Infracţiunea de înşelăciune în convenţii. Achitare. Fapta nu este prevăzută de legea penală.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 190 din data de 16.03.2015
Infracțiunea de înșelăciune în convenții. Achitare. Fapta nu este prevăzută de legea penală.
Curtea de Apel Oradea, secția penală, decizia penală nr. 190 din 16 martie 2015
Prin sentința penală nr. 1726 din 17 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, a fost admisă în parte cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului F.A.R. formulată de inculpat.
În baza art. 386 din Codul de procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului F.A.R. din infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1,2 și din Codul penal de la 1969 în infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 3 din Codul penal de la 1969.
A fost respinsă în rest cererea de schimbare a încadrării juridice.
În baza art. 5 din noul Cod penal s-a reținut ca lege penală mai favorabilă prevederile codului penal de la 1969.
În baza art. 215 alin. 1 și 3 din Codul penal de la 1969, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal a fost condamnat inculpatul F.A.R., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 71 din Codul penal de la 1969 i s-au interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a doua și b din Codul penal de la 1969.
În baza art. 81 cod penal de la 1969 a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatei pe durata prevăzută de art. 82 cod penal, respectiv 2 ani și 8 luni, termen de încercare.
I s-au învederat inculpatului prevederile art. 83 și 84 cod penal de la 1969.
În baza art. 71 al. 5 din Codul penal de la 1969 a fost dispusă suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 397 din Codul de procedură penală coroborat cu art. 998 Codul civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.E., suma de 20.000 lei, reprezentând daune morale.
În baza art. 276 din Codul de procedură penală inculpatul a fost obligat să-i plătească părții civile C. E. suma de 1500 lei,cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 274 alin. 2 din Codul de procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. …/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul F.A.R., pentru săvârșirea infracțiunii de: înșelăciune, fapta prev. și ped. art. 215 al. 1, 2 și 3 din Codul penal.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, că la data de 05.12.2007 prin contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat de notarul public C. I. C., învinuitul F.A. R. i-a împrumutat numitului S. S. suma de 94,100 lei pe o perioadă de 6 luni, respectiv până la data de 05.06.2008.
Pentru garantarea împrumutului martorii C. L. și C. E. E., unchiul și respectiv mătușa numitului S. S. au fost de acord să fie instituită ipotecă de rangul I asupra imobilului proprietatea acestora, situat în localitatea V. S.M. înscris în CF nr. ….
Cu ocazia contractului de împrumut la biroul notarului public au fost prezenți învinuitul F. A., numitul S. S., precum și martorii C. L. și C.E. E. în calitate de giranți.
La data de 17.10.2008 întrucât numitul S.S. nu a restituit suma de bani împrumutată, învinuitul F. A. a solicitat executorului judecătoresc D.G.R. demararea formalităților necesare de executare silită în vederea recuperării creanței, fiind deschis dosarul execuțional nr. 226/2008.
În aceste condiții executorul judecătoresc a emis somații de plată către giranții C.L. și C.E. E., motiv pentru care învinuitul F. A. a fost contactat de către S.S. propunându-i o înțelegere.
În data de 03.11.2008 la solicitarea părții vătămate S. E., numita A.I. a încheiat un contract de vânzare cumpărare autentificat la notar, contract prin care îi vindea învinuitului F.A. terenul intravilan situat în localitatea V. S.M., teren care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 20.03.2007.
În data de 03.11.2008 după încheierea contractului de vânzare cumpărare persoanele sumenționate s-au deplasat împreună cu învinuitul la Biroul executorului judecătoresc D. G.R. unde învinuitul a depus o cerere prin care solicita închiderea dosarului execuțional nr. 226/2008 întrucât nu mai are nicio pretenție față de giranții din contractul de împrumut încheiat în data de 05.12.2007.
În aceste condiții executorul judecătoresc D. G. R. la data de 04.11.2008 a emis o adresă la OCPI Satu Mare solicitând radierea somației notată asupra imobilului aparținând martorilor C. L. și C. E. E., fiind întocmit procesul verbal prin care se constata stingerea totală a obligațiilor debitorilor din dosarul execuțional nr. 226/2008.
La data de 14.05.2010 învinuitul F. A. a depus o nouă cerere la biroul executorului judecătoresc D. G. R. prin care solicita executarea silită a contractului de împrumut cu garanție imobiliară încheiat cu S. S., cerere înregistrată sub dosar execuțional nr. 62/2010.
După parcurgerea etapelor legale privind executarea silită, după somarea și citarea în repetate rânduri a debitorilor, întrucât aceștia nu s-au prezentat, executorul judecătoresc a procedat la executarea silită, fiind scos la licitație imobilul adus în garanție în urma încheierii contractului de împrumut dintre învinuitul F.A. Radu și S. S..
