiare, având seria X o factură eliberată de autoritățile maghiare pe numele M și o copie după constatarea de la RAR cu privire la neregulile autoturismului.

Văzând care sunt problemele autoturismului Audi A6, a postat un anunț pe Internet, cu scopul de a-l vinde pentru piese. Acesta a precizat că nu a anunțat organele de poliție, deoarece îi era teamă că va pierde banii pe care i-a dat lui T pentru achiziționarea unui autoturism.

Cu ocazia audierilor, M a precizat că în perioada iunie - octombrie 2009, a cumpărat mai multe autoturisme de la T, pe care le-a vândut unor cumpărători de ocazie sau cunoștințe. De asemenea acesta declară că T i-a predat o copie după cartea sa de identitate seria AR nr. X. A observat că fizionomia persoanei din fotografia actului nu prea corespunde cu persoana care s-a prezentat T, însă nu a dat importanță acestui fapt.

Au fost verificate în baza de date seria și nr. cărții de identitate și datele de stare civilă ale lui T, s-a constatat că persoana cu datele de stare civilă menționate în actul de identitate nu există, iar actul de identitate cu seria AR nr. X a fost emis la data de 22.08.2002 pe numele lui H.

În urma cercetărilor, s-a stabilit că încă 13 autoturisme sunt urmărite de autoritățile judiciare din Ungaria, fiind reclamate furate sau însușite în mod ilegal și puse în urmărire după ce erau vândute și înmatriculate în România.

Numitul M a fost testat cu aparatul poligraf iar din concluziile raportului de constatare tehnico-științif.ică privind detecția comportamentului simulat nr. X, emis de I.P.J. Bacău - Serviciul Criminalistic, rezultă că în evoluția diagramelor poligraf, corespunzător răspunsurilor la întrebările critice (relevante) ale cauzei, nu au fost evidențiate modificări ale stresului emoțional, semnificativ caracteristice indicilor comportamentului simulat, întrebările relevante și răspunsurile corespunzătoare fiind următoarele:

- Declarațiile date poliției, privind tranzacțiile cu mașini, sunt adevărate? R: DA;

- În afară de mașina A6 pe care ai luat-o de la T, ai știut că și celelalte mașini cumpărate de la acesta sunt furate? R: NU;

- Știi sigur unde este T în momentul de față? R: NU;

- Cunoști sigur identitatea adevărată a lui T? R: NU;

În timpul efectuării cercetărilor s-a stabilit că la I.P.J. Hunedoara se află în lucru dosarul penal nr. X, în care se efectuează cercetări privind două autoturisme urmărite de autoritățile judiciare maghiare și traficate în România de T, acesta fiind identificat în persoana inculpatului M, Lui M i-au fost prezentate un număr de 4 fotografii, printre care și cea a persoanei identificate de I.P.J. Hunedoara, persoană pe care a recunoscut-o fără ezitare, constatându-se că adevărata identitate a lui T este M.

Inculpatul M a fost recunoscut și de martorul T, dom. în com. Vultureni, sat Vultureni, jud. Bacău .

În cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize grafice, având următoarele obiective:

- dacă semnătura de la poziția "a kolcsonvevo aiairasa";, din cadrul contractului de vânzare-cumpărare (export) unguresc pentru un vehicul, având ca obiect autoturismul Ford Focus cu nr. de identificare X (vezi pct. 2), încheiat la data de 01.06.2009 între vânzător P și T, și semnătura de la poziția "semnătura vânzătorului", de pe contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat la data de 10.06.2009, între vânzător T și cumpărător M, având ca obiect același autoturism, au fost executate de aceeași persoană?

- dacă semnătura de la poziția "a kolcsonvevo aiairasa";, din cadrul contractului de vânzare-cumpărare (export) unguresc pentru autoturismul OpelAstra cu nr. de identificare X încheiat la data de 15.06.2009 între vânzător P și T și semnătura de la poziția "semnătura vânzătorului", de pe contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat la data de 17.06.2009, între vânzător T și cumpărător M, având ca obiect același autoturism, au fost executate de aceeași persoană?

- dacă la executarea semnăturilor de la poziția "a kolcsonvevo aiairasa"; de pe documentele emise în limba maghiară și semnăturile de la poziția "semnătura vânzătorului" de pe documentele emise în limba română au fost utilizate substanțe scripturale asemănătoare cromatic?

- dacă semnăturile depuse pe cele patru documente au fost executate de către M?

Din concluziile raportului de expertiză grafică nr. 250462/05.12.2011, emis de IPJ Bacău - Serviciul Criminalistic, rezultă că semnăturile de la poziția "a kolcsonvevo aiairasa"; din cadrul celor două contracte de vânzare-cumpărare (export) unguresc pentru un vehicul, încheiate la data de 15.06.2009, între vânzător P și T, respectiv la data de 01.06.2009, între vânzător P și T, și semnăturile de la poziția "semnătura vânzătorului" de pe contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat la data de 17.06.M La executarea semnăturilor de la poziția "a kolcsonvevo aiairasa"; de pe documentele emise în limba maghiară și semnăturile de la poziția "semnătura vânzătorului", de pe documentele emise în limba română, au fost utilizate substanțe scripturale diferite.

Au fost atașate la dosarul cauzei raportul de expertiză grafică efectuat în dosarul penal X la I.P.J. Hunedoara, rechizitoriul întocmit în dosarul penal nr. X al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara și sentința penală pronunțată în dosarul penal nr. X de către Judecătoria Hunedoara, stabilindu-se că inculpatul M folosindu-se de numele T și de copia actul de identitate falsificat cu seria seria AR nr. X a vândut în lunile februarie 2009 și iulie 2009, unor persoane din jud. Hunedoara, două autoturisme reclamate furate din Ungaria, fapte pentru care a fost condamnat.

În cursul urmăririi penale fost audiat inculpatul M, care a declarat că este bolnav de epilepsie și are pierderi de memorie, că nu îl cunoaște pe M, nu a vândut acestuia niciun autoturism, nu cunoaște cine este T, însă nu reține dacă s-a folosit de acest nume sau de un act de identitatea pe acest nume.De asemenea, declară că nu reține dacă a vândut autoturismul Audi A6 lui T. Acesta mai declară că prietenul său T a vândut autoturisme aduse din Ungaria unei persoane din jud. Bacău.

S-a stabilit că T este dat în urmărire pe motiv că se sustrage de la executarea uneui mandat de executare a pedepsei cu închisoarea fiind condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 2 luni pentru înșelăciune de către Judecătoria Oradea. Acesta, la data de 09.06.2011, a fost audiat cu privire la autoturismul Ford și a declarat că nu a comercializat acest autoturism, nu cunoaște nicio persoană din jud. Bacău, nu cunoaște vreo persoană cu numele de T și nici nu a folosit acest nume.

2. Cu privire la autoturismul marca Ford Focus, X, nr. X

La data de 10.06.2009 numitul M a cumpărat autoturismul Ford Focus, nr. de identificare X, cu suma de 5.000 euro, de la T, identificat ulterior în persoana inculpatului M, cu care s-a întâlnit în zona Gării din Oradea și a întocmit un contract de vânzare-cumpărare, în care la vânzător a fost menționat T.

La data de 14.06.2009, numitul A domiciliat în com. Moțca, sat Moțca, jud. Iași, s-a deplasat în târgul auto Bacău, pentru a achiziționa un autoturism. Cu această ocazie, l-a cunoscut pe numitul M, care oferea spre vânzare un autoturism marca Ford Focus, fabricat în 2006, cu nr. de identificare X. Numitul a a fost de acord să cumpere autoturismul cu suma de 6.500 de euro, astfel că cele două părți au încheiat contractul de vânzare-cumpărare. La data de 30.07.2009, a a omologat autoturismul la RAR iar la data de 26.08.2009, l-a înmatriculat sub nr. x.

