Infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti

Art. 271 alin.2 Cod penal

Instanţa a constatat că infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti presupune o împotrivire la executarea unei hotărâri judecătoreşti executorii, chiar dacă pe rol există o contestaţie la executare mai ales dacă instanţa nu a dispus suspendarea executării, iar această împotrivire să aibă loc anterior sau în cursul executării silite, ori să fie împiedicată o persoană de a folosi o parte dintr-o locuinţă sau imobil, deţinute în baza unei hotărâri judecătoreşti, situaţii în care subiectul activ trebuie să acţioneze cu intenţie directă sau indirectă.

Astfel, s-a reţinut că în varianta prevăzută de art. 271 alin.2 Cod penal, elementul material al laturii obiective constă într-o acţiune sau inacţiune îndreptată împotriva exerciţiului deplin al prerogativelor unui drept de proprietate consacrat printr-o hotărâre judecătorească, momentul consumării faptei fiind acela, în care subsecvent executării unei hotărâri judecătoreşti obţinute de partea vătămată într-un proces de revendicare imobiliară, inculpatul a împiedicat-o să folosească imobilul asupra căruia fusese pusă în posesie, neavând importanţă împrejurarea că, după săvârşirea faptei, inculpatul şi-a conturat un titlu de proprietate în care ar fi şi terenul din litigiu, întrucât existenţa unui alt titlu de proprietate pentru aceeaşi suprafaţă de teren şi valabilitatea celor 2 titluri pot fi discutate tot în cadrul unei acţiuni în revendicare şi nu au relevanţă penală.

(Decizia penală nr. 195/R/20 martie 2013)

Prin sentinţa penală nr.1219 din 27 martie 2012, pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr.5739/280/2011, în baza art. 271 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 3000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti.

În temeiul art. 81 Cod penal s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate, stabilindu-se conform art. 82 Cod penal un termen de încercare de 1 an.

A fost obligat inculpatul la restabilirea situaţiei anterioare a terenului prin ridicare construcţiei (seră).

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, întocmit în data de 10.03.2011 în dosarul nr.3263/P/2010, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea hotărârii judecătoreşti prevăzută şi pedepsită de art.271 alin.2 Cod penal, comisă prin aceea că, ulterior punerii în executare a sentinţei civile nr.875/01.03.2005 a Judecătoriei Piteşti prin care părţilor vătămate D.L. şi D.O.C. li s-a atribuit în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 866 mp situat în comuna M., judeţul Argeş, a construit pe terenul respectiv o seră lungimea de 25 m şi lăţimea de 8 m, împiedicând astfel părţile vătămate să folosească terenul respectiv.

În cauză au fost admise şi administrate probele cu înscrisuri, declaraţii părţi vătămate/învinuit, proces verbal de cercetare la faţa locului, raport de expertiză tehnică judiciară şi de evaluare efectuate atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de judecată, precum şi martori propuşi de părţile vătămate – D. M. şi de inculpatul I. N.

Părţile vătămate s-au constituit părţi civile în cauză cu sumele de 5.000 lei daune materiale constând în lipsa de folosinţă şi 5.000 lei daune morale, reţinându-se că la termenul de judecată din data de 20.03.2012 în dezbateri de fond, avocatul ales şi-a precizat pretenţiile pe latura civilă a cauzei şi a solicitat obligarea inculpatului să îşi ridice construcţia seră de pe terenul părţilor civile, construcţie ridicată după punerea în executare a unei hotărâri definitive şi irevocabile, respectiv după punerea în posesie a părţilor civile, precum si obligarea inculpatului la plata lipsei de folosinţa aşa cum a rezultat din raportul de expertiza întocmit in cauza.

