Infracţiunea de trafic de droguri de mare risc. Denunţarea şi facilitarea identificării pentru tragerea la răspundere penală a altor persoane implicate
| Comentarii |
|
Atât timp cât informaţiile oferite de inculpat vizează denunţarea şi facilitarea identificării pentru tragerea la răspundere penală a altor persoane implicate în activitatea de trafic de droguri, sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000, legiuitorul necondiţionând aplicarea acestei norme şi de condamnarea acelor persoane, deoarece nu este în puterea sau competenţa inculpatului.
Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, Decizia nr. 45 din 8 aprilie 2011
Prin sentința penală nr. 84 din data de 23 februarie 2011, pronunțată în dosarul penal nr. 19444/118/2010, Tribunalul Constanța a hotărât:
în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (1) și (7) C.proc.pen. și art. 74 lit. a) - art. 76 lit. b) C.pen., a condamnat pe inculpații P.M. și V.M.T. la pedeapsa de câte 4 (patru) ani închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
în baza art. 65 C.pen. raportat art. 66 C.pen., a aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 71 alin. (1), (2) C.pen., a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpaților cu începere de la data de 5.12.2010 la zi.
în baza art. 350 alin. (1) C.proc.pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpaților dispusă prin încheierea nr. 147 pronunțată la data de 5.12.2010 de către Tribunalul Constanța.
în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a confiscat cantitatea de 137,4 grame de substanță conținând heroină în amestec cu cafeină, ridicată de la inculpatul V.M.T., predată la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.- D.C.J.S.E.O. cu dovada seria H nr. 0020737 din data de 14.12.2010.
Pentru pronunțarea hotărârii, instanța de fond a stabilit situația de fapt următoare:
în luna decembrie 2010, inculpatul P.M. a deținut la domiciliul său cantitatea de 137,7 grame de heroină, substanță ce face parte din Tabelul nr. I, anexă la Legea nr. 143/2000 pe care, în noaptea din 04/05.12.2010, împreună cu inculpatul V.M.T., au pus-o în vânzare.
Faptele inculpaților s-au dovedit cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu încheiat la data de 3.12.2010 de către organele de poliție; procesele-verbale încheiate de către investigatorul sub acoperire; procesul-verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii flagrante; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 1026542 din 6.12.2010 a Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța; procesul-verbal de redare a conținutului agendei telefonice și listelor apelurilor efectuate/ primite de către inculpații P.M. și V.M.T.; declarațiile martorilor I.M.A. și S.A.M.; declarațiile inculpaților.
împotriva hotărârii, în termenul legal, inculpații V.M.T. și P.M. au declarat apel cu privire la individualizarea pedepsei.
Apelantul inculpat V.M.T. a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.
Apelantul inculpat P.M. a invocat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000 deoarece a depus un denunț arătând persoana care a ridicat marfa, solicitând aplicarea acestora, iar în cazul în care nu se va admite primul motiv de apel, să se procedeze la schimbarea modalității de executare a pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 861 C.pen. față de regretul manifestat, sinceritatea, lipsa antecedentelor penale, faptul că a colaborat cu organele de cercetare penală, împrejurarea că mediul penitenciar l-a ajutat să conștientizeze consecințele faptei sale.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma criticilor formulate de apelanții V.M.T. și P.M. și din oficiu în limitele art. 371 alin. (2) C.proc.pen., Curtea constată următoarele:
Conform art. 345 C.proc.pen., instanța pronunță condamnarea când constată existența faptei, că aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat; dar, potrivit art. 52,art. 66 C.proc.pen., vinovăția inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil, public și cu o durată rezonabilă, cu respectarea exigențelor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 21 din Constituție.
în cauză, inculpații au dispus de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, au beneficiat de asistență juridică calificată în fazele procesuale desfășurate până în prezent (urmărire penală, fond) și au avut efectiv posibilitatea administrării pe parcursul procesului, în ședințe publice, atât a probelor acuzării - martori, înscrisuri, examinări tehnico-științifice, cât și a probelor apărării - audierea lor, martori, înscrisuri privind circumstanțele personale, respectându-se garanțiile și drepturile procesuale ale părților.