Întrucât partea vătămată S. E. nu a încheiat nici un act cu învinuitul prin care să fie consemnat faptul că îi cedează acestuia terenul situat în …, teren cumpărat de partea vătămată de la numita A. I. precum și faptul că îi cedează terenul în contul datoriei fiului său S. S., i-a creat învinuitului posibilitatea de a solicita a doua oară executarea silită a contractului de împrumut cu garanție imobiliară, deși datoria era deja stinsă.
În cauză se poate reține faptul că deși învinuitul susține că prin cererea depusă la biroul executorului judecătoresc, prin care solicita închiderea dosarului execuțional nr. …/2008 nu a precizat că ar fi încasat datoria, nu a contestat însă în instanță procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 04.11.2008 prin care se stabilește stingerea totală a obligațiilor debitorilor.
Prin sentința civilă nr. 1409/2012 din data de 27.02.2012 a J.S. M. - Secția Civilă dată în dosar nr. …/296/2010 s-a admis contestația la executare și s-a anulat actul de adjudecare definitivă imobiliară încheiat la data de 24.09.2010 de BEJ D. G. R. în dosar execuțional …2010, iar prin Decizia civilă nr. 470/R din 18.07.2012 a T. S.M. - Secția Civilă din dosar nr. …/296/2010 s-a respins recursul declarat de către învinuitul F. A.R. împotriva sentinței civile nr. 1409/2012, fila nr.105, 107.
Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare - fila 8, proces verbal de sesizare din oficiu fila 9, ordonanță disjungere Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea fila 12, plângere penală fila 14, ordonanță disjungere Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea fila 19, plângere penală fila 29, cazier judiciar F. A. R. fila 33, declarație învinuit F. A. R. fila 38, declarație olografă F.A. R. fila 42, proces verbal de neprezentare a învinuitului în vederea audierii fila 47-49, declarație parte vătămată S.E. fila 52, declarație martor S.S. fila 58, declarație martor C. L. fila 63, declarație martor A.I. fila 68, declarație martor A. J. fila 72, declarație martor K. I. fila 73, declarație martor K. J. fila 75, copie contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată din 20.07.2007 fila 77, copie contract de împrumut cu garanție imobiliară din data de 05.12.2007- fila 78, copie contract de vânzare cumpărare din data de 03.11.2008 - fila 79, copie cerere învinuit F. A. din data de 03.11.2008 către BEJ D.G.R. fila 81, copie adresă BEJ D.G.R. către OCPI Satu Mare din data de 04.11.2008 fila 82, copie Încheiere nr. 50811 a OCPI Satu Mare fila 82, proces verbal din data de 29.07.2009 a BEJ K.G. V. fila 85, publicație de vânzare la licitație fila 86, proces verbal de licitație imobiliară fila 87, act de adjudecare definitivă imobiliară fila 88, adresă IPJ Maramureș nr. 128673/20.04.2012 fila 101, copie Sentința civilă nr. 1409/2012 a J. S. M. fila 105, copie Decizia civilă nr. 470/R din 18.07.2012 a T.S.M. - fila 107, proces verbal de confruntare din data de 10.06.2013 - fila 115, copie dosar execuțional nr. 62/2009 BEJ D.G. R. - fila 122-252, copie dosar execuțional nr. 226/2008 BEJ D. G. R.- fila 254-276, declarație olografă S. E. fila 286, proces verbal de audiere C.L. fila 289, declarație olografă S.S. fila 291, declarație olografă D. G.R.- fila 293, declarație olografă F. A. R. fila 295, proces verbal de audiere A. I. fila 298, proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală fila 314.
Prin încheierea din data de 21.03.2014, definitivă prin DP 6/Cjcp/06.05.2014 a T. S. M., judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței și a dispus începerea judecății.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul (f.58-60), partea civilă S. E. f. 77-78, martorii C.L.f.79-80, S. S. f. 86—88 , A. I. f. 94-95, A. J. f.96-97, C.M. f.110-111 și D. R.G. f.128-130.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 05.12.2007 prin contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat de notarul public C. I. C. (f.78 dosar UP), inculpatul F. A. R. i-a împrumutat martorului S.S. suma de 94.100 lei pe o perioadă de 6 luni, respectiv până la data de 05.06.2008.
Pentru garantarea împrumutului, a fost instituită o ipotecă de rangul I asupra imobilului proprietatea martorilor C. Legea și C. E. E., unchiul și respectiv mătușa martorului S. S., situat în localitatea V.S. M., înscris în CF nr. ... .
