Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Inculpatul care lucrează în străinătate nu se prezintă la Serviciul de Probaţiune. Criterii în raport cu care se demonstrează reaua-credinţă
| Comentarii |
|
Opinie majoritară: Reaua-credinţă nu este dovedită atunci când un condamnat nu se prezintă la Serviciul de Probaţiune pentru că deplasarea lui din străinătate, acolo unde lucrează, ar avea ca efect pierderea locului de muncă. Opinie separată: Derularea unui contract de muncă în străinătate nu justifică sustragerea condamnatului de a se prezenta la Serviciul de Probaţiune, în mod regulat, în zilele fixate în interiorul termenului de încercare.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 742 din 16 noiembrie 2010
Prin sentința penală nr. 264/02.09.2010, Tribunalul Argeș a respins sesizarea Biroului executări penale din cadrul Tribunalului Argeș, de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate condamnatului S.A. pe motiv că pentru revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se cere nerespectarea cu rea-credință a obligațiilor impuse de instanță, iar documentele depuse la dosar au dovedit că cel condamnat a lucrat legal, cu contract de muncă în Marea Britanie, începând cu data de 10.10.2009.
în această împrejurare, Tribunalul a apreciat că nu există rea-credință din partea condamnatului, acesta neîncercând să se sustragă măsurilor de supraveghere.
împotriva sentinței a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie și solicitând casarea, cu consecința admiterii sesizării și revocării dispoziției de suspendare a executării pedepsei închisorii aplicate condamnatului, pe motiv că acesta nu s-a supus măsurilor de supraveghere impuse de instanță, deși de nenumărate ori i s-a pus în vedere să se conformeze acestora.
A precizat recurentul că cel în cauză a refuzat să se prezinte la Serviciul de Probațiune, pretextând imposibilitatea de a părăsi locul de muncă din Anglia, iar aceasta face ca reaua-credință să fie dovedită, contrar celor reținute de Tribunal.
Prin decizia nr. 742/16.11.2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în complet majoritar, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, împotriva sentinței penale nr. 264/02.09.2010, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 1553/109/2010.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele:
Intimatului condamnat i-a fost aplicată, prin sentința penală nr. 301/01.07.2008 a Tribunalului Argeș, definitivă prin decizia penală nr. 85/02.10.2008 a Curții de Apel Pitești, pedeapsa de 4 ani închisoare, fiindu-i suspendată sub supraveghere executarea acestei pedepse, potrivit art. 861C.pen.
A fost obligat inculpatul să se prezinte lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș.
Așa cum corect a stabilit prima instanță, actele puse la dispoziție de către Serviciul de Probațiune Argeș au demonstrat că la data de 22.09.2009 condamnatul s-a prezentat la consilierul de probațiune pentru a învedera că urmează să se deplaseze în Anglia, întrucât și-a găsit un loc de muncă în Londra, ca barman, unde urmează să i se întocmească și un contract de muncă. în acest sens a depus și o declarație scrisă, cum și confirmarea angajatorului, tradusă în limba română.
La data de 6.04.2010 condamnatul s-a întors din țară, întrucât tatăl său decedase, iar cu această ocazie s-a prezentat la consilierul de probațiune și a precizat, în scris, că motivul pentru care nu a fost prezent în fiecare lună a fost acela că risca să-și piardă locul de muncă.
Tot astfel, la data de 26.08.2010 acesta s-a prezentat la Serviciul de Probațiune, declarând că lucrează cu contract de muncă în Anglia și depunând în acest sens acte doveditoare.
Potrivit art. 864C.pen., dacă cel condamnat nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanță, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.
în mod evident, acest text de lege nu este aplicabil în speță, așa cum judicios a observat judecătorul fondului, nefiind realizată condiția existenței relei-credințe.
Așa cum am arătat mai sus, cel în cauză nu s-a sustras executării obligațiilor impuse, ci a înștiințat Serviciul de Probațiune în legătură cu intenția sa de a pleca din țară, pentru a lucra în Anglia, unde își găsise un loc de muncă, iar la dosar există suficiente probe în legătură cu faptul că el are calitatea de angajat cu contract de muncă.
