Incidența art. 374 alin. (7) cod procedură penală potrivit căruia probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de părţi nu se readministrează în cursul cercetării judecătoreşti

Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 807 din data de 15.09.2017

Rezumat:

Aplicarea dispozițiilor art. 374 alin. 7 Cod procedură penală presupune existența unei manifestări exprese de voință, din care să rezulte fără echivoc că toate părțile din cauză renunță la dreptul de a solicita readministrarea probelor din cursul urmăririi penale. Instanța nu poate face aplicarea dispozițiilor art. 374 alin. 7 Cod procedură penală în lipsa unei manifestări exprese de voință a părților, în sensul că probele din faza de urmărire penală nu sunt contestate. Tăcerea părților nu echivalează cu lipsa contestării probelor, cu renunțarea la administrarea lor nemijlocită de către instanța de judecată, singura ce prezintă garanțiile de independență și imparțialitate solicitate de CEDO unui magistrat, știut fiind că potrivit jurisprudenței europene procurorul din România, făcând parte din Ministerul Public și fiind structurat pe principiul subordonării ierarhice, nu îndeplinește standardele europene ale noțiunii autonome de magistrat.

Hotărârea:

Prin sentința penală nr. 326 din 10 mai 2017 pronunțată de Judecătoria Rădăuți s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., după cum urmează :

-2 ( doi ) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de, "furt";, prev. de art. 228 alin 1, din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 C. penal, persoană vătămată fiind B.,

-2 ( doi ) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de, "furt";, prev. de art. 228 alin 1, din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 din Codul penal, persoană vătămată fiind C.,

S-a constatat că faptele de furt sunt concurente cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 9 luni închisoare și 1 an interdicția exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C. penal prin sentința penală nr. 1678 din 18.12.2015 dată în dosarul 10 522/211/2015 a Judecătoriei Cluj Napoca, def. prin decizia penală nr. 563 din 14.04.2016 a Curții de Apel Cluj .

În baza art. 38 alin. 1 C. penal - art. 39 alin. 1 lit. b C. penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 11 ( unsprezece ) luni reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse, inculpatul având de executat o pedeapsă de 2 ani și 11 luni închisoare și 1 an interdicția exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C. penal.

S-a constatat că prin sentința penală nr. 1678 din 18.12.2015 dată în dosarul nr. 10 522/211/2015 a Judecătoriei Cluj Napoca, def. prin decizia penală nr. 563 din 14.04.2016 a Curții de Apel Cluj a fost revocat beneficiul liberării condiționate dispuse prin sentința penală nr. 1638/2013 a Judecătoriei Botoșani.

În baza art. 43 alin. 2 C. penal s-a adăugat pedeapsa de 2 ani și 11 luni închisoare la restul rămas neexecutat de 666 zile din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1219 din data de 20.06.2012 emisă de Judecătoria Botoșani, definitivă prin neapelare la 05.07.2012, inculpatul având de executat o pedeapsă de 2 ani, 11 luni și 666 zile închisoare și 1 an interdicția exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C. penal .

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2213/2015 a Judecătoriei Cluj și dispune emiterea unui nou mandat.

S-a luat act că persoana vătămată C.nu are pretenții de natură civilă de la inculpat.

În baza art. 112 alin. 1 lit. a C. penal s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumei de 75 lei sustrasă de la persoana vătămată C..

În baza art. 19, 20, 25 și art. 393 alin. 3 și 397 din Noul Cod de procedură penală, rap. la art. 1357 din Codul civil, s-a admis acțiunea civilă a părții civile B. și, în consecință, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1200 lei despăgubiri civile.

În baza art. 274 C. procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească suma de 900 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Suma de 260 lei cuvenită avocatului desemnat din oficiu, domnul ... , cf. delegației nr. 78/16.03.2017 a fost avansată din fondurile Ministerului de Justiție.