În urma coroborării declaraţiilor părţilor cu probele administrate în cauză şi ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:

La data de 29.04.2010 părţile vătămate D. L. şi D. O. C. au sesizat organele de poliţie din cadrul Postului de Poliţie M. cu plângere penală împotriva învinuitului C. G.şi a numitei C. M. cu privire la faptul că aceştia din urmă îi împiedică să folosească un teren ce le-a fost atribuit în deplină proprietate şi posesie printr-o hotărâre judecătorească, edificând ulterior punerii în posesie a acestora, o seră.

Cercetările efectuate în cauză au stabilit astfel că, prin sentinţa civilă nr.875/01.03.2005 a Judecătoriei Piteşti, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr.15/20.01.2009 a Tribunalului Argeş, modificată în parte prin decizia civilă nr.1198/R/25.06.2009 a Curţii de Apel Piteşti, învestită ca atare cu formulă executorie, numiţii C. G. şi C. M. au fost obligaţi să lase în deplină proprietate şi posesie terenul de 866 mp din comuna M., judeţul Argeş.

Hotărârea menţionată a fost pusă în executare în data de 08.12.2009, procedându-se la măsurarea, delimitarea şi marcarea cu ţăruşi a terenului respectiv, aşa cum a fost identificat în schiţa raportului de expertiză de la fila 204 a dosarului nr.2558/2006, numărul de dosar al Tribunalului Argeş 3910/109/2006, iar conform procesului verbal de punere în posesie au fost prezente la acel moment părţile vătămate, precum şi martorii A. Ş., A. A., S. M. - mama inculpatului, aceasta din urmă opunându-se executării, drept pentru care a fost necesară intervenţia organelor de poliţie.

Ulterior punerii în posesie, părţile vătămate au formulat şi dosar de executare silită pentru recuperarea cheltuielilor de judecată din dosarele de fond, apel şi recurs, constituindu-se dosarul de executare nr.171/2010 al BIEJ F. E., în care s-a întocmit o expertiză tehnică de evaluare a suprafeţei casă construită pe terenul părţilor vătămate, ocazie cu care s-a observat că pe terenul de 866 mp de mai sus a fost edificată o construcţie seră din lemn acoperită cu folie de polietilenă în suprafaţă de aprox.200 mp.

Cercetarea efectuată la faţa locului a confirmat faptul că pe terenul în suprafaţă de 866 mp situat în comuna M., judeţul Argeş, aparţinând părţilor vătămate, inculpatul a construit pe terenul respectiv o seră cu lungimea de 25 m şi lăţimea de 8 m, împiedicând astfel părţile vătămate să folosească terenul respectiv.

Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a edificat această seră, respectiv că a construit-o ginerele său A. Ş., cu acordul său, considerând că terenul este proprietatea sa, invocând că are pe rol o contestaţie la executare ce formează obiectul dosarului nr. 5180/280/2010 în care se solicită anularea procesului verbal de punere în posesie a părţilor vătămate, însă s-a reţinut de către instanţa de fond că prin sentinţa civilă nr. 8207/20.10.2010 a Judecătoriei Piteşti a fost respinsă această contestaţie la executare.

De asemenea, s-a reţinut că în faţa instanţei de judecată, cu ocazia audierii sale, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care este trimis în judecată, apreciind că este nevinovat şi invocând că litigiul dintre părţi vizează un teren mai mare în suprafaţă de 2500 mp, că deţine acte de proprietate şi că edificarea serei de către ginerele său cu acordul său s-a realizat înainte de punerea în posesie a părţilor vătămate.

Expertiza tehnică dispusă în cauză privind evaluarea lipsei de folosinţă a terenului de 866 mp efectuată de expert P. M., a stabilit că lipsa de folosinţă pentru cei 866 mp pe 27 de luni de zile este de 98.438 lei, reţinându-se că părţile nu au formulat obiecţiuni la acest raport.

