Furt. Schimbarea încadrării juridice. Aplicarea legii penale mai favorabile. Prezumţia de nevinovăţie. Reţinere spre judecare. In dubio pro reo.
| Comentarii |
|
Judecătoria TÂRGU BUJOR Sentinţă penală nr. 161 din data de 17.07.2015
Cuprins pe materii: Drept penal. Drept procesual penal. Furt. Schimbarea încadrării juridice. Aplicarea legii penale mai favorabile. Prezumția de nevinovăție. Reținere spre judecare. In dubio pro reo.
După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului, conform art. 4 alin.2 C.pr.pen.
Judecătoria Târgu Bujor, secția penală, sentința nr. 161/17.07.2015
Prin sentința penală nr. 3…/24.12.2014, pronunțată de Judecătoria T. B în dosarul nr. 2…/31../2013, instanța a admis, în procedura prevăzută de art. 278¹ C.pr.pen.- 1969, plângerea formulată de petenta SC T S SRL, prin administrator M G și a reținut cauza spre judecare, punând în mișcare acțiunea penală față de persoanele fizice: C I E, G C T, I C E și persoana juridică: S.C. O SRL, prin lichidator judiciar, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat (furt care a produs consecințe deosebit de grave), prevăzută de art. 208 alin.1- art. 209 alin.4 raportat la art. 146 C.pen.- 1969, constând în fapta inculpaților: C I E, G C T, I C E și S.C. O SRL, prin lichidator judiciar, comisă după punerea în posesie din data de 20.11.2007 a creditoarei inculpate S.C. O SRL cu imobilul din com. V, jud. G, de a lua fără drept bunurile mobile aflate în hala executată a debitoarei C L, și care aparțineau persoanei vătămate S.C. T S SRL, fără consimțământul depozitarului (SC A SRL), cauzând un prejudiciu persoanei vătămate deponente în cuantum de 250 017 lei.
La termenul de judecată din 08.05.2014, persoana vătămată - S.C. TS SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 312021 lei, compusă din: 250017 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor sustrase; 60004 lei reprezentând TVA și 2000 lei reprezentând onorariu avocat.
În cauză, au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația inculpațiilor, declarația administratorului persoanei vătămate, declarația mandatarului inculpatei persoană juridică: SC O. SRL, prin lichidator judiciar, declarațiile martorului: executor P.S, declarația martorului: expert judiciar tehnic GRS, declarații martori, procesul-verbal al ANAF și raportul de inspecție fiscală , planșe fotografice, înregistrarea efectuată de către inculpatul GCT privind propria sa convorbire cu martorul DC, în temeiul disp. art. 139 alin. 3 C.pr.pen.,caziere judiciare .
În drept, în prealabil, instanța va analiza aplicabilitatea dispozițiilor art. 5 alin.1 din C.pen. privitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei penale, având în vedere că fapta de furt s-a săvârșit sub imperiul Codului penal - 1969, respectiv în anul 2007/2008.
Astfel, instanța reține că în privința elementului circumstanțial agravant, care califică fapta de furt, prevăzută de art. 209 alin.4 C.pen.- 1969, constând în furtul care a produs consecințe deosebit de grave, respectiv o pagubă materială mai mare de 200 000 lei în prezenta cauză, conform noului Cod penal fapta va constitui furt simplu, prevăzut de art. 228 alin.1 C.pen., cu limite de pedeapsă mai reduse, precum și posibilitatea aplicării amenzii penale (pedeapsa prevăzută de art. 228 alin.1 C.pen. este închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă versus cea prevăzută de art. 209 alin.4 C.pen.- 1969: închisoare de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi).
Drept consecință, instanța constată că legea penală mai favorabilă este noul Cod penal, astfel că în baza art. 5 C. pen. raportat la art. 386 C. pr. pen., va schimba încadrarea juridică a infracțiunii deduse judecății privind pe inculpații: C I E, G C T, I C E și S.C. O SRL, prin lichidator judiciar , din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1- art. 209 alin.4 raportat la art. 146 C.pen.- 1969 în infracțiunea de furt, prevăzută de art. 228 alin. 1 C. pen.