Pentru a pronunța această sentință penală, Judecătoria Rădăuți a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 501/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru comiterea infracțiunilor de, "furt";, prev. de art. 228 alin 1, din Codul penal (parte vătămată B.) și "furt";, faptă prev. de art. 228 alin 1, din Codul penal (parte vătămată C.), cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal și art. 41 alin. 1 din Codul penal.

S-a arătat în actul de sesizare a instanței că în data de 03.02.2014, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, jud. Suceava, a fost înregistrată plângerea părții vătămate B., care a reclamat săvârșirea infracțiunii de furt în timp ce se afla în magazinul SC K SRL de pe str. ...

Ulterior, la data de 27.03.2014, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, jud. Suceava, a fost înregistrată plângerea părții vătămate C., care a reclamat săvârșirea infracțiunii de furt în timp ce se afla în magazinul SC K.. SRL de pe str. ...

Cele două cauze au fost reunite, cercetările fiind efectuate în dosarul nr. 501/P/2014.

Cercetările penale au stabilit că, la data de 24.01.2014, în jurul orelor 11:14, partea vătămată C. s-a deplasat la magazinul aparținând SC K.... SRL, la punctul de lucru amplasat pe str. ..., pentru a cumpăra produse din carne. Conform declarației acestuia și înregistrărilor video ale sistemului de supraveghere, instalat în incinta magazinului, persoana vătămată s-a așezat la ora sus-menționată la rând, iar când a ajuns în dreptul casei de marcat, a comandat 1 kg carne de porc. Pentru acest produs susnumitul a înmânat vânzătoarei suma de 100 lei, într-o bancnotă valorică exactă, primind rest suma de 75 lei, în mai multe bancnote de 10 lei, 50 lei și 5 lei. A introdus restul de bani în buzunarul din stânga al hainei cu care era îmbrăcat, moment în care inculpatul A., ce se postase cu câteva zeci de secunde mai înainte exact în spatele părții vătămate, (în jurul orelor 11.18) a introdus mâna stânga în buzunarul respectiv, sustrăgându-i banii.

Imediat după acest episod inculpatul A. a părăsit magazinul, exact înainte ca și partea vătămată C. să plece din acel loc. Conform procesului-verbal de vizionare a înregistrărilor video, la care a fost anexată planșa foto, inculpatul A. a fost identificat fără dubiu ca fiind el autorul acestei fapte. Partea vătămată, Hârleț Ioan, se constituie parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului cu suma de 75 lei.

În data de 29.01.2014, în jurul orelor 13.53, inculpatul A. a intrat în incinta aceluiași magazin, respectiv SC K...SRL, de pe str. ...., rămânând într-o parte laterală a încăperii, fără a se posta la rândul format în fața casei de marcat. Partea vătămată B. s-a deplasat la magazinul aparținând SC K.... SRL, pentru a cumpăra și ea produse din carne.

Conform declarației acesteia și înregistrărilor video ale sistemului de supraveghere instalat în incinta magazinului, partea vătămată B. s-a așezat la orele 13.54.50 iar în spatele acesteia s-a plasat inculpatul A. Douăzeci de secunde mai târziu inculpatul A. a fost surprins în momentul când analiza cu atenție poșeta părții vătămate, pe care aceasta o ținea pe umărul stâng, iar după alte douăzeci de secunde (13.55.32) acesta s-a împins cu corpul său în persoana vătămată, postată în fața sa, i-a desfăcut cu ambele mâini fermoarul poșetei, sustrăgându-i telefonul mobil marca Iphone 4. După circa 1 minut partea vătămată B. s-a întors și l-a văzut pe inculpat, postat în spatele său, reținându-i cu această ocazie trăsăturile feței. Imediat după acest episod inculpatul A. a părăsit magazinul. Conform procesului verbal de vizionare a înregistrărilor video, la care a fost anexată planșa foto, inculpatul A. a fost identificat fără dubiu ca fiind și de această dată autorul acestei fapte.

