Furt calificat. Tâlhărie. Principiul în dubio pro reo

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal

Prin sentinţa penală nr. 98/2000 a Tribunalului Ialomiţa, inculpatul DM a fost condamnat la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. d şi e Cod penal, reţinându-se că, în seara zilei de 7.01.2000, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul s-a deplasat în zona străzii Grâuşor din Feteşti, unde a ajuns-o din urmă pe partea vătămată PC. Aceasta avea asupra sa o sacoşă, şi o geantă pe care o purta pe umăr. Inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona capului, situaţie în care partea vătămată s-a dezechilibrat şi a căzut, alunecându-i în acelaşi timp geanta de pe umăr, moment în care inculpatul a luat geanta şi a părăsit locul în fugă.

Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia penală nr. 330/2000, a admis apelurile declarate de parchet şi inculpat, şi a desfiinţat sentinţa numai în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată condamnatului, pe care a redus-o la 5 ani şi 6 luni închisoare.

S-a menţinut încadrarea juridică a faptei, cu motivarea că, chiar dacă s-ar avea în vedere situaţia expusă de inculpat, în sensul că nu a lovit-o pe partea vătămată, ci i-a sustras geanta în momentul în care aceasta, dezechilibrându-se, a căzut, scăpând şi geanta pe care el şi-a însuşit-o, sustragerea genţii căzute jos este de natură a provoca părţii vătămate o profundă temere, aşa încât a fost în imposibilitatea de a se apăra.

Curtea Supremă de Justiţie, prin decizia penală nr. 4681/2000 a admis recursul declarat de inculpat, a casat ambele hotărâri, şi în baza art. 334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 - 209 lit. e şi g Cod penal, text în baza căruia 1-a condamnat pe acesta la 4 ani închisoare.

Instanţa de recurs a apreciat că, în mod incontestabil, inculpatul a luat bunul material din posesia părţii vătămate împotriva voinţei sale. în schimb, în mod greşit instanţele de fond şi de apel au reţinut săvârşirea infracţiunilor cu violenţă, întrucât probele administrate nu confirmă cu certitudine că inculpatul a folosit violenţa în scopul comiterii furtului, astfel că dubiul îi profită.

Decizia penală nr.4681/2000 Curţii Supreme de Justiţie, Secţia Penală

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Furt calificat. Tâlhărie. Principiul în dubio pro reo