Faţă de cele prezentate, s-a constatat că infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti presupune o împotrivire la executarea unei hotărâri judecătoreşti executorii, chiar dacă pe rol există o contestaţie la executare mai ales dacă instanţa nu a dispus suspendarea executării, iar această împotrivire să aibă loc anterior sau în cursul executării silite, ori să fie împiedicată o persoană de a folosi o parte dintr-o locuinţă sau imobil, deţinute în baza unei hotărâri judecătoreşti, situaţii în care subiectul activ trebuie să acţioneze cu intenţie directă sau indirectă.

Această din urmă menţiune s-a impus a fi făcută, deoarece la discuţiile în dezbaterile pe fond, inculpatul prin avocat ales a făcut referire la sentinţa civilă nr.646/01.03.2012 pronunţată în dosarul nr. 19080/280/2009 având ca obiect fond funciar nulitate act, ce vizează de altfel părţi care nu figurează în prezenta cauză penală.

Revenind la cauza de faţă, s-a constatat în final că, fapta inculpatului C. G., comisă prin aceea că, ulterior punerii în executare a sentinţei civile nr.875/01.03.2005 a Judecătoriei Piteşti prin care părţilor vătămate D. L. şi D. O. C. li s-a atribuit în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 866 mp situat în comuna M., judeţul Argeş, a construit pe terenul respectiv o seră lungimea de 25 m şi lăţimea de 8 m, împiedicând astfel părţile vătămate să folosească terenul respectiv, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectarea hotărârii judecătoreşti prevăzută şi pedepsită de art.271 alin.2 Cod penal, atât sub aspectul laturii obiective cât şi acelei subiective, drept pentru care s-a dispus condamnarea acestuia.

În concluzie, date fiind cele menţionate mai sus şi având în vedere dispoziţiile art.72 Cod penal, la stabilirea şi individualizarea pedepsei aplicate s-a ţinut seama de criteriile generale prevăzute de codul penal, de limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracţiunea săvârşită, de împrejurările în care a fost comisă fapta, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, are 54 de ani şi a cooperat cu organele de anchetă.

În acelaşi sens, s-a apreciat că scopul preventiv educativ prevăzut de art.52 Cod penal, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 3000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti.

Ca modalitate de individualizare a executării pedepsei, faţă de gradul de pericol social al infracţiunilor comise şi faţă de persoana inculpatului, instanţa de fond a apreciat că nu se impune executarea acesteia, motiv pentru care, în baza art.81 Cod penal, a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate, iar în baza art.82 Cod penal a fixat termen de încercare de 1 an.

În acest sens, instanţa de fond a reţinut că scopul reeducativ şi preventiv al pedepsei se va atinge şi prin această modalitate de executare a pedepsei, acesta putându-şi crea şi astfel o atitudine corectă faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 14 alin. 3 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la restabilirea situaţiei anterioare a terenului prin ridicarea construcţiei (seră), identificată pe terenul din litigiu.

Împotriva sentinţei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, inculpatul C.G. şi părţile civile D. O. M. şi D. L., care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea criticilor, Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti susţine că instanţa de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă nejustificat de blândă în raport de gravitatea faptei reţinută în sarcina sa.

Apreciază că s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 52 şi 72 Cod penal în raport de împrejurările faptei şi de persoana inculpatului.

La rândul său, inculpatul critică sentinţa penală, arătând că se impunea achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală.

În ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile, arată că se impunea respingerea acţiunii. Consideră inculpatul că dreptul de proprietate al părţilor civile asupra terenului de 866 mp nu este cu nimic mai presus decât dreptul de proprietate al inculpatului asupra construcţiilor existente pe acest teren.

Precizează că are dreptul să folosească construcţiile proprietatea sa, ce sunt situate pe terenul de 866 mp, iar părţile civile nu-i pot limita dreptul de folosinţă asupra imobilului locuinţă.

Apreciază că inculpatul trebuie achitat în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală, cu atât mai mult cu cât, în lipsa manifestării de voinţă a proprietarului terenului, constructorul nu are la dispoziţie o cale în justiţie pentru a solicita obligarea acestuia la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea construcţiilor sau pentru a solicita obligarea proprietarului terenului de a prelua în proprietate construcţiile respective.