Prezența inculpatului A. în spatele inculpatul vătămate a fost sesizată și de către martorul D., care l-a recunoscut pe inculpat după trăsăturile fizionomice și după îmbrăcămintea purtată.

Situația de fapt expusă mai sus a fost susținută de următoarele mijloace de probă: reclamație B., (f. 13 ds.); declarații persoană vătămată B., (f. 14-18 ds.); declarații martor D., (f. 19-24 ds.); declarații martor E., (f. 25-27 ds.); proces verbal de prezentare pentru recun. după planșa foto, (f. 28-36 ds.); procesul verbal de reconstituire a traseului, (f. 37-40 ds.); procesul verbal de vizionare a înregistrărilor video, (f. 41-44 ds.); procesul verbal de sesizare din oficiu, (f. 48 ds.) ; declarație persoana vătămată C., (f. 49-51 ds.); procesele verbale de vizionare a înregistrărilor video, (f. 52-56 ds.); adresa Casei Județene de Pensii S., (f. 58 ds.); adresa Casei de Asigurări de Sănătate S., (f. 59 ds.); adresa Administrației Naționale a Penitenciarelor, (f. 60 ds.); adresa OCPI S., (f. 61 ds.); adresa A. J.O. F. M. S., (f. 62 ds.); adresa Oficiului Național al Registrului Comerțului, (f. 63 ds.); adresa ANAF, (f. 64 ds.); procesele verbale de căutare la domiciliu inculpat A., (f. 65-67 și 71-73 ds.); declarațiile inculpatului A., (f. 75-77 ds.);

S-a apreciat că, în drept, faptele inculpatului A., constând în aceea că, în zilele de 24.01.2014 și 29.01.2014, aflându-se pe timp de zi în incinta magazinului aparținând SC K.. SRL, punct de lucru din str. .., a sustras în mod repetat bani și un telefon mobil din posesia părților vătămate B. și C., profitând de neatenția acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de, "furt";, prev. de art. 228 alin 1, din Codul penal (parte vătămată B.) și "furt";, faptă prev. de art. 228 alin 1, din Codul penal (parte vătămată C.), cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal.

Întrucât inculpatul A. este recidivist fiind condamnat ultima dată în cursul anului 2012 tot pentru fapte de furt și furt calificat. Susnumitul a fost eliberat condiționat la data de 31.07.2013, după o pedeapsă de 4 ani și 6 luni, cu un rest de pedeapsă de 666 zile, în cauză urmează a fi aplicate dispozițiile art. 41 alin. 1 din Codul penal,

Referitor la persoana inculpatului s-a arătat că iar în cursul urmăririi penale a adoptat o poziție procesuală sinceră, recunoscând săvârșirea infracțiunii de care este acuzat.

Referitor la latura civilă s-a arătat că întrucât prejudiciul nu a fost recuperat, persoana vătămată se constituie parte civilă în procesul penal contra inculpatului cu suma de 1200 lei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți, la data de 16.11.2016, iar prin încheierea nr. 45 din data de 6 ianuarie 2017 a fost finalizată procedura în cameră preliminară fiind constatată competența Judecătoriei Rădăuți, legalitatea probelor și actelor de urmărire penală efectuate în cauză și s-a dispus începerea judecății.

Legal citat, inculpatul nu s-a prezentat, fiind deținut în executarea unei pedepse privative de libertate în Ungaria, însă a solicitat ca judecata să se desfășoare în absența sa.

În prezența avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul aflat în stare de detenție, instanța de fond a pus în discuție probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate sub aspectul legalității sau temeiniciei pentru a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.

Din probele administrate în cauză instanța de fond a reținut următoarele :

La data de 24.01.2014, în jurul orelor 11:14, persoana vătămată C. se afla în incinta magazinul aparținând SC K... SRL, la punctul de lucru amplasat pe str. ..., pentru a cumpăra produse din carne.

