Infracţiunea de influenţare a declaraţiilor. răzbunarea pentru ajutorul dat justiției. diferenţe. scopul exercitării de ameninţări.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 672A din data de 15.04.2016
Domeniu: Infracțiuni. Influențare a declarațiilor. Răzbunarea pentru ajutorul dat justiției.
INFRACȚIUNEA DE INFLUENȚARE A DECLARAȚIILOR. RĂZBUNAREA PENTRU AJUTORUL DAT JUSTIȚIEI. DIFERENȚE. SCOPUL EXERCITĂRII DE AMENINȚĂRI.
(decizia penală nr.672/A / 15 aprilie2016 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, dosar nr. 6629/202/2015)
Prin sentința penală nr.24 din 04.02.2016, pronunțată de Judecătoria Călărași, în baza art. 374 pct. 4 N. C. pr. pen. rap la art.375 NCPP rap. la art. 396 pct. 10 C. pr. pen. a fost admisă cererea inculpatului N.E.V. privind judecarea potrivit procedurii recunoașterii învinuirii.
A fost condamnat inculpatul N.E.V., pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor prev. de art. 272 alin1 C.p. cu aplic. art. 396 pct. 10 C. pr. pen. și art. 76 C.p. la o pedeapsa de 2 luni și 20 de zile închisoare.
A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de răzbunarea pentru ajutorul dat justiției prev. de art. 274 C. pen. cu aplic. art. 35 alin 1 C. pen. cu aplic. art. 396 pct. 10 C. pr. pen. și art. 76 C.p. la o pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.38 alin.1 C.p. s-a dispus ca inculpatul N.E.V. să execute pedeapsa cea mai grea respectiv 2 ani și 6 luni închisoare sporită cu 26 zile închisoare.
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului N.E.V. pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani.
În baza art. 93 alin 1, 2 și 3 C.p., s-a pus în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri și obligații de supraveghere:
- să se prezinte la serviciul de Probațiune Călărași conform programului de supraveghere care va fi întocmit de această instituție;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;
- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de Probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate;
- să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 120 de zile (în cadrul Primăriei Grădiștea - Activități de îngrijire curățenie și reparații,pepinieră de flori și arbuști; platforme de gunoi de grajd) astfel cum se va stabili de către Serviciului de Probațiune Călărași în funcție de aptitudinile și pregătirea socio-profesională a acestuia, afară de cazul în care din cauza sănătății nu poate presta această muncă.
În baza art. 404 C. pr. pen. s-au pus în vedere inculpatului dispoz. art. 96 C.p. referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea credință a măsurilor, obligațiilor de supraveghere și cele civile stabilite prin sentință.
S-a luat act că persoanele vătămate M.D., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin 1 NCPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași nr. 755/P/2015 din data de 14.12.2015 a fost trimis în judecată inculpatul N.E.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de influențarea declarațiilor prev. de art. 272 alin1 C. penal și răzbunare pentru ajutorul dat justiției (două fapte) prev. de art. 274 C. pen. cu aplic. art. 35 alin1 C. pen
S-a reținut prin actul de sesizare al instanței că inculpatul N.E.V., în data de 09.03.2015, în jurul orelor 21:00 în fața sediului Secției 6 de Poliție Grădiștea a încercat prin intimidare, adresare de injurii și amenințări să-l determine pe numitul M.D. să nu dea declarații de martor în fața organelor de urmărire penală în cauza privind infracțiunea de viol suferită de persoana vătămată M.Șt. ce face obiectul dosarului 716/P/2015 și că în data de 09.03.2015 în jurul orelor 21:00 în fața sediului Secției de Poliție Grădiștea și în data de 10.03.2015 în fața locuinței persoanei vătămate, l-a amenințat cu moartea și cu acte de violență pe acesta din urmă, pe motiv că a sesizat organele de poliție cu privire la fapta de viol și pentru că a dat ulterior declarații în fața organelor de poliție despre fapta menționată.