În subsidiar, a arătat că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, precum şi că s-a făcut o greşită individualizare a pedepsei, care este prea aspră în raport de fapta săvârşită.

Părţile civile D. O. M. şi D. L. critică sentinţa penală numai sub aspectul soluţionării laturii civile.

Apreciază că instanţa a omis să se pronunţe asupra daunelor morale. Consideră că cererea de constituire a părţilor civile trebuia analizată în integralitatea sa, iar în raport de perioada lungă de timp în care au existat litigii între părţi, se impunea analiza cererii privind obligarea la plata daunelor morale.

Examinând actele şi lucrările dosarului, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept conform dispoziţiilor art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea, prin decizia penală nr. 195/R/20 martie 2013aadmis recursurile declarate de parchet şi de inculpat şi a respins ca nefondate recursurile declarate de părţile civile.

Instanţa de fond a apreciat în mod corect situaţia de fapt şi de drept în baza probatoriului administrat nemijlocit pe parcursul cercetării judecătoreşti, astfel încât fapta inculpatului prevăzută de dispoziţiile art.271 alin.2 Cod penal, constând în aceea că ulterior punerii în executare a sentinţei civile nr.875/01.03.2005 a Judecătoriei Piteşti - definitivă prin decizia civilă nr.15/20.01.2009 a Tribunalului Argeş şi irevocabilă prin decizia civilă nr.1198/R/25.06.2009 a Curţii de Apel Piteşti, ce a fost învestită cu formulă executorie şi prin care părţilor civile D. L. şi D. O. M. li s-a atribuit în deplină proprietate şi posesie un teren în suprafaţă de 866 mp, situat în comuna M. judeţul Argeş – a construit o seră cu lungimea de 25 m şi lăţimea de 8 m, împiedicând pe părţile vătămate să folosească terenul, întruneşte în mod obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti.

Curtea apreciază că şi sub aspect subiectiv, probele administrate în cauză evidenţiază intenţia directă a inculpatului, astfel încât sunt realizate cerinţele impuse de art.19 pct.1 lit.a Cod penal.

Din întregul material probator administrat rezultă că fapta a fost comisă de inculpat cu vinovăţie, fiind dovedită cu declaraţiile martorilor audiaţi, D. M. şi I. N., precum şi cu toate actele de executare, inclusiv procesul verbal de punere în posesie încheiat la data de 08.12.2009 de executorul judecătoresc Fieraru Eugen în dosarul de executare nr.2500/2009.

Curtea are în vedere că pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, în modalitatea prevăzută în art.271 alin.2 Cod penal, este necesar să fie îndeplinite anumite cerinţe esenţiale, şi anume: hotărârea să fie executabilă, în sensul ca executarea acesteia să nu fie suspendată sau amânată, iar dispoziţiile sale să fie susceptibile de a fi aduse la îndeplinire, prin executare materială.

Împrejurarea că inculpatul a formulat ulterior contestaţie la executare nu justifică, nici obiectiv, nici subiectiv, opunerea sa la executarea ce a avut loc, atâta timp cât instanţa nu dispusese suspendarea executării şi, ca atare, este irelevantă în ceea ce priveşte existenţa infracţiunii.

Mai mult, deşi cunoştea dispoziţiile hotărârii judecătoreşti, astfel cum rezultă din declaraţiile sale, inculpatul C. G. a refuzat să o respecte şi a considerat că punerea în posesie a părţilor civile a fost abuzivă, astfel încât a construit o seră pentru a le împiedica liniştita folosinţă asupra terenului.

În cauză se regăseşte situaţia prealabilă pentru reţinerea infracţiunii în forma prevăzută de art.271 alin.2 Cod penal, deoarece părţile civile deţin imobilul teren în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, condiţie îndeplinită în cauză şi la momentul punerii în posesie de către executorul judecătoresc.