Așa cum a rezultat din înregistrările video ale sistemului de supraveghere instalat în incinta magazinului, persoana vătămată s-a așezat la rând, iar când a ajuns în dreptul casei de marcat, a comandat produsele dorite. Pentru achitarea c/v acestora a înmânat vânzătoarei suma de 100 lei, într-o bancnotă valorică exactă, primind rest suma de 75 lei, în mai multe bancnote de 10 lei, 50 lei și 5 lei. A introdus restul de bani în buzunarul din stânga al hainei cu care era îmbrăcat, moment în care inculpatul A., ce se postase cu câteva zeci de secunde mai înainte exact în spatele persoanei vătămate, (în jurul orelor 11.18) a introdus mâna stânga în buzunarul respectiv, sustrăgându-i banii.

Imediat după acest episod inculpatul A. a părăsit magazinul, exact înainte ca și partea vătămată C. să plece din acel loc. Conform procesului verbal de vizionare a înregistrărilor video, la care a fost anexată planșa foto, inculpatul A. a fost identificat fără dubiu. De altfel, inculpatul a recunoscut săvârșirea acestei expunând în declarația dată (filele 76-77 dosar de urmărire penală).

Cu privire la suma de 75 lei sustrasă de inculpat, persoana vătămată C. a arătata că se constituie parte civilă în procesul penal.

În data de 29.01.2014, în jurul orelor 13.53, inculpatul A. a intrat în incinta aceluiași magazin, respectiv SC K... SRL, de pe str. .., rămânând în așteptare într-o parte laterală a încăperii, fără a se posta la rândul format în fața casei de marcat. Persoana vătămată B. s-a deplasat la magazinul aparținând SC K.... SRL, pentru a cumpăra produse din carne.

Așa cum a rezultat din înregistrările video ale sistemului de supraveghere instalat în incinta magazinului, persoana vătămată B. s-a așezat la orele 13:54.50 iar în spatele acesteia s-a plasat inculpatul A.. Douăzeci de secunde mai târziu inculpatul A. a fost surprins în momentul când analiza cu atenție poșeta părții vătămate, pe care aceasta o ținea pe umărul stâng, iar după alte douăzeci de secunde (13.55.32) acesta s-a împins cu corpul său în persoana vătămată, postată în fața sa, i-a desfăcut cu ambele mâini fermoarul poșetei, sustrăgându-i telefonul mobil marca Iphone 4. După circa 1 minut persoana vătămată B. s-a întors și l-a văzut pe inculpat, postat în spatele său, reținându-i cu această ocazie trăsăturile feței. Imediat după acest episod inculpatul A. a părăsit magazinul. S-as recurs la procedeul probator al recunoașterii după fotografie, ocazie cu care persoana vătămată l-a recunoscut fără dubiu pe inculpat ca fiind persoana care i-a furat telefonul mobil aspectele fiind consemnate în procesul verbal încheiat cu această ocazie și surprins în planșele foto ( filele 28-36 dosar de urmărire penală).

Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul A. a recunoscut fapta comisă în dauna persoanei vătămate B. precizând că Iphone-ul sustras de la persoana vătămată l-a vândut în aceeași zi unei persoane necunoscute cu suma de 200 lei și că despăgubi persoana vătămată achitându-i contravaloarea bunului furat ( filele 76-77 dosar de urmărire penală).

Față de cele expuse anterior, instanța de fond a concluzionat că în zilele de 24.01.2014 și 29.01.2014, în baza unor rezoluții infracționale distincte, în timp ce afla în incinta magazinului aparținând SC K... SRL, punct de lucru din str. ..., a sustras de la persoana vătămată C. suma de 75 lei , iar de la persoana vătămată B. un Iphone 4, profitând de neatenția acestora.

