Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Prevenirea şi combaterea traficului de persoane
| Comentarii |
|
Sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în condiţiile în care inculpatul a profitat de imposibilitatea victimei de a se apăra sau a-şi exprima voinţa, dată fiind starea de sănătate precară a acesteia, fiind încadrată într-un grad de handicap grav, fiind surdo-mut, neputându-se deplasa singur, având dizabilităţi psihice.
Secţia penală, Decizia nr. 242 din 30 noiembrie 2010
Prin sentința penală nr. 58/08.03.2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. 6772/101/2009, s-a dispus în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C.pen., condamnarea inculpatului M.V.I. la 3 ani închisoare.
în baza art. 71 alin. (1) C.pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., pe parcursul executării pedepsei privative de libertate.
în baza art. 65 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C.pen., pe o perioadă de 2 ani, care se va executa în conformitate cu prevederile art. 66 C.pen.
La data de 30.06.2009, în jurul orei 17:00 la intersecția străzilor R. și M.A. din Drobeta Turnu Severin au fost depistați de lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J Mehedinți Serviciul de Siguranță Publică inculpatul și partea vătămată O.M., care apelau la mila publicului.
Partea vătămată era imobilizată într-un cărucior, fiind transportată de inculpat și având în fața sa o șapcă în care urmau să fie puși banii obținuți din cerșit, precum și o portavoce cu următorul mesaj sonor „vă rog să mă ajutați, sunt surdo-mut”.
Din procesul-verbal de la dosarul de urmărire penală reiese că în aceeași zi în Drobeta Turnu Severin, pe strada N.P., în jurul orei 9:30 aceleași persoane fuseseră sancționate contravențional pentru săvârșirea aceluiași gen de fapte.
în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că inculpatul l-a cunoscut pe partea vătămată în urmă cu 10 ani în Gara de Nord din București și că împreună cu martora A.S. cei doi locuiesc în com. Crângurile, din jud. Dâmbovița.
După cum rezultă din certificatul nr. 16663/31.01.2006 emis de Comisia de Expertiză Medicală a persoanelor cu handicap Dâmbovița, partea vătămată are handicap grav; iar prin dispoziția nr. 382/13.04.2009 martora s-a încadrat cu contract de muncă pe durată nedeterminată ca asistent personal al părții vătămate, fiind retribuită cu suma de 600 lei/lună, la care se adaugă și o retribuție de masă de 230 lei/lună.
Cu toate acestea, inculpatul obișnuiește să obțină diverse avantaje de natură materială, transportând-o pe partea vătămată în diverse locații din țară și punând-o să cerșească, după cum rezultă din procesele-verbale de la dosarul de urmărire penală (fiind localizat în perioada august 2008 - august 2009 în jud. Alba, Bistrița Năsăud, Satu Mare, Hunedoara, Dâmbovița, Cluj, Sibiu, Suceava). Concludente în acest sens sunt mențiunile din procesul-verbal de constatare, din declarațiile date în cursul urmăririi penale de inculpatul, partea vătămată și martorii, din procesul-verbal de sesizare din oficiu, din planșele fotografice, din procesul-verbal de constatare întocmit de postul de Poliție Crângurile la data de 1.07.2009, din certificatul nr. 16663/31.01.2006 emis de Comisia de Expertiză Medicală a persoanelor cu handicap Dâmbovița, din dispoziția nr. 382/13.04.2009 emisă de Primăria Crângurile; din ancheta socială și actele medicale, precum și din procesele-verbale de constatare a contravențiilor.
în drept, s-a apreciat că fapta inculpatului de a-l transporta în mod obișnuit pe partea vătămată O.M. în diverse locații din țară și de a-l pune pe acesta să cerșească, profitând de situația personală a acestuia, care are un handicap grav, dizabilități psihice și este surdo-mut, neputându-se poate apăra și exprima în mod liber, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, fapta fiind săvârșită cu vinovăție sub forma intenției directe, în sensul că inculpatul a prevăzut și a urmărit producerea rezultatului socialmente periculos.
în opinia instanței de fond, în cauză nu se poate reține în favoarea inculpatului săvârșirea infracțiunii de cerșetorie, prevăzută de art. 326 C.pen. (indiferent de forma de participație), deoarece din actele de la dosarul cauzei rezultă că acesta în mod obișnuit îl transporta pe partea vătămată în numeroase locații din țară, unde-l punea să cerșească, precum și că în mod obiectiv partea vătămată era în imposibilitate de a-și exprima liber voința.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, în motivare solicitând, într-o primă teză, o nouă apreciere a probelor și achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen., deoarece condamnarea s-a dispus exclusiv pe probele de la urmărirea penală, nu s-a luat declarație părții vătămate și martorilor, starea de fapt reținută de instanța de fond fiind greșită. Din declarațiile sale și ale martorilor audiați rezultă că el și partea vătămată obișnuiau să cerșească, dar nu rezultă că el obișnuia să obțină diverse avantaje de natură materială, transportând-o pe partea vătămată în diverse locații din țară
în a doua teză, arată că instanța de fond nu a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea de cerșetorie, prevăzută de art. 326 C.pen., în condițiile în care în motivarea încheierii pronunțate de Tribunalul Mehedinți, prin care a fost respinsă propunerea de arestare preventivă, se reține că din actele dosarului nu rezultă săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de trafic de persoane, ci eventual a infracțiunii de cerșetorie, iar de la acea dată nu au mai fost efectuate alte acte. în consecință, solicită schimbarea încadrării juridice, în infracțiunea de cerșetorie și achitarea în baza art. 10 lit. b1) C.proc.pen., având în vedere persoana sa, că nu există prejudiciu și a fost sancționat contravențional pentru ceea ce a făcut.