Cu ocazia contractului de împrumut, la Biroul notarului public au fost prezenți inculpatul F. A. R., martorii S. S., C.L. și C. E. E..
Întrucât martorul S.S. nu a restituit suma de bani împrumutată, la data de 17.10.2008, inculpatul F. A. R. a solicitat executorului judecătoresc D.G.R. demararea formalităților necesare de executare silită în vederea recuperării creanței, fiind deschis dosarul execuțional nr. …/2008.
În dosarul execuțional menționat, executorul judecătoresc a emis somații de plată către giranții C. Legea și C. E. E., motiv pentru care inculpatul F. A. R. a fost contactat de către S.S., care i-a propus o înțelegere.
Astfel, inculpatul a fost de acord să primească de la partea vătămată, mama martorului S. S., un teren intravilan, în schimbul renunțării la executarea silită.
Din declarația martorului S. S. (f.86-87), care se coroborează cu declarația părții vătămate (f.77-78) și a martorului C. Legea(f.79-80) rezultă că după ce a aflat de somațiile care au fost trimise giranților, S.S., împreună cu mama sa, S.E., au avut o discuție cu inculpatul F. A. R., ajungând la o înțelegere, în sensul că pentru stingerea creanței, partea vătămată S. E. urma să-i cedeze inculpatului un teren intravilan situat în localitatea V.S.M., cumpărat la data de 20.03.2007 de la martora A. I. cu suma de 15000 euro, printr-un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată.
Prin urmare, în data de 03.11.2008, la solicitarea părții vătămate S. E., martora A.I. a încheiat un contract de vânzare cumpărare (f.79 dosar UP) cu inculpatul F.A., prin care se stipula că i-a vândut acestuia terenul intravilan situat în localitatea Viile Satu Mare,în suprafață totală de 3816 mp, pentru un preț de 60.000 lei, preț pe care vânzătoarea a recunoscut că l-a primit în întregime, înainte de semnarea actului autentic.
Fiind audiată, martora A.I. a declarat faptul că în data de 20.03.2007 a vândut terenul în suprafață de 38 de ari părții vătămate S. E., ocazie cu care aceasta i-a achitat integral prețul convenit, însă întrucât partea vătămată nu avea la acea vreme banii necesari, nu au întocmit un act autentic, ci doar un contract sub semnătură privată. După un an, partea vătămată i-a spus că dorește să dea terenul unei persoane cu care avea o problemă și i-a solicitat să se prezinte la un birou notarial pentru a semna contractul de vânzare-cumpărare. De asemenea, martora a precizat că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpatul F.A. cu ocazia încheierii contractului din data de 03.11.2008.
În data de 03.11.2008, după încheierea contractului de vânzare cumpărare, partea vătămată, martorii S.S. și C. Legea s-au deplasat împreună cu inculpatul la Biroul executorului judecătoresc D. G.R., unde inculpatul a depus o cerere prin care solicita închiderea dosarului execuțional nr. 226/2008, întrucât nu mai are nicio pretenție față de giranții din contractul de împrumut încheiat în data de 05.12.2007 (f. 269, dosar UP).
Aceste aspecte au fost recunoscute și de către inculpatul F. A. R. în declarația dată în fața instanței. Însă, în timp ce partea vătămată și fiul acesteia, martorul S.S., au arătat că înțelegerea lor cu inculpatul a fost ca în schimbul datoriei, acesta să preia terenul, care valora mai mult decât suma împrumutată (30.000 euro, după declarațiile martorilor) și astfel să renunțe la orice pretenții, inculpatul a arătat că urma să scadă contravaloarea terenului-60.000 lei, din datoria martorului S.S. Inculpatul a precizat că a acceptat terenul oferit de partea vătămată, întrucât s-a gândit că va achiziționa un teren alăturat și va efectua astfel o parcelare a celor două terenuri, putând astfel obține un câștig. Acesta a menționat că a scris acea cerere de renunțare la executare silită, deși mai avea de primit o diferență de bani, pentru că așa i-a spus executorul judecătoresc. Nu a avut nici o înțelegere cu martorul S.S. privind stingerea datoriei prin dobândirea proprietății acelui teren.
Împrejurarea că părțile s-au înțeles ca prin dobândirea proprietății terenului în suprafață de 38 de ari să se stingă datoria martorului S.S. rezultă atât din declarațiile părții vătămate și ale fiului său, S. S., cât și din declarațiile martorilor C.L. (f.79-80), care a fost de față când inculpatul a dat declarație la executorul judecătoresc, în sensul că nu mai are nici un fel de pretenții și D.R.G., executorul judecătoresc, care a arătat că inculpatul i-a spus că dorește să renunțe la executare silită,întrucât primește toți banii.