Situația de fapt expusă și-a găsit corespondentul în dispozițiile art. 228 C. penal potrivit cărora "(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. (2) Fapta constituie furt și dacă bunul aparține în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârșirii acel bun se găsea în posesia sau detenția legitimă a altei persoane. (3) Se consideră bunuri mobile și înscrisurile, energia electrică, precum și orice alt fel de energie care are valoare economică.";

Analizând infracțiunile săvârșite de inculpat prin prisma elementelor constitutive instanța de fond a constatat că acestea sunt întrunite atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.

Astfel, elementul material s-a realizat prin acțiunea de luare fără drept din posesia persoanei vătămate C. a sumei de 75 lei iar din posesia persoanei vătămate B. a unui telefon Iphone 4, în scopul însușirii pe nedrept. Prin această acțiune s-a produs o diminuare a patrimoniilor persoanelor vătămate reprezentând urmarea imediată a acțiunii ilicite, iar între acțiunile de luare și urmările imediate există legătură de cauzalitate dovedită de probele administrate în cauză.

Sub aspectul laturii subiective, elementul subiectiv a îmbrăcat forma intenției directe calificate prin scop, așa cum este aceasta definită de art. 16 alin. 3 lit. a C. penal, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea faptelor.

Față de cele expuse anterior, întrucât au fost îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin. 2 C. procedură penală, în sensul că a rezultat dincolo de orice îndoială rezonabilă că infracțiunile pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu intenție de către inculpat, s-a dispus condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., potrivit cărora: stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Având în vedere vârsta inculpatului, gravitatea faptelor, gravitatea urmărilor produse, modalitatea de săvârșire, inculpatul având o adevărată strategie de luarea a bunurilor în timp ce persoanele sunt atente la cumpărături, orientându-se spre persoane vulnerabile - femei și persoane vârstnice, împrejurarea că inculpatul nu este infractor primar, acesta suferind multiple condamnări pentru fapte de aceeași natură, prezentele fapte fiind comise în stare de recidivă, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, atitudinea de recunoaștere și disponibilitatea de reparare a prejudiciului cauzat instanța de fond a apreciat că pedeapsa care corespunde gradului de pericol prezentat de faptă și inculpat este închisoarea pe durata a doi ani pentru fiecare dintre faptele săvârșite.

Deși faptele au fost comise sub imperiul legii vechi, având în vedere că prin recalificare faptele se încadrează în dispozițiile art. 209 C. penal din 1969 iar limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 3 și 15 ani, comparativ cu dispozițiile art. 228 C. penal în vigoare potrivit cărora pedeapsa este între 6 luni și 3 ani sau amendă, chiar și prin aplicarea dispozițiilor privind sancționarea recidivei, legea penală mai favorabilă este Codul penal în vigoare.

Cu privire la antecedența penală, instanța de fond a constatat că prezentele fapte de furt sunt concurente cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 9 luni închisoare și 1 an interdicția exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C. penal prin sentința penală nr. 1678 din 18.12.2015 dată în dosarul 10 522/211/2015 a Judecătoriei Cluj Napoca , def. prin decizia penală nr. 563 din 14.04.2016 a Curții de Apel Cluj .

S-a făcut aplicarea art. 38 alin. 1 C. penal - art. 39 alin. 1 lit. b C. penal și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 11 (unsprezece) luni reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse, inculpatul având de executat o pedeapsă de 2 ani și 11 luni închisoare și 1 an interdicția exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C. penal.

S-a constatat că prin sentința penală nr. 1678 din 18.12.2015 dată în dosarul nr. 10 522/211/2015 a Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 563 din 14.04.2016 a Curții de Apel Cluj a fost revocat beneficiul liberării condiționate dispuse prin sentința penală nr. 1638/2013 a Judecătoriei Botoșani.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2213/2015 a Judecătoriei Cluj și s-a dispus emiterea unui nou mandat.