Analizând probele administrate în cauză, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina inculpaților persoane fizice: CI E GC i, I C E și persoana juridică Sc O SRL, prin lichidator, nu există, pentru următoarele considerente: Prezumția de nevinovăție reprezintă o garanție specifică în materie penală, art. 4 alin.2 C.pr.pen. prevăzând expres că după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.
Orice soluție pronunțată de către instanță nu se poate întemeia decât pe probe legal administrate și convingătoare, "o condamnare în lipsa probelor convingătoare de vinovăție constituie o încălcare a art. 6 paragraf 2 (C.E.D.O, secția III, hotărârea Telfner contra Austria, 20 martie 2001, 33501/96), scopul procesului penal fiind ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită conform vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală. În prezenta cauză,nu sunt elemente de fapt, care să se desprindă din mijloacele de probă administrate și să conducă la concluzia că inculpații persoane fizice: CI E GC i, I C E , acționând și în interesul inculpatei persoană juridică SC O SRL, prin lichidator, au săvârșit infracțiunea de furt prevăzută de art. 228 alin.1 C.pen, probele nerelevând dincolo de orice îndoiala rezonabilă, faptul că inculpații, după punerea în posesie din data de 20.11.2007 a creditoarei inculpate S.C. O SRL cu imobilul din com. Vi, jud. G, ar fi luat fără drept bunurile mobile aflate în hala executată a debitoarei C L, care aparțineau persoanei vătămate S.C. T S SRL., în scopul însușirii lor.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de furt, potrivit disp. art. 228 alin.1 C.pen., constă în acțiunea de luare pe nedrept a unor bunuri mobile din posesia sau detenția unei persoane fizice sau juridice fără consimțământul acesteia, având drept urmare producerea unui prejudiciu persoanei vătămate, care poate fi proprietarul, posesorul sau detentorul bunurilor sustrase.
Or, în cauză, nu s-a făcut dovada că la data punerii în posesie din 20.11.2007, în hala executată s-ar fi aflat cu certitudine bunurile persoanei vătămate a căror contravaloare este de 250 017 lei, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada elementului material de luare/deposedare a bunurilor/produselor industriale de sub stăpânirea în fapt a detentorului- debitor C L, care, în mod dubios, nu a menționat nimic cu privire la existența unor astfel de bunuri cu o valoare însemnată executorului judecătoresc la data punerii în posesie a creditoarei inculpate SC O SRL, notificând persoana vătămată despre executarea halei tocmai la data de 12.12.2007, în condițiile în care despre activitatea execuțională a halei avea cunoștință încă de la data încheierii contractului de depozit real nr. 2/19.07.2007. Nici sub aspectul laturii subiective a infracțiunii de furt, nu există elemente de fapt, care să rezulte din mijloacele de probă administrate și să conducă la concluzia că inculpații persoane fizice: CI E GC i, I C E , acționând în interesul sau în numele inculpatei persoană juridică SC O SRL, ar fi săvârșit infracțiunea de furt cu intenție directă sau indirectă, calificată prin scopul însușirii pe nedrept a bunurilor mobile aparținând persoanei vătămate care avea relații contractuale cu firma SC A SRL, administrată de martorii: C L și M M.
În speța dedusă judecății, toate aspectele prezentate anterior la analizarea coroborată a materialului probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și nemijlocit, în faza cercetării judecătorești, sunt tot atâtea incertitudini pentru instanța de judecată, motiv pentru care, în cauză, își găsește aplicarea principiul "in dubio pro reo".
Față de aceste considerente, instanța, în temeiul art. 396 alin. 1, 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. a C.pr.pen., va achita pe inculpații: CI E GC i, I C E și S.C. O SRL, prin lichidator judiciar, pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin. 1 C. pen.
Sub aspectul laturii civile, instanța ia act că în temeiul art. 20 C.pr.pen., persoana vătămată - S.C. T S SRL, s-a constituit parte civilă cu suma de 312021 lei, compusă din: 250017 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor sustrase; 60004 lei reprezentând TVA și 2000 lei reprezentând onorariu avocat.
Având în vedere temeiul prevăzut de art. 16 alin.1 lit. a C.pr.pen., respectiv fapta nu există, pentru care s-a dispus achitarea inculpaților, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. T S SRL.
