Faptă care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni Aplicarea greşită a prevederilor art 181 Cod penal
| Comentarii |
|
C.A. Ploieşti, decizia nr. 135 din 3 februarie 2003
Prin sentinţa penală nr. 174/2002 a Judecătoriei Sinaia, menţinută prin decizia penală nr. 1200/2002 a Tribunalului Prahova, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi a art. 10 lit. b1) Cod procedură penală raportat la art. 181 Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului B.R., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966.În fapt, s-a reţinut că, în noaptea de 23 aprilie 2002, inculpatul a efectuat cu autoturismul său o manevră de mers înapoi, iar în momentul în care a observat echipajul poliţiei, a parcat autovehiculul pe stradă. La controlul efectuat, s-a constatat că inculpatul emana miros de băuturi alcoolice, motiv pentru care a fost condus la spital pentru recoltarea probelor de sânge, constatându-se astfel că acesta avea o alcoolemie de 1,50-1,75 grame %. Instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, întrucât acesta a efectuat manevra pe o distanţă foarte scurtă (aproximativ 4 m.), cu viteză redusă şi exclusiv cu scopul de a parca, neexistând, în principiu, riscul producerii unor evenimente rutiere grave.Prin decizia penală nr. 135/2003 a Curţii de Apel Ploieşti, au fost casate cele două hotărâri şi s-a dispus condamnarea inculpatului la 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966.Instanţa de recurs a reţinut că infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966 este, prin natura sa, o infracţiune de pericol, obiectul juridic al acesteia vizând buna desfăşurare a relaţiilor sociale de care depinde siguranţa circulaţiei rutiere, motiv pentru care nu se poate admite că o astfel de faptă este lipsită de pericol social. Din probele administrate în cauză, rezultă fără echivoc că făptuitorul a avut o alcoolemie ridicată, a condus autoturismul pe o stradă din oraş şi a sperat cu uşurinţă că nu va fi depistat de organele de poliţie, prezenţa acestora determinându-l să parcheze autoturismul. Fapta inculpatului nu exclude pericolul social al unei infracţiuni, aşa cum în mod greşit au reţinut instanţele de fond şi de apel, întrucât, dacă acesta şi-ar fi continuat deplasarea, ar fi reprezentat un real pericol pentru siguranţa circulaţiei rutiere.Comentariu:În cauză, unul dintre judecători a formulat opinia separată potrivit căreia hotărârile pronunţate de instanţele de fond sunt legale şi temeinice şi nu se impunea condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, deoarece fapta săvârşită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
