Hotărâre. Motivare. Nulitate absolută.
| Comentarii |
|
Hotărâre. Motivare. Nulitate absolută.
Faptul că judecătorul a ales soluţia de a motivaîncheierea supusă recursului prin copierea conţinutului unei alteîncheieri pronunţată în acelaşi dosar, este de natură să încalceatât disp.art.21 alin.3 din Constituţie, dar şi disp.art.6 dinConvenţia Europeană, fiind sancţionată cu nulitatea absolută.
(Curtea de Apel Piteşti, decizia penală
nr.739/R/MF din 30 decembrie 2008).
Prin încheierea pronunţată la 16 decembrie 2008, deTribunalul Argeş, în dosarul nr.1397/1209/2008, printre altele, s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că inculpatul afost trimis în judecată în stare de arest preventiv, făcând la referire laconţinutul rechizitoriului.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul,criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând şi nemotivareaei.
Prin decizia penală nr.739/R/MF din 30 decembrie 2008,pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a admis recursul, s-a casat înparte încheierea sub aspectul dispoziţiei menţinerii arestului preventiv,fiind trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a decide astfel, curtea a constatat că instanţa de fondnu a respectat dispoziţiile art.356 Cod pr.penală, privind conţinutulexpunerii hotărârii, respectiv nu a descris faptele, nu a analizat probele,nu a stabilit situaţia de fapt, nu rezultă să fi analizat apărările formulatede către inculpat şi nici că a realizat o justă interpretare şi aplicare adispoziţiilor legale aplicabile în speţă.
In raport de această situaţie, curtea a constatat că lipsa acestorelemente echivalează cu o nemotivare a hotărârii, chiar dacă aceasta areun conţinut identic în ceea ce priveşte motivarea menţinerii arestăriipreventive a inculpatului cu încheierea pronunţată anterior de aceeaşiinstanţă, în acelaşi dosar, şi prin care, de asemenea, s-a dispus menţinereaarestării preventive pentru acelaşi inculpat.
In opinia curţii, o astfel de situaţie echivalează cu unformalism excesiv şi, practic, cu nesoluţionarea cauzei cu care a fostinvestită instanţa, respectiv cu neexaminarea legalităţii şi a temeinicieistării de arest preventiv a inculpatului.
De asemenea, curtea a constatat că nemotivând încheierea înraport de stadiul cauzei, tribunalul a ignorat dispoziţiile art.356 Codpr.penală, încălcând obligaţiile elementare ale judecătorului de a analizaprobele administrate şi apărările formulate de către inculpat, de a stabilisituaţia de fapt şi de a aplica în mod corespunzător dispoziţiile legale înmaterie, cu prilejul soluţionării cauzei.
In continuare, s-a apreciat că a fost încălcat dreptulinculpatului la un proces echitabil, ignorându-se dispoziţiile art.21 alin.3din Constituţie şi dispoziţiile art.6 din Convenţie.
Curtea a apreciat că hotărârea tribunalului este lovită denulitate absolută cu toate consecinţele.
In acest sens, au fost motivate şi deciziile penale nr.742/R din31 decembrie 2008, şi nr.740/R/MF din 30 decembrie 2008.