La data de 14.01.2010, I.P.J. Iași s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că autoturismul Ford Focus figurează urmărit de autoritățile judiciare maghiare din data de 01.09.2008, informația fiind implemantată în aplicația e-ASF la data de 18.11.2009. Organul de cercetare penală a lăsat autoturismul în custodia lui a și a dispus înscrierea mențiunii de vehicul furat la data de 01.09.2008 din Ungaria. Dosarul penal întocmit cu nr. x a fost declinat spre competență soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, unde a fost înregistrat sub nr. x și reunit la dosarul penal 1040/P/2010, în care au fost efectuate cercetări față de M.

Conform înscrisurilor, numitul M a primit de la T un act de proveniență tipizat în limba maghiară datat 01.06.2009, în care este menționat la cumpărător T, certificatul de atestare fiscală nr. X eliberat de Primăria Craiva, jud. Arad pe numele T și documentul de înmatriculare emise de autoritățile maghiare, înscrisuri pe care le-a predat lui A. Partea vătămată A în baza documentelor primite, inclusiv contractual de vânzare -cumpărare pentru un vehicul folosit datat 10.06.2009, între vânzătorul T și cumpărătorul Ma înmatriculat autoturismul sub nr. X.

Primăria Craiova prin adresa Xa informat că nu a emis certificatul de atestare fiscală, semnăturile nu apațin funcționarilor, iar ștampila și imprimanta certificatului nu sunt cele utilizate.

Urmare a verificărilor efectuate prin intermediul Biroului Național Interpol, s-a stabilit că în legătură cu acest autoturism s-au efectuat cercetări de către poliția din Budapesta, ca urmare a plângerii depuse de X. față de numitul X, avându-se în vedere refuzul acestuia din urmă de a preda autoturismul ce face obiectul unui contract de leasing, reziliat ca urmare a neplății ratelor stabilite.

Biroul Național Interpol prin adresa nr. X din 30.10.2014, a arătat că autoritățile judiciare maghiare au constatat că nu s-a comis nicio infracțiune cu privire la autoturism. La verificarea în aplicația Interpol, din data de 02.10.2014 s-a constatat că autoturismul nu mai este urmărit și datorită faptului că de la data identificării și până în prezent partea maghiară nu și-a manifestat interesul de a recupera vehiculul, s-a comunicat părții vătămate A că autoturismul nu mai este urmărit și se poate prezenta pentru eliberarea unor noi documente de înmatriculare.

3. Cu privire la autoturismul marca Opel Astra,

La data de 17.06.2009, numitul M a cumpărat de la T, identificat ulterior în persoana inculpatului M autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de identificare X, pentru care a întocmit un contract de vânzare-cumpărare, în care la vânzător a fost menționat T.

La data de 21.06.2009, numitul B, din com. Dofteana, sat Dofteana, jud. Bacău, a achiziționat din târgul auto din mun. Bacău de la M autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de identificare X, pentru care a plătit suma de 6.700 de euro.

Numitul M a predat lui B, contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, întocmit la data de 17.06.2009 între vânzător T și cumpărător T, un act de vânzare-cumpărare încheiat între T și cumpărător T, în care sunt trecute datele de identificare ale autoturismului Opel Astra, certificatul de atestare fiscală nr. X eliberat de Primăria Craiva, jud. Arad pe numele lui T și documentul de înmatriculare emise de autoritățile maghiare.

La data de 25.06.2009, B a omologat autoturismul la RAR iar la data de 15.07.2009 l-a înmatriculat sub nr. X, unde a prezentat documentele primite de la M.

La data de 13.09.2011, I.P.J. Bacău s-a sesizat din oficiu că autoturismul este urmărit de autoritățile judicare maghiare, din data de 24.06.2009, cu mențiunea că la verificarea acestuia în aplicația Interpol din data de 14.01.2010 nu era urmărit. La data de 14.09.2011, organele de poliție au lăsat autoturismul în custodia lui B. La data de 15.09.2011, organul de cercetare penală a dispus efectuarea mențiunii că autoturismul este furat în documentele de înmatriculare emise de autoritățile române.

Din corespondența purtată cu autoritățile judiciare maghiare s-a stabilit că proprietarul autovehiculului este firma E, iar utilizator R, aceștia urmând a intreprinde demersurile necesare în vederea recuperării autoturismului, însă până în prezent nu a fost depusă vreo cerere de recuperare.

Autoturismul a fost verificat din nou în aplicația Interpol la data de 02.10.2014 și s-a constatat că nu mai este urmărit, fapt pentru care a fost informat B și îndrumat să solicite documente noi de înmatriculare fără mențiuni.

4. Cu privire la autoturismul marca Skoda Fabia,

Ulterior datei de 15.07.2009, numitul M a cumpărat de la T identificat ulterior în persoana inculpatului M, autoturismul Skoda Fabia, cu nr. de identificare X, pentru care a primit după cum s-au înțeles actul de proveniență tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat X.

Mi-a propus colegului său de serviciu U, din mun. Bacău, să cumpere autoturismul Skoda Fabia, înmatriculat în Ungaria, cu nr. de înmatriculare X, solicitându-i suma de 6.000 de euro. Numitul U a fost de acord, a întocmit la data de 18.07.2009, un contract de vânzare-cumpărare cu la data de 24.07.2009 a omologat autoturismul la R.A.R. și la data de 18.08.2009 l-a înmatriculat sub nr. BC-05-VWA. La data de 15.01.2010, organele de poliție s-au sesizat că autoturismul este urmărit de autoritățile judiciare maghiare din data de 20.11.2009, i-au adus la cunoștință acest fapt lui Ungureanu Nicolae Sorin și au lăsat autoturismul în custodia acestuia.

Numitul U a luat legătura cu M, care i-a spus că a cumpărat mașina de la o persoană din mun. Oradea, care se ocupă cu vânzarea de autoturisme aduse din Ungaria și care întocmește actele de vânzare - cumpărare direct pe numele său, fapt confirmat de acesta din urmă, care a declarat că autoturismul a fost cumpărat de la din Oradea.

În cuprinsul actului de vânzare-cumpărare întocmit în limba maghiară, se menționează că autoturismul Skoda Fabia a fost achiziționat de la numita Molnar Ildiko prin intermediul firmei P. Din verificările efectuate prin intermediul Biroului Național Interpol, s-a stabilit că la data de 01.09.2009, O a depus o plângere la poliția din Szigetvar, prin care arată că a cumpărat autoturismul pe numele soției sale sa M. Persoana vătămată a arătat că în cursul lunii iulie 2009 a împrumutat autovehiculul numitului P- S, cu obligația de a-i înapoia autoturismul proprietarei, atunci când aceasta va avea nevoie de el. MIldiko s-a prezentat la poliție în momentul în care P nu i-a înapoiat autoturismul la cererea sa. În continuare, aceasta a arătat că nu i-a vândut niciodată autoturismul lui Mși că nu îl cunoaște pe acesta. De asemenea, persoana vătămată a declarat că nu poate declara nimic cu privire la contractul de vânzare-cumpărare prezentat de către organele de poliție, întrucât nu a contactat firma P pentru a o ajuta să-și vândă autoturismul.

La data de 24.02.2015, a fost verificat autoturismul în baza de date Schengen și s-a stabilit că este urmărit din data de 04.12.2009. În aplicația Interpol autoturismul nu mai figurează urmărit.

5. Cu privire la autoturismul marca Skoda Superb,

Ulterior datei de 28.07.2009, numitul Ma cumpărat de la T, identificat ulterior în persoana inculpatului M, autoturismul Skoda Superb, cu nr. de identificare X, pentru care a primit după cum s-au înțeles actul de proveniență tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M.