Sub aspectul laturii civile în privința infracțiunii de furt în dauna persoanei vătămate C. având în vedere că partea a precizat că nu mai are nici un fel de pretenții de la inculpat, s-a luat act de acest aspect, iar în baza art. 112 alin. 1 lit. a C. penal s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumei de 75 lei sustrasă de la persoana vătămată C..

În ceea ce privește acțiunea civilă alăturată celei penale de B. prin constituirea ca parte civilă, în baza art. 19, 20, 25 și art. 393 alin. 3 și 397 din Noul Cod de procedură penală, rap. la art. 1357 din Codul civil, prima instanță a admis-o și, în consecință, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1200 lei despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea Iphone-ul sustras.

Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că potrivit art. 1357 C. civil, " cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă";.

Din textul anterior menționat, se desprind elementele răspunderii civile delictuale și anume: fapta ilicită comisă cu vinovăție, existența unui prejudiciu cauzat prin aceasta și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și acțiunea ilicită.

Prin acțiunea de luare fără drept a telefonului părții civile B. și valorificarea ulterioară a acestuia inculpatul a cauzat în mod cert un prejudiciu, între cele două elemente existând legătură de cauzalitate, inculpatul acționând cu intenția directă de a prejudicia partea civilă.

Instanța de fond a mai reținut că inculpatul A., în declarația dată în cursul urmăririi penale ( filele 76-77, dosar de urmărire penală) nu a contestat valoarea prejudiciului și s-a angajat să îl repare.

În baza art. 274 C. procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească suma de 900 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar suma cuvenită domnului avocat ..... desemnat din oficiu pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului a fost avansată din fondurile Ministerului de Justiție.

Împotriva sentinței penale sus-menționate a formulat apel inculpatul A. pentru motivele prezentate pe larg în cererea depusă la dosarul cauzei și reiterate oral în ședința de judecată, consemnate fiind în încheierea de dezbateri din data de 4 septembrie 2017 când instanța de control judiciar, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 15 septembrie 2017.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2, art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată că:

Potrivit art. 374 alin. 7 Cod procedură penală, probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de părți nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești; acestea sunt puse în dezbaterea contradictorie a părților și sunt avute în vedere de instanță la deliberare.

Conform art. 8 Cod procedură penală, organele judiciare au obligația de a desfășura urmărirea penală și judecata cu respectarea garanțiilor procesuale și a drepturilor părților și ale subiecților procesuali, astfel încât să fie constatate la timp și în mod complet faptele care constituie infracțiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil.

Curtea constată că în mod greșit prima instanță nu a procedat la readministrarea tuturor mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, afectând substanțial dreptul la apărare al inculpatului, în condițiile în care readministrarea probelor în cursul cercetării judecătorești constituie o componentă a dreptului la un proces echitabil, principiu care este consacrat de art. 8 Cod procedură penală și art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

În art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale se prevede că "orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia, în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției";.

O componentă a dreptului la un proces echitabil îl constituie principiul nemijlocirii, care include și readministrarea în fața instanței a probelor administrate în cursul urmăririi penale. În numeroase hotărâri pronunțate împotriva României (de exemplu cauzele Beraru împotriva României, Cutean împotriva României) Curtea europeană a Drepturilor Omului a stabilit că "Principiul nemijlocirii este o garanție importantă în procesul penal în cadrul căruia observațiile făcute de instanță cu privire la comportamentul și credibilitatea unui martor pot avea consecințe importante pentru inculpat";. Garanția unui proces echitabil se compune dintr-o serie de drepturi distincte, cum ar fi cele privind o instanță imparțială și independentă, judecata publică sau termenul rezonabil de desfășurare. Pentru unele dintre aceste drepturi se poate admite renunțarea. Importanța deosebită care îi este atribuită dreptului la un proces echitabil într-o societate democratică face ca însăși renunțarea la el de către beneficiar să fie supusă unor condiții, fără de care ea nu poate fi considerată validă. Din analiza hotărârilor Deweer contra Belgie; Neumeister contra Austria; Le Compte, Van Leuven și De Meyere; Albert și Le Compte; Colozza contra Italiei se constată că două sunt cerințele pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului le consideră necesare pentru ca o astfel de renunțare să poată produce efecte: prima dintre ele vizează libertatea actului de voință, în sensul de a nu fi fost exercitată nici o constrângere asupra beneficiarului dreptului, iar cea de-a doua, lipsa echivocului. Potrivit jurisprudenței stabilite de Curte, renunțarea la exercitarea unui drept garantat de Convenție trebuie stabilită într-o manieră neechivocă, această condiție interesând cauza de față. Inculpatul [...] nu a renunțat la dreptul său de a solicita readministrarea mijloacelor de probă din faza de urmărire penală, singura lui solicitare în prezenta speță fiind de judecare a cauzei în lipsă.