Conform înscrisurilor din dosarul de executare nr. 226/2008 (f.271-273,dosar UP), executorul judecătoresc D. G. R. la data de 04.11.2008 a emis o adresă la OCPI Satu Mare solicitând radierea somației notată asupra imobilului aparținând martorilor C.L. și C.E.E., fiind întocmit procesul verbal prin care se constată stingerea totală a obligațiilor debitorilor din dosarul execuțional nr. 226/2008.
În anul 2009, inculpatul F. A. R. s-a adresat executorului judecătoresc K. V. G. depunând o cerere prin care solicita executarea silită a contractului de împrumut cu garanție imobiliară încheiat cu S. S., cerere care a fost înregistrată la biroul executorului judecătoresc sub numărul 129/2009. În urma parcurgerii etapelor legale privind executarea silită și în urma citării debitorilor de către executorul judecătoresc, s-a constatat că executarea silită nu mai poate fi continuată întrucât obligațiile debitorilor au fost realizate integral, dispunându-se totodată radierea somației imobiliare de la OCPI Satu Mare din dosarul execuțional nr. 129/2009.
La data de 14.05.2010, inculpatul F. A. a depus o nouă cerere la biroul executorului judecătoresc D. G. R., prin care solicita executarea silită a contractului de împrumut cu garanție imobiliară încheiat cu S. S., cerere înregistrată sub dosar execuțional nr. 62/2010.
După parcurgerea etapelor legale privind executarea silită, după somarea și citarea în repetate rânduri a debitorilor, executorul judecătoresc a procedat la executarea silită, fiind scos la licitație imobilul adus în garanție în urma încheierii contractului de împrumut dintre inculpatul F. A. R. și S.S., în cele din urmă imobilul fiind preluat de inculpat în contul datoriei de 94.100 lei, întreaga sumă din contractul de împrumut.
Din declarația martorului D. R.G. (f.128-130) rezultă că inculpatul i-ar fi solicitat să continue executarea silită întrucât nu a primit nici un ban.
Prin sentința civilă nr. 1409/2012 din data de 27.02.2012 a Judecătoriei Satu Mare - Secția Civilă dată în dosar nr. …/296/2010 s-a admis contestația la executare și s-a anulat actul de adjudecare definitivă imobiliară încheiat la data de 24.09.2010 de BEJ D.G. R.în dosar execuțional ../2010, iar prin Decizia civilă nr. 470/R din 18.07.2012 a Tribunalului Satu Mare - Secția Civilă din dosar nr. …/296/2010 s-a respins recursul declarat de către inculpatul F. A. R. împotriva sentinței civile nr. 1409/2012, (fila nr.105-107,dosar UP).
După cum rezultă din declarațiile inculpatului (f.58-60), ulterior preluării imobilului aparținând giranților C., acesta l-a renovat, efectuând o serie de investiții - gresiat, faianțat, introdus încălzire centrală, montare microcentrală termică.
Față de declarațiile contradictorii ale inculpatului, care inițial, în faza de urmărire penală, a susținut că a cumpărat cu bani terenul de la martora A.I., nerecunoscând că i-a fost cedat în schimbul sumei împrumutate martorului S., pentru ca ulterior, în fața instanței să recunoască primirea acelui teren de la partea vătămată, văzând conduita ulterioară a acestuia - a negat că ar fi primit vreo sumă de bani din creanța stipulată în contractul de împrumut, solicitând executarea silită a întregii sume din contract, preluând imobilul proprietatea giranților și efectuând renovarea acelui imobil, instanța a considerat că inculpatul nu a intenționat stingerea datoriei martorului S. S. prin dobândirea proprietății asupra suprafeței de 38 de ari de teren, lăsând însă partea vătămată să creadă acest lucru.
Prin urmare, instanța a apreciat că fapta inculpatului F. A. R. de a induce în eroare partea vătămată S. E., creându-i acesteia reprezentarea că prin cedarea terenului situat în localitatea Viile Satu Mare, materializată prin încheierea contractului de vânzare cumpărare din data de 03.11.2008 dintre inculpat, în calitate de cumpărător și martora A. I., în calitate de vânzător, se stingea datoria martorului S. S. din contractul de împrumut cu garanție imobiliară, încheiat la data de 05.12.2007. De asemenea, inculpatul întrucât partea vătămată S.E. nu a încheiat nici un act cu învinuitul prin care să fie consemnat faptul că îi cedează acestuia terenul situat în localitatea …, teren cumpărat de partea vătămată de la numita A. I. precum și faptul că îi cedează terenul în contul datoriei fiului său S. S., i-a creat învinuitului posibilitatea de a solicita a doua oară executarea silită a contractului de împrumut cu garanție imobiliară, deși datoria era deja stinsă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, faptă prev. și ped. art. 215 al. 1 și 3 din Codul penal de la 1969.