Audiat în instanță ca de altfel și cu ocazia urmăriri penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, recunoaștere care s-a coroborat cu toate probele administrate. Totodată, a înțeles să se judece potrivit recunoașterii vinovăției și în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului N.E.V. care în data de 09.03.2015, în jurul orelor 21:00 în fața sediului Secției 6 de Poliție Grădiștea a încercat prin intimidare, adresare de injurii și amenințări să-l determine pe numitul M.D. să nu dea declarații de martor în fața organelor de urmărire penală în cauza privind infracțiunea de viol suferită de persoana vătămată M.Șt. ce face obiectul dosarului nr.716/P/2015, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de influențarea declarațiilor prev. de art. 272 alin.1 C. penal.
Faptele inculpatului N.E.V. care în data de 09.03.2015, în jurul orelor 21:00 în fața sediului Secției de Poliție Grădiștea și în data de 10.03.2015 în fața locuinței persoanei vătămate, l-a amenințat cu moartea și cu acte de violență pe acesta din urmă, pe motiv că a sesizat organele de poliție cu privire la fapta de viol și pentru că a dat ulterior declarații în fața organelor de poliție despre fapta menționată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de răzbunarea pentru ajutorul dat justiției, prev. de art. 274 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași și inculpatul N.E.V..
În motivele de apel depuse în scris de Parchet, s-a arătat că instanța de fond în mod greșit a aplicat dispozițiile art.76 C. pen., referitor la reducerea limitelor speciale ale pedepsei, în considerente și în dispozitivul hotărârii nu au fost indicate împrejurările sau motivele care au fost de natură a determina reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, instanța de fond nu a arătat în ce au constat aceste circumstanțe, nu le-a motivat.
O altă critică formulată de Parchet a fost și aceea că pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune în parte sunt nelegale, consecința fiind aplicarea inculpatului a unei pedepse rezultante nelegale. În mod greșit a fost aplicată de instanță o pedeapsă nelegală pentru infr. prev. de art.272 alin.1 C. pen., în cuantum mai mic decât minimul la care s-ar fi putut ajunge prin aplicarea corectă a dispozițiilor legale.
În consecință, Parchetul a menționat că pedeapsa rezultantă de 2 ani, 6 luni și 26 zile închisoare aplicată inculpatului pentru faptele săvârșite apare ca fiind nelegală.
Inculpatul N.E.V., prezent și asistat de apărător, a criticat hotărârea instanței de fond sub trei motive:
- pentru nelegalitatea considerentelor care nu conțin nicio referire la pedeapsa aplicată pentru fiecare dintre infracțiuni, în parte;
- pentru netemeinicie, deoarece instanța de fond nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei și circumstanțele care au fost prezentate și efectele acestora;
- nelegala aplicare a pedepsei în cuantum de 2 ani și 6 luni pentru infracțiunea de răzbunare pentru ajutorul dat justiției, întrucât a depășit maximul de condamnare.
Inculpatul a refuzat sa dea declarații în fața instanței de apel, invocând dispozițiile art. 83 lit. a C. pr. pen..
La termenul din, instanța de apel, din oficiu, a pus in discuție aspecte de legalitate referitoare la încadrarea juridica a faptelor, in raport de scopul dovedit in cauza(doar cel al împiedicării declarațiilor sau si cel al răzbunării pentru declarațiile deja date), respectiv posibilitatea reținerii in cauza atât a infracțiunii de influențare a declarațiilor cât și a celei de răzbunare pentru ajutorul dat justiției sau doar a infracțiunii de influențare a declarațiilor în formă continuată.
La același termen, Parchetul a invocat faptul ca in cauza nu a fost dovedit scopul răzbunării întrucât inculpatul nu avea certitudinea ca persoana vătămată dăduse deja declarații, scopul a fost doar cel al împiedicării declarațiilor, astfel ca se impune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. la o pedeapsă de 1 an închisoare cu executare si înlăturarea circumstanțelor atenuante.