Instanța de apel reține că aplicarea dispozițiilor art. 374 alin. 7 Cod procedură penală presupune existența unei manifestări exprese de voință, din care să rezulte fără echivoc că toate părțile din cauză renunță la dreptul de a solicita readministrarea probelor din cursul urmăririi penale. Instanța nu poate face aplicarea dispozițiilor art. 374 alin. 7 Cod procedură penală în lipsa unei manifestări exprese de voință a părților, in sensul că probele din faza de urmărire penală nu sunt contestate. Tăcerea părților nu echivalează cu lipsa contestării probelor, cu renunțarea la administrarea lor nemijlocită de către instanța de judecată, singura ce prezintă garanțiile de independență și imparțialitate solicitate de CEDO unui magistrat, știut fiind că potrivit jurisprudenței europene procurorul din România, făcând parte din Ministerul Public și fiind structurat pe principiul subordonării ierarhice, nu îndeplinește standardele europene ale noțiunii autonome de magistrat.

Orice renunțare la judecată (fie ca urmare a accesării procedurii simplificate prev. de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, fie ca urmare a necontestării probelor sau a unora dintre probele administrate in faza de urmărire penală si care stau la baza trimiterii in judecată a inculpatului, in aplicarea art. 374 alin. 7 Cod procedură penală) trebuie sa fie expresa, neechivocă, să rezulte fără dubiu că aceasta este manifestarea de voință a părților, renunțarea la judecată neputând fi dedusă de organul judiciar din lipsa părților la proces. Cu atât mai mult cu cat în speță inculpatul, printr-un memoriu, a făcut cereri exprese - ca de exemplu judecarea cauzei în lipsă - fără să fi menționat că nu contestă probele din faza de urmărire penală și nu solicită readministrarea lor. Declarația de recunoaștere a faptelor dată de inculpat în faza de urmărire penală, nu poate fi interpretată în sensul renunțării anticipate la proces în fața instanței de judecată.

Se impunea ca prima instanța să judece cauza potrivit procedurii de drept comun, cu parcurgerea tuturor etapelor judecății în primă instanță și cu respectarea tuturor principiilor specifice acestei faze procesuale, consacrate de art. 351 Cod procedură penală, potrivit căruia judecata cauzei se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu. Aceste principii care guvernează faza de judecată își găsesc aplicarea în reglementarea judecății cauzei în primă instanță. Astfel, instanța are obligația de a proceda la audierea părților și a martorilor, în acest fel fiind respectate principiile nemijlocirii și contradictorialității.

Modalitatea în care a procedat prima instanță nu poate echivala cu o soluționare efectivă a cauzei, judecata având un caracter pur formal, care nu corespunde exigențelor regulilor de bază ale procesului penal, astfel că se impune rejudecarea cauzei de prima instanță.

Totodată, în condițiile în care legea procesual penală prevede două grade de jurisdicție, este necesar ca judecata să parcurgă toate etape procesuale, pentru a nu priva inculpatul de un grad de jurisdicție, prin soluționarea cauzei direct de instanța de apel, după readministrarea probelor în apel.