Sub aspectul acțiunii penale (necriticată de procuror sau inculpați), pe baza probelor administrate numai în cursul urmăririi penale, având în vedere recunoașterea vinovăției de către inculpați, solicitând judecata conform art. 3201 C.proc.pen. - procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 1026542/06.12.2010 a Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, procesul-verbal de redare a conținutului agendei telefonice și listelor apelurilor efectuate/ primite de către inculpați, declarațiile martorilor I.M.A. și S.A.M., declarațiile inculpaților, rezultă că în noaptea din 04/05.12.2010, inculpații V.M.T. și P.M. au pus în vânzare cantitatea de 137,7 grame de heroină, substanță ce face parte din Tabelul nr. I, anexă la Legea nr. 143/2000, pe care inculpatul P.M. a deținut-o la domiciliul său, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
în ceea ce privește individualizarea pedepsei inculpatului V.M.T., în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), printre care și pericolul social concret al faptei dat de modalitatea de comitere a faptei, de natura drogului de mare risc valorificat, fiind notorii efectele devastatoare ale consumului de heroină asupra sănătății și, implicit, asupra comportamentului persoanelor aflate sub influența acestora, de cantitatea nu tocmai redusă, de comportamentul și circumstanțele personale inculpatului, pedeapsa de 4 ani închisoare este de natură să asigure prevenția generală și reeducarea inculpatului, să dea o minimă satisfacție opiniei publice profund marcată de asemenea fapte în creștere în rândul tinerilor. Cum de la data pronunțării hotărârii nu au apărut date care să atenueze periculozitatea faptei, făptuitorului, răspunderea penală, nu se poate da o eficiență și mai accentuată circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa. Prin urmare, negăsindu-se nici vreun caz de nulitate a hotărârii, apelul declarat de inculpatul V.M.T. este nefondat și, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.proc.pen., va fi respins cu consecința obligării, conform art. 192 alin. (2) C.proc.pen., la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului P.M., se au în vedere dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 potrivit cărora persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Susținerea apelantului inculpat P.M. că „a denunțat și a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri” este confirmată de către procuror prin rechizitoriul nr. 507D/P/2010 din 22.12.2010 când menționează la pagina 4: „Urmare declarației inculpatului P.M., în cauză s-a dispus prin ordonanța din 21.12.2010, disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de numiții G. și I., zis JVEG, cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000, urmând să fie audiați cu privire la faptele acestora și numiții T., D. și I.A.M”. Din ordonanța de disjungere, rezultă că inculpatul P.M. a oferit suficiente date pentru identificarea celor denunțați, aceștia fiind și cei care i-au procurat pachetul cu drog. Și măsura procurorului de respingere „ca neconcludentă și inutilă” audierea persoanelor indicate de către apelantul inculpat P.M. conduce la concluzia că organele de urmările penală au avut date să creadă în existența acestora procedând chiar la întocmirea unui dosar penal separat.
Or, câtă vreme informațiile oferite de apelantul inculpat P.M. vizează denunțarea și facilitarea identificării pentru tragerea la răspundere penală a altor persoane implicate în activitatea de trafic de droguri, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000, legiuitorul necondiționând aplicarea acestei norme și de condamnarea acelor persoane deoarece nu este în puterea sau competența inculpatului.
Prin urmare, pentru acest considerent, apelul declarat de către apelantul inculpat P.M. este fondat, va fi admis, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C.proc.pen. și, desființând în parte sentința atacată, se va proceda la redozarea pedepsei; la stabilirea cuantumului pedepsei, se va ține seama de pericolul social ridicat al faptei dat de împrejurările comiterii acesteia, în participație, de natura drogului de mare risc valorificat - heroină deosebit de periculoasă într-un consum necontrolat, de cantitatea destul de mare, dar, evident, în condițiile reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de textul incriminator ca urmare a aplicării art. 3201alin. (1), (7) C.proc.pen. și art. 74 lit. a) C.pen. (aceasta reținută de către instanța de fond în favoarea inculpatului și care nu mai poate fi modificată, fiind în apelul inculpatului). Cum de la data pronunțării nu au apărut alte date care să atenueze periculozitatea faptei sau făptuitorului, nu sunt suficiente temeiuri care să creeze convingerea Curții că reeducarea inculpatului P.M. s-ar putea realiza fără executare prin suspendarea potrivit art. 81 sau art. 861C.pen.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Adăugându-se timpul scurs de la pronunțarea hotărârii conform art. 383 cu referire la art. 381 C.proc.pen. și art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce arestul preventiv pentru ambii apelanți de la 23.02.2011 la zi.
Conform art. 383 alin. (11) raportat la art. 350 alin. (1) C.proc.pen., prin hotărâre, instanța are obligația să se pronunțe asupra menținerii sau revocării măsurii arestării preventive.
Astfel, potrivit art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, Curtea are în vedere că apelanții inculpați au fost inițial arestați pentru aducerea lor în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune gravă.
Față de probele aflate la dosar până în acest moment, confirmate de prima instanță prin sentința de condamnare și a căror temeinicie nu a fost răsturnată de apărare, dimpotrivă fiind recunoscută de către inculpați, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu au încetat și impun în continuare privarea celor 2 inculpați de libertate, motiv pentru care va fi menținută cu referire și la art. 160b alin. (3) C.proc.pen. măsura arestării preventive pe o perioadă de până la 60 zile cu începere de la 8.04.2011; totodată, judecați fiind în primă instanță la 4 luni de la arestare, condamnați la pedeapsa închisorii și după soluționarea căii de atac, nu se justifică aplicarea unei măsuri preventive mai puțin restrictivă de libertate.
(Judecător Adriana Ispas)