La termenul din 15.04.2016, persoana vătămată M.D. a declarat că dorește să-și retragă plângerea cu privire la presupusa fapta de amenințare, nu mai are nicio pretenție de la inculpatul N.E.V. și nu a fost amenințat de acesta (fila 34).
Curtea, analizând hotărârea atacată în cauză în raport de motivele invocate și de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că apelurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Din probele aflate la dosar și analizate de prima instanță rezultă că inculpatul N.E.V., în data de 09.03.2015, în jurul orelor 21:00, în timp ce se afla in fața sediului Secției 6 de Poliție Grădiștea a încercat prin intimidare, adresare de injurii și amenințări să-l determine pe numitul M.D. să nu dea declarații de martor în fața organelor de urmărire penală în cauza privind infracțiunea de viol suferită de persoana vătămată M.Șt. ce face obiectul dosarului nr.716/P/2015, iar in data de 10.03.2015 în fața locuinței persoanei vătămate, a amenințat-o cu moartea și cu acte de violență pe acesta din urmă din același motiv, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de influențarea declarațiilor prev. de art. 272 alin.1 C. penal.
Inculpatul a recunoscut faptele și a solicitat aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 375 Cpp, iar declarația acestuia de recunoaștere a faptelor se coroborează cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile persoanei vătămate, procesul verbal din data de 10.03.2015, procesul verbal de consemnare a plângerii orale pentru infracțiunea de viol, procesul verbal de sesizare a infracțiunii de viol, fișa intervenției la eveniment, copie declarații persoană vătămată în dosarul nr. 716/P/2015, copie declarații martori din dosarul nr. 716/P/2015, declarația martorilor.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, Curtea constata următoarele:
Potrivit art. 272 C. pen., încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârșită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară constituie infracțiunea de influențare a declarațiilor și se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Potrivit art. 274 Cp, săvârșirea unei infracțiuni împotriva unei persoane ori a unui membru de familie al acesteia, pe motiv că a sesizat organele de urmărire penală, a dat declarații ori a prezentat probe într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură dintre cele prevăzute în art. 273 constituie infracțiunea de răzbunare pentru ajutorul dat justiției se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime
In cauza, sub aspectul elementului material, amenințarea persoanei vătămate M. in legătură cu participarea sa intr-o cauza penala ar putea fi încadrată atat in art. 272 C. pen., cât și în art. 274 Cp, fiind vorba atât de o încercare de a determina prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant cat si de săvârșirea unei infracțiuni împotriva unei persoane (amenințare). Elementul care diferențiază cele două infracțiuni este momentul in care are loc acțiunea inculpatului in raport de activitatea persoanei vătămate in cauza respectiva: în cazul influențării declarațiilor, acțiunea de intimidare trebuie sa intervină anterior audierii persoanei respective, în timp ce în cazul răzbunării pentru ajutorul dat justiției, acțiunea inculpatului intervine după ce declarațiile au fost deja date. In cauza, persoana vătămata a fost amenințată atât înainte, cat si după ce a dat declarații (din probele administrate nu rezulta cu certitudine daca inculpatul avea deja cunoștință în data de 10.03.2015 ca in ziua anterioara persoana vătămata dăduse declarații). Cu toate acestea, este posibil ca acțiunea de intimidare sa intervină după acest moment, iar fapta sa fie încadrată în textul art. 272 Cp daca scopul vizat este ca persoana audiata să își retragă declarațiile, element alternativ prevăzut în conținutul constitutiv al infracțiunii de influențare a declarațiilor. Intr-o astfel de situație, elementul de diferențiere dintre cele doua infracțiuni este dat de scopul avut in vedere de inculpat: pentru a influenta declarațiile persoanei audiate sau pentru a se răzbuna pentru declarațiile date.