Condiţia cumulativă constând în actele de împiedicare a folosinţei imobilului este la rândul ei îndeplinită, astfel, prin construcţia unei sere pe terenul părţilor civile, după punerea în executare a hotărârii judecătoreşti, inculpatul a urmărit în mod direct să le îngrădească dreptul de proprietate.

Referitor la titlul nerespectat de inculpat, curtea constată că hotărârea judecătorească a fost pronunţată în numele legii, iar în ceea ce priveşte starea de fapt soluţionată definitiv şi irevocabil, există autoritate de lucru judecat între părţi.

Or, sentinţa civilă nr.875/01.03.2005 a Judecătoriei Piteşti - definitivă prin decizia civilă nr.15/20.01.2009 a Tribunalului Argeş şi irevocabilă prin decizia civilă nr.1198/R/25.06.2009 a Curţii de Apel Piteşti, ce a fost învestită cu formulă executorie are putere de lege între părţi.

Pe de altă parte, dreptul de proprietate este un drept constituţional (art.44 din Constituţia României), iar ca drept fundamental al cetăţeanului trebuie respectat indiferent de întinderea sa.

Sub acest aspect, inculpatul a adus atingere relaţiilor sociale privind dreptul de proprietate, comportamentul său ostil respectării unei hotărâri judecătoreşti rezultând din întreg materialul probator administrat în cauză.

Apărările inculpatului recurent, referitoare la faptul că imobilul construcţie aflat pe terenul părţilor civile este proprietatea sa, nu pot fi avute în vedere, deoarece, cum corect a reţinut instanţa de fond, acestea nu au o relevanţă penală.

De altfel, din motivarea deciziei civile nr.1198/25.06.2009 a Curţii de Apel Piteşti rezultă că o imposibilitate a executării hotărârii prin existenţa unei construcţii pe terenul ce a fost atribuit părţilor civile D. L. şi D. O. C. nu putea fi analizată în acea cauză, deoarece nu a fost formulată o cerere a părţilor privind eventualele construcţii aflate pe teren.

În recurs, părţile civile au depus înscrisuri din care rezultă că pe rolul Judecătoriei Piteşti se află înregistrat dosarul nr.12886/280/2012, ce are ca obiect obligaţia de a face şi prin care s-a solicitat ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor C. G. şi C. M. să-şi ridice construcţiile casă, garaj, gard şi solar de pe proprietatea lor.

Criticile inculpatului privind greşita sa condamnare vor fi respinse ca neîntemeiate de curte, atâta timp cât sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti în forma prevăzută de art.271 alin.2 Cod penal. Inculpatul nu a adus o atingere minimă relaţiilor sociale privind dreptul de proprietate, valoare apărată de lege, iar fapta sa prezintă pericolul social al unei infracţiuni, neputând fi aplicabile în cauză dispoziţiile art.18/1 Cod penal.

Cu privire la latura civilă, curtea a dispus efectuarea unei expertize tehnico-judiciare din care să rezulte calculul lipsei de folosinţă a terenului în litigiu în suprafaţă de 866 mp situat în comuna M. judeţul Argeş, astfel cum a fost identificat în titlul executoriu, pus în executare, pentru perioada decembrie 2009 până în prezent.

În cauză, la data de 11.02.2013 expertul I. G. a depus raportul de expertiză şi a calculat contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului în litigiu în perioada decembrie 2009 – februarie 2013, stabilind suma de 3885,50 lei.

Puncte de vedere distincte au formulat în cauză experţii consilieri, iar curtea urmează a înlătura concluziile cuprinse în raportul de expertiză depus în cauză de expertul consilier C. S., având în vedere că aceasta din urmă s-a raportat preponderent la valoarea de circulaţie a terenului şi a inclus ca valoare intrinsecă şi construcţia asupra căreia părţile civile nu au un drept de proprietate.