Prin decizia penală nr. 242/30.11.2010 a Curții de Apel Craiova s-a respins ca nefondat apelul, în motivare arătându-se următoarele:
Examinând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea constată că starea de fapt reținută de instanța de fond este conformă cu realitatea, în sensul că inculpatul obișnuia să obțină diverse avantaje de natură materială, transportând-o pe partea vătămată, care avea handicap grav locomotor, dizabilități psihice și era surdo-mut, în diverse localități din țară, punând-o să cerșească, fiind surprins în data de 30.06.2009, în jurul orei 9:30, în mun. Drobeta Turnu Severin, pe strada N.P., cât și în jurul orelor 17:00, la intersecția străzilor R. și M.A., în același municipiu.
Faptul că inculpatul obișnuia să o transporte pe partea vătămată în diverse localități unde o punea să cerșească rezultă și din procesele-verbale încheiate de lucrătorii de poliție, prin care inculpatul a fost sancționat contravențional, care atestă faptul că de foarte multe ori în diferite localități, chiar și în mijloace de transport, victima fiind determinată de inculpat să cerșească.
Apărarea inculpatului, în sensul că nu a transportat-o și nu a însoțit-o pe partea vătămată în locațiile unde aceasta cerșea, este nefondată, având în vedere starea sănătății victimei, care era încadrată într-un grad de handicap grav, neputându-se deplasa singură, motiv pentru care primarul com. Crângurile, județul Dâmbovița, a încadrat-o pe numita A.S. cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată ca asistent personal al lui O.M.
Această concluzie este întărită și de fotografiile existente la dosar care o reprezintă pe partea vătămată, din care se deduce foarte ușor că aceasta nu se putea deplasa singură.
Or, este greu de crezut că fără ajutorul inculpatului partea vătămată se putea deplasa singură în diferite localități situate la o distanță considerabilă față de locuința sa.
în acest context, Curtea apreciază că declarațiile martorilor A.S. și Ș.M.V., date cu ocazia judecării apelului, nu corespund adevărului, martorii modificându-și declarațiile date în faza urmăririi penale, fără să dea o explicație plauzibilă de ce au înțeles să revină asupra primelor declarații, în condițiile în care martorii au precizat că declarațiile inițiale au fost scrise și semnate de ei, fără să fie amenințați de vreo persoană și fără să le sugereze cineva ce să scrie.
Totodată, declarațiile date în faza de urmărire penală se coroborează și cu celelalte mijloace de probă, respectiv procesele-verbale de contravenție, procesul-verbal încheiat la 30.06.2009, cu ocazia identificării inculpatului și a părții vătămate, proces-verbal de efectuare a percheziției corporale, planșele fotografice, reprezentând-o pe partea vătămată și dispozitivul portavoce cu memorie, care avea înregistrat mesajul „vă rog ajutați-mă sunt surdo-mut”.
în privința acestui mesaj, inculpatul a dat explicații contradictorii, inițial spunând că vocea nu-i aparține, iar imediat a susținut că pe dispozitivul respectiv nu era înregistrat nimic, dar a fost obligat de lucrătorii D.I.I.C.O.T. să-și înregistreze vocea pe acel dispozitiv, variantă care nu este credibilă, în condițiile în care nu se explică faptul de ce victima ar mai fi folosit dispozitivul respectiv dacă nu era înregistrat niciun mesaj.
Referitor la încadrarea juridică a faptei, în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cererea de schimbare a încadrării juridice fiind neîntemeiată, în condițiile în care inculpatul a profitat de imposibilitatea victimei de a se apăra sau a-și exprima voința, dată fiind starea de sănătate precară a acesteia (încadrat într-un grad de handicap grav, fiind surdo-mut, neputându-se deplasa singur, având dizabilități psihice).
Inculpatul nu se poate prevala de un eventual acord al părții vătămate, deoarece este greu de crezut că în această situație partea vătămată ar fi fost în măsură să înțeleagă propunerile inculpatului și implicit să fie de acord cu acestea.
(Judecător Mircea Șelea)