La începutul lunii august 2009, numitul M, s-a deplasat în târgul auto din mun. Bacău, pentru a vinde autoturismul Skoda Superb, cu nr. de înmatriculare unguresc J și nr. de identificare, unde s-a întâlnit cu F, din Vaslui, care dorea să achiziționeze un autoturism. Acesta care era însoțit de fiul său F și cumnatul său D. Au negociat vânzarea-cumpărarea autoturismului și au convenit asupra prețului de 6.000 de euro, urmând ca tranzacția să aibă loc ulterior, întrucât F nu dispunea de întreaga sumă.

La data de 11.08.2009, F, împreună cu fiul și cumnatul său, au revenit în mun. Bacău, unde s-au întâlnit cu Mși au efectuat vânzarea-cumpărarea autoturismului. Numitul F a primit de la învinuit două chei, un certificat de înmatriculare în limba maghiară și o traducere a sa în limba română, o asigurare tip carte verde și un act de proveniență tipizat în limba maghiară, în care erau menționați cumpărătorul Mși Tîn calitate de vânzător.

În cursul anului 2010, F nu dispunea de bani pentru înmatricularea autoturismului și era necesară efectuarea unei noi inspecții tehnice periodice, fapt pentru care fiul său l-a contactat pe Mpentru a merge în Ungaria, în vederea efectuării acestei inspecții. Numitul M, i-a precizat acestuia că este cercetat de poliție și că nu este recomandabil să meargă cu autoturismul pe teritoriul Ungariei, întrucât sunt probleme cu unele dintre autoturismele pe care le-a vândut, în sensul că s-a constatat că acestea figurau ca sustrase din Ungaria.

Fs-a deplasat împreună cu Mla sediul I.P.J. Bacău, ocazie cu care s-a constatat că autoturismul Skoda Superb în baza de date Schengen figurează urmărit de autoritățile judiciare maghiare din data de 26.07.2009. Autoturismul a fost lăsat în custodia lui F.

Prin rezoluția din data 05.08.2013, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, la solicitarea lui F, a dispus admiterea cererii și înmatricularea autoturismului cu mențiunea autovehicul declarat furat din Ungaria la data de 26.07.2009. Până în prezent F nu a înmatriculat autoturismul.

Numita T a depus cereri de restituire însă acestea au fost repinse prin rezoluțiile nr. X din 20.12.2010 și nr. X din 04.02.2013 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.

Autoritățile judiciare maghiare au comunicat la data de 23.12.2014, faptul că au încheiat cercetările privind modalitatea frauduloasă de obținere a autoturismului, iar printre persoanele acuzate se află și T pentru comiterea infracțiunii de falsificare de documente.

6. Cu privire la autoturismul marca Volkswagen Jetta,

Ulterior datei de 31.07.2009, numitul Ma cumpărat de la T, identificat ulterior în persoana inculpatului M, autoturismul VW Jetta, cu nr. de identificare X, pentru care a primit după cum s-au înțeles actul de proveniență tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M.

La data de 09.08.2009, numitul S, domiciliat în com. Berești Tazlău, sat Prisaca, jud. Bacău, s-a deplasat în târgul auto din mun. Bacău, de unde a achiziționat de la M, contra sumei de 9.000 de euro autoturismul marca VW Jetta, cu nr. de înmatriculare unguresc X și cu seria de șasiu X.

Cele două părți au încheiat un contract de vânzare-cumpărare, iar Ma predat lui S actul de proveniență tipizat în limba maghiară, certificatul de înmatriculare și 3 chei. În cuprinsul actului de proveniență tipizat în limba maghiară erau trecuți S și M.

La data de 18.08.2009, numitul S a omologat autoturismul la R.A.R. Bacău, iar la data de 25.08.2009 a înmatriculat autoturismul, obținând numărul X.

La data de 10.09.2009, Biroul Național Interpol a sesizat I.P.J. Bacău cu privire la faptul că autoturismul în cauză, care este urmărit de autoritățile maghiare, a fost înmatriculat în România sub nr. X și se află în posesia lui S.

Organele de poliție au identificat autoturismul și i-au adus la cunoștință lui S că autoturismul susmenționat figurează urmărit de autoritățile judiciare maghiare din data de 09.09.2009 și a fost lăsat în custodia acestuia.

Prin mesajul nr. 453206 din data de 23.02.2015, Biroul Sirene Ungaria comunică faptul că a fost informat proprietarul CIB cu privire la procedura de recuperare și se înaintează declarația utilizatorului S, care nu a plătit ratele.

La data de 24.02.2015, a fost verificat autoturismul în baza de date Schengen și s-a stabilit că este urmărit din data de 08.09.2009. În aplicația Interpol autoturismul nu mai figurează urmărit.

7. Cu privire la autoturismul marca Ford Focus

Ulterior datei de 10.08.2009, numitul Ma cumpărat de la T, identificat ulterior în persoana inculpatului M, autoturismul Ford Focus C-Max, cu nr. de identificare 2, pentru care a primit actul de proveniență tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M.

La data de 23.08.2009, numitul G, din com. Săucești, sat Bogdan Vodă, jud. Bacău, a achiziționat de la Mautoturismul marca Ford Focus C-Max, cu nr. de identificare, cu suma de 7.950 de euro. Cei doi au încheiat un contract de vânzare-cumpărare.

La data de 01.09.2009, autoturismul a fost omologat la R.A.R., iar la data de 11.09.2009 a fost înmatriculat sub nr. X

La data de 07.07.2010, organele de poliție au constatat că autoturismul figurează ca fiind urmărit de autoritățile judiciare maghiare din data de 17.08.2009, informația fiind implementată în aplicația Interpol la data de 16.02.2010. Autoturismul a fost lăsat în custodia lui G.

Din corespondența purtată cu autoritățile judiciare maghiare, s-a stabilit că în Ungaria se efectuează cercetări privind săvârșirea infracțiunii de înșelăciune însă nu pot fi comunicate date cu privire la suspect sau data comiterii.

Până în prezent nu a fost depusă cerere de recuperare. La data de 24.02.2015, a fost verificat autoturismul în baza de date Schengen și s-a stabilit că este urmărit din data de 15.02.2010, iar în aplicația Interpol din data de 17.08.2009, autoturismul nu mai figurează ca fiind urmărit.

8. Cu privire la autoturismul marca Opel Astra,

Ulterior datei de 20.08.2009, numitul Ma cumpărat de la T, identificat ulterior în persoana inculpatului M, autoturismul Opel Astra, cu nr. de identificare X, pentru care a primit după cum s-au înțeles actul de proveniență tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M.

La data de 30.09.2009, numitul M, din mun. Bacău, a cumpărat de la colegul său de serviciu M, autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare unguresc X cu nr. de identificare X, contra sumei de 6.000 de euro, încheind un contract de vânzare-cumpărare. Numitul Ma predat cumpărătorului un certificat de înmatriculare unguresc, actul de proveniență tipizat în limba maghiară, o cheie originală cu telecomanda și două chei mecanice (una de contact și una de închidere), toate documentele fiind întocmite pe numele lui M.

La data de 29.12.2009, autoturismul a fost omologat la R.A.R., iar la data de 18.01.2010 a fost înmatriculat sub nr. X.

La data de 07.07.2010, numitul Ma sesizat I.P.J.Bacău cu privire la faptul că autoturismul este furat iar în urma verificărilor s-a constatat că acesta figurează urmărit de autoritățile judiciare maghiare din data de 08.01.2010. Autoturismul a fost lăsat în custodia lui M.

Autoritățile maghiare au înaintat copie după actul de sesizare în baza căreia autovehiculul a fost pus în urmărire și declarația suspectului B, din care rezultă că sunt divergențe cu privire la situația autoturismului.