Astfel, critica inculpatului privind soluţionarea laturii civile va fi admisă, în sensul că se va reduce de la 98.438 lei la 3.885,50 lei cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul material izvorât din lipsa de folosinţă a terenului, în perioada decembrie 2009 - februarie 2013.

Critica parchetului privind greşita individualizare a pedepsei va fi reţinută de curte ca întemeiată.

În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, curtea constată că amenda în cuantumul fixat de instanţa de fond este în măsură să atingă scopul preventiv educativ prevăzut de dispoziţiile art.52 Cod penal.

Potrivit art. 52 Cod penal, se reţine că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.

Astfel, curtea are în vedere că scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, iar prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte a inculpatului faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Pe de altă parte, potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea inculpatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat, cât şi scopul mediat al pedepsei.

Reeducarea sau îndreptarea inculpatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri şi deprinderi ale acestuia şi a inocula valenţe comportamentale în strictă concordanţă cu cerinţele de respectare a dispoziţiilor cuprinse în normele de drept penal.

Modalitatea de executare la care s-a oprit instanţa de fond nu este în măsură să conducă la atingerea finalităţii pedepsei, astfel încât sub acest aspect curtea va dispune înlăturarea dispoziţiilor art.81 Cod penal, art.82 Cod penal şi art.83 Cod penal.

Atâta timp cât nu mai subzistă suspendarea condiţionată a executării pedepsei, curtea va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63/1 Cod penal.

Recursul declarat de părţile civile a fost respins ca nefondat.

Prin cererea formulată la data de 17.05.2011 părţile vătămate D. O. M. şi D. L. s-au constituit părţi civile, solicitând 5000 lei despăgubiri ce reprezintă lipsa de folosinţă şi 5000 lei daune morale.

De asemenea, au solicitat restabilirea situaţiei anteriore săvârşirii infracţiunii.

În argumentarea modalităţii de soluţionare a cererii privind acordarea daunelor morale, instanţa de fond nu a adus indicii care să contureze în ce măsură au fost afectate drepturile nepatrimoniale ale părţilor civile prin acţiunea exercitată de inculpat, astfel încât să se facă o corectă analiză a acestei solicitări.

În urma propriului examen, curtea reţine că prejudiciul moral este rezultatul nerespectării unui drept nepatrimonial , fiind necesar ca acesta să fie cert, actual şi dovedit. Or, în cauză, nu s-a făcut dovada în ce măsură nerespectarea dreptului patrimonial recunoscut prin hotărâre judecătorească a adus atingere şi vreunui drept nepatrimonial.

În ceea ce priveşte restabilirea situaţiei anterioare, instanţa de fond a avut în vedere că soarta imobilului construcţie ce a fost ridicată de inculpat pe terenul părţilor civile poate fi lămurită doar în cadrul unui proces civil, ceea ce s-a întâmplat de altfel, pe rolul Judecătoriei Piteşti fiind înregistrată sub nr.12886/280/2012 cererea reclamanţilor D. O. M. şi D. L. prin care au solicitat ca pârâţii C. G. şi C. M. să fie obligaţi să-şi ridice construcţiile edificate fără drept.

Faţă de cele ce preced, curtea a admis recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti şi de inculpatul C. G. şi a dispus în sensul celor arătate anterior, respingând ca nefondat recursul formulat de părţile civile D.O.M. şi D.L.

Pentru aceste motive, Curtea a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti şi de inculpatul C. G. împotriva sentinţei penale nr.1219 din 27 Martie 2012, pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr.5739/280/2011.

Curtea a casat în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art.81 Cod penal, art.82 Cod penal şi at.83 Cod penal, menţinând în rest dispoziţiile sentinţei atacate. A fost respins, ca nefondat, recursul declarat de părţile civile D.O.M. şi D. L., împotriva aceleiaşi sentinţe.

Infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti