Familie (infracţiuni şi alte probleme în legătură cu familia)
| Comentarii |
|
JUDECĂTORIA MOINEŞTI JUDEŢUL BACĂU
DOSAR NR. 534/260/2012.
Sentinţa penală nr.272/28.01.2013.
Asupra cauzei civile de faţă,
Constată că prin acţiunea înregistrată sub numărul 534/260/2012,
reclamantul..................a chemat în judecată pârâtul .............., solicitând în
contradictoriu cu acesta desfacerea căsătoriei încheiate între părţi, încredinţarea minorei din căsătorie, revenirea la numele avut anterior şi cheltuieli de judecată.
Acţiunea este legal timbrată cu 39 lei şi 1,5 lei timbru judiciar, iar în
motivare se arată că din relaţia părţilor a rezultat............., născută la data de
......... Se arată în continuare că relaţiile dintre părţi sunt grav vătămate
datorită comportamentului pârâtului care pe fondul consumului de alcool şi al geloziei, crea scandaluri nejustificate, chiar şi în faţa minorei.
Reclamanta a plecat cu acordul pârâtului în străinătate la muncă, trimitea bani periodic acasă însă comportamentul pârâtului este din ce în ce mai agresiv, motiv pentru care a fost nevoită să-şi stabilească domiciliul la mama sa.
In cauză s-au depus acte de stare civilă, s-a efectuat anchetă socială.
Reclamanta este reprezentată prin procurator special, av...............,
conform procurii autentificate sub numărul 483/17.02.2012.
Pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare reconvenţională prin care solicită desfacerea căsătoriei din culpă comună, şi stabilirea domiciliului minorei la pârât, cu obligarea corelativă a reclamantei la plata unei pensii de întreţinere pentru creşterea şi educarea minorei.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa reţine următoarele:
Părţile s-au căsătorit la data de 22.03.1999, căsătoria acestora fiind înregistrată în Registrul de stare civilă Primăriei Comăneşti, sub nr. ...din
Din căsătoria acestora a rezultat minora ..........., născută la data de
Instanţa reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 373 din Noul Cod Civil, divorţul poate avea loc: a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ; b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; c) la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani; d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
Din depoziţia martorului .............. rezultă că părţile sunt separate în
fapt din octombrie 2011, când reclamanta a fost chemată de urgenţă acasă de minoră, care se afla în grija tatălui său, întrucât aceasta nu primea mâncare şi căldură. Reclamanta 1-a găsit pe pârât beat. Arată că a asistat personal la un eveniment violent între părţi la un revelion.
Martorul........... arată că pârâtul consumă alcool ca un om normal,
fără să facă excese. Reclamanta era geloasă fără să aibă motive întemeiate, şi ştie că părţile se mai certau, fără însă a cunoaşte motivele pentru aceste certuri. Minora a venit de mai multe ori la el să mănânce pentru că era uşa încuiată, întrucât tatăl său era la muncă. Nu cunoaşte ca pârâtul să fi lovit minora.
Instanţa apreciază că atât pârâtul prin atitudinea adoptată faţă de familia sa, cât şi ambele părţi prin încălcarea unui principiu fundamental al căsniciei - convieţuirea au vătămat grav relaţiile de familie, astfel că acestea sunt iremediabil vătămate, motiv pentru care, va dispune în baza art. 373 lit. b Noul Cod civil, va dispune desfacerea căsătoriei din culpă comuna.
Cu privire la cererea reclamantei de revenire la numele purtat anterior căsătoriei, instanţa va admite cererea în temeiul art. 383 alin 3 din Noul cod civil şi va dispune ca pârâta să revină la numele său anterior, acela de " Casian".
Cu privire la cererea accesorie formulată de reclamantă, de încredinţare
a minorei .............instanţa reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 397
din Noul Cod Civil: „ După divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel".
Conform art. 400 (1) „în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic."
In cazul de faţă, se va reţine faptul că minora se află la bunica maternă, iar la audiere minora şi-a manifestat dorinţa de a rămâne cu
aceasta, în condiţiile în care şi aceasta şi-a manifestat în mod expres acordul.
Dispoziţiile Noului Cod Civil sunt de imediată aplicare, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin 6 din Noul Cod Civil care stipulează că : „Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi."
Principiile instituite de Noul Cod civil în privinţa raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori sunt aplicabile în prezenta speţă, judecată după intrarea în vigoare a noului Cod Civil.
Astfel, ca principiu de bază, de la care se derogă doar în cazurile excepţionale, pentru motive întemeiate, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, iar stabilirea locuinţei minorului, la unul dintre părinţi, se face pe baza acordului părţilor, în lipsa acestui acord sau când el contravine interesului superior al minorului, instanţa stabilind domiciliul minorului la părintele cu care locuieşte în mod statornic.
De asemenea, prin dispoziţiile art. 400 alin 3 este reglementată situaţia de excepţie când locuinţa minorului poate fi stabilită de instanţă la bunici, sau rude, cu consimţământul acestora.
Instanţa nu mai dispune astfel încredinţarea minorului unuia dintre părinţi ci, grevat pe principiul exercitării de ambii părinţi a autorităţii părinteşti, dispune doar cu privire la locuinţa stabilă a minorului.
In cauză, nu s-a făcut dovada existenţei vreunui motiv temeinic pentru care vreuna dintre părţi să fie decăzută din dreptul de exercitare a autorităţii părinteşti asupra minorei rezultate din căsătorie, astfel că autoritatea părintească va fi exercitată în comun de ambii părinţi, iar domiciliul va fi stabilit la bunica maternă...................
Cu privire la obligaţia de întreţinere a minorului după data pronunţării divorţului, instanţa retine următoarele:
Potrivit art. 499 din Noul Cod Civil, (l)Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.
(4) în caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială".
Din aceste dispoziţii legale, rezultă că obligaţia de întreţinere a minorului, prin asigurarea tuturor celor necesare creşterii şi educării acestuia revine ambilor părinţi şi se execută pe baza acordului părţilor, atât cu privire la întinderea ei cât şi la felul şi modalităţile de executare.
Dispoziţiile art. 499 C.civil, trebuie interpretate în corelaţie cu dispoziţiile art. 530 din Noul Cod civil în care se reglementează atât în ce constă obligaţia de întreţinere cât şi felul şi modalităţile în care se poate executa. Astfel, ca principiu de bază de la care se poate deroga doar prin acordul părţilor, când acesta este conform cu interesul superior al minorului: "Obligaţia de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională". Legiuitorul nu a stabilit limite stricte cu privire la obligaţia de întreţinere de către părinţi a copilului lor, stabilind doar criteriul conform cu care, aceasta este datorată în raport cu starea de nevoie a persoanei îndreptăţite la întreţinere, precum şi mijloacele celui care datorează întreţinere. Astfel, părinţii sunt îndatoraţi să presteze întreţinere în favoarea copilului lor minor, prin asigurarea tuturor celor necesare acestuia, în limita posibilităţilor fiecăruia dintre părinţi, fără a fi necesară intervenţia instanţei decât în cazul în care această obligaţie nu este îndeplinită de bunăvoie în natură.
In acest ultim caz, instanţa de tutelă va dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere, stabilită în bani, conform art. 530 alin 3 din Noul Cod Civil.
Raportat la dispoziţiile art. 530 alin. 23 Noul Cod Civil, va stabili pensia în bani, raportat la nevoile minorei şi veniturile fiecăreia dintre părţi.