De aceea, se impunea a fi respinsă sesizarea, sentința atacată fiind legală și temeinică.
în opinia separată s-a apreciat că hotărârea primei instanței trebuie casată pentru că, pe fondul cauzei, sesizarea Biroului de executări penale din cadrul Tribunalului Argeș, fundamentată pe dispozițiile art. 447 C.proc.pen. este întemeiată.
în exprimarea acestei opinii, s-a reținut, ca situație premisă, condamnarea intimatului S.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, în condițiile art. 861 C.pen., prin sentința penală nr. 301/01.07.2008 a Tribunalului Argeș, definitivă prin decizia penală nr. 85/02.10.2008 a Curții de Apel Pitești.
în interiorul termenului de încercare intimatului i-au fost instituite mai multe obligații, printre care și aceea de a se prezenta lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș.
Se observă că de la data de 22.09.2009, când intimatul s-a prezentat la consilierul de probațiune și a anunțat că și-a găsit un loc de muncă în Anglia, acesta s-a mai prezentat sporadic la acest serviciu, respectiv la datele de 6.04.2010, 26.08.2010.
Una din cele 3 prezentări ale intimatului la Serviciul de Probațiune a fost justificată de un eveniment tragic, survenit în familia sa, eveniment în lipsa căruia, puțin probabil, intimatul să fi făcut această deplasare.
Este adevărat că intimatul, începând cu data de 10.10.2009, s-a angajat ca barman full-time, însă, tot atât de reală este și instituirea unei obligații în sarcina sa de o autoritate judiciară, printr-o hotărâre judecătorească de condamnare.
Atitudinea indiferentă pe care intimatul o are față de hotărârea judecătorească de condamnare și față de organul însărcinat cu punerea în executare a acesteia, trebuie sancționată prin revocarea suspendării executării pedepsei.
în altă ordine de idei, derularea unui contract de muncă în străinătate nu disculpă pe intimat și nu conferă acestuia dreptul a de opta între îndeplinirea obligațiilor de serviciu și îndatorirea impusă de o autoritate judiciară, de prezentare la Serviciul însărcinat cu executarea hotărârii judecătorești.
Aceasta cu atât mai mult cu cât una din condițiile ofertei de angajare se referă la durata maximă a programului de lucru care este de 30 ore pe săptămână.
Faptul că intimatul a înțeles să lucreze mai mult și să nu trateze cu seriozitate obligațiile sale ce decurg dintr-o condamnare, demonstrează reaua-credință la care se referă dispozițiile art. 867C.proc.pen.
Ideea bunei-credințe a condamnatului ar fi putut fi acceptată dacă neîndeplinirea obligației sale de prezentare nu ar fi avut caracterul repetabilității și nu s-ar fi întins, în timp, pe un interval așa de mare de mai bine de un an de zile.
Motivul invocat pentru a justifica absența sa, și anume că riscă să-și piardă locul de muncă este pueril, pentru că neîndeplinirea obligației impuse printr-o hotărâre judecătorească are drept consecință executarea pedepsei în penitenciar.
în fine, în acord cu practica CEDO, trebuie amintit că mai presus de interesul particular al intimatului de a-și păstra locul de muncă este interesul general, al societății, care constă în reeducarea condamnaților și formarea unei conduite corecte față de valorile sociale ocrotite de legea penală.
Or, o atare reeducare se poate realiza numai prin prezentarea regulată a intimatului la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș și nu sporadică, precum în speța de față.
Dacă s-ar accepta ideea ca un condamnat să se prezinte la Serviciul de Probațiune numai atunci când îi permite programul său de lucru, la serviciu, trebuie să fim de acord cu consecința, și anume reabilitarea sa la împlinirea termenului de încercare, fără ca inculpatul să-și fi îndeplinit cu regularitate îndatorirea impusă de instanța de judecată, ceea ce este inadmisibil.
(Judecător dr. Doru Mercan, judecător Raluca-Elena Șimonescu-Diaconu)
