Lipsirea de libertate în mod ilegal / Achitare
| Comentarii |
|
Judecătoria REŞITA Sentinţă penală nr. 104 din data de 21.03.2013
Prin sentinta penala nr. 104/21.03.2013, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.4707/290/2009**, definitiva prin respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, conform dec. pen. nr. 1081/R/19.09.2013 a Curtii de Apel Timisoara s-a dispus în baza art. 334 C.pr.pen, schimbarea încadrarii juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.I., din infracțiunea prev. de art. 189 alin. 2 C.pen cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen în infracțiunea prev. de art.189 alin. 1 și 2 C.pen cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., iar pentru inculpatul D.M.C, din infracțiunea prev. de art.189 alin. 2 C.pen. în infracțiunea prev. de art. 189 alin. 1 și 2 C.pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. a C.pr.pen. au fost achitați inc. C.I. și D.M.C. pentru săvârșirea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată prev. de art. 189 alin.1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în fapt, în data de 15.09.2009, în jurul orelor 21:00, partea vătămată C.R.I. și G.C.R, împreună cu numiții G.L., M.M și "M."; s-au deplasat la restaurantul K&L, unde după aproximativ o jumătate de oră au intrat inculpații C.I. și D.M.C împreună cu mai multe persoane, între care B.A.Z și S.I, ulterior în local intrând și învinuitul T.S.
În jurul orelor 01:00, partea vătămată C.R.I. și martora G.C.R. au ieșit din local, intenționând să meargă acasă. În timp ce se aflau în fața localului, inculpatul D.M.C a luat-o în brațe pe partea vătămată C.R.I. și, împotriva voinței acesteia, a băgat-o pe bancheta din spate a autoturismului marca Ford Mondeo, Totodată, inculpatul C.I. a împins-o pe martora G.C.R, reușind să o bage în autoturismul sus menționat pe bancheta din spate. Cei doi inculpați s-au urcat și ei în autoturism, C.I ocupând locul fața dreaptă, iar D.M urcându-se la volan, pe bancheta din spate urcându-se învinuitul T.S. În continuare, inculpatul D.M. a blocat portierele și a condus autoturismul împotriva voinței părții vătămate Cod Procedură Civilă.R.I. și martorei G.C.R pe șoseaua de centură a Municipiului Reșița, oprindu-l în zona fabricii de oxigen.
Că pe tot parcursul drumului inculpatul C.I. a adresat amenințări părții vătămate și martorei și le-a aplicat în repetate rânduri lovituri cu palma în zona feței și peste cap.
Că, în continuare, toți cei aflați în autoturism au coborât, iar martora G.C.R., fiind constrânsă de inculpatul C.I., care îi aplica lovituri peste față și îi adresa amenințări, a început să întrețină cu acesta un act sexual oral, de față fiind și partea vătămată C.R.I. care ulterior a reușit să se îndepărteze împreună cu învinuitul T.S. de locul unde se afla parcat autoturismul și împreună s-au deplasat pe jos până la un local de pe Calea Țerovei, de unde au luat un taxi.
Se mai reține că, în timp ce martora G.C.R. întreținea un act sexual oral cu inculpatul C.I., inculpatul D.M.C. a intenționat și el să întrețină un raport sexual cu martora, motiv pentru care a încercat să-i dea jos fusta însă, pentru a scăpa de cei doi inculpați, aceasta le-a spus că trebuie să-și facă necesitățile fiziologice îndepărtându-se de la locul unde se aflau cei doi, iar la un moment dat și-a scos pantofii din picioare și a început să fugă. Când a ajuns pe strada Vânătorilor din Reșița, martora G.C.R. l-a întâlnit pe martorul S.I.A. care se deplasa la serviciu căruia i-a spus că trei cetățeni de etnie rromă vor să o violeze și a fugit de ei, iar prietena ei C.R.I. se află în continuare cu cei trei cetățeni de etnie rromă. Acesta a anunțat organele de poliție care au preluat-o pe martora G.C.R. din zona semaforului situat în cartier Muncitoresc.
În ceea ce privește încadrarea juridică dată prin rechizitoriu, instanța a reținut că, prin actul de sesizare, organul de urmărire penală nu a dat faptelor o încadrare juridică în conformitate cu legea, în sensul că a fost indicată doar forma agravată a infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev de art.189 C.pen, fără a reține și forma de bază prin care fapta este incriminată. Astfel, în baza art. 334 C.pr.pen, instanța a dispus dispune schimbarea încadrarii juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.I., din infracțiunea prev. de art. 189 alin. 2 C.pen cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen în infracțiunea prev. de art.189 alin. 1 și 2 C.pen cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., iar pentru inculpatul D.M.C, din infracțiunea prev. de art.189 alin. 2 C.pen. în infracțiunea prev. de art. 189 alin. 1 și 2 C.pen.