Instanța a considerat că din probatoriul administrat nu rezultă săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma agravată, reglementată de art. 215 alin. 2 din Codul penal de la 1969, motiv pentru care instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului F. A. R. din infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1,2 și 3 din Codul penal de la 1969 în infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 3 din Codul penal de la 1969.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a se schimba încadrarea juridică din infracțiunea consumată de înșelăciune în tentativă la infracțiune, dată fiind lipsa prejudiciului material, în condițiile în care infracțiunea de înșelăciune este o infracțiune de rezultat, instanța a apreciat-o nefondată, respingând-o .Împrejurarea că printr-o hotărâre judecătorească pronunțată de instanța civilă s-a admis contestația la executare formulată de martorii C. și s-a anulat actul de adjudecare a imobilului aparținând martorilor, imobilul supus executării silite ulterior revenind în proprietatea martorului, nu echivalează cu lipsa prejudiciului.
Instanța a înlăturat apărarea inculpatului care a invocat că în cauză ar fi incident cazurile de achitare prevăzute de art. 16 litera a sau b din Codul de procedură penală, acestea nefiind aplicabile în cauză, din probatoriul administrat rezultând vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În acest sens, instanța a reținut că din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul a fost de acord să preia un teren de 38 de ari în schimbul sumei datorate de către fiul părții vătămate, deși nu avea intenția de a considera stinsă datoria. Cu siguranță, dacă ar fi învederat părții vătămate acest aspect, tranzacția cu privire la teren nu se mai perfecta. De asemenea, fapta reținută în sarcina inculpatului nu are natura unei fapte civile.
Ca urmare a faptului că la 01.02.2014 a intrat în vigoare noul cod penal, instanța a constatat că infracțiunea de înșelăciune are corespondent în noul cod penal în prevederile art. 244 alin. 1.
Având în vedere că potrivit art. 5 alin. 1 din noul Cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, instanța a identificat legea mai favorabilă aplicabilă în speță.
În acest sens, instanța a constatat că noul cod penal prevede același cuantum al minimului special al pedepsei 6 luni, dar prevede un maxim special mult mai redus - 3 ani închisoare. Totodată, modalitățile de executare a pedepsei închisorii sunt mai favorabile în vechiul cod penal.
Întrucât în fiecare cauză în parte determinarea legii penale mai favorabile se face în concret, având în vedere gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina inculpatului, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special, a cărei executare să fie suspendată condiționat va fi suficientă pentru reeducarea inculpatului, astfel că a reținut ca lege penală mai favorabilă inculpatului, vechiul cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este reprezentat de inducerea în eroare a părții vătămate S.E., cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare asupra terenului, achiziționat anterior de aceasta prin înscris sub semnătură privată, creându-i părții vătămate reprezentarea că prin cedarea terenului situat în localitatea Viile Satu Mare, se stingea datoria pe care fiul său o avea către inculpat. Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale cu caracter patrimonial și cauzarea unui prejudiciu material. Raportul de cauzalitate rezultă din împrejurarea că paguba nu s-ar fi produs în lipsa acțiunii de inducere în eroare desfășurată de inculpat.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție directă. Intenția inculpatului de a induce și menține în eroare partea vătămată în scopul realizării unui profit pentru sine, rezultă din faptul că a fost de acord să primească acel teren, deși nu intenționa să considere stinsă datoria fiului părții vătămate și a continuat demersurile în vederea executării silite a sumei din contractul de împrumut.
Apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art. 52 din Codul penal de la 1969 și criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72, alin. 1 din Codul penal de la 1969, respectiv dispozițiile părții generale din Codul penal, limitele de pedeapsă prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii reglementată de art. 178 alin. 1 și 2 din Codul penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite,persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În privința gradului de pericol social al faptei, instanța a reținut că inculpatul a urmărit obținerea unui profit pentru sine și a avut de la început intenția infracțională.
Cu privire la persoana inculpatului, s-a reținut faptul că în cursul procesului penal a avut o atitudine nesinceră, precum și faptul că acesta nu are antecedente penale.
Față de cele de mai sus, instanța a apreciat că pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, este necesară aplicarea unei pedepse de 8 luni închisoare.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța a reținut că natura faptei comise de inculpat reflectă o atitudine de sfidare a acestuia în raport cu valori sociale importante, ceea ce relevă în mod indubitabil existența unei nedemnități de a participa la organizarea și reprezentarea comunității din care face parte - deci a unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal de la 1969. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale.
