Furt calificat. Faptă consumată. Tentativă.
| Comentarii |
|
Furt calificat. Faptă consumată. Tentativă.Fapta inculpaţilor de a comite în baza aceleiaşirezoluţii infracţionale mai multe acte materiale ceintră în conţinutul infracţiunii de furt calificat afost corect încadrată în disp.art.208 alin.1, 209alin.1 lit.a,i Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Codpenal,chiar dacă ultimul act material a rămas înfaza de tentativă. În cauză, fiind vorba de oinfracţiune unică continuată, actele materiale detentativă sunt absorbite în infracţiunea mai gravă,respectiv, cea consumată.(decizia penală nr.94/R/8.03.2005)
Prin sentinţa penală nr.1716 din 29 iulie 2004, pronunţată deJudecătoria Piteşti, a fost condamnat inculpatul C.I.A. la 4 ani închisoarepentru infr.prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,i Cod penal cu aplic.art.41alin.2 şi art.37 lit.a din Codul penal.
În baza art.61 Cod penal s-a dispus revocarea beneficiului liberăriicondiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 853 zile, pe carel-a contopit cu pedeapsa aplicată, dispunând ca inculpatul să executepedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 1 an, în total 5 aniînchisoare în condiţiile art.57,71 Cod penal.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost condamnat şi inculpatul V.Gh., tot la 4ani închisoare pentru infr.prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 llit.a Cod penal.
În baza art.61 Cod penal, s-a dispus revocarea beneficiuluiliberării condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1200 zilepe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată, dispunând ca inculpatul să executepe4deapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 1 an, în total, 5 aniînchisoare în condiţiile art.57,71 Cod penal.
În baza art.112 lit.d şi art.116 Cod penal, li s-a interzis inculpaţilordreptul de a se afla în municipiul Piteşti pe o perioadă de 3 ani.
S-a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor şi s-a dedus dinpedepsele aplicate perioada reţinerii şi a arestului preventiv.
Au fost obligaţi în solidar inculpaţii la 3.000.000 lei despăgubiricivile către partea civilă C.E., constatându-se că părţile vătămate N.M. şi S.G.nu s-au constituit părţi civile.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 29 martie 2004, în baza aceleiaşirezoluţii infracţionale, inculpaţii au intrat prin efracţie în apartamentul părţiivătămate N.M., de unde au sustras bunuri în valoare de 3.000.000 lei şi auîncercat să intre în alte trei apartamente, fiind surprinşi în flagrant, atuncicând încercau să pătrundă fără drept în apartamentul părţii vătămate C.E.
Tribunalul Argeş a respins ca nefondate apelurile declarate deinculpaţi, prin care au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din furtcalificat în formă consumată, în tentativă la această infracţiune, cu motivareacă ultimul act material a rămas în faza de tentativă, pronunţând în acest sens,decizia penală nr.471 din 9 decembrie 2004.
Prin decizia penală nr.94/R/8 martie 2005 şi Curtea de ApelPiteşti a respins recursurile declarate de inculpaţi cu motivarea că încadrareajuridică a faptei săvârşite de aceştia în disp.art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,i dinCodul penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, reţinută de instanţele de fond şirespectiv de apel, este cea corespunzătoare.
Inculpaţii-recurenţi, la data de 29 martie 2004, în baza uneiînţelegeri prealabile şi a unei rezoluţii infracţionale unice, au pătruns prinefracţie în apartamentul părţii vătămate N.M, de unde au sustras mai multebunuri. În aceeaşi zi, au intrat şi în apartamentul părţii vătămate G.I., aflat peacelaşi palier al blocului, dar nu au găsit bunuri care să-i intereseze. Folosindacelaşi procedeu de operare, inculpaţii au încercat să forţeze uşa unui altapartament, dar auzind zgomot şi văzând că la uşă a ieşit minora S.A., au fugitşi, continuându-şi activitatea infracţională, s-au deplasat la un alt bloc, aubătut la uşile apartamentelor de la parter, inclusiv la uşa martorului G.Gh.care, deşi era acasă, nu a răspuns, dar i-a văzut pe inculpaţi când încercau săforţeze uşa de la apartamentul părţii vătămate C.E. Martorul şi-a data seamade intenţia inculpaţilor, a alertat şi alţi vecini şi, în cele din urmă, inculpaţii aufost prinşi.
Rezultă că în cauză este vorba de o infracţiune unică, comisă înformă continuată, actele materiale de tentativă la infracţiunea de furt calificatfiind absorbite în conţinutul infracţiunii mai grave, cea consumată, comisă îndauna părţii vătămate N.M.
Prin urmare, reţinerea în sarcina inculpaţilor a infracţiunii de furtcalificat în formă consumată este corectă, neavând relevanţă împrejurareainvocată de ei cum că, fiind surprinşi în timp ce încercau să intre în locuinţapărţii vătămate C.E., fapta, în întregul ei, ar fi rămas în faza de tentativă.