Fiind audiați în atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare, susținând că persoanele vătămate au fost de acord ca, în aceea noapte, să întrețină cu ei, contracost, acte sexuale și, din acest motiv, au urcat de buna-voie în autoturism, ulterior C.R. plecând împreună cu T.S., iar după ce a primit o anumită sumă se bani, G.C. i-a abandonat pe șoseaua de centură.
De asemenea, din declarațiile martorilor oculari, G.L., S.I., B.A.Z. și T.S., date atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, a rezultat că cele două fete au urcat de bună voie în autoturism, fără ca cai doi inculpați să le fi forțat în vreun fel. Mai mult, martorul T.S., în declarația dată în cursul urmăririi penale, a confirmat înțelegerea dintre inculpați și cele două fete privind întreținerea raporturilor sexuale contracost, aspect care nu este negat, în vreun fel, nici în cursul judecății, când nu a insistat asupra înțelegerii inițiale, însă a relatat că i-a dat numitei Ciocoi suma de 50 euro.
Cât privește declarațiile persoanelor vătămate, C.R.I. și G.C.R.( nici una dintre acestea nemaiînțelegând să participe în procesul penal ca părți vătămate sau ca părți civile), instanța a reținut că, pe de o parte, una dintre ele (G.C.R.) a fost constantă în cele relatate pe întreg parcursul procesului penal, însă declarațiile sale nu se coroborează cu restul probelor, iar pe de altă parte, persoana vătămată C.R. a fost oscilantă în declarațiile sale. Analizând declarațiile acestor părți vătămate, instanța nu a reținut că, faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată sunt probate, întrucât, potrivit art. 75 C.pr.pen., declarațiile părților vătămate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu alte probe administrate în cauză, situație care nu se regăsește în speță. De altfel, nu este cu totul lipsită de relevanță împrejurarea retragerii plângerii de către persoana vătămată G.C. ( singura care a fost constantă în declarațiile date), aspect care este de natură a accentua dubiul cu privire la săvârșirea faptelor de către cei doi inculpați, așa cum au fost descrise în actul de sesizare.
Raportat la înregistrările imaginilor video de pe suportul CD, s-a reținut că nici acestea nu confirmă faptul că cele două fete au fost luate cu forța din local și urcate, tot astfel, în autoturism.
Concluziile certificatele medico - legale eliberate pe numele persoanelor vătămate C.R. și G.C., care atestă existența unor leziuni traumatice care pot data din noaptea de 15/16.09.2009, nu sunt nici ele relevante în reținerea situației de fapt din rechizitoriu, atât timp cât nu sunt coroborate cu nici una din declarațiile martorilor oculari, respectiv declarațiile persoanelor neimplicate direct în incident.
Cu privire la raportul de constatare tehnico - științifică privind detecția psihologică a inculpaților C.I., D.M. și a persoanei vătămate C.R, care a concluzionat că subiecții au prezentat modificări ale stresului emoțional caracteristice comportamentului simulat, și acesta constituie tot o probă indirectă și care, nefiind coroborată, în mod logic și direct, cu o altă probă, nu este aptă să înlăture dubiul cu privire la săvârșirea faptelor și vinovăția inculpaților.
Cu privire la declarațiile martorului S.I.A, acesta a relatat împrejurări ulterioare incidentului și care nu pot forma convingerea instanței asupra săvârșirii faptelor de lipsire de libertate. Starea în care a fost observată persoana vătămată G.C. de către acest martor, poate fi pusă pe seama dorinței acesteia de a nu mai întreține, și în continuare, raporturi sexule, normale sau orale, cu inculpații și pentru a se elibera, astfel, de înțelegerea prealabilă, din restaurant, avută cu aceștia.
Dată fiind starea de fapt, astfel reținută în temeiul probelor administrate pe parcursul întregului proces penal, instanța a constatat că, în cauza de față, nu există probe temeinice, directe sau indirecte, care să conducă la concluzia existenței faptelor și la reținerea vinovăției celor doi inculpați trimiși în judecată. Existența unor aspecte sau indicii care ar putea contura un fragment sau altul dintre evenimentele relatate de persoanele vătămate nu sunt suficiente, prin ele însele, să înlăture prezumția nevinovăției consacrată de art 52 C.pr.pen., în condițiile în care, chiar aceste persoane au oscilat în declarațiile date și și-au retras plângerile pentru faptele inițial reclamate. Nici retragerea plângerilor nu poate fi interpretată ca fiind rezultatul unor presiuni exercitate asupra persoanelor vătămate de către inculpați, neexistând nici o probă concludentă în acest sens.
Față de cele expuse, instanța a dispus achitarea celor doi inculpați cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în forma rezultată ca urmare a schimbării încadrării juridice,în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. a C.pr.pen.