In prezenta cauza, scopul mediat avut in vedere de inculpatul N. era acela de a-l ajuta pe prietenul sau, numitul I.M., cercetat in dosarul nr. 716/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași pentru o pretinsa fapta de viol împotriva persoanei vătămate M.Șt., dosar in care M.D. a fost audiat in calitate de martor or, acest lucru se putea face influențând declarațiile persoanei vătămate M.D.. Prin urmare, instanța de apel apreciază ca si actele de amenințare din data de 10.03.2015 au avut drept scop influențarea declarațiilor si nu urmăreau doar o răzbunare pentru participarea persoanei vătămate in dosarul penal al prietenului sau.
In raport de aceste considerente, Curtea apreciază ca faptele inculpatului din 09.03. si din 10.03.2015 trebuie încadrate exclusiv in textul art. 272 Cp, având in vedere scopul urmărit de inculpat. Întrucât inculpatul a săvârșit mai multe acte de executare împotriva aceluiași subiect pasiv, la un interval scurt de timp, in atingerea aceluiași scop si in executarea aceleiași rezoluții infracționale, instanța de apel va retine si dispozițiile art. 35 alin. 1 Cp, fiind întrunite condițiile de existenta ale unității legale sub forma infracțiunii continuate.
Totodată, întrucât încercarea de a-l determina pe M.D. să nu dea, respectiv să își retragă declarațiile a fost săvârșită prin amenințarea cu acte de violenta care putea produce o stare de temere, Curtea va retine si dispozițiile art. 206 C. pen. in raport de art. 272 alin. 1 teza finala C. pen., potrivit caruia dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
Cu privire la infractiunea de amenintare, avand in vedere ca persoana vatamata si-a retras plangerea in cursul apelului, Curtea va dispune incetarea procesului penal in temeiul art. 16 lit. g C. pr. pen.. Curtea a retinut ca in cauza a existat o sesizare a persoanei vatamate cu privire la faptele de amenintare, aspectele de fapt, singurele obligatoriu a fi inserate in cuprinsul sesizării, in raport de dispoz. art. 295 alin. 3 rap. la art. 289 alin. 2 C. pr. pen., fiind descrise pe larg in actul de sesizare al organelor judiciare (plângerea din 11.03.2015, f. 14 d.u.p.), care a fost, insa, retras de titular la termenul din 15.04.2016.
În raport de elementele analizate, Curtea apreciază că actele săvârșite întrunesc sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de influențare a declarațiilor in forma continuata, fiind dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta este infracțiune și a fost săvârșita de inculpat.
Curtea apreciază că în raport de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor (8 luni-3 ani și 4 luni inchisoare), de regimul aplicabil formei continuate a infractiunii, de circumstanțele faptelor: în mod repetat, la intervale scurte de timp, dând dovadă de îndrăzneală, exercitand acte de intimidare chiar in fata sectiei de politie unde urma a fi audiata persoana vatamata M., chiar in prezenta unor agenti de politie, iar a doua zi in prezenta membrilor familiei acesteia, in fata locuinței sale, de urmările produse (nu numai ca prietenul sau nu a mai trebuit sa faca fata unui proces penal, victima retrăgându-si plângerea, dar chiar persoana vătămata M. si-a retras plângerea cu privire la infracțiunea de amenințare), dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care are 22 ani, este necăsătorit, cu o pregătire școlară de 10 clase, fără antecedente penale, nu are loc de munca si nici ocupație, dar a recunoscut fapta, cooperând cu organele judiciare, o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de legea nouă este de natură a corespunde gravității faptelor și periculozității sociale.
Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, Curtea are in vedere ca renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării acesteia reprezintă modalități alternative puse la dispoziția instanței care se bazează pe încrederea în posibilitatea îndreptării inculpatului și pe supunerea lui la încercare în acest scop, fiind destinată să ducă la realizarea scopului măsurii fără executarea efectivă a unei pedepse, evitându-se, astfel, neajunsurile pe care le poate atrage contactul cu mediul din penitenciar.