Instanța de apel nu ar putea substitui integral faza de judecată care ar fi trebuit să aibă loc în primă instanță, deoarece o astfel de soluție ar determina eliminarea artificială a unui grad de jurisdicție, în defavoarea intereselor procesuale ale inculpatului, pentru care legislația procesuală prevede parcurgerea a două grade de jurisdicție.

Neregularitatea constatată de curte nu se regăsește printre cele prev. de art. 281 C. pr. pen. care, conform art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, permit trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Cu toate acestea, în condițiile în care nu a avut loc o judecată propriu-zisă în fața primei instanțe, pentru a nu priva inculpatul de un grad de jurisdicție prin judecarea cauzei direct de instanța de apel, după readministrarea tuturor probelor, se impune desființarea sentinței penale și rejudecarea cauzei de prima instanță, în vederea soluționării fondului cauzei cu respectarea garanțiilor procesuale conferite părților de Codul de procedură penală. Hotărârea instanței de apel este definitivă, potrivit art. 552 Cod procedură penală și prin urmare nu există o altă instanță de judecată care poate examina legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de către instanța de apel care ar administra și interpreta probele administrate nemijlocit pentru prima oară, în condițiile în care instanța de fond nu a administrat nemijlocit toate probele necesare.

Dublul grad de jurisdicție este un drept recunoscut în materie penală prin Protocolul nr. 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Acesta presupune că orice persoană declarată vinovată de săvârșirea unei infracțiuni de un tribunal, are dreptul de a cere examinarea hotărârii prin care i s-a stabilit vinovăția de către o instanță superioară ierarhic. Dublul grad de jurisdicție vizează o judecare devolutivă a cauzei în fața a două instanțe de judecată, una de fond, iar cea de-a doua, de control judiciar.

În primă instanță nu a avut loc o judecată cu respectarea tuturor garanțiilor procedurale, astfel că în speță primul grad de jurisdicție nu poate fi luat în considerare, de aceea pentru respectarea dreptului la un proces echitabil și asigurarea efectivă a două grade de jurisdicție, conform art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este justificată trimiterea cauzei spre rejudecare.

Hotărârea primei instanțe nu a urmat regulile menționate, tocmai de aceea ar fi contrar spiritului legii în a impune instanței de control judiciar să judece direct în apel o cauză care nu a parcurs toate etapele judecății în prima instanță.

Curtea constată că inexistența unui al doilea grad de jurisdicție sub aspectul interpretării și administrării nemijlocite a probelor aduce atingere dreptului la un proces echitabil al inculpatului prev. de art.6 par.1 din Convenție pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, dreptul la un proces echitabil fiind în strânsă legătură cu dreptul la dublul grad de jurisdicție în materie penală.

Având în vedere aceste considerente, Curtea reține că prima instanță trebuie să soluționeze cauza conform procedurii de drept comun, cu respectarea principiilor oralității, nemijlocirii și contradictorialității, inclusiv sub aspect probator. Drept urmare, se impune cu necesitate desființarea sentinței penale apelate și trimiterea cauzei primei instanțe pentru a soluționa cauza cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale conferite părților, anterior menționate.

Pentru considerentele de fapt și de drept sus enunțate, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, va fi admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 326 din 10 mai 2017 și a încheierii de îndreptare eroare materială din data de 13 iunie 2017, ambele pronunțate de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. 5882/285/2016, desființată sentința penală și încheierea de îndreptare eroare materială sus menționate, cu trimiterea cauza spre rejudecare la Judecătoria Rădăuți.

Potrivit art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului, onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, in cuantum de 260 lei, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției în fondul Baroului de Avocați Suceava.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Incidența art. 374 alin. (7) cod procedură penală potrivit căruia probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de părţi nu se readministrează în cursul cercetării judecătoreşti