Apreciind că reeducarea inculpatului și atingerea scopului preventiv al pedepsei sunt posibile fără executarea efectivă a pedepsei închisorii, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens, respectiv pedeapsa aplicată este închisoarea mai mică de 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, stabilind 2 ani și 8 luni, termen de încercare.
În baza art. 71 al. 5 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal a fost dispusă suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
I s-au învederat inculpatului consecințele dispozițiilor art. 83 din Codul penal de la 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că partea vătămată S.(C.) E. s-a constituit parte civilă cu suma de 94.100 lei, reprezentând daune morale pentru traumele psihice pe care le-a cauzat,prin modalitatea în care a acționat.
Potrivit art. 19 alin. 1 din Codul de procedură penală acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei ce face obiectul acțiunii penale. Conform alin. 5 repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile.
Legea civilă aplicabilă în speță este cea în vigoare la data producerii prejudiciului conform art. 6 alin. 2 din Noul Cod Civil. Astfel, potrivit art. 998 cod civil orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat prejudiciul, a-l repara.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite - infracțiunea comisă de inculpat, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată.
Sub acest aspect, instanța a avut în vedere că deși partea vătămată i-a predat terenul în suprafață de 38 de ari în 03.11.2008, considerând că datoria fiului său este stinsă și astfel imobilul fratelui său, martorul C. L., este liber de sarcini, inculpatul s-a adresat de două ori executorului judecătoresc în vederea executării silite. Astfel, au mai fost emise somații de plată de 2 ori, fiind nevoie de formularea unei contestații la executare pentru anularea formelor de executare silită. Cu siguranță, partea vătămată a efectuat demersurile necesare, dat fiind că fratele său a girat o datorie a fiului părții vătămate. Instanța a considerat că situația creată prin fapta inculpatului a cauzat părții vătămate constituită parte civilă, serioase traume psihice, astfel că aceasta este îndreptățită la acordarea unor daune morale.
În ce privește cuantumul daunelor morale, instanța a considerat că suma de 20.000 lei este îndestulătoare, în baza art. 397 din Codul de procedură penală coroborat cu art. 998 din Codul civil obligând inculpatul la plata acesteia, respingând ca nefondate restul pretențiilor solicitate.
Împotriva sentinței penale nr. 1726 din data de 17.12.2014, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în termen legal, a declarat apel inculpatul F. A. R. solicitând, în ceea ce privește latura penală, admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe, în sensul achitării acestuia în temeiul prevederilor art. 16 alin. 1 lit. a ori lit. b Cod procedură penală, iar în ceea ce privește latura civilă, respingerea în totalitate a acțiunii civile formulate în cauză de partea civilă C. E. și înlăturarea dispoziției de obligare la plata sumei de 20.000 de lei, reprezentând daune morale.
În motivarea apărării formulate în fața acestei instanțe, cât și prin motivele de apel depuse în scris la dosarul cauzei, s-a arătat că inculpatul apelant nu a comis infracțiunea de înșelăciune prin inducerea în eroare a unei alte persoane în scopul dobândirii unui folos injust, toate persoanele implicate în dosar fiind în deplină cunoștință de cauză cu privire la toate acțiunile acestuia, singura acțiune care i-ar putea fi imputată este că s-a adresat executorului judecătoresc, urmărind să încaseze diferența sumei datorate. Mai mult decât atât, a precizat că prin fapta sa nu s-a cauzat nici un prejudiciu părții civile.
În raport de latura civilă a cauzei, s-a arătat că nici organele judiciare care au instrumentat dosarul în faza de urmărire penală și nici instanța de fond nu au arătat în ce constă pretinsul prejudiciu cauzat părții civile ori cuantumul acestuia și că în situația săvârșirii unei infracțiuni contra patrimoniului unei persoane, cum este cea de înșelăciune, prejudiciul cauzat poate fi doar material, nu și moral. În acest sens, s-a mai arătat că instanța de fond nu a motivat de ce a apreciat că situația creată prin fapta inculpatului a cauzat persoanei vătămate serioase traume psihice, doar în urma audierii unor martori și a părții civile.
Curtea, prin decizia penală nr. 190 din 16 martie 2015, în baza art.421 pct.2 lit. a din Codul de procedură penală a admis apelul declarat de către inculpatul F. A. R. împotriva sentinței penale nr. 1726 din 17.12.2014 a Judecătoriei Satu-Mare pe care a desființat-o în totalitate și, în rejudecare, în baza art.16 alin.1 lit.b teza I din Codul de procedură penală l-a achitat pe inculpatul F. A. R. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal. În baza art.25 alin.5 din Codul de procedură penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de către partea civilă C. E..