La data de 11.02.2015, a fost verificat autoturismul în baza de date Schengen și s-a stabilit că este urmărit din data de 08.01.2010. În aplicația Interpol acesta nu figurează ca fiind urmărit.

9. Cu privire la autoturismul marca Volkswagen Bora,

Ulterior datei de 24.08.2009, numitul Ma cumpărat de la T, identificat ulterior în persoana inculpatului M, autoturismul Volkswagen Bora, cu nr. de identificare X, pentru care a primit după cum s-au înțeles actul de proveniență tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M.

În luna septembrie 2009, martorul Ts-a deplasat împreună cu M(la acea dată ambii erau colegi de serviciu) în mun. Oradea, unde s-au întâlnit cu inculpatul M, care s-a prezentat ca numindu-se Cosmin și le-a prezentat pentru vânzare două autoturisme, un Opel Astra și un Volkswagen Bora, parcate în apropierea gării. Actele de vânzare-cumpărare ale acestor două mașini erau deja întocmite pe numele lui M. Numitul Ma plătit prețul autoturismului Opel Astra, iar Ta plătit suma de 4.800 euro pentru autoturismul Volkswagen Bora.

După ce au ajuns în mun. Bacău, numitul Ta întocmit actele de vânzare-cumpărare cu M, în care au menționat prețul de 5.500 euro, a solicitat 3 rânduri de numere provizorii, iar la data de 15.01.2010, a vândut autoturismul numitului R, din com. Mihăilești, jud. Botoșani, cu suma de 4.350 euro.

La data de 11.01.2010, martorul Ta omologat autoturismul la R.A.R, iar la data de 10.02.2010, numitul R l-a înmatriculat sub nr. X.

La data de 30.09.2010, organele de poliție din cadrul IPJ Botoșani - Serviciul de Investigații Criminale s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul R a folosit unele documente falsificate cu privire la proveniența autoturismului marca Volkswagen Bora, cu nr. de înmatriculare X și nr. de identificare X, autoturism care figurează ca fiind furat din Ungaria la data de 26.11.2009, fiind dat în urmărire internațională la data de 07.07.2010.

Organul de cercetare penală a dispus lăsarea autoturismului în custodia lui R și efectuarea mențiunii că autoturismul este furat în documentele de înmatriculare.

La verificarea în aplicația Interpol, din data de 02.10.2014 s-a constatat că autoturismul nu mai este urmărit, iar datorită faptului că de la data identificării și până în prezent partea maghiară nu și-a manifestat interesul de a recupera vehiculul, s-a comunicat părții vătămate R să solicite eliberarea unor noi documente de înmatriculare.

10. Cu privire la autoturismul marca Opel Astra,

Ulterior datei de 31.08.2009, numitul Ma cumpărat de la T, identificat ulterior în persoana inculpatului M, autoturismul Opel Astra, cu nr. de identificare X, pentru care a primit după cum s-au înțeles actul de proveniență tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M.

În cursul lunii septembrie 2009, numitul Rs-a întâlnit cu fostul său vecin de bloc, numitul M, care i-a propus să cumpere autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare unguresc LFS 921 și cu nr. de identificare W0L0AHL4882059618.

Numitul Ra cumpărat autoturismul, plătind suma de 7500 de euro, ocazie cu care cei doi au întocmit un act de vânzare-cumpărare la data de 19.09.2009.

Numitul R, la data de 23.09.2009 a omologat autoturismul la R.A.R. și la data de 14.10.2009 l-a înmatriculat sub nr. BC-05-WZJ.

La data de 19.10.2010, organele de poliție au constatat că autoturismul este urmărit de autoritățile judiciare maghiare din data de 28.08.2009, informația fiind implemantată în aplicația INTERPOL la data de 06.08.2010.

Autoturismul a fost lăsat în custodia numitului R iar la dispoziția organului de cercetare penală a fost menționat în documentele de înmatriculare că autoturismul este furat.

În urma corespondenței cu autoritățile judiciare maghiare nu s-au putut stabili date de interes operativ.

La verificarea în aplicația Interpol, din data de 02.10.2014 s-a constatat că autoturismul nu mai este urmărit, iar datorită faptului că că de la data identificării și până în prezent partea maghiară nu și-a manifestat interesul de a recupera vehiculul, s-a comunicat părții vătămate R să se prezinte pentru eliberarea unor noi documente de înmatriculare.

11. Cu privire la autoturismul marca BMW 120D

Ulterior datei de 31.08.2009, numitul Ma cumpărat de la T, identificat ulterior în persoana inculpatului M, autoturismul marca BMW 120D, cu nr. de identificare X, pentru care a primit după cum s-au înțeles actul de proveniență tipizat în limba maghiară în care cumpărător este menționat M.

La data de 19.09.2009, numitul Ms-a întîlnit pe raza mun Bacău, cu Diaconescu Vasile Lucian, din Ploiești, jud. Prahova, după ce au discutat în prealabil și îi vinde acestuia autoturismul cu suma de 7.500 euro (cum este menționat în declarația lui Diaconescu Vasile Lucian). Cei doi întocmesc un contract de vânzare-cumpărare în care este menționat prețul de 8.500 euro.

La data de 21.09.2009, numitul D a omologat autoturismul la R.A.R. Reprezentanța Prahova și obținut autorizarea pentru circulația provizorie în România, în perioada 29.09-27.11.2009.

La data de 03.11.2009, D s-a întâlnit în mun. Ploiești cu Hși îi vinde acestuia autoturismul în schimbul prețului de 8.000 de euro, sens în care au încheiat un contract de vânzare-cumpărare.

La data de 23.02.2010, I.P.J. Iași se sesizează cu privire la faptul că numitul Ha solicitat certificarea autenticității autoturismului BMW 120D, cu nr. de identificare X, la R.A.R. Reprezentanța Iași, ocazie cu care s-a constatat că acesta figurează furat din Ungaria la data de 31.08.2009, informația fiind implementată în aplicația e-ASF la data de 19.12.2009.

Organul de cercetare penală a dispus lăsarea autoturismului în custodia numitului Hși înmatricularea acestuia, iar în actele de înmatriculare să fie înscris că autoturismul este furat.

La data de 12.07.2010, autoturismul a fost înmatriculat sub nr. X, în baza ordonanței Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași din data de 09.03.2010.

Prin ordonanța din data de 11.11.2010 din dosarul penal nr. 2016/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Hși D, sub aspectul comiterii infracțiunii de tăinuire și disjungerea cauzei privind pe Mîn favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.

Dosarul penal a fost înregistrat sub nr. 1133/P/2011 și reunit la dosarul penal nr. 1040/P/2014.

Urmare a verificărilor efectuate prin intermediul Biroului Național Interpol, s-a stabilit că Departamentul de Investigații Criminale al poliției din Miskolc-Ungaria, efectuează cercetări, ca urmare a plângerii depuse de către numitul D, față de numiții K.a.

La data de 02.10.2014, a fost verificat autoturismul în baza de date stabilindu-se că acesta figurează urmărit în aplicația Schengen, de autoritățile judiciare maghiare din data de 18.12.2009. În aplicația Interpol autoturismul nu figurează furat.

La data de 13.10.2014 au fost din nou informate autoritățile judiciare maghiare cu privire la procedura de recuperare a autoturismului și s-au solicitat noi date de interes operativ. Prin adresa nr. X din 12.12.2014, B.N. Interpol a comunicat faptul că au informat proprietarul, iar autoturismul a fost revocat pe motiv că a fost identificat.

La verificarea în aplicația Interpol, din data de 19.12.2014 s-a constatat că autoturismul nu mai este urmărit. Datorită faptului că de la data identificării și până în prezent partea maghiară nu și-a manifestat interesul de a recupera vehiculul, s-a comunicat părții vătămate Hcă autoturismul nu mai este urmărit și se poate prezenta pentru eliberarea unor noi documente de înmatriculare.