În vederea aplicării acestor instituții, instanța trebuie să cerceteze și să cunoască cât mai amănunțit personalitatea infractorului și numai dacă în urma acestei analize și-a format convingerea că delincventul este apt a se îndrepta fără executarea pedepsei, că aplicarea unui avertisment sau pronunțarea pedepsei este suficienta pentru a descuraja ulterior eventuale comportări infracționale, va putea opta pentru aplicarea uneia dintre ele. Elementul esențial pentru aplicarea acestor dispoziții este aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija, de a se elibera de mentalitățile și deprinderile antisociale care l-au condus pe calea ilicitului penal, prin eforturi făcute în scopul propriei reeducări. Instanța de judecată trebuie să constate posibilitatea reală de îndreptare, constatare ce trebuie să rezulte din date obiective, referitoare la comportarea anterioară, dar și la comportarea după săvârșirea faptei, la atitudinea față de muncă, față de regulile de conviețuire în general.
Curtea apreciază că în condițiile în care inculpatul a desconsiderat in mod evident sistemul judiciar, încercând sa isi ajute prietenul prin exercitarea de amenințări si acte de intimidare fata de un martor dintr-o cauza penala, luând în considerare și modalitatea și mijloacele de săvârșire a faptelor: prin acte repetate de executare, dând dovadă de perseverența, încercând sa împiedice buna administrare a justiției chiar in prezenta unor agenți de politie (element de natură a indica o atitudine profund negativă față de valorile sociale ocrotite penal și față de sistemul judiciar), nu se poate afirma că simpla aplicare a unui avertisment sau pronunțarea unei condamnării ar fi suficienta pentru inculpat și că acesta nu va mai săvârși infracțiuni, chiar și în lipsa executării pedepsei în regim închis, nefiind suficientă o libertate deplina sau supravegheată pe durata unui termen in care inculpatul sa dovedească faptul ca a meritat clementa organelor judiciare. Astfel de atitudini ale unor persoane care încearcă sa împiedice înfăptuirea justiției nu pot fi tolerate si acceptate de organele judiciare care trebuie sa ofere protecție persoanelor vătămate prin săvârșirea de infracțiuni, ca si persoanelor care ajuta la aflarea adevărului intr-o cauza judiciara si care ar putea fi descurajate si convinse a nu-si mai îndeplini obligațiile civice, constatând ca libertatea lor morala este neprotejata fata de indivizi ce manifesta un dispreț profund fata de valorile unui stat de drept.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză nu se impunea aplicarea dispozițiilor referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării acesteia, fiind necesară executarea în regim închis, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului său social și să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală si sistemul judiciar.
Față de cele reținute, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen. va admite apelurile declarate de Parchet și de inculpatul N.E.V., va desființa, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în temeiul 386 C.p.p. dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului N.E.V. din infracțiunile prevăzute de art. 272 alin. 1 C.p. și art. 274 alin. 1 C.p. raportat la art. 206 C.penal cu aplic. art. 35 alin 1 Cod penal într-o singură infracțiune de influențare a declarațiilor în formă continuată prevăzută de art. 272 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 35 alin 1 Cod penal și o infracțiune de amenințare în formă continuată prevăzută de art. 206 alin. 1 C.penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.penal.
În temeiul art. 272 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 35 alin 1 Cod penal și cu aplic. art. 396 alin.10 C.p.p. va fi condamnat inculpatul N.E.V. la o pedeapsă de 1 an închisoare, în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de influențare a declarațiilor în formă continuată.
În temeiul art. 16 alin. 1 lit. g raportat la art. 396 alin. 6 C.p.p. se va dispune încetarea procesului penal față de inculpatul N.E.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare în formă continuată prevăzută de art. 206 alin. 1 C.penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