În baza art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
În motivare, curtea a reținut că apelul formulat de inculpat a fost întemeiat. Astfel, se constată că inculpatul F. A. R. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1 și alin. 3 Cod penal din 1969.
Din examinarea actelor și a lucrărilor de la dosar, instanța de apel a reținut că la data de 05.12.2007, prin contractul de împrumut autentificat de notar public C. I.C. prin încheierea de autentificare nr. 2872 din 05 decembrie 2007 (fila 78 dosar u.p.), inculpatul apelant F. A. R. i-a împrumutat numitului S.S. suma de 94.100 lei pe o perioadă de 6 luni, pentru garantarea împrumutului instituindu-se ipotecă de rangul I asupra imobilului situat în localitatea …, înscris în C.F. nr…. cu nr. top …, …, …, …, … de sub B12, 13, fiind proprietatea martorului C. L. și a părții civile C. E., unchiul și respectiv mătușa numitului S.S.
Pentru motivul nerestituirii sumei împrumutate la scadență, la data de 17.10.2008, inculpatul apelant a solicitat executorului judecătoresc D.G. R. demararea procedurilor de executare silită, acesta deschizând dosarul execuțional cu nr. …/2008 și ulterior a procedat la emiterea unor somații de plată către cei doi giranți (filele 253-277 dosar u.p.).
Având în vedere că imobilul care face obiectul contractului de împrumut și garanție imobiliară a fost achiziționat de către martorul C.L. și de partea civilă C. E. în anul 2007 de la numita A. I., întocmindu-se în acest sens un înscris sub semnătură privată, aceasta din urmă a încheiat cu inculpatul apelant F. A. R. un contract autentic de vânzare - cumpărare al imobilului nr. 6234/2008 (filele 79-80 dosar u.p.), cu scopul stingerii datoriei de 94.100 de lei.
În acest sens, executorul judecătoresc D.G.R. a închis dosarul execuțional și a emis o adresă la OCPI Satu Mare, solicitând radierea somației notată asupra imobilului, fiind întocmit în acest sens procesul verbal prin care s-a constatat stingerea totală a obligațiilor debitorilor din dosarul execuțional nr. 226/2008 (fila 82 dosar u.p.).
La data de 12.11.2008, OCPI Satu Mare, prin încheierea nr. 50811 a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză, în favoarea inculpatului apelant F. A. R, transcris în C.F. 1961 (fila 83 dosar u.p.).
Ulterior, în anul 2009, inculpatul apelant s-a adresat executorului judecătoresc K.V. G. printr-o cerere de executare silită a contractului de împrumut cu garanție imobiliară încheiat cu numitul S.S., care, în urma parcurgerii etapelor legale a constatat că obligațiile debitorilor au fost realizate integral.
La data de 14.05.2010, inculpatul apelant a depus o nouă cerere având același obiect, executorului judecătoresc D.G.R., acesta procedând la executarea silită a debitorilor filele 121-252 dosar u.p.), fiind scos la licitație imobilul care a constituit obiectul contractului de împrumut și garanție imobiliară, acesta declarând că inculpatul dorea să-și recupereze suma împrumutată (filele 128-129 dosar Judecătoria Satu Mare).
Prin sentința civilă nr. 1409/2012 din 27.02.2012, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. …/296/2010, instanța a admis contestația la executare si a anulat actul de adjudecare definitivă imobiliară încheiat la data de 24.09.2010 de BEJ D. G. R., iar prin decizia civilă nr. 470/R din 18.07.2012, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, instanța a respins recursul declarat de inculpatul apelant împotriva sentinței civile mai sus menționate (filele 105-114 dosar u.p.).
Cu privire la solicitarea inculpatului de achitare, Curtea a constatat următoarele:
Potrivit art. 215 alin. 3 Cod penal din 1969, înșelăciunea în convenții reprezintă inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită astfel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de înșelăciune în convenții este reprezentat de acțiunea de inducere sau de menținere în eroare săvârșită cu prilejul încheierii sau executării unui contract. Așadar, pentru a se circumscrie textului art. 215 alin. 3 Cod penal din 1969, activitatea infracțională trebuie săvârșită cu prilejul încheierii contractului și anume în intervalul cuprins de la declanșarea negocierilor și până la finalizarea acestora și respectiv realizarea acordului de voință. De asemenea, eroarea provocată sau menținută trebuie să fie determinată pentru încheierea sau executarea contractului în condițiile stipulate, instanța de judecată fiind datoare să aprecieze în concret dacă elementul ascuns sau prezentat eronat de către făptuitor a avut un caracter determinant pentru încheierea și executarea contractului. În raport de latura subiectivă, fapta se poate comite doar cu intenție directă.