12. Cu privire la autoturismul marca Opel Zafira,

Ulterior datei de 24.09.2009, numitul Ma cumpărat de la T, identificat ulterior în persoana inculpatului M, autoturismul Opel Zafira, cu nr. de identificare X, pentru care a primit după cum s-au înțeles actul de proveniență tipizat în limba maghiară în care cumpărător este menționat M.

La data de 12.10.2009, numitul M, din mun. Bacău, a vândut lui C, autoturismul marca Opel Zafira, cu nr. de identificare X1, contra sumei de 9.400 de euro.

La data de 15.10.2009, numitul C a omologat autoturismul la R.A.R și l-a înmatriculat sub X.

La data de 30.08.2011, Biroul Sirene din cadrul Centrului de Cooperare Polițienească Internațională sesizează I.P.J.Bacău, cu privire la faptul că au constatat la solicitarea partenerilor maghiari că autoturismul este urmărit și înmatriculat în România. S-a procedat la verificarea autoturismului în baza de date și s-a constatat că în aplicația Schengen autoturismul figurează urmărit de autoritățile judiciare maghiare din data de 06.07.2010.

La data 05.09.2011 autoturismul a fost identificat și lăsat în custodia lui C.

Autoritățile judiciare maghiare au înaintat copie după actul de sesizare din 11.05.2010, în baza căruia autoturismul a fost pus în urmărire, din care rezultă că autoturismul a fost împrumutat de persoane necunoscute.

Până în prezent nu a fost solicitată cerere de recuperare. La data de 17.02.2015, a fost verificat autoturismul în baza de date Schengen și s-a stabilit că este urmărit din data de 06.07.2010. În aplicația Interpol figurează urmărit din data de 21.09.2009.

13. Cu privire la autoturismul marca Opel Astra,

Ulterior datei de 02.10.2009, numitul Ma de la T, identificat ulterior în persoana inculpatului M, autoturismul Opel Astra, cu nr. de identificare X, pentru care a primit după cum s-au înțeles actul de proveniență tipizat în limba maghiară în care cumpărător este menționat M.

Numitul Ma postat spre vânzare autoturismul pe site-ul www.autovit.ro și la începutul lunii decembrie 2009, a fost contactat de numita D. La data de 17.12.2009 cele două părți au încheiat contractul de vânzare-cumpărare contra sumei de 6.800 de euro.

Cu această ocazie, Ma predat, pe lângă autoturism, o cheie, actul de proveniență tipizat în limba maghiară, și un certificat de înregistrare.

La data de 18.12.2009, numita D a omologat autoturismul la RARiar la data de 29.12.2009 l-a înmatriculat sub nr. X.

La data de 21.07.2010, I.P.J. Bacău s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că în baza de date Interpol autoturismul figurează urmărit de autoritățile judiciare maghiare din data de 15.09.2009, informația fiind implementată în aplicație la data de 07.07.2010.

Autoturismul a fost identificat și lăsat în custodia numitei D.

Autoritățile maghiare au comunicy faptul că autoturismul a fost împrumutat de la proprietar de către persoane necunoscute care au folosit acte false.

La data de 24.02.2015, a fost verificat autoturismul în baza de date stabilindu-se că în aplicația Schengen figurează urmărit din data de 06.07.2010, iar în aplicația Interpol din data de 15.09.2009.

14. Cu privire la autoturismul marca VW Passat,

Ulterior datei de 16.10.2009, numitul Ma cumpărat de la T, identificat ulterior în persoana inculpatului M, autoturismul Volkswagen Passat, cu nr. de identificare X, pentru care a primit după cum s-au înțeles actul de proveniență tipizat în limba maghiară în care cumpărător este menționat M.

La data de 02.11.2009, numitul M a vândut autoturismul lui M, din Plopeni, jud. Prahova, cu suma de 6.000 euro, cele două părți au încheiat contractul de vânzare-cumpărare în care au menționat suma de 6.500 euro. Cu această ocazie, Ma predat, pe lângă autoturism, o cheie, actul de proveniență tipizat în limba maghiară, și un certificat de înregistrare.

În perioada 11.11.2009 - 29.01.2010, numitul M obține autorizarea pentru circulație provizorieiar la data de 15.02.2010 a omologat autoturismul la R.A.R.

La data de 17.03.2010 autoturismul a fost înmatriculat sub nr. X pe SC pe motiv că M deține funcția de manager profesional, iar firma este administrată de nepotul acestuia M.

La data de 20.10.2014, S.C. a sesizat I.P.J. Bacău cu privire la faptul că autoturismul este urmărit. Au fost efectuate verificări în bazele de date și s-a constatat în aplicația Schengen autoturismul figurează urmărit de autoritățile judiciare maghiare din data de 14.06.2012.

Autoturismul a fost identificat și lăsat în custodia lui M, în calitate de adminstrator la S.C..

Autoritățile maghiare comunică faptul că T a achiziționat autoturismul pe credit, nu a plătit ratele și l-a vândut în străinătate.

Până în prezent nu a fost depusă cerere de recuperare.

La data de 17.02.2015, a fost verificat autoturismul în bazele de date stabilindu-se că în aplicația Schengen figurează urmărit din data de 14.06.2012 iar în aplicația Interpol figurează urmărit din data de 14.05.2009.

V. Încadrarea jurdică a faptelor reținută de către instanță și cauza de împiedicare a exercitării acțiunii penale

Cu titlu prealabil, în ceea ce privește legea penală aplicabilă în cauză, instanța constată că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a Codului de Procedură penală, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.

Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile, instanța constată că prin Decizia nr. 265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerentele deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr. 2/14.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2/14.04.2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147, alin. 4 din Constituție și cu cele ale art. 477¹ din Codul de procedură penală.

În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că: "Determinarea caracterului mai favorabil are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.";

Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că: "aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze"; (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011).

În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art. 5, alin. 2 C. pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art. 5 din Codul penal.

Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147, alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.

Din examinarea actualului Cod penal, întrucât prin acesta au fost diminuate pedepsele, se constată că rațiunea avută în vedere de legiuitor a fost aceea de a impune un tratament sancționator mai blând pentru inculpații care se află la prima confruntare cu legea penală și care, indiferent de forma de vinovăție, comit o singură faptă penală, iar nu o pluralitate de infracțiuni. Alta este situația inculpaților care persistă într-un comportament antisocial prin săvârșirea mai multor infracțiuni, situație în care legiuitorul a urmărit să instituie un tratament sancționator mai sever, al cărui rol preventiv constă în descurajarea celor tentați să lezeze repetat valorile sociale ocrotite de legea penală. De altfel, intenția legiuitorului rezultă și din expunerea de motive a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, potrivit căreia: "Într-un stat de drept, întinderea și intensitatea represiunii penale trebuie să rămână în limite determinate, în primul rând, prin raportare la importanța valorii sociale lezate pentru cei care înfrâng pentru prima oară legea penală, urmând să crească progresiv pentru cei care comit mai multe infracțiuni înainte de a fi definitiv condamnați și cu atât mai mult pentru cei în stare de recidivă. De aceea, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială trebuie corelate cu dispozițiile părții generale, care vor permite o agravare proporțională a regimului sancționator prevăzut pentru pluralitatea de infracțiuni.";

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, într-o speță relativ recentă, deși nu a menționat in terminis acest lucru, a statuat că respectarea dispozițiilor art. 7, paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale impun, în cazul legilor penale succesive, alegerea globală a legii penale mai favorabile. Astfel, prin Hotărârea din 18 iulie 2013, pronunțată în Cauza Maktouf și Damjanovic împotriva Bosniei și Herțegovina, paragraful 70, Curtea de la Strasbourg, observând că ambele coduri penale ce s-au succedat din momentul comiterii faptelor și până la judecarea definitivă (Codul penal din 1976 și Codul penal din 2003) "prevăd game diferite de pedepse pentru crime de război";, a constatat că a existat "posibilitatea reală ca aplicarea retroactivă a Codului din 2003 să fi fost în detrimentul reclamanților în ceea ce privește impunerea pedepselor";, astfel că "nu se poate afirma că aceștia au beneficiat, în conformitate cu art. 7 din Convenție, de garanții efective împotriva impunerii unei pedepse mai severe";. Prin urmare, instanța europeană a hotărât, în unanimitate, că a fost încălcat art. 7 din Convenție, precizând totodată că această hotărâre "trebuie înțeleasă ca indicând pur și simplu faptul că, în ceea ce privește stabilirea pedepselor, reclamanților ar fi trebuit să li se aplice dispozițiile legii vechi [în ansamblu, n.n.] și nu faptul că ar fi trebuit să fie impuse pedepse mai blânde";.

