Furt Calificat. Jurisprudență Furt

Judecătoria REŞITA Sentinţă penală nr. 38 din data de 14.02.2013

Prin sentinta penala nr. 38/14.02.2013, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.4708/290/2012, definitiva prin respingerea recursului declarat de inc. H.C.A., conform dec. pen. nr. 650/30.05.2013 a Curtii de Apel Timisoara s-a dispus: În temeiul art.320/1 C.pr.pen a admis cererea inculpatului D.I.P. În temeiul art. 208 alin 1 C. pen., 209 alin 1 lit. a și i C.pen. cu aplic. art. 41 alin 2 C.pen., cu aplic. art 3201 alin. 7 C.pr.pen. și cu aplic art.74 lit a și 76 lit d C.pen. , s/a dispus condamnarea inculpatului D.I.P., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art.71 alin.1 C.p., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, teza a II-a, lit. b C.p., pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art.81 C.p. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 3(trei)ani stabilit in conformitate cu art.82 C.p. În temeiul art.71 alin.5 C.p. a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

II.In temeiul art.320/1 C.pr.pen a admis cererea inculpatului D.N.C. În temeiul art. 208 alin 1 C. pen., 209 alin 1 lit. a și i C.pen. cu aplic. art. 41 alin 2 C.pen., aplic. art 3201 alin. 7 C.pr.pen. și cu aplic art.74 alin2 și 74 lit d C.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D.N.C., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

III. În temeiul art. 208 alin 1 C. p., 209 alin 1 lit. a și i C.p. cu aplic. art. 41 alin 2 C.p. , s-a dispus condamnarea inculpatului H.C.A., la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare.

În temeiul art.71 alin.1 C.p., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, teza a II-a, lit. b C.p., pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art.14 si art.346 C. p.p.raportat la art.1357 și art.1370 C.civ. au fost admise cererile părților civile M.I. și B.A, iar inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 800 lei către partea civilă M.I. și la plata sumei de 7.000 lei către partea civilă B.A, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciile materiale cauzate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, În data de 7 noiembrie 2011, cei trei inculpați, la propunerea inculpatului H.C.A., au hotărât și sustragă bunuri din două garsoniere aflate în blocul nr. 5, scara 1, de pe Aleea Căminelor din Reșița.

Astfel, la data menționată, cei trei inculpați s-au deplasat la apartamentul nr.20 aparținând părții vătămate B.A, unde inculpatul H.C.A. a sunat la sonerie pentru a se asigura că în locuința respectivă nu se află nici o persoană, după care a spart becul de pe hol și a deschis ușa de la intrare împingând-o cu umărul și lovind-o cu piciorul. Apoi, cei trei, au pătruns în interior și au luat diferite bunuri (aragazul, butelia, mai mulți litri de băuturi alcoolice, o bicicletă, o cutie în care se afla un calorifer electric, un polizor electric, un aparat de sudură, piese auto, unelte precum și alte bunuri) pe care le-au transportat în garsoniera inculpatului H.C.A., situată pe aceeași scară. Ulterior, în aceeași zi, în temeiul aceleiași rezoluții infracționale, inculpații au mers la apartamentul 23 aparținând părții vătămate M.I. unde, inculpatul H.C.A, a lovit cu piciorul în ușă care a cedat. Cei trei inculpați au pătruns în interior de unde inculpatul H.C.A a luat butelia, iar inculpatul Dumitru Ioan-Petru a luat televizorul, după care au ieșit. Bunurile sustrase au fost valorificate de inculpatul H.C.A, iar o parte din băutura alcoolică sustrasă a fost consumată împreună de către cei trei inculpați.

Situația de fapt expusă a rezultat din coroborarea probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății. Astfel, din declarațiile inculpaților D. rezultă că, împreună cu inculpatul H, au pătruns în locuințele părților vătămate de unde au sustras bunurile menționate mai sus. Săvârșirea faptelor în modalitatea reținută, este confirmată și prin depoziția martorei L.N.L., administrator al blocului nr. 5 de pe Aleea Căminelor, care a anunțat părțile vătămate în legătură cu spargerea locuințelor.

În ceea ce privește poziția inculpatului H.C.A de nu recunoaște participarea sa, în calitate de coautor, la săvârșirea faptelor de furt, instanța a reținut că declarațiile acestui inculpat sunt nesincere și nu se coroborează cu restul probelor, cu referire, în special, la Raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului Caraș-Severin - Serviciul Criminalistic, care atestă existența urmelor papilare aparținând acestui inculpat în locuința părții vătămate B.A. În legătură cu acest aspect se va reține, de asemenea, că existența urmelor papilare lăsate de inculpat în garsoniera de la nr.20 nu poate fi pusă decât pe seama săvârșirii faptei de furt pentru care este cercetat, având în vedere că, din declarațiile părții vătămate, rezultă că, anterior, acest inculpat nu a mai fost niciodată în acea locuință.