Infracțiunea de înșelăciune în convenții se consumă la momentul producerii unei pagube. Deși această condiție nu este formulată expres în textul de incriminare, ea rezultă din caracterul de normă specială a dispozițiilor art. 215 alin. 3, în raport cu dispozițiile art. 215 alin. 1 Cod penal din 1969, unde existența pagubei este prevăzută în mod expres. Pentru a se putea vorbi despre o pagubă cauzată, este necesar să existe o sărăcire a victimei, ca urmare a acestei acțiuni și respectiv o îmbogățire corelativă a agentului ori a unui terț. S-a considerat în opinia doctrinară majoritară, cât și în practica judiciară că, prin comiterea acestei infracțiuni, trebuie să se aducă atingere patrimoniului, având în vedere includerea înșelăciunii în convenții în Titlul III al Părții speciale din Codul penal din 1969.
Având în vedere cele arătate, Curtea a apreciat că în speță este vorba despre un litigiu civil, faptele reținute în sarcina inculpatului apelant F. A. R. nefiind prevăzute de legea penală.
În raport de acțiunea de inducere în eroare a numiților C. E. și C.L. cu prilejul încheierii contractului și cu privire la un element determinant, Curtea constată că în cel mai rău caz, s-ar putea susține că sunt întrunite condițiile necesare pentru existența dolului ca viciu de consimțământ prevăzut de art. 960 Cod civil din 1864, însă cu toate acestea, contractul de vânzare - cumpărare autentificat în fața notarului public face deplină dovadă față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, astfel că nu se poate vorbi despre inducerea în eroare a susnumiților. Așadar, motivarea instanței de fond conform căreia dacă inculpatul ar fi învederat persoanei vătămate că nu are intenția să considere datoria stinsă, aceasta nu ar fi încheiat tranzacția, nu poate fi acceptată, având în vedere că nu se poate stabili cu certitudine că la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare, inculpatul apelant nu ar fi considerat stinsă datoria de 94.100 lei. Dimpotrivă, executorul judecătoresc D. G. R. a consemnat prin proces verbal stingerea datoriei, după care ipoteca imobiliară a fost radiată din C.F., elemente care ar dovedi că părțile contractante au avut în vedere încetarea datoriei prin compensare.
Împrejurarea că o parte civilă, ulterior câștigării ori pierderii unui drept litigios se adresează din nou cu o acțiune în justiție ori reiterează cererea de începere a executării silite nu înseamnă că aceasta comite o faptă de natură penală, ci eventual ar putea fi vorba despre un delict civil manifestat sub forma abuzului de drept, care este sancționată de legislația civilă sub forma acordării de pretenții bănești.
În speță, faptul că partea civilă C.E. nu a menționat în actul notarial că înstrăinarea imobilului de la A. I. la inculpatul F. A. R. are ca efect stingerea datoriei numitului S.S. față de inculpat, nu înseamnă că în realitate nu a avut loc o astfel de înțelegere între părți și oricum, această împrejurare îi este imputabilă într-o oarecare măsură părții civile și nicidecum inculpatului, întrucât dosarul penal s-a format în cauză cel mai probabil datorită lipsei unei clauze contractuale exprese în acest sens.
În ceea ce privește paguba cauzată părții civile, instanța de fond a reținut în mod greșit că acordarea unor daune morale poate fi acordată datorită suferinței unor traume psihice, deoarece este necesară o sărăcire a patrimoniului acesteia pentru a fi justificate daunele materiale și nici într-un caz daunele morale. Din examinarea actelor și a probelor existente la dosar, nu reiese că părții civile i-ar fi fost cauzate astfel de pagube.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 969 Codul civil din 1864, convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante. Totodată, în favoarea numiților C.E., C. L. a fost pronunțată de Judecătoria Satu Mare sentința civilă nr. 1409/2012, definitivă prin decizia civilă nr. 470/R/2012, pronunțată de Tribunalul Satu Mare prin care a fost admisă contestația la executare a acestora și a fost anulat actul de adjudecare definitivă imobiliară prin care s-a procedat la executarea silită a în anul 2010 de BEJ D. G. R. în dosarul execuțional …/2010. Astfel, cele dispuse de instanță au intrat în autoritate de lucru judecat între părțile litigiului, cu referire la obiectul cauzei, fără ca sus numiții să fie executați silit.
De asemenea, contestatorii aveau la dispoziție contestația la executare prin care, alături de desființarea actului de adjudecare imobiliară, puteau solicita instanței civile despăgubiri, pretenții care nu au fost însă formulate.