Analizând comparativ dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că in abstracto pentru inculpatul M este mai favorabilă legea penală nouă deoarece prevede limite de pedeapsă mai reduse, însă in concreto legea penală mai favorabilă este legea penală veche, chiar și în condițiile în care limitele de pedeapsă sunt mai mari decât cele prevăzute de legea nouă, întrucât aplicarea legii penale noi ar conduce la reținerea prevederilor art. 38 și art. 39 C. pen., ce impun aplicarea unui spor de pedeapsă obligatoriu.

În acest sens, art. 34, alin. 1, lit. b C. pen. de la 1969 prevede că, în cazul în care, "s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim este neîndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani";. Deci, C. pen. de la 1969 reglementează regimul sancționator al cumulului juridic, cu spor facultativ; cu privire la această formă de pluralitate de infracțiuni, fiind necesar a se respecta și limita impusă de art. 34, alin. 2 C. pen. de la 1969 din acest act normativ, respectiv interdicția depășirii totalului pedepselor stabilite de instanță pentru infracțiunile concurente.

În schimb, art. 39, alin. 1, lit. b din Noul Cod Penal prevede că, în cazul în care, "s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite."; Cu alte cuvinte, legea penală actuală reglementează regimul sancționator al cumulului juridic, cu spor obligatoriu, cu privire la această formă a pluralității de infracțiuni.

Legea penală anterioară este mai favorabilă inculpatului M și prin prisma posibilităților de individualizare ale pedepsei, ori consecințele ce derivă din aplicarea pedepsei.

Instanța va ține cont, prin analogie, și de dispozițiile art. 16, alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, conform cărora pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 C.pen., instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau de supraveghere.

În raport de cele ce preced, în temeiul art. 386, alin. 1 C. proc. pen., instanța va dispune din oficiu schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M prin actul de sesizare al instanței din infracțiunile de înșelăciune prevăzută de art. 244, alin. 1 și 2 C. pen. cu aplicarea art. 35, alin. 1 și 2 C. pen. (14 acte materiale), fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322, alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 35, alin. 1 și 2 C. pen. (2 acte materiale) și uz de fals prevăzută de art. 323, alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 35, alin. 1 C. pen. (2 acte materiale), totul cu aplicarea art. 38 C. pen. în infracțiunile de:

- înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215, alin. 1 și 2 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290, alin. 1 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969;

- uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969

totul cu aplicarea art. 33, lit. a C. pen. de la 1969 și a art. 5, alin. 1 C. pen.

În continuare, instanța reține că prin actul de sesizare, referitor la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215, alin. 1 și 2 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969, s-a reținut, în esență că aceasta ar consta în aceea că în perioada 10.06.2009 - 16.10.2009, inculpatul M s-a prezentat sub numele Tși a prezentat și predat o copie a unui act de identitate falsificat seria AR nr. 124723 și certificatele de atestare fiscală nr. 72/05.06.2009 și 92/16.06.2009 emise de Primăria Craiva pe numele Tlui M, inducând-l și menținându-l în eroare cu ocazia vânzării a 14 autoturisme, în scopul obținerii unui folos patrimonial injust și cauzând astfel un prejudiciu total în valoare de 418.000 lei (95.000 euro).

Potrivit art. 371 C. proc. pen., "judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare al instanței";, motiv pentru care la analiza întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată instanța va avea în vedere exclusiv aspectele menționate de procuror în actele de sesizare.

Din analiza coroborată a întregului material probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, instanța urmează a dispune o soluție de achitare în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215, alin. 1 și 2 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969, astfel cum a fost reținută ca urmare a schimbării încadrării juridice, pe considerentul că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Pentru a dispune astfel, instanța subliniază că subiect pasiv al infracțiunii de înșelăciune este numitul M, cel care a achiziționat autoturismele de la inculpatul M, persoana care se recomandase a fi "T";, iar persoanele care la rândul lor au achiziționat autoturismele de la numitul Mpot avea, cel mult, calitatea de subiect pasiv secundar.

Astfel, în declarațiile date în cursul urmăririi penale în calitatea de învinuit (f. 175-189 vol. I d.u.p.) numitul Marată că în urma unui anunț postat pe site-ul specializat în vânzări de autovehicule "autovit.ro"; a luat legătura cu o persoană din mun. Oradea, jud. Bihor, care s-a recomandat sub numele "Cosmin"; și cu care s-a întânit ulterior de mai multe ori în parcul din jurul gării Oradea, de fiecare dată achiziționând de la acesta câte un autoturism. Acesta a precizat că toate autoturismele pe care le-a achiziționat aveau acte de proveniență din Ungaria, iar prețul solicitat de către vânzător era convenabil, motiv pentru care s-a interesat de situația autovehiculelor, vânzătorul "Cosmin"; spunându-i că acestea aparțin unei societăți de leasing din Ungaria, fiind recuperate de la proprietarii care nu și-au achitat ratele.

Numitul Ma mai declarat că "acest Cosmin mi-a înmânat o copie a unei cărți de identitate seria A.R. nr. X eliberată pe numele T, , însă persoana care apare în poza acestei cărți de identitate nu seamănă în niciun fel cu bărbatul care s-a recomandat Cosmin, persoana de la care am cumpărat autoturismele menționate de mine în contractele predate.";

Sub un prim aspect, raportat la aspectele declarate de persoana vătămată M, instanța apreciază că acesta a avut reprezentarea faptului că cel de la care cumpăra autovehiculele, inculpatul M, nu era aceeași persoana cu cea indicată în copia cărții de identitate, respectiv T. În opinia instanței, o persoană de diligență medie în situația dată, ar fi avut reprezentarea faptului că nu cumpără de la adevăratul proprietar; mai mult, trebuie observat faptul că relațiile de colaborare între inculpat și numitul Ms-au desfășurat pe o perioadă lungă de timp, ambii ocupându-se de intermedierea achiziționării de autovehicule.

Faptul că numitul Mcunoștea identitatea reală a inculpatului M este confirmat prin declarația martorului T, audiat în cursul cercetării judecătorești (f. 190 d.i.), persoană care a arătat că și inculpatul și persoana vătămată cunoșteau foarte bine identitatea celuilalt. Același aspect este indicat și de martorul P (f. 169 d.i.), care a declarat că, cu ocazia achiziționării unui autovehicul, numitul Mi-a cerut să încheie un contract de vânzare-cumpărare întucât în actele mașinii figura ca proprietar T, iar cu această ocazie, inculpatul s-a prezentat sub numele său real, însă cu acordul numitului Ma semnat în calitatea de vânzător sub numele de T.