Totodată, dat fiind că probele administrate au confirmat, fără nici un dubiu, pătrunderea inculpatului H.C.A în locuința părții vătămate B.A și sustragerea de bunuri, nu există nici un temei rezonabil pentru a se înlătura valoarea probatorie a declarațiilor celor doi inculpați, care au confirmat că și în locuința părții vătămate M.I., faptele de furt au fost săvârșite tot de către cei trei împreună. Cu privire la data comiterii faptei, aceasta rezultă cu ușurință din depoziția martorei L.N.L. coroborată cu declarațiile părților vătămate.

În drept, faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin 1, 209, alin 1 lit. a și i C.p.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunea inculpaților de luare a mai multor bunuri mobile (aragazul, butelia, mai mulți litri de băuturi alcoolice, o bicicletă, o cutie în care se afla un calorifer electric, un polizor electric, un aparat de sudură, piese auto, unelte) aparținând părților vătămate, fără consimțământul acestora, în scopul însușirii bunurilor pe nedrept.

Urmarea imediată a infracțiunii constă în trecerea bunurilor respective din stăpânirea de fapt a părților vătămate în stăpânirea inculpaților.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, trecerea bunurilor din posesia părților vătămate, în aceea a inculpaților a fost consecința directă a acțiunii acestora de sustragere.

Sub aspectul laturii subiective, se reține că atitudinea subiectivă a inculpaților față de fapta săvârșită și urmările acesteia se caracterizează prin intenție directă, forma de vinovăție prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. a) C.p., deoarece a prevăzut și a urmărit producerea unui prejudiciu în patrimoniul părților vătămate.

Instanța a reținut și elementele circumstanțiale prevăzute de art. 209 al. 1 lit. a și i C.p., deoarece faptele au fost săvârșite prin participarea celor trei inculpați împreună și, în ambele cazuri, acționându-se prin forțarea ușilor de acces în incintele celor două garsoniere (efracție).

De asemenea, instanța a reținut forma continuată a infracțiunii, cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p., întrucât actele materiale care întrunesc conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni (fiecare în parte), au fost săvârșite de aceiași inculpați, la intervale foarte scurte de timp, respectiv, succesiv, în aceeași zi, în baza unei rezoluții infracționale unice, dedusă din mijloacele folosite de inculpați și modul de operare similar (descris mai sus).

În consecință, instanța a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii, a săvârșirii acesteia, cu vinovăție, de către inculpați, astfel încât, în temeiul art. 345 alin. 2 din C.p.p., va pronunța o soluție de condamnare.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată, instanța va ține seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 din C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal pentru această infracțiune reduse cu o treime potrivit dispozițiilor art. 320 1 al. 7 C.pr.pen, tratamentul sancționator specific unității infracțiunii, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța a constatat ca pot fi reținute în favoarea inc. D.I.P. și D.N.C. circumstanțele atenuante prev de art. 74 lit. a C.pen. având în vedere conduita bună a acestora înainte de săvârșirea faptei, aspect ce rezultă din fișa de cazier caracterizările privind comportamentul său în societate.

Totodată, având in vedere ca la termenul din data de 06.12.2012, inculpații au precizat ca sunt de acord sa beneficieze de dispozițiile art. 3201 C.p.p., arătând ca recunosc săvârșirea faptelor reținute in actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata sa se facă in baza probelor administrate in faza de urmărire penala, fără a solicita administrarea de probe, instanța urmează a da deplina eficienta dispozițiilor art. 3201 alin. 7 C.p.p., potrivit cărora, se va pronunța condamnarea inculpatului, care, in cazul pedepsei închisorii, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege, limite care, pentru infracțiunea prev de art 208 alin 1, 209, alin 1 lit. a și i C.p. sunt de la 2 ani la 10 ani închisoare.

În ceea ce privește inc. H.C.A. instanța nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele prev de art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. chiar dacă din fișa de cazier rezultă că nu a mai fost condamnat înainte de săvârșirea faptei, întrucât acesta a mai fost condamnat ulterior la o pedeapsă cu închisoarea, constatându-se, astfel, că inculpatul nu oferă suficiente garanții cu privire la buna conduită care să permită o altă individualizare judiciară a pedepsei și a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal poate fi atins doar prin executarea în regim de detenție a pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală, având în vedere că inculpatul, după comiterea acestei infracțiuni, a continuat să comită alte fapte chiar mai grave.

Sub aspectul laturii civile , instanța a reținut că, la termenul de judecată din data de 06.12.2012 partea vătămată B.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 7000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de către inculpați. Tot la același termen de judecată partea vătămată M.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 800 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de către inculpați. Întrucât, în argumentarea soluției date pe latură penală s-a reținut deja că autorii faptelor de furt sunt cei trei inculpați, care au acționat împreună, cu vinovăție, sustrăgând din patrimoniul părții civile bunurile enumerate, constatându-se, totodată, că prin aceste fapte s-a cauzat un prejudiciu și acesta nu a fost reparat, că există o legătură certă de cauzalitate între prejudiciu și faptele deduse judecății, instanța urmează să admită acțiunile civile formulate în cauză, fiind îndeplinite toate condițiile angajării răspunderii civile delictuale pe art. 1357 C.civ.

În ceea ce privește valoarea prejudiciului, aceasta rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Furt Calificat. Jurisprudență Furt

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Furt Calificat. Jurisprudență Furt