De asemenea, din coroborarea declarațiilor inculpatului M, ale persoanei vătămate Mși ale martorului T, rezultă că numitul Mi-a solicitat celui dintâi ca la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare să nu mai apară numele T, întrucât la vânzările ulterioare acest aspect ar fi diminuat prețul de revânzare, întrucât autoturismul ar fi figurat cu mai mulți proprietari anteriori. În acest sens, persoana vătămată Mi-a predat inculpatului o copie a cărții sale de identitate, cerându-i ca pentru tranzacțiile viitoare să nu mai apară atât de mulți intermediari, ci contractul să se încheie direct cu persoana menționată în actele de proprietate ale mașinii.

Deși prin Sentința penală nr. 914/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Deva, definitivă prin nerecurare la data de 09.07.2013 (f. 192-196 d.i.), inculpatul M a fost condamnat pentru săvârșirea unor fapte similare celor deduse judecății în prezenta cauză, respectiv că ar fi înstrăinat unor persoane autoturisme furate, sub numele T, prezentându-le în acest sens o copie a unui act de identitate falsificat, situația de fapt diferă în mod esențial față de cea din prezenta cauză, întrucât niciunul dintre cumpărătorii respectivi nu a cunoscut identitatea reală a inculpatului, aspect ce nu poate fi reținut și față de numitul M, care a știut că nu achiziționează autovehicule de la T.

Instanța reține că tipicitatea faptei prevăzută de art. 15, alin. 1 C. pen. drept primă trăsătură esențială a infracțiunii rezultă din principiul legalității incriminării și presupune corespondența dintre fapta concret săvârșită, direct sau indirect, de o persoană (acțiunea comisă cu o formă de vinovăție care a determinat o anumită urmare) și elementele de natură subiectivă stabilite de legiuitor în modelul abstract prevăzut de norma de incriminare. Cu toate acestea, instanța constată că în prezenta cauză, infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului îi lipsește aceste element de tipicitate, întrucât nu se poate vorbi despre o inducere în eroare, în condițiile în care persoana vătămată a cunoscut identitatea reală a cocontractantului și a acceptat să desfășoare relații comerciale cu acesta în afara cadrului legal.

Deși fapta există în materialitatea sa, nu se poate stabili că inculpatul ar fi cunoscut faptul că autovehiculule pe care le-a înstrăinat ar proveni din săvârșirea unor infracțiuni de furt. Având în vedere că la pronunțarea unei soluții de condamanre, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive ori sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința acestui aspect, se impune a se da eficiență regulii potrivit careia "orice indoială este în favoarea inculpatului"; (in dubio pro reo), cel puțin cu privire la acest aspect.

Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional prevăzut și în cuprinsul art. 4, alin. 2 C. proc. pen. conform căruia "după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea inculpatului sau suspectului";. Ea se explică prin aceea că, în masura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției inculpatului conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția sa în legatură cu fapta imputată, instanța nu-și poate forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, trebuie sa concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite, dacă de informația respectivă depinde în mod decisiv vinovăția acestuia.

În cuprinsul actului de sesizare, deși se face vorbire despre existența unui prejudiciu în cuantum total de 418.000 lei (95.000 euro), nu se face nicio referire cu privire la persoana care a suferit acest prejudiciu, în condițiile în care este evident că nu poate fi vorba despre intermediarul M, cel care are calitatea de persoană vătămată. Deși persoanele vătămateA B R SC D C H RM, G, S, F și U, cumpărători de bună-credință al autoturismelor, pot reclama un interes justificat în cauză, între prezumtivul prejudiciu suferit de acestea și activitatea inculpaului M nu există un raport direct. Totuși, acestea aveau posibilitatea de a se constitui parte civilă în cauză în raport de faptul că unele autoturisme au fost indisponibilizate, după care li s-a impus să nu le înstrăineze ori să părăsească teritoriul țării, însă la dosarul cauzei nu a fost formulată vreo cerere în acest sens.

În consecință, față de cele ce preced, prin raportare la prevederile art. 396, alin. 1 și 5 C. proc. Pen. raportat la art. 16, alin. 1, lit. b, teza I C. proc. Pen. instanța va pronunța o soluție de achitare față de inculpatul M pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215, alin. 1 și 2 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În drept, fapta inculpatului M constând în aceea că la data de 10.06.2009, a semnat la rubrica vânzător contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat între Tși M, având ca obiect autoturismul Ford Focus cu nr. de identificare X iar la data de 17.06.2009 a semnat la rubrica vânzător contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat între Tși M, având ca obiect autoturismul Opel Astra, cu nr. de identificare X, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290, alin. 1 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969 și cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

Obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 290, alin. 1 C. pen. îl constituie înscrisul sub semnătură privată, contrafăcut sau alterat, adică orice înscris care emană de la o persoană particulară, poartă o semnătură și este susceptibil de a produce efecte juridice. Înscrisul falsificat constituie, în același timp, și produsul activității infracționale. În cazul de față, înscrisurile falsificate îl constituie cele două contracte de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat între Tși Mavând ca obiect autoturismul marca Ford Focus cu nr. de identificare X, respectiv autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de identificare X.

Falsificarea unui înscris sub semnătură privată nu este posibilă fără preexistența unei stări de fapt sau de drept, stare în detrimentul căreia se creează o probă falsă, prin plăsmuirea sau alterarea unui înscris sub semnătură privată, căci în caz contrar, un înscris fals, care nu are nicio întrebuințare, care nu corespunde niciunei cerințe impuse de o stare de fapt, este un fals inutil și inofensiv, care nu cade sub incidența legii penale. Pentru ca falsificarea unui înscris sub semnătură privată, urmată de folosirea acestuia, să atragă incidența prevederilor art. 290, alin. 1 C. pen. este necesar ca înscrisul să fie apt a produce consecințe juridice, adică să prezinte, pe de o parte, aparența unui act veritabil, respectiv să pară veridic, iar pe de altă parte, anumite caracteristici.

Astfel cum s-a arătat anterior, înscrisurile falsificate au fost utilizate și au produs consecințe juridice.

Urmarea imediată a săvâșirii infracțiunii o constituie producerea unui stări de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică pe care trebuie să o exprime înscrisurile sub semnătură privată.

Raportul de cauzalitate între fapta de falsificare a procesului verbal și starea de pericol creată există.

Totodată, fapta inculpatului M constând în aceea că la data de 10.06.2009 și la data de 17.06.2009, a folosit o copie a actului de identitate falsificat pe numele Tcu seria AR nr. X, în scopul ascunderii identității sale reale față de M, cu ocazia vânzării autoturismelor Ford Focus cu nr. de identificare X și Opel Astra cu nr. de identificare X, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969.

Potrivit art. 41 alin. 2 C. pen. de la 1969 "infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni"; și se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, la care se poate adăuga un sport potrivit dispozițiilor art. 34 C. pen. de la 1969. În raport de situația de fapt reținută anterior se justifică reținerea formei continuate a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290, alin. 1 C. pen. de la 1969 și a infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. de la 1969.

VI. Individualizarea judiciară a pedepselor

Constatând așadar că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396, alin. 2 C. proc. Pen., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni, sub aspectul laturii obiective și subiective, și au fost săvârșite de către inculpatul M cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acestuia.

Instanța va avea în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. Se va urmări formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. de la 1969, respectiv dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., în cuprinsul căruia se arată că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli și criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, așa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanță. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Față de întreaga activitate infracțională derulată, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.

În favoarea inculpatului M nu poate fi reținută vreuna dintre cauzele de atenuare a pedepsei, având în vedere că acesta posedă antecedente penale și nu a avut o conduită sinceră în cursul judecății.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Doar o pedeapsă justă și proporțională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului M de a se corija și elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârșirii de infracțiuni. Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute, instanța va aplica inculpatului pedepse după cum urmează:

- 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290, alin. 1 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969 și cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969 și cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța constată că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză și pentru care s-a dispus condamnarea au fost săvârșite în concurs real cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, prin Sentința penală nr. 914/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Deva, definitivă prin nerecurare la data de 09.07.2013.

Potrivit art. 85, alin. 1 C. pen. de la 1969, "dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii, chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.";

În consecință, în temeiul art. 85, alin. 1 C. pen. de la 1969 instanța va anula beneficiul suspendării condiționate a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. X pronunțată de Judecătoria Deva, definitivă prin nerecurare la data de 09.07.2013, pe care o va descontopi în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor, după cum urmează:

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221, alin. 1 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 320¹, alin. 7 C. proc. pen.;

- 2 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 320¹, alin. 7 C. proc. pen.;

- 2 luni închisoare pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 320¹, alin. 7 C. proc. pen.;

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215, alin. 1, 2 și 3 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 320¹, alin. 7 C. proc. pen.;

În final, în baza art. 33, lit. a C. pen. de la 1969 și art. 34, alin. 1, lit. b C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. instanța va contopi pedepsele aplicate în prezenta cu cele aplicate prin Sentința penală nr. X pronunțată de Judecătoria Deva, definitivă prin nerecurare la data de 09.07.2013 și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 6 luni având în vedere numărul mare de infracțiuni și perseverența infracțională, în final inculpatul M având de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

Potrivit art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. În cauză a fost identificată ca lege penală mai favorabilă cea anterioară și nu Noul Cod penal.

La stabilirea pedepsei accesorii, instanța urmează să aibă în vedere nu doar dispozițiile naționale, ci și normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza Cumpănă și Mazăre împotriva României, Curtea Europeană a statuat că interdicția tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal anterior ca pedeapsă nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nefiind adecvată și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanților din cauza respectivă.

În hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Calmanovici împotriva României, instanța europeană și-a exprimat dubiul față de eficiența recurgerii la interdicția de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracțiunilor, de pedepsire a infractorilor și de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societății fiind lipsite de dreptul de a-și exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), și a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfințește capacitatea individului de a influența compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricții ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice sau al cărui comportament a amenințat să submineze statul de drept sau fundamentele democrației. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu ușurință la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporționalității impune existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și față de situația persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuție și recomandarea Comisiei de la Veneția, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunțată de o instanță judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanță independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialității, oferă o garanție solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite și în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.

În hotărârea pronunțată în cauza Sabou și Pîrcălab împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce privește interzicerea exercitării drepturilor părintești trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părintești corespunde unei necesități primordiale privind interesele copilului și că, în consecință, urmărește un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor.

Față de toate acestea, instanța trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului și care anume dintre cele prevăzute de lege.

Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat îi vor fi interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale, sancțiune necesară și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.

În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța apreciază că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

Totodată, ținând cont de împrejurarea că fapta în discuție nu a fost săvârșită de inculpat folosindu-se de funcția sau profesia lui în scopul săvârșirii infracțiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorității părintești, instanța față de criteriile prevăzute de art. 71 alin. 3 Cod penal, în lumina jurisprudenței CEDO în materie, apreciază că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e Cod penal.

În consecință, potrivit art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei, inculpatului i se vor interzice cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal.

Având în vedere circumstanțele personale și reale reținute, instanța apreciază că scopul pedepsei constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni poate fi atins fără ca pedeapsa stabilită să fie executată în regim de detenție.

În opinia instanței, condamnarea inculpatului este de natură să atragă atenția asupra importanței respectării legii penale. Perspectiva executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni (care ar atrage incidența art. 864, alin. 1 și 2 C. pen. de la 1969 în sensul revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

Drept urmare, în baza art. 861 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. de la 1969, instanța va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare, iar în temeiul art. 86² C. pen. de la 1969, va fixa un termen de încercare pe o durată de 6 ani și 6 luni (alcătuit din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă un termen de 4 ani).

În ceea ce privește momentul de la care urmează a se calcula acest termen de încercare, instanța reține că potrivit art. 865, alin. 2 C. pen. de la 1969, în eventualitatea în care instanța optează pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, după ce în prealabil a anulat beneficiul suspendării, așa cum este cazul și în prezenta cauză, "termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei."; Astfel, urmează ca termenul de încercare să se calculeze de la data de 09.07.2013, acesta fiind momentul rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 914/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Deva.

În baza art. 86³, alin. 1 C. pen. de la 1969, pe durata termenului de încercare, instanța va impune inculpatului M respectarea următoarelor obligații:

a) să se prezinte din trei în trei luni la Serviciul de Probațiune Bihor;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Totodată, conform art. 404, alin. 2 C. proc. Pen., instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864, alin. 1 raportat la art. 83 C. pen. de la 1969, în sensul revocării suspendării sub supraveghere în cazul în care acesta săvârșește din nou o infracțiune în termenul de încercare și cumulării pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză cu cea aplicată pentru noua infracțiune.

Conform art. 71 alin. 5 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 12, alin. 1 din Legea nr. 187/2012, instanța va suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

VII. Alte măsuri dispuse de instanță

În temeiul art. 397, alin. 3 C. proc. pen. cu referire la art. 25, alin. 3 teza finală C. proc. pen., instanța va admite propunerea formulată prin actul de sesizare al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, în sensul restabilirii situației anterioare, sens în care va dispune repoansonarea seriei X pe autoturismul marca Audi A6, identificat cu seria substituită artizanal X, ridicat de la numitul Mși indisponibilizat la camera de corpuri delicte a I.P.J. Bacău (conform dovezii seria AT nr. X din data de 30.11.2010 - f. 99, vol. I d.u.p.), de către Registrul Auto Român..

Totodată, instanța va dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău din data de 07.10.2010 (f. 93, vol. I d.u.p.) asupra autoturismului marca Audi A6 cu seria originală X, identificat prin seria substituită artizanal X, iar în temeiul art. 397, alin. 3 C. proc. pen. cu referire la art. 25, alin. 3 C. proc. pen. va dispune restituirea acestui autovehicul către proprietar, respectiv către S

În ceea ce privește persoanele care au achiziționat ulterior autovehiculele de la numitul M, instanța reține că aceștia au calitatea de cumpărători de bună-credință, fiind incidente prevederile art. 1909 cod civil de 1864, potrivit căruia posesorul de bună-credință este considerat proprietar, având în vedere că au dobândit respectivele autoturisme în mod legal și la momentul încheierii tranzacției li s-au prezentat înscrisuri apte a conferi aparență de validitate asupra calității de proprietar a înstrăinătorului, întărită ulterior prin demersurile efectuate în vederea înmatriculării autoturismelor în conformitate cu prevederile legislației române a autovehicului pe numele său.

În temeiul art. 397 alin. 3 C. proc. pen. raportat la are. 25 alin. 3 C. proc. pen., instanța va dispune desființarea în totalitate a următoarelor înscrisuri falsificate aflate în plicul nr. 2, atașat la vol I d.u.p.:

- copia actului de identitate falsificată seria AR nr. X;

- certificatele de atestare fiscală nr. X și nr. X;

- contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehciul folosit încheiat la data de 10.06.2009 între Tși M având ca obiect autoturismul marca Ford Focus cu nr. de identificare X;

- contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehciul folosit încheiat la data de 17.06.2009 între Tși M având ca obiect autoturismul marca Opel Astra cu nr. de identificare X.

VIII. Cheltuieli de judecată

Față de soluția de condamnare și văzând prevederile art. 272, alin. 1 și art. 274, alin. 1 C. proc. Pen., instanța va obliga pe inculpatul M la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 2.000 lei cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și suma de 1.000 lei în cursul judecății.

Falsul în înscrisuri. Jurisprudență Infracţiuni

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Falsul în înscrisuri. Jurisprudență Infracţiuni